Decizie nr. 5 din 10 ianuarie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 27 lit. a) şi b), art. 39, art. 40, art. 46 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 49 şi ale art. 50 lit. a) teza finală din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Accor Services" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.425/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Ana Diculescu Şova, iar pentru Consiliul Concurenţei răspunde inspector de concurenţă Irina Petho.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. În acest sens, arată că Legea nr. 21/1996 este neconstituţională, întrucât nu instituie o instanţă specializată să soluţioneze litigiile de drept în materia concurenţei, ci conferă unei autorităţi administrative prerogative care nu pot aparţine decât organelor jurisdicţionale. Apreciază că această situaţie atipică a administratorului judecător nu poate conduce decât la abuzuri din partea unei autorităţi administrative care nu poate soluţiona conflictele de drept decât prin încălcarea principiilor constituţionale ce reglementează desfăşurarea procedurii judiciare. În susţinerea admiterii excepţiei, depune note scrise la dosarul cauzei.

Reprezentantul Consiliului Concurenţei arată că susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia Consiliul Concurenţei ar exercita anumite atribuţii care ar atrage calificarea sa drept autoritate jurisdicţională, este eronată. Astfel, arată că, deşi modalitatea de desfăşurare şi caracteristicile şedinţei de audieri relevă elemente tipice ale unei activităţi jurisdicţionale, Consiliul Concurenţei nu poate fi asimilat unui organ administrativ-jurisdicţional clasic, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.425/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 27 lit. a) şi b), art. 39, art. 40, art. 46 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 49 şi ale art. 50 lit. a) teza finală din Legea concurenţei nr. 21/1996.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Accor Services" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei acţiuni formulate în contencios administrativ, şi anume de anulare a Deciziei nr. 270 din 29 septembrie 2004 a Consiliului Concurenţei şi exonerarea societăţii de la plata unei sancţiuni contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că dispoziţiile legale criticate conferă Consiliului Concurenţei atât atribuţii specifice unei autorităţi administrative, cât şi atribuţii jurisdicţionale, ceea ce încalcă principiile separaţiei puterilor în stat, al prezumţiei de nevinovăţie şi al imparţialităţii şi independenţei justiţiei. Totodată, arată că sunt încălcate şi prevederile art. 126 alin. (1), (2) şi (5) din Constituţie, întrucât competenţele jurisdicţionale se atribuie exclusiv prin lege organică, principiul fiind valabil şi pentru instanţele specializate, în domenii specializate, aşa cum este şi concurenţa. Aşa fiind, apreciază că este de neconceput ca astfel de competenţe să fie atribuite printr-o lege ordinară unei autorităţi, fie ea şi autonomă, dar care îndeplineşte şi atribuţii executive.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că ceea ce invocă autorul excepţiei cu privire la neconstituţionalitatea unor texte din Legea nr. 21/1996 "sunt aspecte de interpretare a acesteia".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile constituţionale invocate nu sunt incidente în speţă. În acest sens, arată că întreaga activitate a Consiliului Concurenţei, inclusiv procedura de examinare prealabilă şi de investigare, este specifică unei autorităţi executive, şi nu unei autorităţi jurisdicţionale.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi nu contravin principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat sau dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată, apreciază că reglementarea criticată nu aduce atingere nici prezumţiei de nevinovăţie şi nu îngrădeşte independenţa şi imparţialitatea instanţei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 27 lit. a) şi b), art. 39, art. 40, art. 46 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 49 şi ale art. 50 lit. a) teza finală din Legea concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, modificată şi completată prin Legea nr. 184/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996.

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea concurenţei nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, modificându-se numerotarea articolelor, astfel că textele de lege criticate sunt următoarele:

–Art. 17 alin. (1): "Plenul Consiliului Concurenţei este un organ colegial şi este format din 7 membri, după cum urmează: un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 4 consilieri de concurenţă. Numirea membrilor Plenului Consiliului Concurenţei se realizează de către Preşedintele României, la propunerea Guvernului.";

–Art. 20: "(1) Consiliul Concurenţei îşi desfăşoară activitatea, deliberează şi ia decizii în plen şi în comisii, cu majoritatea voturilor membrilor.

(2)Fiecare comisie este formată din 2 consilieri de concurenţă în componenţa stabilită de preşedintele Consiliului Concurenţei, pentru fiecare caz în parte, şi este condusă de către un vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei.

(3)Preşedintele Consiliului Concurenţei ordonă efectuarea de investigaţii şi desemnează raportorul pentru fiecare investigaţie.

(4)În aplicarea prezentei legi, Consiliul Concurenţei examinează în plen:

a)rapoartele de investigaţie, cu eventualele obiecţii formulate la acestea, şi decide asupra măsurilor de luat;

b)autorizarea concentrărilor economice;

c)sesizarea instanţelor judecătoreşti în aplicarea prevederilor art. 7;

d)punctele de vedere, recomandările şi avizele de formulat în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi;

e)categoriile de înţelegeri, decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi practici concertate propuse pentru exceptare;

f)proiectele de reglementări propuse spre adoptare;

g)raportul anual asupra situaţiei concurenţei;

h)analiza încălcărilor prevederilor art. 9. (5) În formaţiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; în caz de partaj egal al voturilor, soluţia votată de preşedinte prevalează.

(6)Deciziile adoptate de Consiliul Concurenţei în plen conform prevederilor alin. (4) se semnează de către preşedinte, în numele Consiliului Concurenţei; ele vor putea fi atacate în termen de 30 de zile de la publicare sau, după caz, de la comunicare, în procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti; sentinţa va fi pronunţată fără drept de apel, împotriva ei putând fi declarat recurs la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.";

–Art. 21 alin. (2): "Ordinele şi deciziile Consiliului Concurenţei, prin care se dispun măsuri şi se aplică sancţiuni, se semnează de către preşedinte, iar reglementările adoptate de Consiliul Concurenţei sunt puse în aplicare, suspendate ori abrogate prin ordin al preşedintelui.";

–Art. 26 lit. b) şi c): "Consiliul Concurenţei are următoarele atribuţii:[...]

b)ia deciziile prevăzute de prezenta lege pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor art. 5, 6, 9, 12 şi 15, constatate în urma investigaţiilor efectuate de către inspectorii de concurenţă, în baza prevederilor legii şi abilitării cu puteri de inspecţie prin ordin al preşedintelui; o copie a acestui ordin va fi înmânată de inspectorii de concurenţă abilitaţi agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici supuşi investigaţiei;

c)certifică, la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici şi, atunci când consideră necesar, în urma declanşării unei investigaţii, pe baza dovezilor prezentate, că nu există temei pentru intervenţia sa în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;";

–Art. 33: "(1) Descoperirea şi investigarea încălcărilor prevederilor prezentei legi incumbă Consiliului Concurenţei care acţionează prin inspectorii de concurenţă.

(2)În cazul infracţiunii prevăzute la art. 60 alin. (1) din prezenta lege, personalul desemnat în condiţiile alin. (1) va putea efectua numai actele stabilite prin art. 214 din Codul de procedură penală.";

–Art. 34: "Consiliul Concurenţei dispune efectuarea de investigaţii, potrivit atribuţiilor sale, în condiţiile art. 40:

a)din oficiu;

b)la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real şi direct prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 12 şi 15;

c)la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici interesaţi, conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 13 alin. (2);

d)la cererea oricăreia dintre autorităţile, instituţiile, organizaţiile sau a oricăruia dintre organele menţionate la art. 29 lit. a)-f).";

–Art. 40 alin. (1): "La primirea unei cereri sau plângeri denunţând, respectiv acuzând o practică anticoncurenţială, Consiliul Concurenţei examinează dacă aceasta prezintă suficient temei de fapt şi de drept pentru a justifica dispunerea pornirii unei investigaţii.";

–Art. 43 alin. (1): "Cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 42, orice procedură de investigaţie necesită audierea agenţilor economici participanţi la înţelegerea, decizia luată de asociaţii de agenţi economici, practica concertată, abuzul de poziţie dominantă sau la concentrarea economică, obiect al investigaţiei. Audierea este dispusă de preşedintele Consiliului Concurenţei.";

–Art. 44: "(1) Cu minimum 30 de zile înainte de data fixată pentru audiere, o copie a raportului va fi transmisă, spre luare la cunoştinţă, persoanelor a căror audiere a fost dispusă conform art. 43 alin. (1). Persoanelor a căror audiere a fost admisă conform art. 43 alin. (2) li se va trimite copia raportului numai la cerere şi dacă preşedintele Consiliului Concurenţei apreciază că este util în interesul investigaţiei.

(2)Preşedintele Consiliului Concurenţei poate permite părţilor în cauză consultarea dosarului la secretariatul Consiliului Concurenţei şi obţinerea, contra cost, de copii şi extrase ale actelor procedurii de investigaţie.

(3)Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidenţiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii sau extrase decât prin decizie a preşedintelui Consiliului Concurenţei.

(4)În cazul unei proceduri de investigaţie, având ca obiect o concentrare economică, dispoziţiile prezentului articol referitoare la consultarea dosarului sunt aplicabile asociaţilor şi directorilor executivi ai entităţilor participante la concentrare, în măsura în care ei justifică în cauză un interes legitim.";

–Art. 45 lit. a) teza finală: "După audierile dispuse şi, dacă este cazul, admise şi după examinarea observaţiilor părţilor asupra raportului de investigaţie, Consiliul Concurenţei poate decide după cum urmează:

a)în cazul unei investigaţii, dispusă din oficiu sau la sesizare, privind încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6, după caz, să ordone încetarea practicilor anticoncurenţiale constatate, să formuleze recomandări, să impună părţilor condiţii speciale şi alte obligaţii, să aplice agenţilor economici amenzi în condiţiile prevăzute la cap. VI."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la principiul separaţiei puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11), care consacră prezumţia de nevinovăţie, art. 124, referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1), (2) şi (5), privind instanţele judecătoreşti, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nici una dintre reglementările criticate nu îndreptăţesc susţinerea autorului excepţiei în sensul că, potrivit acestora, Consiliul Concurenţei ar avea atât atribuţii administrative, cât şi jurisdicţionale.

Consiliul Concurenţei a fost înfiinţat ca autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei. Măsurile dispuse de Consiliu şi sancţiunile aplicate de acesta pe baza dispoziţiilor legale atacate sunt de natură administrativă şi nu jurisdicţională.

Procedura prin care Consiliul Concurenţei îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite de lege, în principal de a constata şi sancţiona practicile anticoncurenţiale, prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdicţionale, fără a se identifica însă cu acestea. Astfel, împrejurarea că faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigaţiei pentru stabilirea adevărului, iar raportul de investigaţie este examinat în plen, nu impune caracterizarea activităţii Consiliului ca o activitate jurisdicţională, căci prin aceasta Consiliul nu soluţionează un litigiu privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuţii de esenţa activităţii jurisdicţionale - şi nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică de competenţa instanţelor judiciare, ci efectuează operaţii tehnico-juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specifice iniţierii şi adoptării oricărui act administrativ.

Curtea constată că nu se poate reţine nici critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a prezumţiei de nevinovăţie, atâta timp cât deciziile adoptate de Plenul Consiliului Concurenţei pot fi atacate în faţa unei instanţe judecătoreşti, în procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti. Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, atât Consiliul Concurenţei, cât şi agenţii economici supuşi măsurilor dispuse de instanţă pot introduce recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Referitor la invocarea principiilor constituţionale care guvernează activitatea judecătorilor, şi anume imparţialitatea şi independenţa, acestea nu sunt incidente în privinţa activităţii Plenului Consiliului Concurenţei, acesta fiind, aşa cum am arătat, un organ deliberativ din sfera autorităţii executive.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (2), art. 26 lit. b) şi c), art. 33, art. 34, art. 40 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44 şi ale art. 45 lit. a) teza finală din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de S.C. "Accor Services" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.425/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora