Carta europeană din 5 noiembrie 1992

────────

Notă *) Traducere.

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, denumită în continuare Carta,

considerând că scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între membrii săi, îndeosebi pentru salvgardarea şi promovarea idealurilor şi principiilor care constituie patrimoniul lor comun,

considerând că protecţia limbilor regionale sau minoritare istorice din Europa, dintre care unele riscă, în decursul timpului, să dispară, contribuie la menţinerea şi dezvoltarea tradiţiilor şi a bogăţiei culturale a Europei,

considerând că dreptul de a practica o limbă regională sau minoritară în viaţa privată şi publică reprezintă un drept imprescriptibil, în conformitate cu principiile cuprinse în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice al Naţiunilor Unite şi în conformitate cu spiritul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a Consiliului Europei,

luând în considerare activitatea realizată în cadrul C.S.C.E. şi în special Actul final de la Helsinki din 1975 şi documentul reuniunii de la Copenhaga din 1990,

subliniind valoarea interculturalităţii şi a plurilingvismului şi considerând că protecţia şi încurajarea limbilor regionale sau minoritare nu trebuie să se facă în detrimentul limbilor oficiale şi al necesităţii de a le însuşi,

conştiente de faptul că protecţia şi promovarea limbilor regionale sau minoritare în diferite ţări şi regiuni ale Europei reprezintă o contribuţie importantă la construirea unei Europe bazate pe principiile democraţiei şi ale diversităţii culturale, în cadrul suveranităţii naţionale şi al integrităţii teritoriale,

ţinând seama de condiţiile specifice şi de tradiţiile istorice proprii diferitelor regiuni ale statelor Europei,

au convenit asupra celor ce urmează:

Partea IDispoziţii generale

Articolul 1Definiţii

În sensul prezentei Carte:

a)prin expresia limbi regionale sau minoritare se înţelege limbile:

(i)folosite în mod tradiţional într-o anumită zonă a unui stat de către cetăţenii acelui stat, care constituie un grup numeric inferior restului populaţiei statului; şi

(îi) diferite de limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) acelui stat;

Ea nu include nici dialectele limbii (limbilor) oficiale a (ale) statului, nici limbile migranţilor;

b)prin zonă în cadrul căreia o limbă regională sau minoritară este folosită se înţelege aria geografică în care această limbă reprezintă modul de exprimare al unui număr de persoane justificând adoptarea a diferite măsuri de protecţie şi de promovare prevăzute prin prezenta Cartă;

c)prin limbi nonteritoriale se înţelege limbile folosite de cetăţenii unui stat care sunt diferite de limba (limbile) folosită (folosite) de restul populaţiei statului, dar care, deşi folosite în mod tradiţional pe teritoriul statului, nu pot fi asociate cu o anumită arie geografică a acestuia.

Articolul 2Angajamente

1.Fiecare parte se angajează să aplice prevederile părţii a II-a la ansamblul limbilor regionale sau minoritare folosite pe teritoriul său, care corespund definiţiilor din art. 1.

2.În ceea ce priveşte orice limbă indicată în momentul ratificării, al acceptării sau al aprobării, în conformitate cu art. 3, fiecare parte se angajează să aplice un minimum de 35 de paragrafe sau alineate selecţionate dintre prevederile părţii a III-a a prezentei Carte, dintre care cel puţin 3 selecţionate din fiecare din art. 8 şi 12 şi unul din fiecare din art. 9, 10, 11 şi 13.

Articolul 3Modalităţi

1.Fiecare stat contractant trebuie să specifice în instrumentul său de ratificare, de acceptare ori de aprobare fiecare limbă regională sau minoritară ori fiecare limbă oficială mai puţin răspândită pe ansamblul sau pe o parte a teritoriului său, la care se aplică paragrafele selecţionate în conformitate cu paragraful 2 al art. 2.

2.Orice parte poate, în orice moment ulterior, să notifice secretarului general că acceptă obligaţiile decurgând din prevederile oricărui alt paragraf al Cartei care nu fusese specificat în instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare ori că va aplica paragraful 1 al prezentului articol altor limbi regionale sau minoritare ori altor limbi oficiale mai puţin răspândite pe ansamblul sau pe o parte a teritoriului său.

3.Angajamentele prevăzute în paragraful precedent vor fi considerate parte integrantă a ratificării, a acceptării sau a aprobării şi vor avea aceleaşi efecte cu începere de la data notificării lor.

Articolul 4Regimuri de protecţie existente

1.Nicio prevedere a prezentei Carte nu poate fi interpretată ca o limitare sau derogare de la drepturile garantate prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2.Prevederile prezentei Carte nu aduc atingere prevederilor mai favorabile care reglementează situaţia limbilor regionale sau minoritare ori statutul juridic al persoanelor aparţinând minorităţilor, existente deja într-un stat parte sau care sunt prevăzute de acordurile internaţionale bilaterale ori multilaterale pertinente.

Articolul 5Obligaţii existente

Nicio prevedere a prezentei carte nu va putea fi interpretată ca implicând dreptul de a angaja o activitate sau de a realiza o acţiune ce contravine scopurilor Cartei Naţiunilor Unite ori altor obligaţii de drept internaţional, inclusiv principiului suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor.

Articolul 6Informare

Părţile se angajează să vegheze ca autorităţile, organizaţiile şi persoanele interesate să fie informate asupra drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin prezenta Cartă.

Partea a II-aObiective şi principii urmărite în conformitate cu paragraful 1 al art. 2

Articolul 7Obiective şi principii

1.În ceea ce priveşte limbile regionale sau minoritare, în zonele în care aceste limbi sunt folosite şi în funcţie de situaţia fiecărei limbi, părţile îşi întemeiază politica, legislaţia şi practica pe următoarele obiective şi principii:

a)recunoaşterea limbilor regionale sau minoritare ca o expresie a bogăţiei culturale;

b)respectarea ariei geografice a fiecărei limbi regionale sau minoritare, în aşa fel încât diviziunile administrative existente ori noi să nu constituie un obstacol pentru promovarea respectivei limbi regionale sau minoritare;

c)necesitatea unei acţiuni hotărâte pentru promovarea limbilor regionale sau minoritare în vederea salvgardării lor;

d)facilitarea şi/sau încurajarea folosirii, oral ori în scris, a limbilor regionale sau minoritare, în viaţa publică ori în viaţa privată;

e)menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor în domeniile prevăzute în prezenta Cartă, între grupurile folosind o limbă regională sau minoritară şi alte grupuri ale aceluiaşi stat ce vorbesc o limbă practicată într-o formă identică ori apropiată, precum şi stabilirea de relaţii culturale cu alte grupuri din respectivul stat folosind limbi diferite;

f)stabilirea de forme şi mijloace adecvate de predare şi studiere a limbilor regionale sau minoritare, la toate nivelele corespunzătoare;

g)stabilirea de mijloace permiţând celor ce nu vorbesc o limbă regională sau minoritară şi care locuiesc într-o arie unde această limbă este folosită să o înveţe, dacă doresc acest lucru;

h)promovarea studiilor şi a cercetărilor în domeniul limbilor regionale sau minoritare în universităţi ori instituţii echivalente;

i)promovarea unor forme corespunzătoare de schimburi transnaţionale, în domeniile prevăzute de prezenta Cartă, pentru limbile regionale sau minoritare folosite într-o formă identică ori apropiată în două sau mai multe state.

2.Părţile se angajează să elimine, dacă nu au făcut-o deja, orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă nejustificată referitoare la folosirea unei limbi regionale sau minoritare şi având drept scop descurajarea sau punerea în pericol a menţinerii ori dezvoltării acesteia. Adoptarea de măsuri speciale în favoarea limbilor regionale sau minoritare, destinate să promoveze egalitatea între vorbitorii acestor limbi şi restul populaţiei ori urmărind să ţină seama de situaţiile lor specifice, nu este considerată ca un act de discriminare faţă de vorbitorii limbilor mai răspândite.

3.Părţile se angajează să promoveze, prin măsuri corespunzătoare, înţelegerea reciprocă între toate grupurile lingvistice ale ţării, îndeosebi acţionând în aşa fel încât respectul, înţelegerea şi toleranţa faţă de limbile regionale sau minoritare să figureze printre obiectivele educaţiei şi instituirii desfăşurate în ţară, şi să încurajeze mijloacele de comunicare în masă să urmărească acelaşi obiectiv.

4.În determinarea politicii faţă de limbile regionale sau minoritare, părţile se angajează să ia în considerare necesităţile şi dorinţele exprimate de grupurile ce folosesc aceste limbi. Ele sunt încurajate să creeze, dacă este necesar, organe cu rol consultativ asupra tuturor chestiunilor legate de limbile regionale sau minoritare.

5.Părţile se angajează să aplice, mutatis mutandis, principiile enumerate în paragrafele 1-4 de mai sus la limbile nonteritoriale. Totuşi, în cazul acestor limbi, natura şi cuprinderea măsurilor ce urmează a fi luate pentru a da efect prezentei Carte vor fi determinate într-o manieră flexibilă, ţinându-se seama de necesităţi şi dorinţe şi respectându-se tradiţiile şi caracteristicile grupurilor care folosesc limbile respective.

Partea a III-aMăsuri în favoarea folosirii limbilor regionale sau minoritare în viaţa publică, ce urmează a fi adoptate în conformitate cu angajamentele asumate în virtutea paragrafului 2 al art. 2

Articolul 8Învăţământ

1.În materie de învăţământ, părţile se angajează, în ceea ce priveşte zonele în care sunt folosite astfel de limbi, în funcţie de situaţia fiecăreia dintre aceste limbi şi fără a aduce atingere limbii (limbilor) oficiale a (ale) statului:

a)(i) să prevadă desfăşurarea unei educaţii preşcolare în limbile regionale sau minoritare respective; sau

(îi) să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a educaţiei preşcolare în limbile regionale sau minoritare respective; sau

(iii)să aplice una dintre măsurile vizate la pct. (i) şi (îi) de mai sus cel puţin elevilor ale căror familii o solicită şi al căror număr este considerat suficient; sau

(iv)dacă autorităţile publice nu au competenţe directe în domeniul educaţiei preşcolare, să favorizeze şi/sau să încurajeze aplicarea măsurilor vizate la pct. (i)-(iii) de mai sus;

b)(i) să prevadă desfăşurarea unui învăţământ primar în limbile regionale sau minoritare respective; sau

(îi) să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a învăţământului primar în limbile regionale sau minoritare respective; sau

(iii)să prevadă, în cadrul învăţământului primar, ca predarea limbilor regionale sau minoritare respective să facă parte integrantă din programa de învăţământ; sau

(iv)să aplice una dintre măsurile vizate la pct. (i)-(iii) de mai sus cel puţin elevilor ale căror familii o solicită şi al căror număr este considerat suficient;

c)(i) să prevadă desfăşurarea unui învăţământ secundar în limbile regionale sau minoritare respective; sau

(îi) să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a învăţământului secundar în limbile regionale sau minoritare respective; sau

(iii)să prevadă, în cadrul învăţământului secundar, predarea limbilor regionale sau minoritare ca parte integrantă a programei de învăţământ; sau

(iv)să aplice una dintre măsurile vizate la pct. (i)-(iii) de mai sus cel puţin elevilor care o solicită sau, dacă este cazul, ale căror familii o solicită - în număr considerat suficient;

d)(i) să prevadă desfăşurarea unui învăţământ tehnic şi vocaţional în limbile regionale sau minoritare respective; sau

(îi) să prevadă desfăşurarea unei părţi substanţiale a învăţământului tehnic şi vocaţional în limbile regionale sau minoritare respective; sau

(iii)să prevadă, în cadrul educaţiei tehnice şi vocaţionale, predarea limbilor regionale sau minoritare respective, ca parte integrantă a programei de învăţământ; sau

(iv)să aplice una dintre măsurile vizate la pct. (i)-(iii) de mai sus cel puţin elevilor care o solicită sau, dacă este cazul, ale căror familii o solicită - în număr considerat suficient;

e)(i) să prevadă desfăşurarea unui învăţământ universitar şi a altor forme de învăţământ superior în limbile regionale sau minoritare; sau

(îi) să prevadă studiul acestor limbi ca disciplină a învăţământului universitar şi superior; sau

(iii)dacă, în temeiul rolului statului în raport cu instituţiile de învăţământ superior, prevederile pct. (i) şi (îi) nu pot fi aplicate, să încurajeze şi/sau să autorizeze crearea unui învăţământ superior în limbile regionale sau minoritare ori a unor modalităţi permiţând studierea acestor limbi în universitate sau în alte instituţii de învăţământ superior;

f)(i) să ia măsuri pentru organizarea de cursuri de educaţie pentru adulţi sau de educaţie permanentă desfăşurate în principal ori integral în limbile regionale sau minoritare; sau

(îi) să propună aceste limbi ca discipline de educaţie pentru adulţi şi de educaţie permanentă; sau

(iii)dacă autorităţile publice nu au competenţe directe în domeniul educaţiei adulţilor, să favorizeze şi/sau să încurajeze predarea acestor limbi în cadrul educaţiei pentru adulţi ori al educaţiei permanente;

g)să ia măsuri pentru asigurarea predării istoriei şi a culturii pe care limba regională sau minoritară le exprimă;

h)să asigure pregătirea de bază şi permanentă a cadrelor didactice necesare punerii în aplicare a acelora dintre paragrafele a)-g) acceptate de parte;

i)să creeze unul sau mai multe organe de control însărcinate să urmărească măsurile adoptate şi progresele realizate în direcţia instituirii ori a dezvoltării predării limbilor regionale sau minoritare şi să realizeze asupra acestor chestiuni rapoarte periodice care vor fi făcute publice.

2.În materie de învăţământ şi în ceea ce priveşte zonele, altele decât cele în care sunt folosite în mod tradiţional limbile regionale sau minoritare, părţile se angajează să autorizeze, să încurajeze şi să creeze, dacă numărul vorbitorilor unei limbi regionale sau minoritare o justifică, predarea în limba regională sau minoritară ori predarea acestei limbi la nivele de învăţământ corespunzătoare.

Articolul 9Justiţia

1.Părţile se angajează, în ceea ce priveşte circumscripţiile autorităţilor judiciare în care numărul persoanelor folosind limbile regionale sau minoritare justifică măsurile specificate mai jos, în funcţie de situaţia fiecăreia dintre aceste limbi şi cu condiţia ca utilizarea posibilităţilor oferite de prezentul paragraf să nu fie considerată de către judecător ca împiedicând buna administrare a justiţiei:

a)în cadrul procedurilor penale:

(i)să prevadă ca, la cererea uneia dintre părţi, tribunalele să îşi desfăşoare procedurile în limbile regionale sau minoritare; şi/sau

(îi) să garanteze acuzatului dreptul de a se exprima în limba sa regională sau minoritară; şi/sau

(iii)să prevadă ca cererile şi probele, scrise ori orale, să nu fie considerate ca inadmisibile numai pe motivul că sunt formulate într-o limbă regională sau minoritară; şi/sau

(iv)să administreze în aceste limbi regionale sau minoritare, la cerere, actele în legătură cu procedurile judiciare, dacă este necesar prin recurgerea la interpreţi şi traduceri care să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi;

b)în cadrul procedurilor civile:

(i)să prevadă ca, la cererea unei părţi, tribunalele să îşi desfăşoare procedurile în limbile regionale sau minoritare; şi/sau

(îi) să permită ca, atunci când o parte la un litigiu trebuie să compară personal în faţa unui tribunal, aceasta să se exprime în limba sa regională sau minoritară, fără ca prin aceasta să se expună la cheltuieli suplimentare; şi/sau

(iii)să permită administrarea de documente şi probe în limbile regionale sau minoritare, dacă este necesar prin recurgerea la interpreţi şi traduceri;

c)în procedurile în faţa jurisdicţiilor competente în materie administrativă:

(i)să prevadă ca jurisdicţiile la cererea unei părţi să conducă procedura în una dintre limbile regionale sau minoritare;

(îi) să permită, în cazul în care o parte aflată în litigiu trebuie să compară în persoană în faţa unui tribunal, să se exprime în limba sa regională sau minoritară fără ca pentru aceasta să se expună la cheltuieli suplimentare;

(iii)să permită producerea de documente şi de probe în limbile regionale sau minoritare; dacă este necesar, se va recurge la interpreţi şi traduceri;

d)să ia măsuri pentru a asigura aplicarea pct. (i)-(iii) ale paragrafelor b) şi c) de mai sus şi utilizarea eventuală de interpreţi şi traduceri, fără ca aceasta să atragă cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.

2.Părţile se angajează:

a)să nu conteste validitatea actelor juridice întocmite în ţară numai pe motivul că acestea sunt redactate într-o limbă regională sau minoritară; sau b) să nu conteste validitatea, între părţi, a actelor juridice întocmite în ţară numai pe motivul că acestea sunt redactate într-o limbă regională sau minoritară şi să prevadă că acestea pot fi invocate împotriva unor părţi terţe interesate care nu folosesc respectivele limbi, cu condiţia ca conţinutul actului (actelor) să fie adus la cunoştinţă acestora de către persoanele care îl (le) invocă; sau c) să nu conteste validitatea, între părţi, a actelor juridice întocmite în ţară numai pe motivul că sunt redactate într-o limbă regională sau minoritară.

3.Părţile se angajează să facă accesibile în limbile regionale sau minoritare textele legislative naţionale cele mai importante şi pe acelea care îi interesează în mod special pe cei care utilizează aceste limbi, dacă aceste texte nu sunt deja disponibile în alt fel.

Articolul 10Autorităţile administrative şi serviciile publice

1.În circumscripţiile administrative ale statului locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare, care justifică măsurile specificate mai jos, şi în funcţie de situaţia fiecărei limbi, părţile se angajează, în măsura în care este posibil:

a)(i) să vegheze ca autorităţile administrative să utilizeze limbile regionale sau minoritare; sau

(îi) să vegheze ca funcţionarii autorităţilor administrative care asigură relaţia cu publicul să folosească limbile regionale sau minoritare în raporturile lor cu persoanele care li se adresează în aceste limbi; sau

(iii)să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale ori scrise şi să primească răspunsuri în aceste limbi; sau

(iv)să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale ori scrise în aceste limbi;

(v)să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta ca valabil un document întocmit în aceste limbi;

b)să pună la dispoziţie formulare şi texte administrative de uz curent pentru populaţie în limbile regionale sau minoritare, ori în versiuni bilingve;

c)să permită autorităţilor administrative să întocmească documente într-o limbă regională sau minoritară.

2.În ceea ce priveşte autorităţile locale şi regionale din zonele locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare în care se justifică măsurile specificate mai jos, părţile se angajează să permită şi/sau să încurajeze:

a)folosirea limbilor regionale sau minoritare în cadrul administraţiei regionale ori locale;

b)posibilitatea pentru vorbitorii de limbi regionale sau minoritare de a prezenta cereri orale ori scrise în aceste limbi;

c)publicarea de către autorităţile regionale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare;

d)publicarea de către autorităţile locale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare;

e)folosirea de către autorităţile regionale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din consiliile lor, fără a exclude totuşi folosirea limbii (limbilor) oficiale a (ale) statului;

f)folosirea de către autorităţile locale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din consiliile lor, fără a exclude totuşi folosirea limbii (limbilor) oficiale a (ale) statului;

g)folosirea sau adoptarea, dacă este cazul, alături de denumirea în limba (limbile) oficială (oficiale), a formelor tradiţionale şi corecte ale toponomiei în limbile regionale sau minoritare.

3.În ceea ce priveşte serviciile publice asigurate de către autorităţile administrative ori de către alte persoane care acţionează în cadrul competenţei acestora, părţile contractante se angajează, în zonele în care limbile regionale sau minoritare sunt folosite, în funcţie de situaţia fiecărei limbi şi în măsura în care acest lucru este posibil:

a)să vegheze ca limbile regionale sau minoritare să fie folosite în cadrul serviciilor publice; sau b) să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri şi să primească răspunsuri în aceste limbi; sau c) să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri în aceste limbi.

4.În vederea aplicării dispoziţiilor paragrafelor 1, 2 şi 3 pe care le-au acceptat, părţile se angajează să ia una sau mai multe dintre măsurile ce urmează:

a)traducerea sau interpretarea eventual solicitată;

b)alegerea şi, dacă este cazul, formarea unui număr suficient de funcţionari şi alţi agenţi publici;

c)satisfacerea, în măsura în care este posibil, a cererilor agenţilor publici care cunosc o limbă regională sau minoritară de a fi repartizaţi în zona în care această limbă este folosită.

5.Părţile se angajează să permită, la cererea celor interesaţi, folosirea sau adoptarea de patronime în limbile regionale sau minoritare.

Articolul 11Mijloace de comunicare

1.Părţile se angajează, pentru vorbitorii limbilor regionale sau minoritare, în zonele în care aceste limbi sunt folosite, în funcţie de situaţia fiecărei limbi, în măsura în care autorităţile publice au, în mod direct ori indirect, competenţe, atribuţii sau un rol în acest domeniu, cu respectarea principiilor de independenţă şi autonomie a mijloacelor de comunicare:

a)în măsura în care radioul şi televiziunea au caracterul de servicii publice:

(i)să asigure crearea cel puţin a unei staţii de radio şi a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau

(îi) să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea cel puţin a unei staţii de radio şi a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau

(iii)să ia măsuri corespunzătoare pentru ca difuzorii să programeze emisiuni în limbile regionale sau minoritare;

b)(i) să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea cel puţin a unei staţii de radio în limbile regionale sau minoritare; sau

(îi) să încurajeze şi/sau să faciliteze emiterea de programe de radio în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;

c)(i) să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea cel puţin a unui canal de televiziune în limbile regionale sau minoritare; sau

(îi) să încurajeze şi/sau să faciliteze difuzarea de programe de televiziune în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;

d)să încurajeze şi/sau să faciliteze realizarea şi difuzarea de producţii audio şi audiovizuale în limbile regionale sau minoritare; e) (i) să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea şi/sau menţinerea cel puţin a unui organ de presă în limbile regionale sau minoritare; sau

(îi) să încurajeze şi/sau să faciliteze publicarea de articole de presă în limbile regionale sau minoritare, în mod periodic;

f)(i) să acopere costurile suplimentare ale mijloacelor de comunicare ce utilizează limbile regionale sau minoritare, atunci când legea prevede o asistenţă financiară, în general, pentru mijloacele de comunicare; sau

(îi) să extindă măsurile existente de asistenţă financiară la producţiile audiovizuale în limbile regionale sau minoritare;

g)să sprijine formarea jurnaliştilor şi a personalului pentru mijloacele de comunicare ce utilizează limbile regionale sau minoritare.

2.Părţile se angajează să garanteze libertatea de recepţie directă a emisiunilor de radio şi de televiziune ale ţărilor vecine, realizate într-o limbă folosită într-o formă identică ori apropiată de o limbă regională sau minoritară, şi să nu se opună retransmiterii de emisiuni de radio şi de televiziune din ţările vecine, realizate într-o astfel de limbă. Ele se angajează în plus să vegheze ca nicio restricţie a libertăţii de expresie şi a liberei circulaţii a informaţiei într-o limbă folosită într-o formă identică ori apropiată de o limbă regională sau minoritară să nu fie impusă presei scrise. Exercitarea libertăţilor menţionate mai sus, atrăgând obligaţii şi responsabilităţi, poate fi supusă anumitor formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale, al integrităţii teritoriale ori al siguranţei publice, al apărării ordinii şi al prevenirii crimei, al protecţiei sănătăţii sau a moralei, al protecţiei reputaţiei ori a drepturilor altora, pentru împiedicarea divulgării informaţiilor confidenţiale sau pentru garantarea autorităţii şi a imparţialităţii puterii judecătoreşti.

3.Părţile se angajează să vegheze ca interesele vorbitorilor limbilor regionale sau minoritare să fie reprezentate ori luate în considerare în cadrul structurilor eventual create, în conformitate cu legea, având ca sarcină garantarea libertăţii şi a pluralităţii mijloacelor de comunicare.

Articolul 12Activităţi şi facilităţi culturale

1.În ceea ce priveşte activităţile şi facilităţile culturale - în special biblioteci, videoteci, centre culturale, muzee, arhive, academii, teatre şi cinematografe, precum şi operele literare şi producţia cinematografică, folclorul, festivalurile, industria culturală, incluzând în special utilizarea de noi tehnologii -, părţile se angajează, în zonele în care aceste limbi sunt folosite şi în măsura în care autorităţile publice au competenţe, puteri sau rol în acest domeniu:

a)să încurajeze formele de exprimare şi iniţiativele specifice limbilor regionale sau minoritare şi să favorizeze diferite mijloace de acces la operele produse în aceste limbi;

b)să favorizeze diferitele modalităţi de acces în alte limbi la operele produse în limbile regionale sau minoritare, sprijinind şi dezvoltând activităţile de traducere, dublare, postsincronizare şi subtitrare;

c)să favorizeze accesul în limbile regionale sau minoritare la operele produse în alte limbi, sprijinind şi dezvoltând activităţile de traducere, dublare, postsincronizare şi subtitrare;

d)să vegheze ca organismele însărcinate să întreprindă şi să susţină diferite forme de activităţi culturale să integreze într-o măsură adecvată cunoaşterea şi folosirea limbilor şi culturilor regionale sau minoritare în acţiunile a căror iniţiativă o au ori pe care le sprijină;

e)să favorizeze punerea la dispoziţia organismelor însărcinate să întreprindă sau să susţină activităţi culturale a unui personal cunoscător al limbii regionale sau minoritare, precum şi al limbii (limbilor) restului populaţiei;

f)să încurajeze participarea directă a reprezentanţilor limbilor regionale sau minoritare la demersurile de organizare a facilităţilor şi de planificare a activităţilor culturale;

g)să încurajeze şi/sau să faciliteze crearea unuia sau mai multor organisme însărcinate să colecteze, depoziteze şi să prezinte ori să publice operele realizate în limbile regionale sau minoritare;

h)dacă este necesar, să creeze şi/sau să promoveze şi să finanţeze servicii de traducere şi de cercetare terminologică, în vederea în special a menţinerii şi dezvoltării în fiecare limbă regională sau minoritară a unei terminologii administrative, comerciale, economice, sociale, tehnologice ori juridice adecvate.

2.În ceea ce priveşte alte zone decât cele în care limbile regionale sau minoritare sunt în mod tradiţional folosite, părţile se angajează să autorizeze, să încurajeze şi/sau să prevadă, dacă numărul vorbitorilor unei limbi regionale sau minoritare justifică aceasta, activităţi ori facilităţi culturale adecvate, în conformitate cu paragraful precedent.

3.Părţile se angajează ca în politica lor culturală pe plan extern să acorde un loc corespunzător limbilor regionale sau minoritare şi culturii pe care ele o exprimă.

Articolul 13Viaţa economică şi socială

1.În ceea ce priveşte activităţile economice şi sociale, părţile se angajează, pentru ansamblul ţării:

a)să excludă din propria legislaţie orice dispoziţie care interzice ori limitează în mod nejustificat folosirea limbilor regionale sau minoritare în documentele referitoare la viaţa economică ori socială şi, mai ales, în contractele de muncă şi în documentele tehnice, cum ar fi instrucţiunile de utilizare a produselor sau a echipamentelor tehnice;

b)să interzică introducerea în regulamentele interne ale întreprinderilor şi în actele private a oricăror clauze ce exclud ori limitează folosirea limbilor regionale sau minoritare, cel puţin între vorbitorii aceleiaşi limbi;

c)să se opună practicilor ce tind să descurajeze folosirea limbilor regionale sau minoritare în cadrul activităţilor economice şi sociale;

d)să faciliteze şi/sau să încurajeze prin alte mijloace decât cele vizate în paragraful c) folosirea limbilor regionale sau minoritare.

2.În domeniul activităţilor economice şi sociale, părţile se angajează, în măsura în care autorităţile publice sunt competente în zona în care limbile regionale sau minoritare sunt folosite şi dacă acest lucru este posibil:

a)să definească, prin reglementările financiare şi bancare, modalităţile ce permit, în condiţiile compatibile cu uzanţele comerciale, folosirea limbilor regionale sau minoritare la redactarea ordinelor de plată (CEC, cambie etc.) ori a altor documente financiare sau, dacă este cazul, să vegheze la iniţierea unui astfel de proces;

b)în sectoarele economice şi sociale aflate direct sub controlul lor (sectorul public) să realizeze acţiuni destinate să încurajeze folosirea limbilor regionale sau minoritare;

c)să vegheze ca instituţiile sociale, cum ar fi spitalele, căminele de bătrâni, azilurile, să ofere posibilitatea de a primi şi de a îngriji, în propria lor limbă, pe vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare, care necesită îngrijiri din motive de sănătate, vârstă etc.;

d)să supravegheze, prin mijloace corespunzătoare, ca instrucţiunile de siguranţă să fie înscrise şi în limbile regionale sau minoritare;

e)să facă accesibile în limbile regionale sau minoritare informaţiile furnizate de autorităţile competente, în ceea ce priveşte drepturile consumatorilor.

Articolul 14Schimburi transfrontaliere

Părţile se angajează:

a)să aplice acordurile bilaterale şi multilaterale existente care le angajează faţă de statele în care aceeaşi limbă este folosită într-o formă identică ori apropiată sau, dacă este necesar, să depună toate eforturile pentru a încheia astfel de acorduri, de natură să favorizeze contractele între vorbitorii aceleiaşi limbi din statele respective, în domeniile culturii, învăţământului, informaţiei, formării profesionale şi educaţiei permanente;

b)în interesul limbilor regionale sau minoritare, să faciliteze şi/sau să promoveze cooperarea transfrontalieră, mai ales între autorităţile regionale ori locale din zonele în care aceeaşi limbă este folosită într-o formă identică sau apropiată.Partea a IV-a Aplicarea Cartei

Articolul 15Rapoarte periodice

1.Părţile vor prezenta periodic secretarului general al Consiliului Europei, într-o formă ce urmează a fi stabilită de Comitetul Miniştrilor, un raport asupra politicii urmărite, în conformitate cu partea a II-a a prezentei Carte, şi asupra măsurilor luate pentru aplicarea dispoziţiilor părţii a III-a pe care le-au acceptat. Primul raport trebuie să fie prezentat în anul imediat următor intrării în vigoare a Cartei pentru partea respectivă, iar celelalte rapoarte, la intervale de 3 ani după primul raport.

2.Părţile vor face publice rapoartele.

Articolul 16Examinarea rapoartelor

1.Rapoartele prezentate secretarului general al Consiliului Europei în aplicarea art. 15 vor fi examinate de un comitet de experţi constituit în conformitate cu art. 17.

2.Organismele sau asociaţiile legal constituite în una dintre părţi vor putea să atragă atenţia Comitetului de experţi asupra problemelor referitoare la angajamentele asumate de această parte în conformitate cu partea a III-a din prezenta Cartă. După consultarea părţii interesate, Comitetul de experţi va putea să ţină seama de aceste informaţii în pregătirea raportului menţionat în paragraful 3 al prezentului articol. În plus, aceste organisme sau asociaţii vor putea să prezinte declaraţii privind politica urmărită de către o parte, în conformitate cu partea a II-a.

3.Pe baza rapoartelor menţionate în paragraful 1 şi a informaţiilor menţionate în paragraful 2, Comitetul de experţi va pregăti un raport care va fi supus atenţiei Comitetului Miniştrilor. Acest raport va fi însoţit de observaţiile pe care părţile au fost invitate să le formuleze şi poate fi făcut public de către Comitetul Miniştrilor.

4.Raportul menţionat în paragraful 3 va conţine în special propunerile Comitetului de experţi al Comitetului Miniştrilor în vederea pregătirii, dacă este cazul, a oricărei recomandări a acestuia către una sau mai multe părţi.

5.Secretarul general al Consiliului Europei va face un raport bianual detaliat asupra aplicării Cartei către Adunarea Parlamentară.

Articolul 17Comitetul de experţi

1.Comitetul de experţi va fi compus dintr-un membru pentru fiecare parte, desemnat de către Comitetul Miniştrilor de pe o listă de persoane de cea mai înaltă integritate, recunoscute pentru competenţa lor în domeniul tratat de Cartă, care vor fi propuse de partea respectivă.

2.Membrii Comitetului de experţi vor fi numiţi pentru o perioadă de 6 ani şi mandatul lor va putea fi reînnoit. Dacă un membru nu îşi poate îndeplini mandatul, el va fi înlocuit, în conformitate cu procedura prevăzută în paragraful 1, iar membrul numit în locul său va duce la bun sfârşit mandatul predecesorului său.

3.Comitetul de experţi va adopta regulamentul său interior. Secretariatul său va fi asigurat de către secretarul general al Consiliului Europei.

Partea a V-aDispoziţii finale

Articolul 18

1.Prezenta Cartă este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării.

2.Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 19

1.Prezenta Cartă va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin Cartă, în conformitate cu dispoziţiile art. 18.

2.Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin Cartă, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 20

1.După intrarea în vigoare a prezentei Carte, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat membru al Consiliului Europei să adere la Cartă.

2.Pentru orice stat care aderă, Carta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 21

1.Orice stat poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, să formuleze una sau mai multe rezerve la paragrafele 2-5 ale art. 7. Nicio altă rezervă nu este admisă.

2.Orice stat contractant care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului precedent poate să o retragă în totalitate sau în parte, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efect la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 22

1.Orice parte poate în orice moment să denunţe prezenta Cartă, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2.Denunţarea va produce efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 23

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi oricărui stat care va adera la prezenta cartă:

a)orice semnare;

b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c)orice intrare în vigoare a prezentei carte, în conformitate cu art. 19 şi 20;

d)orice notificare primită, în conformitate cu art. 3 paragraful 2;

e)orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta Cartă.

În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezenta Cartă.

Încheiată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat invitat să adere la prezenta Cartă.