Decizie nr. 302 din 8 noiembrie 2001

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, şi ale Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost inlaturati din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952, excepţie ridicată de Sofia Frentescu în Dosarul nr. 8.842/CA/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând ca art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată şi completată, prevede că perioadele lucrate ca judecător şi notar sunt luate în considerare ca activitate în magistratura, dar pensia de serviciu prevăzută la art. 103 din aceeaşi lege se acordă doar magistraţilor în funcţie la data pensionării. Se considera ca textul de lege criticat (art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată) nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, care consacra principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece situaţia juridică a autorului excepţiei este diferita de aceea prevăzută de dispoziţiile legale criticate şi, prin urmare, nu este o discriminare. De asemenea, se apreciază ca nici dispoziţiile Legii nr. 51/1993 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, deoarece nu se face nici o discriminare pe criterii politice, ci se acordă despăgubiri numai magistraţilor care au fost inlaturati din justiţie, pentru considerente politice, în perioada anilor 1945-1952, iar nu şi celor care au fost inlaturati ulterior acestei perioade. În realitate se pune în discuţie extinderea efectelor legii şi cu privire la magistraţii inlaturati din justiţie, ulterior anului 1952, pe toată perioada regimului totalitar. Se precizează ca Ministerul Justiţiei are în lucru un asemenea proiect de lege, care urmează să fie înaintat Parlamentului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 8.842/CA/2000, Curtea de Apel Timişoara Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, şi ale Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost inlaturati din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952, excepţie ridicată de Sofia Frentescu într-o cauza civilă având ca obiect acordarea unei pensii de serviciu pentru perioada activităţii în magistratura, precum şi a unei indemnizaţii cuvenite magistraţilor îndepărtaţi din justiţie pentru considerente politice.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, "lăsând pe dinafara categoria magistraţilor inlaturati pe criterii politice în perioada comunista, din categoria magistraţilor cu drept la pensia de serviciu, dar recunoaşte acest drept acelora care timp îndelungat au activat în alte domenii, dar s-au pensionat din magistratura". Referitor la motivarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor Legii nr. 51/1993 autorul excepţiei invoca încălcarea aceluiaşi principiu fundamental al egalităţii cetăţenilor, raportat la art. 4 alin. (2) din Constituţie, considerând ca legea conţine discriminări pe criterii politice, deoarece "lasă pe dinafara categoria magistraţilor inlaturati din aceleaşi considerente în perioada 1951-1989".

Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, instanţa de judecată considera ca aceasta este neîntemeiată, întrucât interpretarea dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, "este un atribut al instanţelor judecătoreşti", iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 51/1993 este "atributul legislatorului sa decidă căror categorii de persoane şi pe ce perioada se acordă sume compensatorii pentru persecutiile la care au fost supuse pe considerente politice".

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, ci "conţine o dispoziţie specială care se aplică tuturor magistraţilor şi a fost determinata de statutul restrictiv al acestora, pe care alte categorii de jurişti - inclusiv notarii - nu îl au, [...], unica sursa de venit a magistraţilor fiind salariul". În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 51/1993 se arata, în acelaşi punct de vedere, ca legea "nu face o discriminare pe criterii politice între cetăţeni, ci reglementează unele măsuri compensatorii pentru magistraţii care în perioada anilor 1945-1952 au fost îndepărtaţi din justiţie pentru motive politice".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost inlaturati din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952.

Examinând conţinutul criticilor de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, în realitate, obiectul criticii de neconstituţionalitate îl constituie, în privinta art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, doar alin. 1 al acestui articol, referitor la pensia de serviciu a magistraţilor, iar nu întregul cuprins al textului de lege menţionat.

Art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, are următoarea redactare: "Magistraţii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratura beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de baza, sporul pentru vechime în munca şi sporul de stabilitate în magistratura, avute la data pensionării."

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a acestui text de lege, autorul acesteia a invocat încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, în realitate doar ale alin. (1) al art. 16, care are următorul conţinut: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, Curtea constata ca este neîntemeiată. Astfel dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece se referă la acordarea pensiei de serviciu tuturor magistraţilor în funcţie care au o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratura, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, "fără privilegii şi fără discriminări". Aceasta dispoziţie specială a fost determinata de statutul restrictiv al magistraţilor, care, spre deosebire de alte categorii de jurişti (printre care se afla şi notarii), au o unica sursa de venit - salariul. Curtea observa ca, potrivit art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, perioadele lucrate în funcţii juridice, printre care şi cea de notar, sunt luate în considerare ca vechime în magistratura, însă aceste funcţii nu sunt asimilate cu funcţia de magistrat. Opţiunea legiuitorului nu conţine însă nici o prevedere contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie, fiind aplicabilă tuturor magistraţilor care îndeplinesc cerinţele acestor dispoziţii.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost inlaturati din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952, Curtea constata ca acordarea unor indemnizaţii reparatorii numai magistraţilor care au fost inlaturati din justiţie în perioada anilor 1945-1952 nu reprezintă o încălcare a principiului fundamental al egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, raportat la art. 4 alin. (2). Astfel, potrivit legii, beneficiază de indemnizaţii reparatorii numai categoria de magistraţi destituiti pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952. Obiectul de reglementare al legii este, prin urmare, limitat la această perioadă. Curtea Constituţională, potrivit atribuţiilor sale constituţionale cuprinse în art. 144 lit. c) şi celor cuprinse în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Completarea acestor prevederi este de atributul exclusiv al autorităţii legiuitoare, care, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, este Parlamentul. Prin urmare, nu este o chestiune de neconstituţionalitate, ci de legiferare, care excede competentei Curţii.

De altfel asupra constituţionalităţii art. 103 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat (spre exemplu, Decizia nr. 81 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 15 august 2000), stabilind ca "dispoziţiile art. 103 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 92/1992, în noua lor redactare, ar încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, doar dacă ar prevedea un tratament juridic diferit pentru persoanele aflate în situaţie identică, ceea ce nu rezultă din conţinutul lor".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a acestei jurisprudente, Curtea retine ca atât considerentele, cat şi soluţia pronunţată în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, şi a dispoziţiilor Legii nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost inlaturati din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952, excepţie ridicată de Sofia Frentescu în Dosarul nr. 8.842/CA/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

──────────────────