referitoare la posibilitatea acordării dobânzii legale penalizatoare și actualizării cu rata inflației a indemnizațiilor pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Dosar nr. 2.309/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Andreia Liana Constanda | - judecător la Secția I civilă |
| Cristina Truțescu | - judecător la Secția I civilă |
| Irina Alexandra Boldea | - judecător la Secția I civilă |
| Daniel Marian Drăghici | - judecător la Secția I civilă |
| Maricel Nechita | - judecător la Secția I civilă |
| Roxana Popa | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Minodora Condoiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cosmin Horia Mihăianu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Valentina Vrabie | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Petronela Iulia Nițu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Luiza Maria Păun | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Adriana Florina Secrețeanu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Carmen Mihaela Voinescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mădălina Elena Vladu-Crevon | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mihnea Adrian Tănase | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.309/1/2024, la care au fost conexate dosarele nr. 2.378/1/2024, nr. 2.762/1/2024 și nr. 2.844/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 3.600/62/2023, de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.850/100/2023 și de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 7.498/3/2024 și nr. 12.943/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulate puncte de vedere de către apelantul-reclamant din Dosarul nr. 1.850/100/2023 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și de către reclamantul din Dosarul nr. 12.943/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a sesizat, prin încheierea dată în 15 octombrie 2024 în Dosarul nr. 3.600/62/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept:
Posibilitatea acordării dobânzii legale penalizatoare și actualizării cu rata inflației a indemnizațiilor pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ipoteza în care plata indemnizațiilor restante s-a făcut ca urmare a declarării neconstituționale a actului normativ de abrogare a plății acestora.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 octombrie 2024 cu nr. 2.309/1/2024.
Ulterior, pe rolul instanței supreme au fost înregistrate alte trei sesizări ce au fost conexate la dosarul inițial, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, după cum urmează:
–Dosarul nr. 2.378/1/2024, având ca obiect sesizarea Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, dispusă la 1 octombrie 2024, în Dosarul nr. 1.850/100/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă dispozițiile art. 1.531 alin. (1) și (2) teza întâi și ale art. 1.535 alin. (1) din Codul civil se aplică în ipoteza reparării prejudiciului cauzat beneficiarilor indemnizației pentru limită de vârstă ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Legea nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, prin Decizia Curții Constituționale nr. 678 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1119 din 12 decembrie 2023?“;
–Dosarul nr. 2.762/1/2024, având ca obiect sesizarea Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 7.498/3/2024, dispusă la 6 noiembrie 2024, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept identice cu cea din Dosarul nr. 2.309/1/2024, inițial înregistrat;
–Dosarul nr. 2.844/1/2024, având ca obiect sesizarea Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, dispusă prin încheierea din 11 noiembrie 2024 dată în Dosarul nr. 12.943/3/2024, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind: „Acordarea dobânzii legale aferente sumelor datorate cu titlu de indemnizație pentru limită de vârstă, în baza art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 27.02.2021-9.06.2022, de la data scadenței fiecărei sume datorate până la data la care aceste sume au fost achitate efectiv“.
Codul civil:
(1)Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
(1)În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Alte dispoziții legale care prezintă relevanță sunt următoarele:
Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 96/2006):
(1)Deputații și senatorii care îndeplinesc condițiile vârstei standard de pensionare, eșalonate, după caz, în anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeși pentru un nou mandat.
(2)Deputații și senatorii beneficiază de indemnizația pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.
(3)Cuantumul indemnizației pentru limită de vârstă prevăzut la alin. (1) se acordă în limita a 3 mandate și se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat cu 0,55% din indemnizația brută lunară aflată în plată. Cuantumul net al indemnizației pentru limită de vârstă nu poate fi mai mare decât venitul net corespunzător unei indemnizații brute lunare a unui deputat sau senator aflat în exercițiul mandatului.
(4)Pentru mandate incomplete, indemnizația pentru limită de vârstă se calculează proporțional cu perioada de mandat efectiv exercitată, dar nu mai puțin de un mandat parlamentar.
(5)Pe perioada exercitării unui nou mandat, plata indemnizației pentru limită de vârstă se suspendă, urmând a fi reluată, la încetarea acestuia, în cuantumul recalculat prin valorificarea perioadei de mandat exercitat după suspendare.
(6)Indemnizația pentru limită de vârstă se actualizează din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o indemnizație pentru limită de vârstă mai mică, se menține indemnizația pentru limită de vârstă aflată în plată.
(7)Indemnizația pentru limită de vârstă se cumulează cu orice tip de pensie stabilită în sistemul public de pensii sau în alt sistem de pensii neintegrat sistemului public, precum și cu orice alte venituri realizate.
(8)Indemnizația pentru limită de vârstă reprezintă venit din altă sursă, în înțelesul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
(9)Cuantumul indemnizației pentru limită de vârstă se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Camerei Deputaților și al Senatului, și se plătește de acestea.
(10)Cererea pentru acordarea indemnizației pentru limită de vârstă se depune la Secretariatul general al Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz.
(11)Modul de aplicare a prevederilor prezentului articol se stabilește prin norme metodologice, aprobate de Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului.
Legea nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor (Legea nr. 7/2021):
Articolele 49 și 50 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.
De la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă acordate în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
–Această lege a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 10 iunie 2022.
Legea nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor (Legea nr. 192/2023):
Capitolul XI «Indemnizația pentru limită de vârstă», cu art. 49 și 50, din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.
De la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă acordate în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările și completările ulterioare.
–În legătură cu art. I din această lege, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 678 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1119 din 12 decembrie 2023, atribuindu-i sensul compatibil cu Constituția, în timp ce, prin aceeași decizie, art. II a fost declarat ca fiind neconstituțional.
În Dosarul nr. 3.600/62/2023 aflat pe rolul Tribunalului Brașov - Secția I civilă, reclamanții, foști membri ai Parlamentului, au solicitat, în contradictoriu cu Parlamentul României - Camera Deputaților și secretarul general al Camerei Deputaților, anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă emise și obligarea pârâților să le repună în plată indemnizația pentru limită de vârstă începând cu 1 iulie 2023 până la zi, iar prin intermediul cererii adiționale au solicitat plata dobânzii legale de la data nașterii obligației și până la executarea ei efectivă, precum și actualizarea sumelor datorate cu rata inflației.
Prin Sentința nr. 351 din 7 martie 2024, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a respins cererea, reținând, în esență, că ordinele contestate au fost emise de secretarul general al Camerei Deputaților în conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 192/2023, potrivit cărora de la data intrării ei în vigoare, la 1 iulie 2023, încetează plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă, care fuseseră acordate în temeiul art. 49 din Legea nr. 96/2006. Cum la 12 decembrie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia Curții Constituționale nr. 678 din 28 noiembrie 2023, secretarul general al Camerei Deputaților a dispus din oficiu reluarea, începând cu aceeași dată, a plății către reclamanți a indemnizației pentru limită de vârstă și acordarea drepturilor bănești cuvenite pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2023 și 11 decembrie 2023, conform prevederilor bugetare alocate cu această destinație. Față de împrejurarea că secretarul general al Camerei Deputaților a procedat în mod benevol la reluarea plății indemnizației pentru limită de vârstă chiar în ziua în care a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 678 din 28 noiembrie 2023 în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu respectarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, întrucât prin ordinele emise s-au acordat drepturile bănești aferente intervalului cuprins între 1 iulie 2023 și 11 decembrie 2023, instanța a respins acțiunea, apreciind că nu se impune nici acordarea dobânzii legale de la data nașterii obligației de plată a indemnizației pentru limită de vârstă până la data plății efective, nici actualizarea sumelor datorate cu rata inflației, deoarece pârâții nu sunt în culpă pentru sistarea plății indemnizației respective, reluând retroactiv plata atunci când s-a creat cadrul legal favorabil acordării ei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, care au solicitat reformarea ei, în sensul admiterii cererii pe care au promovat-o; chestiunea rămasă în dezbatere vizează posibilitatea acordării dobânzii legale penalizatoare, aferentă sumelor reprezentând indemnizația pentru limită de vârstă și actualizarea acestora cu rata inflației.
Aceeași problemă de drept este dezbătută și în Dosarul nr. 1.850/100/2023 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
În celelalte două dosare, conexate sesizării de față, care sunt înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 7.498/3/2024 și nr. 12.943/3/2024, problema de drept dedusă judecății este asemănătoare.
Astfel, se solicită obligarea Parlamentului României la plata dobânzii legale penalizatoare, aplicată indemnizației pentru limită de vârstă datorate de pârât în perioada martie 2021-iunie 2022, dar și actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate, calculată conform datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică, de la scadența fiecărei obligații până la 15 noiembrie 2023, arătându-se de către autorii demersului judiciar că pârâtul a încetat plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă la 1 martie 2021, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021, declarată neconstituțională ulterior, prin Decizia Curții Constituționale nr. 261 din 5 mai 2022.
Apreciind că sumele care li se cuvin, în calitate de foști parlamentari, nu au fost plătite la scadență în mod neconstituțional, reclamanții au inițiat demersuri în justiție, iar prin hotărâri definitive ordinele de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă emise au fost anulate și pârâtul (secretarul general al Camerei Deputaților sau secretarul general al Senatului) a fost obligat să le achite reclamanților indemnizația pentru limită de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, începând cu data de 27 februarie 2021. Executat silit, pârâtul a achitat indemnizațiile pentru limită de vârstă datorate.
Prin acțiunile deduse judecății, reclamanții au solicitat repararea integrală a prejudiciului produs prin încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă în perioada cuprinsă între 1 martie 2021 și 9 iunie 2022, respectiv acordarea de dobânzi penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a debitului principal.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu poate fi reținută manifestarea tipică a comportamentului unui debitor de rea-credință, deoarece nu a refuzat să pună în aplicare hotărârea judecătorească, ci s-a aflat în imposibilitatea de executare a tuturor obligațiilor de plată fixate prin titlul executoriu, generată de epuizarea alocațiilor bugetare cu această destinație, iar în perioada martie 2021-iunie 2022, în care cadrul legal aplicabil dreptului la indemnizația pentru limită de vârstă a făcut obiectul abrogării prin dispozițiile art. I din Legea nr. 7/2021, neîndeplinirea obligației de plată a indemnizațiilor pentru limită de vârstă a fost impusă de aplicarea legii.
Completurile de judecată ale instanțelor de trimitere din Dosarul înregistrat cu nr. 2.309/1/2024 și din Dosarul conexat nr. 2.762/1/2024 au apreciat ca întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării, arătând că în concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 acestea sunt distincte față de cele prevăzute prin art. 519 din Codul de procedură civilă.
Astfel, au apreciat că singura cerință de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea cauzei și ca aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de judecată, iar când această condiție este îndeplinită, sesizarea este obligatorie.
Aceste instanțe de trimitere au opinat că nu se mai impune stabilirea existenței unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, întrucât din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 reiese cu evidență că ceea ce a intenționat legiuitorul delegat a fost ca instanța supremă să asigure o interpretare unitară a dispozițiilor legale supuse analizei în litigii privind salarizarea/dreptul la pensie al personalului plătit din fonduri publice. De aceea nu este lăsată la latitudinea instanței care judecă procesul analizarea dificultății interpretării problemei de drept.
În fine, verificând hotărârile prealabile și deciziile de recurs în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materie, instanțele de trimitere nu au identificat nicio hotărâre privind chestiunea de drept care face obiectul acestor sesizări.
În Dosarul conexat nr. 2.378/1/2024, instanța de trimitere a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reținând că Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat anterior asupra incidenței art. 1.531 alin. (1) și alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil, respectiv art. 1 alin. (3), art. 2 și art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 13/2011), în privința indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006.
În Dosarul conexat nr. 2.844/1/2024, instanța de trimitere a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante a instanței supreme, indemnizația pentru limită de vârstă reglementată de art. 49 din Legea nr. 96/2006 este asimilată unei prestații de asigurări sociale, plătită din fondurile publice, așa cum prevede expres art. 49 alin. (9) din actul normativ menționat, astfel încât este lipsită de echivoc încadrarea acestei indemnizații în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Totodată, aspectul litigios, reprezentat de posibilitatea acordării accesoriilor aferente indemnizației pentru limită de vârstă ce s-ar fi cuvenit, lunar, reclamantului, în perioada în care a fost în vigoare Legea nr. 7/2021, invalidată ca fiind neconstituțională la data de 10 iunie 2022, îmbracă forma unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, în accepțiunea art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care nu a fost dezlegată de instanța supremă și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Părțile din Dosarul nr. 2.309/1/2024 nu și-au exprimat punctele de vedere, iar în celelalte dosare conexate au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, apelantul-reclamant din Dosarul nr. 1.850/100/2023 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și reclamantul din Dosarul nr. 12.943/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale au formulat puncte de vedere în sensul inadmisibilității sesizărilor conexate.
Completul de judecată care a formulat sesizarea inițială a reținut că dispozițiile legale invocate ar trebui interpretate în sensul că, în cazul constatării neconstituționalității Legii nr. 192/2023, repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă se face fără acordarea dobânzii legale penalizatoare și a actualizării acesteia cu rata inflației. Astfel, a reținut că, prin Decizia nr. 678 din 28 noiembrie 2023, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I din Legea nr. 192/2023 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deputaților sau senatorilor care au exercitat cel puțin un mandat parlamentar complet anterior intrării ei în vigoare, stabilind, din perspectiva efectelor deciziei, că repararea prejudiciului cauzat beneficiarilor indemnizației pentru limită de vârstă, care o aveau în plată, se va realiza ex officio, chiar dacă aceștia nu promovaseră o acțiune în justiție, începând cu data încetării plății, 1 iulie 2023, că urmează să se reia plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă aflate în plată la data intrării în vigoare a Legii nr. 192/2023 în privința tuturor beneficiarilor antereferiți și să se acorde această indemnizație deputaților/senatorilor care au exercitat cel puțin un mandat parlamentar complet anterior intrării în vigoare a legii și care au împlinit vârsta de pensionare prevăzută de lege după data de 1 iulie 2023. Așa cum s-a precizat în considerentele Deciziei nr. 2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, trebuie să existe fapta ilicită și vinovăția debitorului pentru neplata la timp a drepturilor restante, iar intimații-pârâți nu puteau refuza aplicarea unei legi, prezumând-o ca neconstituțională, de vreme ce Curtea Constituțională este singura autoritate care se poate pronunța asupra constituționalității unui act normativ în vigoare.
În Dosarul conexat nr. 2.378/1/2024, în opinia completului de judecată care a formulat sesizarea, în cazul neplății obligațiilor bănești la scadență, dispozițiile legale general aplicabile sunt cele reglementate de art. 1.531 alin. (1) și (2) și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil, respectiv art. 1 alin. (3), art. 2 și art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de debitor ca urmare a neexecutării de către creditor a obligației de plată, considerându-se, astfel, că pierderea efectiv suferită trebuie remediată prin actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică și că beneficiul de care debitorul a fost lipsit constă din daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare, iar împrejurarea că în paragraful 57 din Decizia nr. 678 din 28 noiembrie 2023 Curtea Constituțională s-a referit la repararea prejudiciului cauzat beneficiarilor indemnizației pentru limită de vârstă și la reluarea în plată a indemnizațiilor pentru limită de vârstă aflate în plată la data intrării în vigoare a Legii nr. 192/2023 nu impietează asupra acordării drepturilor accesorii, neexcluse, de altfel, de forul constituțional.
În Dosarul conexat nr. 2.844/1/2024, opinia completului de judecată care a formulat sesizarea este în sensul că reclamantului nu i se cuvine dobânda legală aferentă, calculată de la scadența lunară a fiecărei indemnizații pentru limită de vârstă, în perioada de referință invocată, până la plata efectivă, deoarece, chiar dacă, în speță, reclamantul este beneficiarul unui titlu executoriu, în temeiul căruia s-au dispus anularea ordinului de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă și obligarea Camerei Deputaților la plata acestei indemnizații începând cu data de 27 februarie 2021, nu s-ar putea reține dreptul său la plata lunară a indemnizației pentru limită de vârstă în perioada menționată, câtă vreme la acea epocă beneficiul pecuniar clamat nu putea fi plătit de pârâtă, norma fiind abrogată, astfel încât nu poate fi îndreptățit nici la dobânda legală, ca accesoriu al indemnizației pentru limită de vârstă.
Din răspunsurile comunicate Înaltei Curți de Casație și Justiție a rezultat orientarea unanimă a jurisprudenței, în sensul admiterii cererilor de acordare a dobânzii legale penalizatoare și al actualizării cu rata inflației a indemnizațiilor pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006, în ipoteza în care plata indemnizațiilor restante s-a făcut ca urmare a declarării neconstituționale a legii de abrogare a normelor prin care fuseseră instituite.
În motivarea hotărârilor judecătorești, instanțele naționale au reținut că se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți, care cuprinde atât pierderea efectivă, cât și beneficiul de care au fost lipsiți, deoarece, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 678 din 28 noiembrie 2023, încetarea plății indemnizațiilor a dobândit caracter neconstituțional; de asemenea, actualizarea sumelor cu rata inflației este o măsură care conservă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, având o natură juridică diferită de cea a dobânzii.
Majoritatea punctelor de vedere teoretice exprimate de judecători au fost în același sens.
La nivel teoretic a fost prezentată și opinia contrară, potrivit căreia, în ipoteza în care plata indemnizațiilor restante s-a făcut ca urmare a declarării neconstituționale a legii de abrogare a lor, nu pot fi acordate dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu indicele de inflație, întrucât nu se poate reține vreo culpă a autorității în aplicarea unor prevederi legale, cât timp acestea nu au fost declarate neconstituționale. S-a invocat Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, potrivit căreia trebuie să existe o faptă ilicită și o vinovăție a debitorului pentru neplata la timp a drepturilor restante; or, nu se putea prezuma că o lege ar fi neconstituțională, pentru a se refuza executarea ei.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
Prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 10 iunie 2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că Legea nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor este neconstituțională, prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 77-79, în ceea ce privește efectele constatării neconstituționalității legii analizate.
Prin Decizia nr. 678 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1119 din 12 decembrie 2023, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, a constatat că dispozițiile art. I din Legea nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deputaților/senatorilor care au exercitat cel puțin un mandat parlamentar complet anterior intrării sale în vigoare și că dispozițiile art. II din Legea nr. 192/2023 sunt neconstituționale (a se vedea considerentele reținute la paragrafele 29-34 și 54-57 ale prezentei decizii).
În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate următoarele decizii care prezintă relevanță în dezlegarea prezentelor sesizări conexate, în ordine cronologică:
–Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-au statuat următoarele: „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011“;
–Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 15 februarie 2021, prin care, în vederea interpretării și aplicării unitare a legii, s-a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 224/2019, raportat la art. 1.531 și 1.535 din Codul civil, art. 166 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, alături de dobânda remuneratorie prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019, se pot acorda dobânzi penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al aceluiași act normativ pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, respectiv diferența dintre dobânda penalizatoare și cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii acelorași ordine sau decizii“;
–Decizia nr. 64 din 28 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1251 din 12 decembrie 2024, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Produce efecte Decizia Curții Constituționale nr. 261/2022 în intervalul 27.02.2021-10.06.2021, în cazul concret al reclamantului, care nu sesizase instanța de judecată cu o acțiune referitoare la dreptul său la plata indemnizației pentru limită de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, până la momentul publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 261/2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I“.
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, nefiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Sesizările de față sunt fundamentate pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, al cărei domeniu de reglementare, conturat prin dispozițiile art. 1, este reprezentat de procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.
Acest act normativ cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atât sub aspect substanțial, cât și de ordin procedural, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.
În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate:
(i)existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze;
(ii)instanța care sesizează Înalta Curte să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac;
(iii)existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;
(iv)chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate anterior enunțate, se constată că nu este îndeplinită cerința ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept.
Referitor la această condiție se reține că, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la adoptarea actului normativ s-a ținut seama, printre altele, de împrejurarea că „măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“. Totodată, prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun, drept condiție de admisibilitate a sesizării, existența unei „chestiuni de drept“ apte a declanșa mecanismul de unificare a practicii judiciare.
În lipsa unei definiții legale a sintagmei „chestiune de drept“, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă legală incompletă ori neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice. Ca atare, procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate de natură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, având menirea de a elimina riscul apariției unei practici judiciare neunitare.
În cauză, instanțele de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să dezlege în principiu măsura în care, în ipoteza în care plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 s-a făcut ca urmare a declarării neconstituționale a legii de abrogare a normelor prin care fuseseră instituite, sunt posibile acordarea dobânzii legale penalizatoare și actualizarea sumelor restante cu rata inflației.
Se cuvine subliniat că nici în Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, nici în Decizia nr. 678 din 28 noiembrie 2023, atunci când a stabilit, din perspectiva efectelor constatării neconstituționalității, că repararea prejudiciului cauzat beneficiarilor indemnizației pentru limită de vârstă se va realiza ex officio, Curtea Constituțională nu a exclus posibilitatea acordării dobânzii legale penalizatoare și a actualizării sumelor restante cu rata inflației.
Tocmai de aceea demersurile judiciare inițiate în dosarele care se află pe rolul instanțelor de trimitere au fost fundamentate, în drept, pe dispozițiile art. 1.531 și 1.535 din Codul civil, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului, ce cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care a fost lipsit, iar în sesizările de față Înaltei Curți de Casație și Justiție i s-a solicitat să interpreteze, în vederea aplicării unitare, chiar aceste prevederi legale, cu referire la acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata cu întârziere a indemnizațiilor pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006, în ipoteza în care aceasta s-a făcut ca urmare a declarării neconstituționale a actului normativ de abrogare a dispozițiilor legale prin care au fost recunoscute.
În aceste condiții, problema de drept supusă interpretării nu ridică o veritabilă dificultate, dispozițiile legale anterior evocate nefiind nici lacunare, nici incomplete, nici neclare.
Ele se regăsesc în capitolul II („Executarea silită a obligațiilor“) din titlul V („Executarea obligațiilor“) al cărții a V-a („Despre obligații“) din Codul civil; așadar, își găsesc aplicarea în materia răspunderii civile, contractuale sau delictuale.
Interpretarea textelor de lege în discuție a fost însă deja realizată, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în care s-a statuat că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele: „Întrucât, pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală se impune preexistența unui contract, ori de câte ori nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, sunt aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală, care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile. (...) Chiar dacă, în literatura de specialitate, aplicarea prevederilor din Codul civil din 1864 referitoare la efectele obligațiilor și în materia răspunderii civile delictuale a fost disputată, practica judiciară a fost constantă în acest sens. (…) Disputa doctrinară a fost însă tranșată prin art. 1.381 alin. (3) din Codul civil din 2009, în sensul că dreptului la repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor. Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. (…) pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin (…) actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum. Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.“
Notând, așadar, că prin decizia menționată s-a statuat deja, de principiu, dar cu caracter obligatoriu, că, pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat titularilor unor creanțe prin plata cu întârziere a sumelor ce li se cuveneau, aceștia sunt îndreptățiți să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare, care pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele prețurilor de consum, având în vedere finalitățile distincte ale acestor despăgubiri, și anume menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății, în cazul actualizării creanței cu rata inflației, care are caracter compensatoriu (damnum emergens), respectiv câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut în caz de investire a sumelor, dacă acestea ar fi fost plătite la scadență; în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu (lucrum cessans), se reține că problema de drept supusă dezlegării nu mai prezintă nicio dificultate.
De altfel, examenul jurisprudenței instanțelor naționale a evidențiat o unică abordare în interpretarea prevederilor legale în dezbatere, care a condus la admiterea cererilor ce le-au fost deduse judecății.
Opiniile teoretice contrare, prezentate de două dintre instanțele de sesizare, și punctele de vedere exprimate de judecătorii din cadrul a trei tribunale nu au aptitudinea de a demonstra că problema de drept prezintă vreun grad de dificultate, iar ele expun o singură rezervă în a se ralia jurisprudenței uniforme, centrată pe lipsa culpei pârâților, care au procedat la sistarea plății indemnizației pentru limită de vârstă aplicând legea prezumată a fi constituțională.
Culpa sau lipsa ei, în această situație, nu constituie însă o chestiune de drept care să poată fi dezlegată pe calea mecanismului de unificare a jurisprudenței, deoarece ea rămâne esențialmente atașată situației de fapt; așa fiind, revine instanțelor naționale îndatorirea ca, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete ale dosarului, să evalueze acest aspect.
Se cuvine amintit însă că tot în Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a reținut că „Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră. (…) Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, (…) nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, «creanțele asupra statului sunt garantate»] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț“.
Ca atare, instanțele naționale urmează să evalueze măsura în care apărările expuse în dosarele ce le sunt deduse judecății pot fi apreciate ca atare, pornind de la premisa că sistarea plății indemnizației pentru limită de vârstă, ca măsură prin care a fost pusă în aplicare legea, desigur prezumată a fi constituțională anterior statuării contrare, provine de la debitor, cel care a adoptat legile ale căror vicii de constituționalitate au fost validate prin decizii repetate ale Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, raportate la art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 3.600/62/2023, de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.850/100/2023 și de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 7.498/3/2024 și nr. 12.943/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
Posibilitatea acordării dobânzii legale penalizatoare și actualizării cu rata inflației a indemnizațiilor pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ipoteza în care plata indemnizațiilor restante s-a făcut ca urmare a declarării neconstituționale a actului normativ de abrogare a plății acestora.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Lorena Repana
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
