Decizie nr. 666 din 18 mai 2010

Acsinte Gaspar - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă în Dosarul nr. 7.370/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 2 lit. a) şi h) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, invocând sub acest aspect jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte Legea nr. 506/2004, arătând că în privinţa acesteia autorul excepţiei nu a motivat critica formulată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.370/63/2009, Tribunalul Dolj - Secţia pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 lit. a) şi h) din Legea nr. 682/2002 sunt neconstituţionale, deoarece "asigură protecţie numai persoanelor ce testează ca martori în cazurile unor infracţiuni grave sau cu prejudicii diferite, fără ca acest aspect să fie relevant din punctul de vedere al martorului, legea neinstituind criterii de protecţie a martorului în raport de gradul de pericol concret la care acesta este supus, de împrejurările şi circumstanţele concrete ale faptei, făptuitorului, antecedentele acestuia, ameninţările sau indiciilor care să creeze suspiciunea că viaţa, sănătatea, integritatea corporală şi intimitatea persoanei ar fi în pericol, şi nu în raport de infracţiunea faţă de care înţelege să depună mărturie". Se apreciază că "scopul pe care l-a urmărit legiuitorul atunci când a legiferat protecţia martorului a fost acela de acordare a unei protecţii reale şi eficiente a martorului în toate situaţiile în care acesta ar putea avea de suferit în urma ajutării organelor statului la prinderea şi pedepsirea infractorilor, fără ca vreuna din valorile ocrotite de Constituţia României să fie puse în pericol". Or, "într-o atare situaţie, limitarea nefirească, forţată, a limitelor de aplicare a Legii nr. 682/2002 prin conţinutul prevederilor art. 2 lit. a) şi lit. h) duce la o ineficientizare a legii, ce aduce atingere valorilor constituţionale". Cu privire la art. 19 din acelaşi act normativ, se susţine că este discriminatoriu, deoarece, deşi în timpul cercetării judecătoreşti autorul excepţiei a furnizat informaţii esenţiale organelor de urmărire penală, dobândind calitatea de martor protejat, acesta nu beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, în condiţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât fapta de tâlhărie pentru care a fost cercetat nu face parte dintre infracţiunile grave la care se referă art. 2 din Legea nr. 682/2002. Excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 506/2004 nu a fost motivată.

Tribunalul Dolj - Secţia minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h) din Legea nr. 682/2002 este neîntemeiată, arătând că acestea nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Cu privire la art. 19 din Legea nr. 682/2002, se susţine că este neconstituţional în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "acordă beneficiul reducerii pedepsei numai martorilor care sunt cercetaţi pentru infracţiuni grave, nu şi celorlalţi care, deşi nu sunt cercetaţi pentru infracţiuni grave, totuşi denunţă şi/sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave. Se creează în acest fel două categorii de persoane care primesc statutul de martor protejat, una care beneficiază de reducerea pedepsei, deşi este cercetată pentru o infracţiune gravă, iar alta care nu are acest beneficiu, doar pentru simplul fapt că este cercetată pentru o infracţiune minoră, deşi ambele categorii de persoane aduc aceeaşi contribuţie la înfăptuirea scopului pentru care a fost adoptată legea privind protecţia martorilor". Se mai arată că "norma criticată încalcă principiul egalităţii între cetăţeni în faţa legii, întrucât situaţia unor inculpaţi-martori, care din start cooperează cu organele judiciare sau, cel mai târziu pe parcursul soluţionării procesului în faţa instanţei judecătoreşti, trebuie să fie aceeaşi, indiferent de gravitatea faptei pentru care ei sunt cercetaţi". Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 506/2004, se arată că nu a fost motivată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. a) şi h) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002, care au următorul conţinut:

–Art. 2 lit. a) şi h): "În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a)martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:

1.are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni;

2.fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză;

3.se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate şi, prin informaţiile şi datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni; [...]

h)infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare; [...]";

–Art. 19: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, de asemenea, dispoziţiile Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind liberul acces la justiţie, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală şi art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 2 lit. a) şi h) din Legea nr. 682/2002, referitoare la definirea calităţii de martor şi stabilirea "infracţiunilor grave", care atrag incidenţa normelor speciale reglementate de acelaşi act normativ, nu încalcă sub niciun aspect prevederile constituţionale invocate, definirea termenilor şi a expresiilor utilizate în cuprinsul unei legi fiind atributul legiuitorului.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu prevederile constituţionale ce consacră egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil şi faţă de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 809 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 1.156 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 10 decembrie 2008, prin care Curtea a statuat că nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, adică persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedură penală, inculpaţilor într-o altă cauză ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuală. După cum se poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, şi anume acela de a fi comis o infracţiune gravă şi care, până în momentul condamnării, denunţă ori facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane. Curtea a mai reţinut, cu acelaşi prilej, că "principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator diferenţiat în funcţie de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de recrudescenţa unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri şi traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării protecţiei martorilor şi nu este de natură să aducă atingere principului egalităţii în drepturi". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a fost motivată, astfel cum prevăd, imperativ, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curţii "trebuie făcute în forma scrisă şi motivate".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, excepţie ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă în Dosarul nr. 7.370/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie.

2.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta