Decizie nr. 210 din 17 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), raportat la art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tim Relanco Impex" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.394/325/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.394/325/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), raportat la art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea comercială "Tim Relanco Impex" - S.R.L. din Timişoara într-o cauză aflată în stadiul procesual al recursului, având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie emis de Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiş.

În motivarea excepţiei, autorul acesteia arată că, în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art. 10 lit. b), constând în neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, sancţiunea se aplică societăţii comerciale, iar sancţiunea pentru contravenţia prevăzută la art. 10 lit. d), constând în nepredarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal, se aplică operatorului aparatului electronic, deşi ambele fapte au ca autor persoana fizică însărcinată cu efectuarea operaţiunii de emitere a bonului fiscal. Susţine că astfel este nesocotit principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, prevăzut de art. 16 din Constituţie. În acest sens, precizează că răspunderea contravenţională este personală, iar "cel care săvârşeşte o abatere răspunde pentru fapta sa şi pentru prejudiciul produs".

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, prevederile art. 11 alin. (1), raportat la art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege menţionate au următorul cuprins:

–Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: (...)

b)neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative."

–Art. 11 alin. (1): "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:

a)faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;

b)faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;

c)faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei."

În urma examinării motivării scrise a excepţiei, Curtea observă, însă, că obiectul excepţiei trebuie restrâns numai la prevederile art. 10 lit. b) teza a doua "neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate" şi la dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b), care stabilesc sancţiunea aplicabilă pentru fapta prevăzută la art. 10 lit. b), nu şi celelalte litere ale art. 11 alin. (1), care prevăd sancţiuni pentru diverse alte contravenţii.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate reţine critica autorului prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât prevederile de lege criticate se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor subiecţilor de drept care cad sub incidenţa acestora. Totodată, observă că măsurile sancţionatorii dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislaţiei fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept, aceasta îndreptăţind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative.

În acest sens, prin Decizia nr. 529 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, Curtea Constituţională a statuat că prevederile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru operatorii economici care nu respectă dispoziţiile legale incidente în materie, consecinţa încălcării acestora fiind amendarea contravenienţilor şi suspendarea activităţii acestora. Or, stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă, respectiv cu suspendarea activităţii operatorului economic, reprezintă o opţiune a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) teza a doua şi art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tim Relanco Impex" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.394/325/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu