Decizie nr. 1.349 din 19 octombrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Rafiserv Arpechim" - S.A. din Brazi în Dosarul nr. 3.481/109/2008 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, care formează obiectul Dosarului nr. 931D/2010 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.038D/2010, nr. 1.077D/2010-1.080D/2010, nr. 1.083D/2010-1.090D/2010, nr. 1.092D/2010-1.094D/2010 şi nr. 1.110D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.038D/2010, nr. 1.077D/2010-1.080D/2010, nr. 1.083D/2010-1.090D/2010, nr. 1.092D/2010-1.094D/2010 şi nr. 1.110D/2010 la Dosarul nr. 931D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile pronunţate de Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. 3.481/109/2008, de Tribunalul Constanţa - Secţia civilă în Dosarul nr. 5.274/118/2009, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. 47.024/3/2007, nr. 18.597/3/2008, nr. 17.348/3/2009, nr. 37.356/3/2008, nr. 28.254/3/2008, nr. 45.183/3/2009, nr. 14.391/3/2009, nr. 10.265/3/2009, nr. 14.412/3/2008, nr. 14.415/3/2008, nr. 9.636/3/2008, nr. 44.318/3/2008, nr. 7.404/3/2009, nr. 10.683/3/2009, nr. 2.069/3/2009, precum şi prin Decizia civilă nr. 700/R din 9 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 537/87/2009 (număr în format vechi 6.456/2009), Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă.

Excepţiile au fost ridicate de Societatea Comercială "Rafiserv Arpechim" - S.A. din Brazi şi de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din Bucureşti în cauze privind soluţionarea unor acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.

În motivările excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 sunt "de un formalism excesiv", "de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru" faţă de angajatul care are calitatea de reclamant. Se critică faptul că intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina probei care îi revine, iar instanţa are posibilitatea de a decădea angajatorul din dreptul de a depune probe şi formula apărări. Se mai arată că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă aduc atingere dreptului la apărare, întrucât lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi cheltuieli, precum şi la o judecată unitară. Totodată, dispoziţiile de lege criticate încalcă, în opinia autorilor excepţiei, şi principiul efectivităţii juridice.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte actul de sesizare a Curţii Constituţionale în cazul Dosarului nr. 1.110 D/2010, instanţa de control constituţional observă că acesta este reprezentat de o decizie pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care Tribunalul Teleorman - Secţia civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea apreciază sesizarea ca fiind legală, întrucât Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu a făcut o judecată pe fondul cauzei, ci s-a pronunţat numai asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut:

–Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.

(2)Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3)Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";

–Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";

–Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";

–Art. 74 din Legea nr. 168/1999: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgenţă.

(2)Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(3)Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.";

–Art. 75 din Legea nr. 168/1999: "În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";

–Art. 77 din Legea nr. 168/1999: "(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.

(2)Instanţa poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";

–Art. 164 din Codul de procedură civilă: "(1) Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.

(2)Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o. (3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.

(4)Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se invocă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie referitoare la raporturile dintre tratatele internaţionale în materia drepturilor omului şi dreptul intern.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale şi prin prisma unor critici similare, Curtea Constituţională pronunţându-se prin mai multe decizii, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. Dintre acestea pot fi amintite, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 1.015 din 7 iuie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, sau Decizia nr. 369 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010. Prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut că textele de lege criticate reprezintă norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, referitoare la termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor privind conflictele de muncă. Reglementarea acestora constituie o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. În plus, regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta.

Întrucât în prezentele cauze conexate nu au fost evidenţiate elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată prin deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte excepţia de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea comercială "Rafiserv Arpechim" - S.A. din Brazi în Dosarul nr. 3.481/109/2008 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.274/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă, în dosarele nr. 47.024/3/2007, nr. 18.597/3/2008, nr. 17.348/3/2009, nr. 37.356/3/2008, nr. 28.254/3/2008, nr. 45.183/3/2009, nr. 14.391/3/2009, nr. 10.265/3/2009, nr. 14.412/3/2008, nr. 14.415/3/2008, nr. 9.636/3/2008, nr. 44.318/3/2008, nr. 7.404/3/2009, nr. 10.683/3/2009, nr. 2.069/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 537/87/2009 (număr în format vechi 6.456/2009) al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu