Decizie nr. 617 din 28 aprilie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Maria Dumitru şi Elena-Constanţa Dumitru în Dosarul nr. 9.516/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei Maria Dumitru, personal şi asistat de avocatul Simona Neculae, cu delegaţie la dosar, şi apărătorul părţii Maria Anghelescu, avocatul Daniel Moisei, cu delegaţie la dosar. Lipseşte celălalt autor al excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul Simona Neculae solicită amânarea judecării cauzei în vederea studierii dosarului, arătând faptul că nu a avut suficient timp pentru a pregăti pledoaria în vederea susţinerii excepţiei de neconstituţionalitate, de vreme ce a fost angajată, ca apărător al autorului excepţiei, în preziua termenului de judecată de la această dată.

Apărătorul părţii Maria Anghelescu se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, motivat de faptul că, în cauză, Curtea Constituţională a mai acordat un termen pentru lipsă de apărare, solicitat de acelaşi autor al excepţiei.

Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului prezent solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Apărătorul părţii Maria Anghelescu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv deciziile nr. 157/2004 şi nr. 711/2008.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.516/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi art. 480 din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Maria Dumitru şi Elena-Constanţa Dumitru într-o cauză civilă având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.843 din 26 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin care s-a admis acţiunea în evacuare formulată de Maria Anghelescu în contradictoriu cu autorii excepţiei de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că textele de lege criticate instituie o discriminare între persoanele ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin hotărâre judecătorească, întrucât au fost încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, acestea având dreptul să încheie contracte de închiriere, şi cei care au fost de bună-credinţă la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, dar în cazul cărora acţiunile în revendicare ale foştilor proprietari au fost admise, şi care nu pot încheia contracte de închiriere pentru imobilele în care locuiesc, în aceasta din urmă situaţie aflându-se şi autorii excepţiei. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, susţin că există o diferenţă de termeni juridici între dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (7) care se referă la "sarcinile care revin proprietarului" şi cele ale textului de lege criticat care face referire la "limitele impuse de lege", solicitând "respectarea întocmai a spiritului dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) care garantează dreptul de proprietate, întrucât împiedică proprietarii a se folosi de bunurile aflate în proprietatea lor, în mod liber, şi de a le culege fructele. Totodată, apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece, în ceea ce priveşte dreptul de folosinţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 vizează numai o anumită categorie de proprietari. În ceea ce priveşte prevederile art. 480 din Codul civil, consideră că acestea sunt constituţionale, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că prevederile art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 referitoare la raporturile contractuale în materia contractului de închiriere se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare şi, totodată, nu este de natură să îngrădească dreptul părţilor de a beneficia de un proces echitabil, precum şi judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate, arată că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, având următorul conţinut:

–Art. 1: "Contractele de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, precum şi cele folosite de aşezămintele social-culturale şi de învăţământ, de partide politice, de sindicate şi de alte organizaţii neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform Legii nr. 17/1994 şi aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleaşi condiţii, cu excepţia nivelului chiriei.";

–Art. 2: "Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul Legii nr. 17/1994, pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinţe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriaşilor, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.";

–Art. 3: "Durata contractelor de închiriere încheiate după prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza Legii nr. 17/1994, pentru suprafeţele locative folosite de unităţi de învăţământ sau de aşezăminte social-culturale, redobândite de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se prelungeşte, la cererea chiriaşului, pentru o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.";

[...]

–Art. 6: "În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi desfiinţate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiţie va încheia cu persoanele care au cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995 şi care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani."

Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 480 din Codul civil, cu următorul conţinut: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege."

Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin. (7) potrivit cărora dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, în ansamblu, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin deciziile nr. 582 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 21 iulie 2008, nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, şi nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Curtea statuând în sensul constituţionalităţii acestora.

Astfel, Curtea a decis că măsurile de protecţie a chiriaşilor instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 îşi au temeiul constituţional în prevederile art. 47 alin. (1) şi în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase, asigurându-se posibilitatea pentru proprietar de a-şi exercită atributele dreptului său de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.

În ceea ce priveşte susţinerea contrarietăţii prevederilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 raportat la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea constată că prin deciziile nr. 761 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, şi nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, pronunţându-se cu privire la constituţionalitatea art. 1, 2 şi 6 din actul normativ menţionat, a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii.

Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudenţei Curţii în această materie.

Totodată, Curtea observă că prevederile legale criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de vreme ce autorii au beneficiat de toate garanţiile procesuale în soluţionarea acţiunii în evacuare formulate în contradictoriu cu aceştia, fiind întemeiată existenţa şi aplicarea unor exigenţe rezonabile fără a căror satisfacere chiriaşul nu ar putea fi obligat să elibereze locuinţa.

II. Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 480 din Codul civil Curtea constată că s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum deciziile nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, nr. 925 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, nr. 937 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, şi nr. 323 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, statuând că aceste prevederi sunt constituţionale. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real - usus, fructus şi abusus - cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi, de asemenea, se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Maria Dumitru şi Elena-Constanţa Dumitru în Dosarul nr. 9.516/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu