Tratat
Tratat din 3 iunie 2013
privind comerţul cu arme
- Emitent
- Act Internațional
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 252 din 8 aprilie 2014
Textul actului · 28 de articole
100%
privind comerţul cu arme
Notă *) Traducere.
Preambul
Statele părţi la prezentul tratat,
ţinând cont de scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite,
reamintind articolul 26 al Cartei Naţiunilor Unite, care urmăreşte promovarea stabilirii şi menţinerii păcii şi securităţii internaţionale prin alocarea minimă către armament a resurselor umane şi economice ale lumii,
subliniind necesitatea de a preveni şi eradica comerţul ilicit de arme convenţionale şi de a împiedica deturnarea acestora către comerţul ilicit sau către utilizări finale şi utilizatori finali neautorizaţi, în special în scopul comiterii de acte teroriste,
recunoscând interesele legitime de ordin politic, de securitate, economice şi comerciale ale statelor în comerţul internaţional cu arme convenţionale,
reafirmând dreptul suveran al oricărui stat de a reglementa şi controla armele convenţionale exclusiv pe teritoriului său, în conformitate cu propriul sistem legal sau constituţional,
cunoscând că pacea şi securitatea, dezvoltarea şi drepturile omului sunt piloni ai sistemului Naţiunilor Unite şi fundamentul securităţii colective şi recunoscând că dezvoltarea, pacea şi securitatea şi drepturile omului sunt interdependente şi se susţin mutual,
reamintind Liniile directoare privind transferurile internaţionale de arme elaborate de Comisia pentru Dezarmare a Naţiunilor Unite şi adoptate de către Adunarea Generală prin Rezoluţia 46/36H din 6 decembrie 1991,
luând notă de contribuţia adusă de Programul de acţiune al Naţiunilor Unite pentru prevenirea, combaterea şi eliminarea traficului ilicit cu arme uşoare în toate aspectele, de Protocolul împotriva fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, de piese şi de componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, şi de Instrumentul internaţional care permite statelor să identifice şi să urmărească, rapid şi sigur, armele de calibru mic şi armamentele uşoare,
recunoscând consecinţele de securitate, sociale, economice şi umanitare ale comerţului ilicit şi ale comerţului nereglementat cu arme convenţionale,
conştienţi că civilii, în special femeile şi copiii, reprezintă marea majoritate a persoanelor afectate de conflictele armate şi violenţa armată,
recunoscând şi dificultăţile cu care se confruntă victimele unui conflict armat şi nevoia acestora pentru o îngrijire adecvată, readaptare şi reintegrare socială şi economică,
subliniind că nimic din prezentul tratat nu împiedică statele de la adoptarea şi menţinerea unor măsuri suplimentare efective pentru a promova realizarea obiectivului şi scopului prezentului tratat,
conştienţi de faptul că comerţul, posesia şi folosirea anumitor arme convenţionale în special pentru activităţi recreative, culturale, istorice şi sportive sunt licite şi legale, în cazul în care un astfel de comerţ, posesie şi utilizare sunt autorizate sau protejate prin lege,
conştienţi, de asemenea, de rolul pe care îl pot juca organizaţiile regionale în sprijinirea statelor părţi, la cerere, în implementarea prezentului tratat,
recunoscând că societatea civilă, în special organizaţiile nonguvernamentale şi sectorul industrial, pot contribui în mod activ, din proprie iniţiativă, la creşterea conştientizării obiectului şi scopului tratatului şi la realizarea acestora,
considerând că reglementarea comerţului internaţional cu arme convenţionale şi prevenirea deturnării acestora nu ar trebui să împiedice cooperarea internaţională şi comerţul licit de materiale, echipamente şi tehnologie pentru scopuri paşnice,
subliniind dorinţa de a obţine adeziunea universală la acest tratat, hotărâte să acţioneze în conformitate cu următoarele principii:
Principii
–dreptul natural la legitima apărare, individuală sau colectivă, recunoscut tuturor statelor în articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite;
–reglementarea diferendelor internaţionale prin mijloace paşnice astfel încât pacea, securitatea şi justiţia internaţională să nu fie periclitate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Carta Naţiunilor Unite;
–abţinerea, în relaţiile lor internaţionale, de la ameninţarea sau utilizarea forţei împotriva integrităţii teritoriale sau independenţei politice a oricărui stat, sau în orice altă manieră neconformă cu scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite, conform articolului 2 alineatul (4) din Carta Naţiunilor Unite;
–neamestecul în probleme care sunt exclusiv în jurisdicţia internă a oricărui stat, conform articolului 2 alineatul (7) al Cartei Naţiunilor Unite;
–obligaţia de a respecta şi a asigura respectarea dreptului internaţional umanitar, în conformitate cu convenţiile de la Geneva din 1949, precum şi respectarea şi asigurarea respectării drepturilor omului, în conformitate, printre altele, cu Carta Naţiunilor Unite şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
–responsabilitatea fiecărui stat, conform obligaţiilor sale internaţionale, de a reglementa comerţul internaţional cu arme convenţionale, de a preveni deturnarea acestora, şi, în primul rând, de a institui şi aplica un sistem naţional de control corespunzător;
–respectarea interesului legitim al fiecărui stat de a achiziţiona arme convenţionale pentru a-şi exercita dreptul la legitimă apărare şi să poată contribui la operaţiuni de menţinere a păcii şi de a produce, exporta, importa şi transfera arme convenţionale;
–necesitatea aplicării acestui tratat de manieră coerentă, obiectivă şi nediscriminatorie,
au convenit următoarele:
Prezentul tratat are ca obiect:
–instituirea normelor comune celor mai stricte pentru reglementarea sau îmbunătăţirea reglementării comerţului internaţional cu arme convenţionale;
–prevenirea şi eradicarea comerţului ilicit cu arme convenţionale şi prevenirea deturnării acestora;
pentru a:
–contribui la pacea, securitatea şi stabilitatea internaţionale şi regionale;
–reduce suferinţa umană;
–promova cooperarea, transparenţa şi acţiunea responsabilă a statelor părţi în comerţul internaţional cu arme convenţionale, dezvoltând în acest mod încrederea reciprocă între state.
1.Prezentul tratat se aplică armelor convenţionale din următoarele categorii:
a)tancuri de luptă;
b)vehicule blindate de luptă;
c)sisteme de artilerie de calibru mare;
d)avioane de luptă;
e)elicoptere de atac;
f)nave de război;
g)rachete şi lansatoare de rachete;
h)arme de calibru mic şi armamente uşoare.
2.În scopul prezentului tratat, activităţile de comerţ internaţional cuprind exportul, importul, tranzitul, transbordarea şi brokerajul, denumite în continuare transfer.
3.Prezentul tratat nu se aplică transportului internaţional de către orice stat parte sau în numele său de arme convenţionale destinate uzului propriu, cu condiţia ca acestea să rămână în proprietatea acelui stat.
Fiecare stat parte instituie şi actualizează un sistem naţional de control pentru reglementarea exportului de muniţii trase, lansate sau eliberate la ţintă cu ajutorul armelor convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din prezentul tratat şi aplică dispoziţiile articolelor 6 şi 7 înainte de a autoriza exportul acestor muniţii.
Fiecare stat parte instituie şi actualizează un sistem naţional de control pentru reglementarea exportului de părţi şi de componente dacă exportul se face sub o formă care face posibilă asamblarea armelor convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) şi aplică dispoziţiile articolelor 6 şi 7 înainte de a autoriza exportul acestor piese şi componente.
1.Fiecare stat parte implementează acest tratat într-o manieră coerentă, obiectivă şi nediscriminatorie, ţinând cont de principiile menţionate în acest tratat.
2.Fiecare stat parte instituie şi actualizează un sistem naţional de control, inclusiv o listă de control naţională, în vederea implementării prevederilor acestui tratat.
3.Fiecare stat parte este încurajat să aplice prevederile acestui tratat asupra unei cât mai largi game de arme convenţionale. Niciuna dintre definiţiile naţionale, a oricăreia dintre categoriile vizate de articolul 2 alineatul (1) literele a-g nu va conţine o descriere mai limitată decât cele utilizate în Registrul de arme convenţionale al Organizaţiei Naţiunilor Unite la momentul intrării în vigoare a prezentului tratat. Pentru categoria prevăzută de articolul 2 alineatul (1) litera h, definiţiile naţionale nu vor fi mai limitate decât cele utilizate în instrumentele relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite la momentul intrării în vigoare a prezentului tratat.
4.Fiecare stat parte, în baza legislaţiei naţionale, comunică lista naţională de control Secretariatului, care o va aduce la cunoştinţa celorlalte state părţi. Statele părţi sunt încurajate să facă publice listele de control naţionale.
5.Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru implementarea prevederilor prezentului tratat şi desemnează autorităţi naţionale competente aşa încât să aibă un sistem de control naţional transparent şi eficient care să reglementeze transferurile de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau de oricare alt bun dintre cele prevăzute de articolul 3 şi articolul 4.
6.Fiecare stat parte desemnează unul sau mai multe puncte de contact naţionale pentru schimbul de informaţii privind implementarea prezentului tratat. Fiecare stat parte notifică Secretariatului, înfiinţat în aplicarea articolului 18, informaţii cu privire la punctul sau punctele naţionale de contact şi actualizează informaţiile.
1.Niciun stat parte nu va autoriza transferul de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut la articolul 3 sau articolul 4, în măsura în care transferul ar încălca obligaţiile sale decurgând din măsuri adoptate de Consiliul de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite în baza capitolului VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, în particular embargouri privind armele.
2.Niciun stat parte nu va autoriza transferul de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut de articolul 3 sau articolul 4, în măsura în care transferul ar încălca obligaţii internaţionale relevante decurgând din acorduri internaţionale la care este parte, în particular cele care privesc transferul internaţional sau traficul ilicit cu arme convenţionale.
3.Niciun stat parte nu va autoriza transferul de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut de articolul 3 sau articolul 4, dacă are cunoştinţă, la momentul cererii de autorizare, că armele sau bunurile ar putea fi folosite la comiterea unui genocid, de crime împotriva umanităţii, de încălcări grave ale convenţiilor de la Geneva din 1949, de atacuri împotriva civililor sau bunurilor civile protejate ca atare, sau de alte crime de război cum ar fi cele definite de acordurile internaţionale la care este parte.
1.Dacă exportul nu este interzis de articolul 6, fiecare stat parte exportator, înainte de autorizarea exportului de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut de articolul 3 sau articolul 4, aflate sub jurisdicţia sa şi în conformitate cu sistemul naţional de control, evaluează, într-un mod obiectiv şi nediscriminatoriu, ţinând cont de orice element util, în special de informaţiile furnizate de statul importator, conform articolului 8 alineatul (1), dacă exportul acestor arme sau bunuri:
a)ar contribui sau ar aduce atingere păcii şi securităţii;
b)ar putea folosi la:
(i)comiterea sau facilitarea comiterii unei încălcări grave a dreptului internaţional umanitar;
(ii)comiterea or facilitarea comiterii unei încălcări grave a dreptului internaţional privind drepturile omului;
(iii)comiterea sau facilitarea comiterii unui act ce constituie infracţiune potrivit protocoalelor sau convenţiilor internaţionale privind terorismul la care statul exportator este parte; sau
(iv)comiterea sau facilitarea unui act ce constituie infracţiune potrivit convenţiilor sau protocoalelor internaţionale privind criminalitatea transnaţională organizată la care statul exportator este parte.
2.Statul parte exportator analizează, de asemenea, dacă pot fi luate măsuri pentru a reduce riscurile enunţate la literele a) sau b) ale alineatului (1), precum măsurile de creştere a încrederii sau programe elaborate şi hotărâte în comun de către statele exportatoare şi importatoare.
3.Dacă, după efectuarea acestei evaluări şi examinarea măsurilor de reducere a riscurilor disponibile, statul parte exportator hotărăşte că există un risc semnificativ de producere a unor consecinţe negative enumerate în alineatul (1) acesta nu autorizează exportul.
4.Fiecare stat parte exportator, în efectuarea evaluării sale, ia în considerare riscul ca armele convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau bunurile prevăzute de articolul 3 sau articolul 4 să fie utilizate pentru comiterea sau facilitarea comiterii de acte grave de violenţă bazată pe discriminarea sexuală sau de acte grave de violenţă împotriva femeilor şi copiilor.
5.Fiecare stat parte exportator ia măsuri pentru a se asigura că autorizaţiile de export de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau de bunuri prevăzute de articolul 3 sau de articolul 4 sunt detaliate şi emise înainte de export.
6.Fiecare stat parte exportator va comunica informaţiile relevante despre autorizaţia respectivă, la cerere, statelor participante importatoare şi statelor părţi de tranzit sau de transbordare, conform dreptului său intern, practicilor sau politicilor sale.
7.Dacă, după acordarea unei autorizaţii, un stat parte exportator ia cunoştinţă de noi informaţii relevante, acesta este încurajat să reevalueze autorizaţia după consultare, dacă este nevoie, cu statul importator.
1.Fiecare stat parte importator ia măsuri pentru a se asigura că informaţiile utile şi pertinente sunt furnizate, conform legislaţiei naţionale, statului parte exportator, la cererea sa, pentru a-l ajuta în evaluarea naţională privind exportul, conform articolului 7. Aceste măsuri pot include comunicarea certificatelor de utilizator final sau utilizare finală.
2.Fiecare stat parte importator ia măsuri ca să reglementeze, atunci când este necesar, importurile de arme convenţionale, vizate de articolul 7, aflate sub jurisdicţia sa. Astfel de măsuri pot include regimurile de import.
3.Fiecare stat parte importator, dacă este ţara destinaţiei finale, poate cere informaţii de la statul parte exportator privind orice cerere de autorizare aprobată sau nedecisă încă.
Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru a reglementa, în măsura în care este necesar şi posibil, tranzitul sau transbordarea sub jurisdicţia şi pe teritoriul său, de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), conform dreptului internaţional aplicabil.
Fiecare stat parte ia, în condiţiile legislaţiei sale, măsurile necesare pentru reglementarea activităţilor de brokeraj cu arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), aflate sub jurisdicţia sa. Aceste măsuri pot consta în special în cerinţa înregistrării sau obţinerii unei autorizaţii, de către brokeri, prealabil desfăşurării activităţii de brokeraj.
1.Fiecare stat parte care participă la transferul de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) ia măsuri de prevenire a deturnării lor.
2.Fiecare stat parte caută să prevină deturnarea transferului de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) prin sistemul său naţional de control, instituit în aplicarea articolului 5 alineatul (2), evaluând riscul deturnării exportului şi luând în considerare măsuri de reducere a riscului, precum cele de construire a încrederii sau programe convenite sau dezvoltate împreună cu statele exportatoare şi importatoare. Dacă este necesar, pot fi luate alte măsuri de prevenire, cum ar fi examinarea părţilor participante la export, solicitarea de documente certificate sau asigurări suplimentare, interzicerea exportului ori alte măsuri adecvate.
3.Statele părţi importatoare, de tranzit, transbordare sau exportatoare cooperează şi fac schimb de informaţii, conform dreptului intern, dacă este necesar şi posibil, pentru a reduce riscul deturnării în cursul transferului de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1).
4.Dacă un stat parte detectează o deturnare de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) în timpul unui transfer, ia măsurile care se impun pentru a pune capăt acestei deturnări, în măsura în care sunt permise de dreptul său intern şi cu respectarea dreptului internaţional. Aceste măsuri pot consta în alertarea statelor părţi potenţial afectate, examinarea transporturilor de arme prevăzute la articolul 2 alineatul (1) care sunt deturnate şi luarea de măsuri de urmărire prin deschiderea unei anchete şi sancţionarea infracţiunii.
5.Pentru a îmbunătăţi înţelegerea şi prevenirea deturnării de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) la momentul transferului, statele părţi sunt încurajate să facă schimburi reciproce de informaţii relevante cu privire la mijloacele de luptă eficiente împotriva deturnărilor. Aceste informaţii pot viza activităţile ilicite, corupţia, rutele traficului internaţional, brokerajul ilegal, sursele ilegale de aprovizionare, metodele de ascundere, locurile obişnuite de livrare sau destinaţiile utilizate de grupurile organizate pentru livrarea deturnărilor.
6.Statele părţi sunt încurajate să comunice celorlalte state părţi, prin intermediul Secretariatului, măsurile luate în lupta împotriva deturnării armelor convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1).
1.Fiecare stat parte ţine, conform legislaţiei şi reglementărilor naţionale, registre naţionale cu autorizaţiile exporturilor sau exporturile efective de arme convenţionale prevăzute de articolul 2 alineatul (1).
2.Fiecare stat parte este încurajat să păstreze registre cu privire la armele convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) care sunt transferate pe teritoriul său ca destinaţie finală sau care sunt autorizate să tranziteze ori să transbordeze teritoriul aflat sub jurisdicţia sa.
3.Fiecare stat parte este încurajat să includă în aceste înregistrări: cantitatea, valoarea, modelul sau tipul, transferurile internaţionale autorizate de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), transferurile de arme convenţionale efectiv realizate, informaţii privind statul sau statele exportatoare, importatoare, de tranzit sau transbordare şi utilizatorii finali, dacă este cazul.
4.Registrele sunt păstrate pentru cel puţin 10 ani.
1.Fiecare stat parte pune la dispoziţia Secretariatului, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat pentru respectivul stat parte, în conformitate cu articolul 22, un raport iniţial care să cuprindă măsurile pe care le-a adoptat în vederea implementării tratatului, inclusiv reglementările naţionale, liste naţionale de control, precum şi alte reglementări şi măsuri administrative adoptate pe plan intern. Fiecare stat parte raportează Secretariatului orice noi măsuri pe care le va adopta pentru a implementa prezentul tratat, dacă este cazul. Rapoartele vor fi puse la dispoziţie şi distribuite celorlalte state părţi de către Secretariat.
2.Statele părţi sunt încurajate să transmită celorlalte state părţi, prin intermediul Secretariatului, informaţii privind măsurile adoptate care s-au dovedit eficiente în lupta împotriva deturnării transferurilor de arme convenţionale precizate la articolul 2 alineatul (1), la momentul transferului acestora.
3.Fiecare stat parte transmite anual Secretariatului, până la 31 mai, un raport pentru anul calendaristic precedent privind exporturile şi importurile autorizate sau efectuate de arme convenţionale precizate la articolul 2 alineatul (1). Rapoartele vor fi puse la dispoziţia Secretariatului şi vor fi distribuite de acesta statelor părţi. Raportul depus la Secretariat poate conţine aceleaşi informaţii pe care statul parte le-a înaintat şi altor grupuri de lucru ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, inclusiv Registrului Naţiunilor Unite privind armele convenţionale. Rapoartele pot exclude informaţii sensibile din punct de vedere comercial sau de securitate naţională.
Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru implementarea legilor şi reglementărilor naţionale care pun în aplicare prezentul tratat.
1.Statele părţi cooperează între ele, în funcţie de interesele lor în materie de securitate şi de legislaţiile naţionale, pentru a implementa în mod efectiv prezentul tratat.
2.Statele părţi sunt încurajate să faciliteze cooperarea internaţională, inclusiv prin schimbul de informaţii cu privire la chestiuni de interes comun în ceea ce priveşte implementarea şi aplicarea prezentului tratat, ţinând cont de interesele proprii în materie de securitate şi de legislaţiile naţionale.
3.Statele părţi sunt încurajate să se consulte în chestiuni de interes comun şi să facă schimb de informaţii, după caz, pentru a sprijini implementarea Tratatului.
4.Statele părţi sunt încurajate să coopereze, în baza legislaţiei naţionale, pentru a facilita implementarea la nivel naţional a prevederilor prezentului tratat, în special prin schimbul de informaţii cu privire la activităţile şi entităţile ilicite, şi pentru a preveni şi elimina deturnarea de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1).
5.Statele părţi îşi acordă reciproc, de comun acord şi cu respectarea legislaţiilor naţionale, toată asistenţa posibilă în procedurile de investigare, urmărire şi judecare în legătură cu încălcarea măsurilor legale naţionale adoptate în baza prezentului tratat.
6.Statele părţi sunt încurajate să ia măsuri la nivel naţional şi să coopereze între ele pentru a împiedica ca transferul de arme convenţionale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), să facă obiectul unor fapte de corupţie.
7.Statele părţi sunt încurajate să facă schimb de experienţă şi informaţii, privind experienţa acumulată în legătură cu aplicarea prevederilor prezentului tratat.
1.În scopul punerii în aplicare a prezentului tratat, fiecare stat parte poate solicita asistenţă, în special juridică şi legislativă, sprijin în consolidarea structurilor sale instituţionale, precum şi asistenţă tehnică, materială sau financiară. Asistenţa poate include sprijin în gestionarea stocurilor, în desfăşurarea programelor de dezarmare, demobilizare şi reintegrare, în elaborarea legislaţiei-tip şi în adoptarea de practici eficiente de implementare. Fiecare stat parte în măsură să ofere această asistenţă o va furniza, la cerere.
2.Fiecare stat parte poate cere, oferi sau primi asistenţă, în special prin intermediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, organizaţiilor internaţionale, regionale, subregionale sau naţionale, organizaţiilor nonguvernamentale sau în cadru bilateral.
3.Statele părţi vor crea un fond pe bază de voluntariat, pentru a sprijini statele părţi care solicită asistenţă internaţională în implementarea prezentului tratat. Fiecare stat parte este încurajat să contribuie cu resurse la acest fond.
1.Secretariatul provizoriu, înfiinţat în temeiul articolului 18, va convoca o conferinţă a statelor părţi nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat şi apoi în funcţie de hotărârea Conferinţei statelor părţi.
2.Conferinţa statelor părţi adoptă, prin consens, regulile sale de procedură la prima sa sesiune.
3.Conferinţa statelor părţi adoptă norme financiare proprii privind funcţionarea sa, norme privind finanţarea oricărui organism subsidiar pe care l-ar putea înfiinţa. La fiecare sesiune ordinară, Conferinţa adoptă un buget pentru perioada financiară până la următoarea sesiune ordinară.
4.Conferinţa statelor părţi:
a)analizează punerea în aplicare a prevederilor acestui tratat, inclusiv evoluţiile intervenite în domeniul armelor convenţionale;
b)examinează şi adoptă recomandări privind punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului tratat, în special promovarea universalităţii lui;
c)examinează propunerile de amendamente aduse prezentului tratat, conform articolului 20;
d)examinează problemele suscitate de interpretarea prezentului tratat;
e)examinează şi hotărăşte sarcinile şi bugetul Secretariatului;
f)examinează crearea oricăror organe subsidiare necesare ameliorării funcţionării Tratatului;
g)îndeplineşte orice altă funcţie în conformitate cu acest tratat.
5.Conferinţa statelor părţi organizează sesiuni extraordinare de câte ori va considera necesar sau la cererea scrisă a oricărui stat parte, în măsura în care este susţinută de cel puţin două treimi din statele părţi.
1.Prezentul tratat instituie un Secretariat însărcinat cu sprijinirea statelor părţi în implementarea efectivă a acestui tratat. Până la prima reuniune a Conferinţei statelor părţi, funcţiile administrative legate de prezentul tratat vor fi încredinţate unui Secretariat provizoriu.
2.Secretariatul va fi dotat cu suficient personal. Membrii săi vor avea competenţele necesare pentru exercitarea eficientă a funcţiilor prevăzute la alineatul 3.
3.Secretariatul este responsabil în faţa statelor părţi. Dotat cu mijloace limitate, Secretariatul exercită următoarele funcţii:
a)primeşte, pune la dispoziţie şi distribuie rapoartele prevăzute de prezentul tratat;
b)actualizează şi pune la dispoziţia statelor părţi lista punctelor de contact naţionale;
c)sprijină prezentarea de oferte şi cereri de asistenţă pentru implementarea Tratatului şi promovează cooperarea internaţională conform cerinţelor;
d)facilitează lucrările Conferinţei statelor părţi, în special prin luarea măsurilor şi furnizarea serviciilor necesare desfăşurării reuniunilor prevăzute de către prezentul tratat; şi e) îndeplineşte oricare alte sarcini stabilite de Conferinţa statelor părţi.
1.Statele părţi se consultă şi cooperează, de comun acord, în vederea soluţionării tuturor disputelor care ar putea surveni între ele privind interpretarea şi aplicarea Tratatului, inclusiv prin negociere, mediere, conciliere, reglementare judiciară sau oricare alt mijloc paşnic.
2.Statele părţi pot alege, de comun acord, să recurgă la arbitraj pentru reglementarea tuturor disputelor între ele cu privire la problemele referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentului tratat.
1.Orice stat parte poate propune amendamente la expirarea unei perioade de 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat. La expirarea acestei perioade, amendamentele propuse vor putea fi examinate doar de către Conferinţa statelor părţi la fiecare 3 ani.
2.Orice propunere de amendament la prezentul tratat este prezentată în scris Secretariatului, care o difuzează tuturor statelor părţi, cu cel puţin 180 de zile înainte de următoarea reuniune a Conferinţei statelor părţi, la care amendamentele ar putea fi examinate conform alineatului 1. Amendamentul este examinat la următoarea reuniune a Conferinţei statelor părţi la care amendamentele ar putea fi examinate conform alineatului 1 dacă, cel mai târziu în 120 de zile după distribuirea textului prin Secretariat, majoritatea statelor părţi informează Secretariatul că sprijină examinarea propunerii.
3.Statele părţi fac tot posibilul pentru a ajunge la consens asupra fiecărui amendament. Dacă nu se ajunge la niciun acord în pofida eforturilor depuse, amendamentul este, în ultimă instanţă, adoptat printr-un vot majoritar a trei pătrimi din statele părţi prezente şi care votează la Conferinţa statelor părţi. În scopurile acestui articol, statele părţi prezente şi votante sunt cele care sunt prezente şi care votează pentru sau contra. Depozitarul comunică statelor părţi orice amendament adoptat astfel.
4.Orice amendament adoptat conform alineatului 3 va intra în vigoare pentru fiecare stat parte care a depus instrumentul de acceptare pentru acel amendament la 90 de zile după ce majoritatea statelor care erau parte la Tratat la momentul adoptării amendamentului au depus instrumentele lor la depozitar. Ulterior, el va intra în vigoare pentru toate celelalte state părţi la 90 de zile după depunerea instrumentului de acceptare a amendamentului.
1.Prezentul tratat este deschis spre semnare tuturor statelor la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, începând cu 3 iunie 2013 până la intrarea sa în vigoare.
2.Prezentul tratat este supus ratificării, acceptării sau aprobării de fiecare stat semnatar.
3.După intrarea în vigoare, prezentul tratat va fi deschis aderării tuturor statelor nesemnatare.
4.Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare sunt depuse la depozitar.
1.Prezentul tratat va intra în vigoare la 90 de zile după data depunerii celui de-al 50--lea instrument de ratificare, acceptare sau de aprobare la depozitar.
2.În privinţa oricărui stat care depune instrumentul de ratificare, acceptare, de aprobare sau de aderare după intrarea în vigoare a prezentului tratat, acesta va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii, de către acel stat, a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.
Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că va aplica cu titlu provizoriu articolul 6 şi articolul 7 până la intrarea în vigoare a prezentului tratat pentru acel stat.
1.Prezentul tratat are o durată nedeterminată.
2.Fiecare stat parte, în exercitarea suveranităţii naţionale, are dreptul de a denunţa prezentul tratat. Acesta va transmite o notificare depozitarului, care va notifica toate celelalte state părţi. Notificarea poate include motivele denunţării şi va avea efect la 90 de zile de la primirea de către depozitar, cu excepţia cazului în care se specifică o dată ulterioară.
3.Denunţarea nu exonerează statul de obligaţiile, inclusiv financiare, aflate în sarcina sa în baza prezentului tratat atât timp cât acesta a fost stat parte.
1.Fiecare stat parte poate, la momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să formuleze rezerve care nu sunt incompatibile cu obiectul şi scopul prezentului tratat.
2.Un stat parte poate retrage rezerva sa în orice moment printr-o notificare adresată depozitarului.
1.Aplicarea prezentului tratat nu aduce atingere obligaţiilor asumate de statele părţi în baza altor acorduri internaţionale, prezente sau viitoare, la care sunt părţi, în măsura în care aceste obligaţii sunt compatibile cu prezentul tratat.
2.Prezentul tratat nu poate fi invocat ca motiv pentru a lipsi de efect acordurile de cooperare în domeniul apărării încheiate între statele părţi la prezentul tratat.
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul prezentului tratat.
Originalul prezentului tratat, ale cărui texte în engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt egal autentice, este depozitat la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Adoptat la New York, la 2 aprilie 2013.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.