Decizie nr. 174 din 6 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3), art. 32 alin. (3) şi art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Partium Producţie şi Distribuţie Media" S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.078/CA/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin consilier juridic. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autoarei excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor Guvernului în limitele şi condiţiile prevăzute de legea specială de abilitare, deoarece, în conformitate cu scopul Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, prin întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nu se poate înţelege decât o suplimentare a personalului administrativ, iar nu instituirea anumitor reguli calitative şi cantitative de producţie a fonogramelor, videogramelor şi/sau a programelor pentru calculator, ce au drept consecinţă eliminarea din piaţă a unor agenţi economici. Se mai susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, precum şi Tratatului constitutiv al Uniunii Europene, prin raportare la dispoziţiile art. 148 din Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată pe cale de acţiune directă la instanţa de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.078/CA/2006, Curtea de Apel Oradea Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3), art. 32 alin. (3) şi art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Partium Producţie şi Distribuţie Media" - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva pârâtului, Guvernul României, având ca obiect cererea pentru constatarea lipsei efectelor juridice ale Ordonanţei Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

În motivarea excepţiei se susţine că, prin textele de lege criticate, Guvernul a depăşit domeniul de legiferare acordat prin Legea nr. 404/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, fiind încălcate dispoziţiile art. 108 alin. (3) din Constituţie. În acest sens, se arată că prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) şi ale art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 contravin scopului pentru care a fost emisă ordonanţa, aşa cum a fost precizat prin art. 1 pct. VII subpunctul 11 din legea de abilitare, respectiv instituirea unor măsuri în vederea creşterii capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Se arată că textele de lege criticate instituie anumite reguli calitative şi cantitative de producţie a fonogramelor, videogramelor şi/sau a programelor pentru calculator, ce au drept consecinţă eliminarea din piaţă a unor agenţi economici care nu respectă capacitatea minimă de producţie, hotărâtă, potrivit textului de lege criticat, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, se susţine, în esenţă, că impunerea prin lege a unor standarde tehnice de producţie în vederea multiplicării fonogramelor, videogramelor şi/sau a programelor pentru calculator, precum şi a unei capacităţi minime de producţie, creează o discriminare între agenţii economici cu o putere economică redusă şi aceia cu o putere economică mare, capabili a se adapta acestor cerinţe legale.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) lit. o), privind interzicerea comercializării de fonograme şi videograme realizate în alte condiţii tehnice decât cele prevăzute în actul normativ criticat, se susţine că în acest mod sunt încălcate dispoziţiile art. 30 şi art. 31 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, adoptat la Roma în 1957, prin raportare la dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie.

Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că, sub aspectul invocării neconstituţionalităţii sintagmei "capacitatea minimă de producţie", prevăzută de art. 31 alin. (3) din actul normativ criticat, excepţia este inadmisibilă, aceasta fiind eliminată din conţinutul prevederii legale criticate, prin Legea nr. 364/2006, de aprobare a Ordonanţei nr. 25/2006.

Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Constituţie, Guvernul arată că, pe de o parte, Ordonanţa nr. 25/2006 a fost emisă în temeiul Legii nr. 404/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, iar măsurile instituite se încadrează în domeniul de abilitare. Pe de altă parte, arată că soluţia normativă criticată a fost păstrată de Parlament, prin Legea de aprobare a Ordonanţei nr. 364/2006, astfel încât susţinerile privind "sustragerea de la controlul forului legislativ" nu sunt întemeiate.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Legea fundamentală, se arată, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la înţelesul acestei dispoziţii constituţionale, că prin textele de lege criticate legiuitorul a creat condiţiile necesare unei bune supravegheri exercitate de organele de control în vederea stopării pirateriei în domeniul fonogramelor, în considerarea unui interes public general.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 31 alin. (2) şi (3), art. 32 alin. (3) şi art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2006, aprobată prin Legea nr. 364/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 22 septembrie 2006.

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 31 alin. (3) au fost modificate prin articolul unic punctul 24 din Legea nr. 364/2006, astfel încât în prezent textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 31 alin. (2) şi (3): "(2) Autorizaţia se acordă persoanelor prevăzute la art. 30 alin. (1), care deţin echipamente de multiplicare industrială ce permit realizarea tuturor proceselor de multiplicare, respectiv: multiplicare, tampografie, ambalare, precum şi un dispozitiv tehnic de verificare a calităţii.

(3)Condiţiile de autorizare se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, după consultarea structurilor asociative ale producătorilor şi multiplicatorilor.";

–Art. 32 alin. (3): "(3) Discurile optice trebuie să fie realizate prin injecţie şi să aibă inserate coduri de identificare a sursei, conform uzanţelor internaţionale.";

–Art. 42 alin. (1) lit. o): "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: (...) o) multiplicarea de fonograme şi videograme pe discuri optice tip blank cu încălcarea prevederilor art. 32 alin. (3), în scopul comercializării, împrumutului sau închirierii, precum şi vânzarea ori revânzarea acestora, cu amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON) şi confiscarea produselor;".

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor Guvernului în limitele şi condiţiile prevăzute de legea specială de abilitare, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitoare la caracterul de economie de piaţă al economiei României şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, art. 135 alin. (2) lit. b) privind obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară şi art. 148 alin. (2) referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.

De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 30 şi art. 31 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, adoptat la Roma în 1957.

Analizând excepţia, Curtea constată că prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) şi art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate într-o cauză în care autorul excepţiei solicita instanţei de judecată, prin acţiunea principală, sesizarea Curţii Constituţionale pentru constatarea lipsei efectelor juridice ale Ordonanţei Guvernului nr. 25/2006, în mod identic ca în prezenta speţă.

Astfel, prin Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, Curtea a respins excepţia ca inadmisibilă, statuând că legile şi ordonanţele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin acţiune introdusă exclusiv în acest scop la instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepţie, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.

Curtea a reţinut, de asemenea, că instanţa de contencios administrativ are obligaţia de a verifica, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dacă excepţia îndeplineşte condiţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 pentru a sesiza Curtea Constituţională, printre care şi aceea ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei pe fond. Prin urmare, atunci când obiect exclusiv al acţiunii principale introduse la instanţa de judecată este constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă a Guvernului, excepţia de neconstituţionalitate este transformată într-o veritabilă acţiune, pierzându-şi astfel natura sa juridică, înţeleasă ca un mijloc de apărare ce nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii. Curtea a constatat că acţiunea principală se identifică, practic, cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, reţinând că sesizarea a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a respins excepţia ca inadmisibilă.

Având în vedere identitatea de situaţii, atât soluţia, cât şi considerentele pronunţate în decizia menţionată sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru aceleaşi raţiuni, Curtea va respinge ca inadmisibilă şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) şi (3), art. 32 alin. (3) şi art. 42 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Partium Producţie şi Distribuţie Media" S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.078/CA/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie