Decizie nr. 64 din 20 aprilie 1999

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă şi ale art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului României, ridicată de Aurelian Andreiescu în Dosarul nr. 308/1998 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13 aprilie 1999, în prezenta autorului excepţiei, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa reprezentantului Guvernului României, legal citat, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 20 aprilie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 14 decembrie 1998 Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 din Codul de procedură civilă şi ale art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului României, excepţie ridicată de Aurelian Andreiescu.

În motivarea excepţiei autorul acesteia a susţinut ca dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea instanţei de judecată sa respingă ca inadmisibila, fără sa judece fondul, o cauza în care este vorba despre drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei interesate, sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1) din Constituţie. Referitor la dispoziţiile art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 s-a susţinut ca acestea încalcă art. 72 din Constituţie şi ca sunt abrogate în baza art. 150 alin. (1) din legea fundamentală. De asemenea, s-a arătat ca, în perioada octombrie 1990-aprilie 1998, Guvernul a adoptat 33 de hotărâri privind protecţia socială a pensionarilor, dintre care numai primele 4 au caracter de hotărâri, pentru ca sunt adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei, când art. 14 din Legea nr. 37/1990 era încă în vigoare.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă şi ale art. 14 din Legea nr. 37/1990 sunt constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziţii legale se întemeiază pe cele ale art. 125 din Constituţie, conform cărora procedura de judecată în faţa instanţelor judecătoreşti este stabilită de lege.

În ceea ce priveşte prevederile art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990, potrivit cărora Guvernul asigură realizarea politicii sale sociale şi cu privire la pensii, se susţine ca "acestea sunt în concordanta cu cele prevăzute de art. 107 alin. (2) din Constituţie, şi anume de a emite hotărâri pentru organizarea executării legilor". Asa fiind, se apreciază a fi neîntemeiată şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 37/1990.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.

I. Excepţia se referă, în primul rând, la dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă, care prevăd următoarele: "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii."

Curtea Constituţională constata ca, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei după încheierea dezbaterilor, s-a renunţat la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 din Codul de procedură civilă. Instanţa de contencios constituţional nu poate să ia act de aceasta renunţare. Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile legii fundamentale, iar soluţia asupra excepţiei este de interes general. Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi ea nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea ei. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 126 din 6 decembrie 1995 şi nr. 73 din 4 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 13 martie 1996, respectiv nr. 255 din 22 octombrie 1996.

Art. 137 din Codul de procedură civilă nu contravine art. 21 din Constituţie şi nici altor dispoziţii constituţionale. Accesul liber la justiţie nu trebuie confundat cu procedurile judecătoreşti stabilite de lege în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". În cadrul "procedurii de judecată" sunt incluse şi rezolvarile excepţiilor invocate în cursul procesului, excepţii care pot fi de procedura sau de fond. Prevederile art. 137 citat reglementează doar ordinea în cadrul judecaţii, iar nu întreaga problematica a excepţiilor, obligând instanţa de judecată să se pronunţe, înainte de a intră în fondul dezbaterilor, asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Aceasta pentru a evita o judecata inutila sau efectuarea unor acte de procedura care apoi ar trebui refăcute la alta instanţa.

Prevederile art. 137 din Codul de procedură civilă asigura o legală administrare a justiţiei, referindu-se la situaţii ulterioare sesizării instanţei judecătoreşti, şi se înscriu în spiritul principiilor constituţionale de dreptate şi justiţie.

II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată.

Potrivit acestui text legal: "Guvernul are următoarele atribuţii principale: [...]

l)asigură realizarea politicii sale sociale cu privire la utilizarea forţei de muncă, la salarii, pensii, acordarea de ajutoare materiale şi alte drepturi băneşti, precum şi adaptarea acestora la specificul unor ramuri şi domenii de activitate."

Curtea Constituţională constata ca art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 nu vine în conflict cu dispoziţiile constituţionale. Dimpotriva, art. 101 alin. (1) din Constituţie stabileşte ca "Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a tarii şi exercită conducerea generală a administraţiei publice". Rezultă ca suntem în prezenta unei atribuţii constituţionale a Guvernului.

Argumentul privind încălcarea, prin art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990, a art. 72 lit. l) din Constituţie nu poate fi primit. Este adevărat ca, potrivit acestui text constituţional, raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială trebuie reglementate prin lege organică, dar aceasta numai în ceea ce priveşte regimul general.

Întrucât, asa cum s-a arătat, art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 nu contravine dispoziţiilor constituţionale, urmează a fi înlăturată şi susţinerea conform căreia acest text legal ar fi abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituţie.

În ceea ce priveşte eventualul control al constituţionalităţii anumitor hotărâri ale Guvernului, la care autorul excepţiei s-a referit, acest control este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti, depasind limitele competentei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă şi ale art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului României, ridicată de Aurelian Andreiescu în Dosarul nr. 308/1998 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 1999.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu