Decizie nr. 3 din 30 iunie 1992

Publicată în : MONITORUL OFICIAL nr. 162 din 15 iulie 1992

Prin sesizarea înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 35 din 22 iunie 1992, un grup de 26 senatori, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 din Constituţia României, ale art. 13 alin. 1 A(a) şi ale art. 17 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, solicita examinarea şi constatarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor cuprinse în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Curtea, în baza art. 3 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, constata mai întîi ca este competenţa, potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie, să soluţioneze sesizarea, iar aceasta s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.

Grupul de senatori care a sesizat Curtea constata constituţionalitatea dispoziţiei înscrise în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, potrivit căreia "Împotriva hotărîrilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu exista cale de atac", considerind-o contrară dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, care prevăd ca "Împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Se apreciază ca precizarea "în condiţiile legii" nu înseamnă o posibilitate de restringere a dreptului de a exercita căile de atac, ci se referă la reglementarea condiţiilor procedurale de folosire a acestora. Recunoscîndu-se existenta unor cazuri în care restrîngerea dreptului de exercitare a căilor de atac "se admite şi se practica doar într-un singur sens şi anume, în privinta căilor ordinare de atac", se considera că nu este însă admisibilă interzicerea căilor extraordinare de atac, astfel cum procedează art. 85 alin. 2. Referitor la oportunitatea acestui text, se arata ca "Parlamentul a avut în vedere asigurarea operativitatii în rezolvarea tuturor problemelor legate de desfăşurarea alegerilor, precum şi interesul legat de stabilirea rezultatelor alegerilor" şi ca asemenea argumente puteau avea o oarecare forta de justificare a dispoziţiei dacă hotărîrile pronunţate de instanţele judecătoreşti pe baza Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului s-ar rezuma doar la soluţionarea contestaţiilor vizind corectitudinea listelor electorale, constituirea birourilor electorale, candidaturile depuse sau măsurile luate de birourile electorale. Se apreciază apoi că nu se poate admite ca hotărîrile pronunţate în legătură cu contravenţiile şi infracţiunile stabilite prin Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sa nu poate fi atacată prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea a solicitat celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului punctul lor de vedere. În răspunsul sau, Guvernul precizează, între altele ca "Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului constituie sediul materiei pentru procedura de organizare şi desfăşurare a alegerilor şi nu pentru acţiuni penale sau contravenţionale al căror sediu se afla în Codul penal şi în Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor".

Curtea Constituţională,

vazind dispoziţiile legale invocate, sesizarea grupului de senatori, punctul de vedere al Guvernului şi ţinînd seama de dispoziţiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Nu poate fi primită interpretarea de sesizare, data art. 128 din Constituţiei, în sensul că menţiunea "în condiţiile legii" nu înseamnă şi o posibilitate de a restringe dreptul de exercitare a căilor de atac. De altfel, chiar în sesizare se recunoaşte ca se admite şi se practica restrîngerea acestui drept. Într-adevăr, atît în sistemul nostru procesual, cît şi în alte tari, legea exclude folosirea unor cai de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicitatii obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecţie a unor interese sociale, fie pentru ca natura cauzei impune o rezolvare prompta şi definitivă. Desigur, aceste excepţii trebuie să fie expres prevăzute de lege şi nu pot fi extinse prin analogie. Afirmatia din sesizare, în sensul că aceasta restringere poate viza numai căile ordinare de atac, este contrazisa de dispoziţiile legale care exclud, uneori, şi exercitarea căilor extraordinare de atac: art. 34 alin. 1 Cod procedura civilă, ca şi art. 52 alin. 6 Cod procedura penală dispun ca încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea nu sînt supuse nici unei cai de atac; art. 40 alin. 4 Cod procedura civilă prevede că hotărîrea de strămutare nu este supusă nici unei cai de atac; art. 619 alin. 4 Cod procedura civilă dispune ca hotărîrea data în materie de divorţ nu este supusă revizuirii.

În Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, art. 85 alin. 2 introduce o restrictie privind folosirea căilor extraordinare de atac, ca fiind impusa, astfel cum de altfel se arata şi în sesizare, de necesitatea asigurării operativitatii în rezolvarea tuturor problemelor legate de desfăşurarea alegerilor, precum şi de interesul stabilitatii rezultatelor alegerilor. Într-adevăr, procedura alegerilor presupune, într-o ordine fireasca, o succesiune de etape - stabilirea listelor electorale şi a secţiilor de votare, eliberarea cărţilor de alegator, înfiinţarea birourilor electorale, depunerea candidaturilor, campania electorală, desfăşurarea votării, stabilirea rezultatelor -, fiecare trebuind să se finalizeze în termenele prevăzute de lege. În stabilirea acestor termene s-a avut în vedere şi posibilitatea formulării unor contestaţii, intimpinari sau recursuri, astfel încît neregularităţile produse în procesul electoral să poată fi indepartate. A permite însă şi folosirea căilor extraordinare de atac, după regulile dreptului comun, care prevăd termene de exercitare ce nu sînt compatibile cu rigoarea şi celeritatea procedurii electorale, cum este, de exemplu, termenul de un an de la rămînerea definitivă a hotărîrii pentru exercitarea recursului extraordinar, ar insemna practic să se implice desfăşurarea alegerilor sau să se pună sub semnul incertitudinii un timp îndelungat rezultatele alegerilor. Acest specific, existent în materie electorală, a impus dispoziţia din art. 85 alin. 2, care nu contravine Constituţiei. Aceasta dispoziţie se aplică, însă, numai în materia contenciosului electoral. Soluţia rezultă cu claritate şi fără posibilitate de dubiu, dacă textul din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sînt interpretate sistematic. Astfel, alin. 2 nu poate fi rupt de prevederile din alin. 1, care se referă la judecarea de către instanţe a intimpinarilor, contestaţiilor sau a oricăror alte cereri prevăzute de lege, adică acte specifice procesului electoral. Este apoi de observat ca alin. 2 se referă la hotărîri definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti "potrivit prezentei legi", or, în cazul contravenţiilor şi a infracţiunilor, judecata şi pronunţarea se fac potrivit dispoziţiilor Legii nr. 32/1968 şi ale Legii nr. 61/1991 (care se completează cu dispoziţiile din codurile de procedura civilă şi penală), astfel cum prevede în mod expres art. 74 alin. 3 şi 4 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, respectiv potrivit prevederilor din Codul de procedură penală. Hotărîrile pronunţate în aceste materii sînt, deci, supuse căilor de atac stabilite în actele normative menţionate, art. 85 alin. 2 neaducind în privinta lor nici o restrictie.

Vazind şi dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 20 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 47/1992, pentru motivele arătate, Curtea, în unanimitate,

În numele legii

DECIDE:

1.Dispoziţia cuprinsă în art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului este constituţională.

2.Prezenta decizie se comunică Preşedintelui României şi Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc în data de 30 iunie 1992 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. dr. VASILE GIONEA