Decizie nr. 343 din 18 septembrie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, modificată şi completată, şi a celor ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, excepţie ridicată de Dumitru Ianos şi Monica Ianos în Dosarul nr. 736/2000 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, referitor la dispoziţiile Legii nr. 146/1997, întrucât în jurisprudenta sa Curtea a constatat, prin mai multe decizii, constituţionalitatea acestora. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordinului ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, se solicita respingerea acesteia ca fiind inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 736/2000, Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, excepţie ridicată de Dumitru Ianos şi Monica Ianos.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin ca dispoziţiile art. 1, 2, 9, 10, 11, 15, 17, 18, 20, 21, 22, 25 şi 28 din Legea nr. 146/1997, precum şi cele ale art. 1, 2, 3, 4, 5, 10, 18, 23, 24, 25, art. 26 alin. (2) şi (3), art. 27 şi 29 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 8 privind pluralismul şi partidele politice, ale art. 11 alin. (1) cu privire la îndeplinirea de către statul român a obligaţiilor internaţionale la care este parte, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 30 privind libertatea de exprimare, ale art. 43 cu privire la nivelul de trai, ale art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 53 cu privire la contribuţiile financiare, ale art. 123-128 privind instanţele judecătoreşti, ale art. 134 privind economia, precum şi cele ale art. 136-138 cu privire la sistemul financiar, bugetul public naţional şi sistemul de impozite şi taxe.

De asemenea, se susţine ca legea criticata încalcă art. 1, 2, 7, 8, 10, 19, 22, 23, 25, 27, 28 şi 29 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.

Potrivit susţinerilor autorilor excepţiei, sunt neconstituţionale "art. 18 din Legea nr. 146/1997 şi art. 29 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, care consacra dreptul de control al unei hotărâri judecătoreşti prin care se stabileşte taxa de timbru şi timbru judiciar, de către un organ fiscal, pe calea contestaţiei, cale de atac diferita de căile de atac stabilite de Codul de procedură civilă, respectiv art. 282-298 Cod de procedura civilă - referitoare la apel şi art. 299-316 Cod de procedura civilă care stabilesc procedura recursului, în raport de prevederile constituţionale din art. 123-128, referitoare la autoritatea judecătorească, singura investită prin legea suprema să asigure realizarea justiţiei, precum şi ale art. 20 şi 21, la care se adauga prevederile din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului".

S-a arătat, de asemenea, de către autorii excepţiei ca principiul plăţii anticipate a taxelor de timbru, precum şi scutirea de plată acestei taxe a instituţiilor publice sunt "imorale, discriminatorii, inechitabile" şi obstructioneaza accesul liber la justiţie, apreciind ca regula ar trebui să fie scutirea de taxe, iar excepţia, timbrajul. Se considera ca, în caz contrar, se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, principiul statului de drept, precum şi principiile consacrate de art. 11 şi 20 din Constituţie.

Autorii excepţiei invedereaza ca "posibilitatea recuperării taxelor de timbru achitate potrivit principiului plăţii anticipate, de la partea care cade în pretenţii, nu este de natura a inlatura argumentarea invocată câtă vreme sistemul de instituire a taxelor în cote fixe şi procentuale infrang, prin cuantum şi procente, cuantumul derizoriu al veniturilor".

Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată. Se considera ca "obligativitatea achitării anticipate a taxelor de timbru se justifica prin necesitatea acoperirii cheltuielilor de judecată", neimpiedicand liberul acces la justiţie. Instanţa apreciază ca, prin formularea unei contestaţii împotriva modului de stabilire a taxei judiciare printr-o hotărâre judecătorească la un organ fiscal, se asigura "eliminarea unor erori de calcul şi nicidecum nu se ingradeste accesul la justiţie". De asemenea, se invedereaza faptul ca scutirea de la plata taxei de timbru a autorităţilor publice nu are caracter discriminatoriu "din moment ce şi persoanele fizice au posibilitatea să obţină scutire de la plata taxei judiciare de timbru".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

În esenta, se considera ca, prin formularea unei contestaţii împotriva modului de stabilire a taxei judiciare printr-o hotărâre judecătorească la un organ fiscal, se instituie un control numai asupra modului de calcul al taxelor de timbru, în vederea eliminării eventualelor erori, neincalcandu-se astfel art. 21 referitor la accesul la justiţie şi nici art. 123-128 din Constituţie. În ceea ce priveşte scutirea instituţiilor publice de la plata taxei de timbru, se considera că nu se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, întrucât prin aceasta se are în vedere fie calitatea părţii în proces, fie obiectul cererii. În acest sens este invocată şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie (Decizia nr. 271/1997).

Cu privire la plata anticipata a taxelor judiciare de timbru, se considera că nu se încalcă art. 21 din Constituţie, întrucât acestea sunt instituite pentru a acoperi cheltuielile pe care le implica înfăptuirea justiţiei. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Ordinului ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, Guvernul apreciază ca este inadmisibila, întrucât Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra excepţiilor ce privesc neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor.

Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Se apreciază ca prin instituirea contestaţiei împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se face trimitere la o procedură administrativ-jurisdicţională "prealabilă contenciosului administrativ, fără a constitui o imixtiune în sfera atributiunilor puterii judecătoreşti". În acest sens se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia Plenului nr. 1/1994) şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, 1981).

Totodată, în punctul de vedere al Avocatului Poporului se considera ca dispoziţia privind plata anticipata a taxelor judiciare de timbru nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât aceasta se justifica prin necesitatea acoperirii cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În acest sens se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia nr. 198/1999, Decizia nr. 29/2000, Decizia nr. 30/2000). Scutirea de plată taxei judiciare de timbru a instituţiilor publice este în conformitate cu dispoziţiile art. 138 alin. (1) din Constituţie, care prevăd ca "legiuitorul poate interveni oricând, prin stabilirea atât a unor impozite şi taxe, cat şi a unor scutiri, cu condiţia ca acestea să fie dispuse prin lege", şi nici nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost precizat de autorii excepţiei în concluziile orale, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, modificată şi completată, şi cele ale Ordinului nr. 760/C/1999 al ministrului justiţiei privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Se susţine, în esenta, ca dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 8 privind pluralismul şi partidele politice, ale art. 11 alin. (1) cu privire la îndeplinirea de către statul român a obligaţiilor internaţionale la care este parte, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 30 privind libertatea de exprimare, ale art. 43 cu privire la nivelul de trai, ale art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 53 cu privire la contribuţiile financiare, ale art. 123-128 privind instanţele judecătoreşti, ale art. 134 privind economia, precum şi celor ale art. 136-138 cu privire la sistemul financiar, bugetul public naţional şi sistemul de impozite şi taxe. Totodată, sunt incalcate, în conceptia autorilor excepţiei, şi dispoziţiile art. 1, 2, 7, 8, 10, 19, 22, 23, 25, 27, 28 şi 29 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.

1.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca prin Decizia nr. 233 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.

În consecinţa, întrucât decizia de constatare a neconstitutionalitatii a intervenit după data sesizării Curţii, în cauza de faţa, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, combinate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, Curtea retine ca excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibila cu privire la dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.

2.Cu privire la celelalte dispoziţii legale criticate, Curtea constata ca Legea nr. 146/1997 a mai format, în întregul său, dar şi pe articole, obiect al controlului de constituţionalitate. De exemplu, prin deciziile nr. 82/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, nr. 97/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 19 octombrie 1999, nr. 47/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, Curtea a respins ca nefondate excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, Curtea retine ca excepţii de neconstituţionalitate au fost formulate şi cu privire la diferite articole ale Legii nr. 146/1997, inclusiv prin raportare la art. 20, 21, 123 şi 125 din Constituţie, excepţii care au fost respinse.

În deciziile pronunţate Curtea a reţinut, în principiu, ca dreptul privind accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitatea acestuia. Curtea a apreciat ca instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 53 din Constituţie, potrivit căruia "cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice".

În legătură cu invocarea discriminarii cetăţenilor faţă de instituţiile publice scutite de plată taxei judiciare de timbru, în cazul acţiunilor şi cererilor care au ca obiect venituri publice, Curtea a reţinut, în esenta, în jurisprudenta sa ca "aceasta scutire este justificată, în mod raţional şi obiectiv, întrucât sumele provenite din taxa judiciară de timbru se fac venit la bugetul de stat, de la care sunt finanţate aceste instituţii".

Soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în aceasta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.

În consecinţa, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece din analiza comparativa a dispoziţiilor legale criticate, pe de o parte, şi a celor constituţionale sau cuprinse în Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, invocate, nu rezultă existenta unor incompatibilităţi.

3.Cu privire la dispoziţiile cuprinse în Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, Curtea urmează sa respingă excepţia ca inadmisibila, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât acest act normativ nu poate forma obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curte.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată, excepţie ridicată de Dumitru Ianos şi Monica Ianos în Dosarul nr. 736/2000 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale Legii nr. 146/1997, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.

3.Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordinului nr. 760/C/1999 al ministrului justiţiei privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta