Decizie nr. 476 din 22 septembrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 şi ale art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petru Sporer, Dragoş-Petru Mihai şi Marius Mihai în Dosarul nr. 8.111/2004 al Judecătoriei Timişoara.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei Dragoş-Petru Mihai, avocat Marin Dincă, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia aşa cum a fost formulată. Arată că art. 250 din Codul de procedură penală ar trebui să prevadă ca prezentarea materialului de urmărire penală să se realizeze în integralitate, actuala redactare a textelor de lege criticate fiind de natură "să lase loc de interpretare".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că însăşi redactarea dispoziţiilor legale criticate, interpretarea logică şi literală a acestora demonstrează că se are în vedere o prezentare integrală a materialului de urmărire penală, iar nu o prezentare parţială a acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.111/2004, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 şi ale art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petru Sporer, Dragoş-Petru Mihai şi Marius Mihai în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 250 şi 257 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât "în cuprinsul acestora nu se menţionează obligativitatea prezentării integrale a materialului de urmărire penală de către procuror, lăsându-se astfel la discreţia acestuia o prezentare incompletă şi parţială a actelor de urmărire penală aflate în dosarul cauzei". Se încalcă în acest mod dreptul la un proces echitabil, câtă vreme procurorul "păstrează pentru sine atuuri injuste, concretizate în elemente probatorii pe care le escamotează faţă de învinuit", precum şi dreptul la apărare, prin aceea că inculpatului nu îi este asigurată posibilitatea cunoaşterii ansamblului probelor administrate în faza de urmărire penală, pentru a formula apărări pertinente în cauză.

Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu numai că nu contravin normelor constituţionale invocate, ci constituie o garanţie a dreptului la apărare. Faptul că art. 250 din Codul de procedură penală nu prevede expres menţiunea "în întregime", în ceea ce priveşte prezentarea materialului de urmărire penală, nu constituie un argument în sensul neconstituţionalităţii acestui text, fiind, de altfel, evidentă intenţia legiuitorului de a reglementa obligaţia prezentării în întregime a materialului de urmărire penală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate reprezintă o garanţie a exercitării dreptului la apărare şi a desfăşurării unui proces echitabil. Se arată că, "potrivit prevederilor art. 250 din Codul de procedură penală, materialul de urmărire penală se prezintă învinuitului sau inculpatului în întregime, întrucât legiuitorul se referă la materialul de urmărire penală, iar nu la anumite părţi ale dosarului. [...] Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să distingă între elementele componente ale materialului de urmărire penală, ar fi prevăzut aceasta în mod expres în cuprinsul art. 250 din Codul de procedură penală."

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că art. 250 şi 257 din Codul de procedură penală nu contravin sub nici un aspect dreptului învinuitului sau inculpatului la apărare şi, de asemenea, acestea nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu opresc părţile interesate de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de toate garanţiile care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 şi ale art. 257 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

–Art. 250: "După punerea în mişcare a acţiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în faţa sa şi:

a)îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i şi încadrarea juridică a faptei săvârşite;

b)îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţă de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citeşte materialul;

c)îl întreabă, după ce a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare.";

–Art. 257: "Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător."

Prevederile legale criticate încalcă, în opinia autorilor excepţiei, dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv de cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apărare, întrucât nu prevăd expres că prezentarea materialului de urmărire penală se realizează "în întregime".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

Curtea reţine că cele două texte de lege criticate constituie veritabile garanţii ale dreptului la apărare, prin aceea că reglementează obligaţia organului de cercetare penală ca, după punerea în mişcare a acţiunii penale, să îl cheme pe inculpat şi să îi prezinte materialul de urmărire penală, precum şi, în cazul urmăririi fără punerea în mişcare a acţiunii penale, obligaţia procurorului ca, reprimind dosarul, să îl cheme pe învinuit şi să îi prezinte materialul de urmărire penală.

Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, reglementarea modului de prezentare a materialului de urmărire penală în cele două situaţii menţionate asigură posibilitatea învinuitului sau inculpatului, după caz, de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală în integralitatea sa, în vederea exercitării drepturilor procesuale în condiţiile egalităţii de arme, ca exigenţă a dreptului la un proces echitabil.

Curtea observă că, în realitate, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de modul în care organele de urmărire penală au aplicat în cauză dispoziţiile legale criticate, respectiv de faptul că acestea ar fi realizat o prezentare incompletă a materialului de urmărire penală. Acesta este motivul pentru care se susţine că art. 250 şi 257 din Codul de procedură penală ar trebui să prevadă expres menţiunea "în întregime", în ceea ce priveşte prezentarea materialului de urmărire penală. O asemenea critică excedează însă competenţei Curţii Constituţionale care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "[...] se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]", stabilirea faptului dacă, în speţă, organele de urmărire penală au realizat o aplicare corectă a prevederilor art. 250 şi 257 din Codul de procedură penală fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti. De altfel, autorii excepţiei s-au adresat în acest sens instanţei de judecată, excepţia de neconstituţionalitate fiind ridicată în cadrul cererii de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în vederea refacerii procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 şi ale art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petru Sporer, Dragoş-Petru Mihai şi Marius Mihai în Dosarul nr. 8.111/2004 al Judecătoriei Timişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta