Decizie nr. 271 din 26 mai 2005

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 9.471/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Aurel Ionescu, precum şi partea Asociaţia de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Naţiunilor Unite nr. 8, Bucureşti, prin reprezentant.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 775D/2004, nr. 776D/2004 şi nr. 122D/2005, care au fost conexate la Dosarul nr. 774D/2004 la termenul de judecată din data de 10 mai 2005, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Aurel Ionescu, precum şi partea Asociaţia de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Naţiunilor Unite nr. 8, Bucureşti, prin reprezentant. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.

Autorul excepţiei Aurel Ionescu susţine admiterea acesteia astfel cum a fost formulată prin notele scrise depuse la dosar.

Partea Asociaţia de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Naţiunilor Unite nr. 8, Bucureşti, prin reprezentant, susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens practica în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece stabilirea, prin lege, a unor excepţii de la regula timbrării acţiunilor în justiţie nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, având în vedere situaţiile diferite în care se află cei care se încadrează în ipoteza normei legale. Solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând practica în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 noiembrie 2004, din 29 octombrie 2004 şi din 17 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 9.471/2004, nr. 10.075/2002, nr. 9.468/2004 şi nr. 10.070/2004, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31, ale art. 31 alin. 3 şi ale art. 31 alin. 4 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996. Excepţia a fost ridicată de Aurel Ionescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat, ce prevede scutirea asociaţiei de proprietari de la plata taxelor de timbru, în cadrul acţiunilor introduse de asociaţiile de proprietari împotriva proprietarilor care nu plătesc cheltuielile comune, încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 din Constituţie. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 44 şi ale art. 136 alin. (6) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie, precum şi ale art. 3 şi ale art. 14 din Convenţie, raportate la art. 20 din Constituţie, şi "restrâng proprietarului dreptul la apărare".

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, în temeiul art. 139 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul poate stabili scutiri de taxe sau de impozite, în considerarea unor situaţii diferite, fără a aduce atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, se arată că "asociaţia de proprietari este reprezentanta tuturor proprietarilor, având în această calitate dreptul de a formula cereri de chemare în judecată pentru neplata cheltuielilor comune de întreţinere, iar acest drept nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate (...)".

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că obligaţia fiecărui proprietar de a achita cota ce îi revine din cheltuielile comune legate de administrarea, întreţinerea şi reparaţiile clădirilor cu mai multe apartamente este o obligaţie civilă, izvorâtă din contractul de asociere al proprietarilor în cadrul asociaţiei de proprietari, cât şi din raporturile contractuale stabilite de asociaţie cu furnizorii de servicii. Se apreciază astfel, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, că textul de lege criticat nu încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece legiuitorul poate stabili reglementări juridice diferite, aplicabile unor situaţii diferite.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu priveşte egalitatea între cetăţeni şi persoanele juridice. Se mai arată că, în temeiul art. 139 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul are competenţa să stabilească scutiri de taxe şi de impozite, având în vedere situaţii diferite, fără a aduce atingere principiului egalităţii în drepturi.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că a fost sesizată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, prin încheierea din 26 noiembrie 2004, a prevederilor art. 31 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, prin încheierea din 29 octombrie 2004, şi respectiv a prevederilor art. 31 alin. 4 din acelaşi act normativ, prin Încheierea din 17 ianuarie 2005.

Din examinarea motivării formulate de către autorul excepţiei, Curtea constată că, în realitate, acesta critică doar prevederile alin. 3 al art. 31 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, ce se referă la scutirea de taxa de timbru a acţiunii formulate în justiţie de către asociaţia de proprietari, astfel încât, prin prezenta decizie, urmează să se pronunţe asupra acestui din urmă text de lege potrivit căruia: "Acţiunea este scutită de taxă de timbru."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16, 20, 24, 44 şi ale art. 136 alin. (6) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:

–Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4)În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.";

–Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";

–Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

–Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4)Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de orice altă natură discriminatorie a titularilor.

(5)Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7)Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8)Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9)Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";

–Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."

De asemenea, autorul excepţiei mai invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie, precum şi ale art. 3 şi ale art. 14 din Convenţie, fără a arăta în ce constă această încălcare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie, prin faptul că asociaţia de proprietari ce administrează clădirile cu mai multe apartamente proprietate privată sau mixtă, în condiţiile Legii locuinţei nr. 114/1996, este scutită de taxa de timbru, în cazul acţionării în justiţie a oricărui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire.

Analizând aceste susţineri, Curtea constată că ele nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenţei sale, de exemplu Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, "instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind aşadar la aprecierea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi".

De altfel, prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, iar prin Decizia nr. 163 din 4 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată. Soluţia pronunţată în decizia menţionată, precum şi considerentele pe care aceasta s-a bazat sunt valabile şi în prezenta cauză.

Curtea constată că invocarea dispoziţiilor art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 24 referitoare la dreptul de apărare, precum şi a celor cuprinse în art. 136 alin. (5) din Constituţie referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii organice, nu au relevanţă în cauză.

Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie, şi nici ale art. 3 şi art. 14 din aceeaşi Convenţie, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Aurel Ionescu în dosarele nr. 9.471/2004, nr. 10.075/2002, nr. 9.468/2004 şi nr. 10.070/2004 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat