Decizie nr. 520 din 8 mai 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omco" - SRL în Dosarul nr. 6.735/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 286D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Nicoleta Mălăescu în Dosarul nr. 8.905/233/2007 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 286D/2008 la Dosarul nr. 274D/2008, care este primul înregistrat.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate nu încalcă niciunul dintre textele constituţionale invocate în susţinerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 6 februarie 2008 şi 28 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 6.735/121/2007 şi nr. 8.905/233/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi Judecătoria Galaţi - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omco" - SRL şi Nicoleta Mălăescu în cauze ce au ca obiect judecarea plângerilor contravenţionale formulate de autorii excepţiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor art. 16, 20, 21 şi 24 din Constituţie, întrucât din interpretarea textelor legale criticate rezultă că, până la proba contrarie, vinovat de săvârşirea contravenţiei este contravenientul. Se susţine că, practic, agentul constatator este cel care trebuie să administreze probe prin care să se constate săvârşirea contravenţiei, iar nu persoana care a fost sancţionată contravenţional.

Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile invocate din Constituţie. Persoana sancţionată de agentul constatator se poate adresa cu plângere instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât conţin suficiente garanţii care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal, fără participarea contravenientului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Textele art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", şi reglementează aspecte procedurale referitoare la stabilirea contravenţiei, conţinutul procesului-verbal de contravenţie şi condiţiile de întocmire a acestuia.

Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări, deoarece atât stabilirea contravenţiei, a conţinutului procesului-verbal de contravenţie, cât şi condiţiile de întocmire a acestuia sunt reglementate fără nicio discriminare pentru toate persoanele care au săvârşit contravenţii.

În legătură cu invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel, alin. (1) al art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte, fără distincţii, că instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, îl ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţă, şi organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din ordonanţă prevăd că hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie. De asemenea, pe tot parcursul soluţionării plângerii îndreptate împotriva procesuluiverbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs, contravenientul poate să îşi exercite fără nicio restricţie dreptul la apărare.

Totodată, instanţa competentă să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie.

Referitor la invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece autorul excepţiei nu a făcut referire la niciun tratat internaţional privind drepturile omului.

Textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), ale art. 17, 18 şi ale art. 19 alin. (1) ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că "utilizarea de către legiuitor a noţiunii de contravenient [...] nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovăţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie". De asemenea, Curtea a statuat că "din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, [...] ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omco" - SRL şi Nicoleta Mălăescu în dosarele nr. 6.735/121/2007 şi nr. 8.905/233/2007 ale Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv, al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta