Hotărâre
Hotărâre nr. 740 din 13 noiembrie 1997
cu privire la organizarea învăţământului postuniversitar medical şi farmaceutic uman
- Emitent
- Guvernul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 321 din 20 noiembrie 1997
Textul actului · 27 de articole
100%
cu privire la organizarea învăţământului postuniversitar medical şi farmaceutic uman
În temeiul art. 69 şi 79 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, al art. 13 din Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România şi al art. 13 din Legea nr. 81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmacistilor din România,
Guvernul României hotărăşte:
Învăţământul postuniversitar medical uman se asigura de către universităţi, sub coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale, a Ministerului Sănătăţii şi a Colegiului Medicilor din România, respectiv a Colegiului Farmacistilor din România, în forme specifice, stabilite prin prezenta hotărâre.
Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Colegiul Medicilor din România, respectiv Colegiul Farmacistilor din România, înfiinţează, de comun acord, o comisie abilitata să asigure organizarea generală a învăţământului postuniversitar medical, stomatologic şi farmaceutic, precum şi organizarea concursurilor şi a evaluării în acest domeniu, cu respectarea autonomiei universitare.
Activitatea comisie se desfăşoară în baza unui regulament de organizare şi funcţionare avizat de Colegiul Medicilor din România, respectiv de Colegiul Farmacistilor din România, şi aprobat prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei naţionale.
Formele de învăţământ postuniversitar medical uman sunt: rezidentiatul, dobândirea unei alte specialităţi, forme de pregătire continua medicală, dobândirea de competente, precum şi celelalte forme de perfecţionare postuniversitară prevăzute de Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
Rezidentiatul este forma de învăţământ post universitar în medicina, stomatologie şi farmacie, având durata cuprinsă între 2 şi 7 ani, care permite obţinerea specializării medicale. Durata rezidentiatului, pe specializări, este stabilită de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale, Colegiul Medicilor din România, respectiv de Colegiul Farmacistilor din România.
Rezidentiatul se organizează pe doua module:
a)modulul I, cu durata de 1-2 ani, care se desfăşoară numai în clinicile universitare, fiind normat ca activitate de învăţământ, conform art. 7;
b)modulul II, cu durata de 1-5 ani, care se desfăşoară atât în clinicile universitare, cat şi în unităţi sanitare şi farmaceutice de stat sau particulare acreditate de Ministerul Educaţiei Naţionale prin universităţile de medicina - şi Ministerul Sănătăţii - prin Centrul de Pregătire Postuniversitară a Medicilor şi Farmacistilor, precum şi de Colegiul Medicilor din România, respectiv Colegiul Farmacistilor din România.
Durata modulelor se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România, respectiv Colegiul Farmacistilor din România, în funcţie de durata totală a rezidentiatului şi de specializare.
Repartizarea rezidenţilor pe centre universitare se organizează de către Ministerul Sănătăţii, cu participarea Colegiului Medicilor din România, respectiv a Colegiului Farmacistilor din România. Repartizarea rezidenţilor pe clinici şi pe alte unităţi se realizează prin universităţile cu activitate medicală.
Organizarea activităţii cadrelor didactice de la învăţământul postuniversitar, forma rezidentiat - modulul I -, se realizează în cadrul numărului de ore repartizat instituţiei de învăţământ superior medical. Numărul de ore menţionat se obţine inmultind numărul rezidenţilor repartizaţi în modulul I - în instituţia respectiva - cu 0,75 ore/rezident, constituind numărul mediu săptămânal de ore disponibile pentru normarea tuturor activităţilor.
Un cadru didactic poate îndrumă activitatea de pregătire teoretică şi practica a unui număr de 1-5 rezidenţi.
Admiterea la rezidentiat se face prin concurs, organizat pe baza unui regulament comun, aprobat de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Colegiul Medicilor din România, respectiv de Colegiul Farmacistilor din România.
Candidaţii admişi la rezidentiat, în limita locurilor scoase la concurs, continua pregătirea în clinicile universitare sau în unităţile sanitare şi farmaceutice acreditate, aparţinând Ministerului Sănătăţii şi altor ministere şi instituţii publice sau private.
Candidaţii care obţin nota de trecere fără a fi admişi la rezidentiat dobândesc dreptul de libera practica medicală, stomatologica şi farmaceutica, conform art. 8 din Legea nr. 74/1995, respectiv art. 7 din Legea nr. 81/1997.
Candidaţii care nu obţin cel puţin nota de trecere la rezidentiat, precum şi cei care nu se prezintă la concurs nu au dreptul de libera practica. Aceştia pot desfăşura doar activităţi neclinice, de laborator sau de cercetare în afară clinicilor universitare.
Prevederile alin. 1 şi 2 se aplică începând cu concursul la rezidentiat din anul 1997. De aceste prevederi beneficiază şi absolvenţii promotiilor anterioare anului 1997, într-un termen de 24-36 luni.
Rezidentiatul se finalizează printr-un examen cu probe teoretice şi o proba practica, în faţa unei comisii stabilite pentru fiecare specializare de către Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România, respectiv de către Colegiul Farmacistilor din România.
După absolvirea examenului prevăzut la alin. 1, rezidenţilor li se eliberează de către Ministerul Educaţiei Naţionale, împreună cu Ministerul Sănătăţii, diplomele de medic specialist, stomatolog specialist şi, respectiv, farmacist specialist.
Doctoranzii cu frecventa, reusiti la examenul de rezidentiat, pot întrerupe stagiul de pregătire obligatoriu, în perioada rezidentiatului, la cerere.
A doua specializare se poate obţine numai prin promovarea examenului de la sfârşitul rezidentiatului, organizat pentru specializarea respectiva, în condiţiile stabilite de comisia prevăzută la art. 2.
Dobândirea de competente se face în diferite domenii, în cadrul rezidentiatului sau în afară acestuia. Durata şi conţinutul pregătirii în vederea dobândirii de competente se stabilesc pe specialităţi de către Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România, respectiv de către Colegiul Farmacistilor din România, durata şi programele analitice fiind stabilite de către universităţi.
Competentele obţinute în străinătate se avizează de către comisiile de specialitate corespunzătoare ale Ministerul Sănătăţii şi ale Colegiului Medicilor din România şi, respectiv, ale Colegiului Farmacistilor din România.
Cursurile de perfecţionare postuniversitare pentru reactualizarea cunoştinţelor medicale se desfăşoară în instituţii de învăţământ superior cu activitate medicală, stabilite de Ministerul Sănătăţii. Durata şi programele analitice se stabilesc de către instituţia de învăţământ, în cadrul unui program naţional, coordonat de Ministerul Sănătăţii şi de Colegiul Medicilor din România, respectiv de Colegiul Farmacistilor din România, în conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
Dobândirea de competente în afară celor incluse în programul de pregătire specifică a rezidenţilor şi în cursurile de perfecţionare reprezintă forme de învăţământ postuniversitar medical uman cu taxa. Pentru stabilirea şi încasarea taxelor sunt abilitate instituţiile de învăţământ superior implicate, conform art. 58 şi art. 78 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
Cursurile postuniversitare în vederea dobândirii de competente, precum şi cursurile postuniversitare de perfecţionare se încheie cu un examen final, organizat de către instituţiile de învăţământ superior în care s-au desfăşurat, care eliberează şi certificatele de absolvire.
Certificatele de competenţa se eliberează de către Ministerul Sănătăţii, pe baza unei metodologii elaborate de comisia prevăzută la art. 2.
Organizarea specifică unităţilor în care se desfăşoară învăţământul postuniversitar medical uman se realizează în modul următor:
a)se definesc ca secţii - unităţi clinice universitare secţiile din spitale sau alte unităţi sanitare, institute, centre de diagnostic şi tratament, dispensare, în care se desfăşoară activităţi structurate de învăţământ. Într-o unitate universitară vor lucra minimum doua cadre universitare;
b)spitalul universitar este spitalul în care funcţionează una sau mai multe secţii - unităţi clinice universitare;
c)într-un spital universitar sau în secţii - unităţi clinice universitare similare, activitatea de învăţământ este organizată de către o singura universitate sau, după caz, de o singura facultate de medicina. Prin universitate/facultate de medicina din prezentul articol se înţelege universităţile şi facultăţile cu activitate medicală: medicina, stomatologie, farmacie;
d)unităţile universitare se organizează la propunerea universitatilor cu activitate medicală care au acordul Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Educaţiei Naţionale. Desfiinţarea unei unităţi universitare se face numai cu acordul ambelor ministere;
e)secţiile - unităţi universitare pot fi clinici independente sau pot funcţiona ca secţii ale aceleiaşi clinici. Dimensiunile unei secţii se stabilesc conform normativelor Ministerului Sănătăţii.
Întreaga activitate de învăţământ, asistenţa medicală şi cercetare este condusă de şeful clinicii. Acesta este, de drept, cadrul didactic cu cel mai înalt titlu universitar, profesor sau conferenţiar din clinica respectiva. Acesta nu poate fi cadru didactic consultant.
În cazul în care mai multe cadre didactice îndeplinesc condiţia prevăzută la alin. 1, în aceeaşi clinica universitară, desemnarea şefului clinicii se face de către consiliul facultăţii, se confirma de senatul universitatii şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii.
Secţiile din aceeaşi clinica universitară sunt conduse de şefii secţiilor, desemnaţi, dintre cadrele didactice cu funcţie de predare, de către consiliul facultăţii (în funcţie de titlul didactic), confirmati de senatul universitatii şi numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii. Şefii secţiilor asigura şi răspund de organizarea activităţii de asistenţa medicală din secţie, sub conducerea şefului clinicii.
Medicii cu funcţie didactica din secţiile - unităţi clinice universitare, salariaţi ai Ministerului Educaţiei Naţionale, primesc din partea Ministerului Sănătăţii o indemnizaţie pentru o jumătate de norma corespunzătoare gradului medical pe care îl au pentru activitatea de asistenţa medicală.
În secţiile - unităţi clinice universitare pot funcţiona şi medici salariaţi ai Ministerului Sănătăţii. În funcţie de necesităţile procesului didactic, aceştia pot primi sarcini de învăţământ din partea şefului clinicii. Pentru acestea vor fi remuneraţi prin plata cu ora, în limita normelor didactice existente.
Din consiliul de administraţie al spitalelor universitare fac parte, de drept, şefii clinicilor şi, în funcţie de necesitaţi, şefii secţiilor.
La direcţiile sanitare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, unde funcţionează universităţi sau facultăţi de medicina, un prorector sau un prodecan, desemnat de senatul universitatii sau de consiliul facultăţii, este, de drept, director adjunct al direcţiei sanitare, fiind desemnat cu aceste atribuţii.
Universităţile de medicina vor asigura dimensionarea formatiilor de studiu în asa fel, încât numărul de studenţi care activează concomitent într-o clinica sa nu depăşească numărul de bolnavi din clinica respectiva.
Spaţiile de învăţământ din spitalele universitare din subordinea Ministerului Sănătăţii vor fi folosite de clinicile universitare pentru învăţământ universitar şi postuniversitar de stat, fără plata. Facultăţile particulare pot încheia contracte de închiriere, prin ordin al ministrului sănătăţii, conform legislaţiei în vigoare.
Dotările, indiferent de provenienţă, aflate în utilizarea clinicilor pentru activitatea de îngrijire, sunt folosite şi pentru învăţământ.
Secţiile - unităţi clinice universitare au obligaţia sa organizeze servicii ambulatorii, utilizate pentru asistenţa şi pentru învăţământ. Aceste servicii vor funcţiona cu personalul clinicilor, spaţiul fiind asigurat de spitale.
Direcţiile sanitare şi universităţile de medicina, respectiv facultăţile de medicina, în colaborare cu organele administraţiei locale, vor asigura cazarea medicilor rezidenţi pe perioada efectuării rezidentiatului.
Prevederile prezentei hotărâri se aplică tuturor unităţilor sanitare cu activitate de învăţământ.
PRIM-MINISTRU
VICTOR CIORBEA
Contrasemnează:
p. Ministrul sănătăţii,
Ioan Romosan,
secretar de stat
Ministrul educaţiei naţionale,
Virgil Petrescu
Ministru de stat,
ministrul finanţelor,
Mircea Ciumara
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.