Decizie nr. 904 din 16 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Costel Puiu Maftei în Dosarul nr. 3.400/212/2007 al Judecătoriei Constanţa şi de Nicolae Cătălin Ţenea în Dosarul nr. 24.672/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.

La apelul nominal răspund reprezentanţii autorului excepţiei Nicolae Cătălin Ţenea, domnii avocaţi Neli Păduraru şi Cristian Gâdea. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.180 D/2007 şi nr. 1.211D/2007 au acelaşi obiect, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Domnii avocaţi Neli Păduraru şi Cristian Gâdea sunt de acord cu conexarea, precizând însă faptul că, în Dosarul nr. 1.211 D/2007, criticile de neconstituţionalitate sunt raportate şi la prevederile art. 51 alin. (4) din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a celor două dosare.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.211D/2007 la Dosarul nr. 1.180 D/2007, care a fost primul înregistrat.

Reprezentanţii lui Nicolae Cătălin Ţenea solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, dezvoltând motivele de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de judecată. Depun concluzii scrise la dosarul cauzei.

Ministerul Public, referindu-se la jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie, cu privire la care arată că îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauză, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 4 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.400/212/2007, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Costel Puiu Maftei în dosarul menţionat.

Prin Încheierea din 11 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 24.672/301/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Nicolae Cătălin Ţenea în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în cele două dosare conexate, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece permite reprezentantului competent al autorităţii publice să nu soluţioneze plângerea părţii care a formulat-o în temeiul legii în termenul prevăzut de lege şi, pe cale de consecinţă, nici să o comunice. Prin această modalitate de legiferare, dreptul persoanelor de a se adresa instanţei este îngrădit "atâta vreme cât se recunoaşte, practic, numai dreptul formal de a accede la justiţie, fără posibilitatea ca partea să poată acţiona, în continuare, în cunoştinţă asupra fondului chestiunii în litigiu şi fără posibilitatea de a aduce argumente în susţinerea drepturilor, libertăţilor sau intereselor sale legitime". Se încalcă, în opinia autorilor excepţiei, şi dreptul la petiţionare, deoarece acestui drept "îi corespunde obligaţia constituţională a autorităţii de a răspunde la petiţii în termenele şi condiţiile legii". De asemenea, se susţine că textul de lege criticat nu stabileşte cu claritate momentul de la care curge termenul de 20 de zile înăuntrul căruia poate fi sesizată instanţa de judecată, consecinţa fiind că acest termen "nu poate să înceapă să curgă". Se mai arată că principiul celerităţii nu poate fi adus ca argument în sprijinul constituţionalităţii prevederilor criticate deoarece "celeritate înseamnă a soluţiona în timp util, şi nu un comportament de inacţiune din partea Ministerului Public".

Judecătoria Constanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă de fapt o concretizare a normelor constituţionale ce consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituit tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât nu este de acceptat "ca prin anumite prevederi procedurale să se îngrădească liberul acces la justiţie". Se arată că este inechitabilă sancţionarea persoanei ale cărei interese au fost vătămate printr-o soluţie a procurorului pentru lipsa de eficienţă a organului judiciar, respectiv a prim-procurorului care nu soluţionează plângerea în termenul expres prevăzut de lege. În sfârşit, se învederează faptul că, în practică, pot apărea şi situaţii paradoxale în care, după promovarea unei plângeri la instanţă în condiţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, aşadar fără a se cunoaşte dispoziţia prim-procurorului, acesta să se pronunţe în sensul admiterii plângerii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că însăşi Legea fundamentală oferă legiuitorului posibilitatea să stabilească procedurile şi termenele în care se exercită acestea, astfel încât instituirea unui termen în care poate fi uzitată o anumită cale procesuală nu poate fi privită ca o îngrădire a exercitării unui drept.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile".

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 51 privind dreptul de petiţionare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, şi nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.

Curtea mai constată că art. 51 din Legea fundamentală nu are incidenţă în cauză, întrucât dispoziţiile legale criticate reglementează norme de procedură, iar nu aspecte vizând dreptul de petiţionare.

Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care se face referire în motivarea excepţiei, şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorilor excepţiei, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Costel Puiu Maftei în Dosarul nr. 3.400/212/2007 al Judecătoriei Constanţa şi de Nicolae Cătălin Ţenea în Dosarul nr. 24.672/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta