Decizie nr. 322 din 14 septembrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 1.183/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, precum şi părţile Asociaţia de proprietari din Bd. Naţiunilor Unite nr. 8, bl. 104, sc. 4, sectorul 5, Bucureşti, prin împuternicit cu delegaţie la dosar, şi Nicolae Zadarojnea. Lipseşte partea Ioana David, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererilor Asociaţiei de proprietari depuse la dosarul cauzei, prin care aceasta solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi respingerea cererii autorului excepţiei pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi pentru scutirea de taxă de timbru.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei arată că discriminarea este interzisă de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar Protocolul adiţional la această convenţie prevede că exproprierea este justificată numai în caz de utilitate publică. Consideră că, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, asociaţia de proprietari este scutită de taxa de timbru, fapt discriminatoriu prin raportare la obligaţia autorului la plata taxei de timbru. De asemenea, apreciază că prevederile Hotărârii Guvernului nr. 400/2003 permit ca reprezentanţii asociaţiei proprietarilor să recurgă la abuzuri grave, precum şi că art. 26-33 din acest act normativ conferă asociaţiei privilegii asupra bunurilor proprietarilor. Consideră că astfel se încalcă dreptul de proprietate al acestora, şi anume prerogativa de dispoziţie. Pe de altă parte, arată că el nu a invocat în faţa instanţei de judecată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă, ci a prevederilor art. 31 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, precum şi a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 400/2003, iar instanţa a reţinut greşit obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

Având cuvântul, reprezentantul Asociaţiei de proprietari arată că argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt nefondate, sens în care a depus la dosar două cereri, însoţite de un număr de 26 de anexe.

Partea Nicolae Zadarojnea este de acord cu opinia reprezentantului asociaţiei şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă. Consideră că, în conformitate cu prevederile art. 146 din Constituţia României, republicată, şi cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 47/1992, republicată, cererea prin care autorul excepţiei solicită extinderea controlului de constituţionalitate asupra prevederilor art. 31 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, precum şi asupra dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 400/2003, direct în faţa Curţii Constituţionale, este inadmisibilă. Pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind că prevederile art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă reprezintă o garanţie a accesului liber la justiţie. Apreciază că, în realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de modul de aplicare a legii de către instanţă, ceea ce însă constituie atributul exclusiv al acesteia.

Curtea, deliberând, respinge, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cererea autorului excepţiei, formulată în faţa sa, prin care acesta solicită extinderea controlului de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 400/2003.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr.1.183/2003, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Ionescu într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că asociaţia de locatari cu care se află în litigiu este scutită de plată taxelor de timbru, în vreme ce el, în calitate de reclamant, este supus plăţii acestor taxe, ceea ce reprezintă un tratament diferenţiat al părţilor. Arată că Legea fundamentală consacră prioritatea pactelor şi tratatelor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, iar art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale are titlul "Dreptul la un proces echitabil". Apreciază că îi este încălcat dreptul la un proces echitabil, precum şi accesul liber la justiţie, deoarece nu i-a fost acordată scutire de taxă de timbru.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât acestea nu aduc atingere dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiţie, ci, din contră, îl ocrotesc.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere arată că, prin conţinutul său, asistenţa judiciară constituie un instrument de garantare a principiului constituţional privind accesul liber la justiţie şi nicidecum de încălcare a acestuia. Consideră că dreptul la un proces echitabil nu suferă nici o atingere prin reglementarea asistenţei juridice. Arată că tratamentul diferenţiat al timbrării pentru asociaţiile de proprietari şi proprietarii-pârâţi, datorat scutirii prevăzute în art. 31 alineatul final din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, este justificat de necesitatea de a nu mări cheltuielile asociaţiei şi ale membrilor acesteia, ori riscul acestora în cazul insolvabilităţii debitorului. Apreciază, însă, că această diferenţiere de regim juridic nu îşi are temeiul în nici una dintre prevederile art. 74 sau 75 din Codul de procedură civilă.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă instituie o procedură specială privind acordarea de asistenţă judiciară şi nu conţin prevederi care să îngrădească accesul liber la justiţie. Arată că starea de nevoie prevăzută în art. 74 trebuie dovedită, instanţa de judecată urmând a dispune cu privire la admisibilitatea cererii de acordare a asistenţei judiciare, fără dezbateri, prin încheiere, în camera de consiliu; această încheiere nu are autoritate de lucru judecat, deoarece, în conformitate cu art. 75 alin. 2, solicitantul are posibilitatea de a reitera cererea de asistenţă judiciară. Totodată, constată că partea căreia instanţa i-a respins cererea de asistenţă judiciară, printr-o încheiere irevocabilă, are posibilitatea de a ataca această soluţie. Consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt norme procedurale, iar reglementarea lor este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Apreciază că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, dreptul privind accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitatea acestuia, iar, ca o garanţie a asigurării acestui drept, Codul de procedură civilă reglementează procedura acordării de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru (art. 74-81). De altfel, liberul acces la justiţie nu este un drept absolut şi, întrucât valorificarea sa necesită concursul statului, poate face obiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi esenţa dreptului şi sunt respectate condiţiile prevăzute în art. 53 din Constituţie, republicată. Constată că, în realitate, ceea ce a determinat ridicarea excepţiei este modul de aplicare, de către instanţa de judecată, a dispoziţiilor legale criticate. În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:

–Art. 74: "Cel care nu e în stare să facă faţă cheltuielilor unei judecăţi, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate cere asistenţă juridică.";

–Art. 75: "Asistenţa judiciară cuprinde:

1.acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în condiţiile legii;

2.apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaţilor.

Asistenţa judiciară poate fi încuviinţată oricând în cursul judecăţii, în totul sau numai în parte."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, care au următorul conţinut:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 21: (1) "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că asociaţia de locatari cu care se află în proces este scutită de taxa de timbru, în condiţiile în care el este ţinut să o achite. Pretinsa discriminare pe care autorul o reclamă nu îşi are însă suportul în textele de lege supuse controlului, ci în cu totul altă reglementare, cu privire la care Curtea Constituţională nu a fost sesizată.

Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă este lipsită de relevanţă, întrucât, atât redacţional, cât şi prin finalitatea urmărită, acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, republicată, ci, dimpotrivă, le dau expresie, materializând preocuparea legiuitorului de a complini insuficienţa posibilităţilor materiale ale celor care apelează la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime. În această manieră se asigură egalitatea de tratament între subiectele de drept, principiu care, în materie procesuală, îmbracă forma specifică a egalităţii de arme între justiţiabili, precum şi premisele accesului liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Împrejurarea că, în speţă, instanţa de judecată a respins cererea petentului, întemeiată pe cele două texte legale, este o măsură care se integrează în activitatea de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei, şi nu relevă nici un aspect de neconstituţionalitate a reglementărilor în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi 75 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 1.183/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent

Cristina Toma