Strategia militară a româniei din 28 septembrie 2016

România se găseşte într-un mediu de securitate caracterizat de evoluţii complexe, care impun, pe de o parte, redefinirea rolului puterii militare şi, pe de altă parte, adaptarea modalităţilor de răspuns în vederea contracarării riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale.

Ţara noastră beneficiază în prezent de garanţii de securitate solide, oferite de statutul de membru al Alianţei Nord-Atlantice şi al Uniunii Europene, precum şi de bunele relaţii cu ţările vecine şi partenerii săi strategici. În acest context, România acordă prioritate respectării obligaţiilor care îi revin, dezvoltând capabilităţi de apărare proprii, în acord cu standardele europene şi euroatlantice şi în concordanţă cu profilul său geostrategic.

Strategia militară este documentul prin care se transpune în practică politica de apărare şi securitate naţională, definind cadrul de dezvoltare a organismului militar pentru apărarea armată a ţării, în context aliat. Pornind de la prevederile Strategiei naţionale de apărare a ţării, ale Cartei albe a apărării şi ale documentelor NATO şi UE, Strategia militară asigură coerenţa conceptuală şi acţională necesară pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate armatei şi realizarea obiectivelor politicii de apărare.

Principiile strategice sunt definite într-o viziune modernă, din care decurg, în mod logic, conceptele strategice şi operaţionale pe care se vor fundamenta rolul şi întrebuinţarea forţelor Armatei României. Realizarea şi menţinerea unei capacităţi de reacţie adecvate îndeplinirii misiunilor vor fi susţinute prin alocarea resurselor specifice, la un nivel corespunzător şi prin valorificarea, în procesul de pregătire, a experienţei dobândite în misiuni internaţionale şi în teatrele de operaţii din Afganistan, Irak, Balcanii de Vest, Marea Mediterană sau Golful Aden.

Pentru asigurarea unui nivel optim de coerenţă, flexibilitate şi abilitate instituţională, documentul urmăreşte materializarea direcţiilor de acţiune referitoare la configurarea, dimensionarea, pregătirea şi înzestrarea Armatei României. În acest sens, implementarea Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026 şi în perspectivă, precum şi alocarea pentru Ministerul Apărării Naţionale a minimum 2% din produsul intern brut asigură condiţiile necesare continuării procesului de transformare a Armatei României şi îndeplinirii obiectivelor planificate, în concordanţă cu misiunile, responsabilităţile încredinţate şi angajamentele asumate.

Armata României va rămâne garantul suveranităţii şi independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale, contribuind activ la stabilitatea şi securitatea regională şi globală.

Mihnea Ioan Motoc,

Ministrul Apărării Naţionale

Potrivit Constituţiei României, Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii.

Îndeplinirea acestor misiuni fundamentale presupune identificarea potenţialelor riscuri şi ameninţări militare, stabilirea obiectivelor militare, în acord cu interesele naţionale, configurarea celui mai eficient pachet al capabilităţilor de apărare şi stabilirea conceptelor operaţionale de întrebuinţare a forţelor. Strategia militară realizează aceste lucruri, detaliind structura de forţe şi direcţionând, pentru un orizont de acoperire de patru ani, configurarea, dimensionarea, pregătirea şi înzestrarea Armatei României.

De la publicarea ultimei strategii militare, dinamica şi complexitatea mediului de securitate s-au accentuat, desfăşurarea conflictelor militare din Georgia şi Ucraina, volatilitatea mediului de securitate, proliferarea terorismului şi migraţia generată de situaţia din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii (MENA) reprezentând o adevărată schimbare de paradigmă în spaţiul de interes strategic al României.

În acelaşi timp, garanţiile de securitate şi apărare colectivă oferite de statutul de membru al Alianţei Nord-Atlantice, clauza de solidaritate şi asistenţă reciprocă în cadrul Uniunii Europene şi parteneriatele strategice, dintre care cel cu Statele Unite ale Americii este esenţial, reprezintă dovezi ale parcursului democratic, ale evoluţiei societăţii româneşti către un plus de securitate.

Diversificarea gamei de ameninţări la adresa securităţii naţionale, precum şi obligaţiile asumate în cadrul aliat impun Armatei României dezvoltarea capabilităţilor de apărare necesare, la nivelul corespunzător al capacităţii operaţionale şi de reacţie, dotate şi echipate modern, gata de acţiune potrivit planurilor operative.

Strategia militară are un caracter defensiv-activ, evidenţiind necesitatea adaptării rapide a posturii structurii de forţe la complexitatea provocărilor. Abilitatea de a produce cu precizie efectele dorite, angajând eficient forţele destinate pentru misiune, este dependentă de arhitectura suplă a structurii de comandă, de calităţile liderilor şi de iniţiativa executanţilor. Timpul de răspuns va fi foarte scurt, iar provocările se vor combina în mod neaşteptat. Nu va mai fi suficient ca operaţiile viitoare să fie executate întrunit. Acestea vor trebui să aibă un caracter integrator, pe deplin corelate cu acţiunile celorlalte instrumente de putere naţională, într-un cadru interinstituţional coerent şi flexibil.

Conceptul de securitate naţională extinsă impune pregătirea militarilor sub aspectul înţelegerii rolului structurilor puterii de stat şi al organizaţiilor internaţionale, pentru asigurarea sinergiei de acţiune a tuturor actorilor din zona de acţiuni militare.

Strategia militară oferă direcţionările necesare noii generaţii de lideri militari, formaţi în teatrele de operaţii şi cu experienţă în cadrul comandamentelor aliate, chemându-i să fie inovatori, flexibili, eficienţi şi orientaţi către realizarea capacităţii operaţionale a structurii de forţe a Armatei României.

General Nicolae-Ionel Ciucă,

Şeful Statului Major General

Capitolul IIntroducere

Elaborată în baza prevederilor Legii nr. 203/2015 privind planificarea apărării, Strategia militară a României operaţionalizează dimensiunea de apărare stabilită în Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019, particularizează, la nivel militar, implementarea obiectivelor Programului de guvernare şi descrie modalităţile şi conceptele derivate din prevederile Cartei albe a apărării 2016.

Strategia militară a României porneşte de la abordarea extinsă a securităţii naţionale, în care apărarea se îmbină şi echilibrează reciproc cu dimensiunile de ordine publică, informaţii, contrainformaţii şi de securitate, diplomatică, de management al situaţiilor de criză, educaţională, de sănătate, economică, energetică şi demografică. Prin aceasta, instrumentul militar îşi adaptează principiile, misiunile, structura de forţe şi capabilităţile la noile schimbări ale contextului de securitate.

Pe baza evaluării potenţialelor riscuri şi ameninţări militare, Strategia militară detaliază modul de îndeplinire a misiunilor Armatei României şi direcţiile de acţiune pentru configurarea structurii de forţe, în concordanţă cu obiectivele politicii de apărare specificate în Carta albă a apărării. Ea conturează principalele sarcini atribuite instrumentului militar, având un orizont de acoperire de patru ani şi o perspectivă pe termen mediu şi lung.

Complementar celorlalte documente de planificare a apărării de la nivel naţional şi departamental, Strategia militară se bazează pe respectarea Acordului politic naţional privind creşterea resurselor pentru apărare, pe implementarea prevederilor Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026 şi are în vedere influenţele determinate de implementarea măsurilor de adaptare strategică a NATO. Înţelesul principalelor concepte şi al termenilor folosiţi în cuprinsul acestui document corespunde definiţiilor prezentate în Ghidul Strategiei Naţionale de Apărare a României.

Capitolul IIPotenţiale riscuri şi ameninţări de natură militară identificate

Evoluţiile în planul securităţii globale atestă revenirea la politica de forţă, a ameninţărilor şi intervenţiilor militare asupra unor state independente şi suverane. Instrumentul militar continuă să rămână un mijloc de extindere a influenţei, de apărare a intereselor naţionale şi de promovare a obiectivelor de politică externă. Cumulul de factori ce compun un mediu de securitate complex şi extrem de dinamic impune aplicarea de măsuri pe mai multe planuri, în care cel militar redobândeşte relevanţă.

Europa se află în faţa unor provocări majore, cu implicaţii greu de prevăzut asupra securităţii sale. Pe de o parte, este necesară identificarea unei soluţii coerente în faţa acţiunilor

Federaţiei Ruse şi a ameninţărilor de natură hibridă, din ce în ce mai persistente la frontiera de est, iar pe de altă parte, se impune gestionarea valului de migranţi proveniţi din zonele de instabilitate din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, denumită în continuare MENA.

La nivel regional persistă unele stări de tensiune, determinate atât de tendinţa unor actori statali de a acţiona în logica sferelor de influenţă, controlând zone de importanţă strategică, cât şi de menţinerea vechilor dispute de natură etnică sau religioasă, separatiste, ori de contestare a frontierelor existente. Evoluţia probabilă a acestor stări de tensiune în vecinătatea estică a României poate genera un potenţial conflictual, cu impact major asupra securităţii ţării noastre.

În perioada următoare, tendinţele în mediul de securitate se vor înscrie, probabil, pe linia continuării eforturilor de stabilizare a zonelor afectate de conflicte cu diferite intensităţi, în contextul confruntării dintre actorii geopolitici importanţi. Dimensiunea militară va constitui un element de bază în cadrul procesului de soluţionare a problemelor din domeniul securităţii.

Riscurile şi ameninţările de natură militară la adresa securităţii României se manifestă pe mai multe planuri. În calitate de stat membru al NATO şi UE avem obligaţia de a participa la asigurarea securităţii naţionale şi a aliaţilor. În acelaşi timp, la nivel regional, observăm destabilizarea situaţiei de securitate din Regiunea Extinsă a Mării Negre, denumită în continuare REMN, pe fondul acţiunilor desfăşurate de Federaţia Rusă pentru consolidarea zonelor de influenţă, a fenomenului migraţiei şi a instabilităţii din zona Balcanilor de Vest.

Dezvoltarea potenţialului militar în vecinătatea estică a ţării noastre, materializată în constituirea şi dislocarea de capabilităţi moderne în proximitatea României, concomitent cu derularea unor procese de reorganizare, modernizare şi înzestrare cu sisteme de armamente înalt-tehnologizate, precum şi în creşterea numărului exerciţiilor militare de amploare, desfăşurate cu înştiinţare în timp scurt sau chiar fără notificare, reprezintă cel mai important factor de risc militar la adresa securităţii naţionale.

Instabilitatea din vecinătatea estică, prezentă în acţiunile destabilizatoare din Ucraina şi conflictele îngheţate din REMN, alături de manifestarea tendinţelor autonomist-separatiste, care includ şi elemente paramilitare, în regiuni cu o prezenţă semnificativă a minorităţilor, pot genera conflicte deschise în apropierea graniţelor României.

Tensiunile interetnice şi dezechilibrele economice în state aflate în zona Balcanilor de Vest sau în estul României pot conduce la reactivarea unor conflicte locale de mică intensitate, care se pot transforma în riscuri la adresa securităţii ţării noastre.

Ineficienţa măsurilor de control asupra fluxului migraţionist provenit din MENA şi a celor de integrare reală a refugiaţilor în societatea europeană poate afecta arhitectura de securitate comunitară în ansamblu, generând riscuri la adresa tuturor statelor membre UE, inclusiv asupra României.

Fenomenul terorist nu reprezintă, pentru moment, o ameninţare directă, însă apropierea geografică de zonele în care acest fenomen se manifestă pregnant, precum şi participarea ţării noastre la acţiunile de stabilizare/reconstrucţie din zone de conflict îi pot determina pe promotorii terorismului să înscrie România pe lista ţintelor vizate.

Războiul hibrid, ca ameninţare din partea unui adversar statal sau nonstatal, care utilizează vectorial şi într-o manieră conjugată metode şi mijloace convenţionale şi neconvenţionale, poate reprezenta un risc major la adresa securităţii României.

Operaţiile informaţionale, ca modalitate eficientă de destabilizare a statelor-ţintă, reprezintă un factor de risc aparte, prin capacitatea de a crea diviziuni în societate, de a slăbi încrederea în guvernele naţionale şi de a afecta coeziunea NATO şi a UE.

Proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor şi materialelor nucleare, a armamentelor şi mijloacelor letale neconvenţionale continuă să reprezinte o ameninţare semnificativă. Această ameninţare este amplificată de capacitatea vectorilor actuali de a transporta la ţintă atât încărcături convenţionale, cât şi dispozitive explozive chimice, biologice, radiologice sau nucleare. Similar, proliferarea sistemelor de lovire de înaltă precizie se menţine ca preocupare a actorilor statali şi nonstatali, procesul fiind facilitat de accesul la tehnologie.

Atacurile cibernetice sunt o categorie complexă de ameninţări, prin dinamica accentuată, caracterul global, dificultatea identificării sursei atacului şi a stabilirii măsurilor eficiente de contracarare. Ţintele probabile ale acestor atacuri pot fi atât obiectivele de infrastructură critică civilă, cât şi sistemele de comunicaţii şi tehnologiile informatice din domeniul apărării.

Crima organizată transfrontalieră reprezintă o ameninţare cu semnificaţii militare deoarece, într-un context specific, poate interfera cu operaţiunile de tip militar prin modul de acţiune, prin efectele produse şi prin conexiunile cu alte tipuri de riscuri şi ameninţări neconvenţionale. România poate fi, concomitent, zonă de tranzit pentru persoane implicate în activităţi infracţionale ca migraţia ilegală sau traficul ilegal de armament şi materiale cu dublă utilizare, dar şi stat-ţintă pentru un oponent având ca obiective inclusiv facilităţi militare de pe teritoriul naţional.

Cu toate că o agresiune militară în Europa prezintă o probabilitate scăzută, capacitatea declanşării unei astfel de agresiuni, potenţată de realizarea capabilităţilor anti-acces şi de interdicţie zonală în bazinul Mării Negre, reprezintă principala ameninţare la adresa securităţii României şi a statelor din regiune.

În aceste condiţii de manifestare a unor ameninţări atât convenţionale, cât şi neconvenţionale, sunt necesare întărirea capabilităţilor operaţionale naţionale, precum şi dezvoltarea parteneriatelor strategice existente şi a cooperării cu celelalte state membre ale NATO şi ale UE, pentru gestionarea situaţiilor cu potenţial destabilizator.

Capitolul IIIMisiunile armatei şi obiectivele militare naţionale

Armata României, subordonată exclusiv voinţei poporului, pentru îndeplinirea misiunii sacre de apărare a ţării, în contextul apărării colective a NATO, precum şi al clauzei de asistenţă mutuală a Uniunii Europene, pregăteşte, integrează la nivel naţional şi, la nevoie, face uz, conform legii, de toate resursele puse la dispoziţie, pentru îndeplinirea rolului său constituţional de garantare a suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, a democraţiei constituţionale şi a integrităţii teritoriale a ţării, precum şi pentru sprijinul acţiunilor statelor aliate în situaţii de criză, în baza angajamentelor asumate şi a deciziilor politice adoptate la nivelul NATO şi UE.

Aceasta presupune armonizarea eforturilor tuturor ministerelor şi instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii şi apărării naţionale din compunerea Sistemului Naţional de Securitate, denumit în continuare SNS*1), pentru asigurarea coerenţei şi complementarităţii acţiunilor cu cele ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunii Europene, parteneriatelor strategice*2) şi iniţiativelor regionale.

Misiunile Armatei României se îndeplinesc prin acţiuni şi sarcini specifice, astfel:

a)Contribuţia la securitatea României pe timp de pace se va realiza prin:

–realizarea şi menţinerea capacităţii operaţionale a structurii de forţe;

–planificarea şi acţiunea în sistem interinstituţional;

–supravegherea, controlul şi protecţia spaţiului aerian al României;

–asigurarea securităţii spaţiului terestru, maritim şi fluvial al României;

–apărarea sistemelor proprii împotriva atacurilor cibernetice şi participarea la asigurarea securităţii cibernetice la nivel naţional;

–identificarea factorilor de risc militar pe baza capabilităţilor întrunite de informaţii, supraveghere şi recunoaştere, denumită în continuare JISR, realizarea superiorităţii informaţionale şi distribuirea oportună a informaţiilor către factorii de decizie politico-militari;

–revederea şi modernizarea sistemului de pregătire a rezerviştilor;

–continuarea procesului de pregătire a teritoriului pentru apărare;

–desfăşurarea sau participarea la acţiuni specifice de evacuare a cetăţenilor români din străinătate;

–participarea la combaterea ameninţărilor din Marea Neagră;

–asigurarea permanentă a securităţii facilităţilor, transporturilor şi comunicaţiilor militare.

b)Apărarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României se va realiza prin:

–participarea la identificarea şi descurajarea oricărui tip de agresiune, alături de celelalte instrumente de putere ale statului;

–ridicarea graduală a capacităţii de luptă a structurii de forţe;

–angajarea tuturor capabilităţilor cinetice şi noncinetice pentru contracararea acţiunilor ostile la adresa securităţii naţionale;

–respingerea oricărei agresiuni armate la adresa României, independent şi/sau în cadrul apărării colective a NATO sau clauzei de asistenţă mutuală a UE;

–acţiunea integrată, pe întregul teritoriu naţional, cu pachetul de forţe NATO destinat să acţioneze în baza prevederilor art. 5 din Tratatul Atlanticului de Nord;

–asigurarea sprijinului naţiunii gazdă, precum şi primirea, cartiruirea şi realizarea dispozitivului de luptă pentru forţele aliate sau partenere care sprijină apărarea naţională;

–asigurarea sprijinului necesar funcţionării instituţiilor guvernamentale şi protecţiei populaţiei.

c)Participarea la apărarea colectivă în cadrul NATO şi UE se va realiza prin:

–asigurarea capabilităţilor asumate în relaţia cu NATO, UE şi în cadrul parteneriatelor strategice, precum şi participarea la iniţiativele, programele şi proiectele de dezvoltare în cadru multinaţional, inclusiv a celor din domeniul cibernetic şi de apărare împotriva atacurilor cu rachete balistice;

–participarea la menţinerea şi restabilirea securităţii în spaţiul NATO şi UE atât în cadrul apărării colective, prevăzută prin Tratatul Organizaţiei Atlanticului de Nord, cât şi al activării clauzei de asistenţă mutuală, prevăzută de Tratatul Uniunii Europene.

d)Promovarea stabilităţii regionale şi globale, inclusiv prin utilizarea diplomaţiei apărării, se va realiza prin:

–participarea la operaţii de pace/răspuns la crize conduse de NATO, UE, OSCE şi ONU;

–participarea la operaţii de asistenţă umanitară, de căutare-salvare şi de înlăturare a efectelor dezastrelor;

–participarea la operaţii militare în cadrul unor coaliţii de voinţă, pentru lupta împotriva terorismului, a extremismului, insurgenţei şi pentru asigurarea stabilităţii internaţionale;

–implementarea măsurilor de creştere a încrederii şi stabilităţii la nivel regional;

–contribuţia la eforturile naţionale şi internaţionale de control al armamentelor şi de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă.

e)Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în situaţii de urgenţă, pentru acordarea de asistenţă populaţiei şi managementul consecinţelor dezastrelor, prin:

–salvarea şi evacuarea populaţiei din zonele aflate în situaţii de urgenţă;

–participarea la acţiuni de intervenţie pentru înlăturarea consecinţelor dezastrelor naturale, ale fenomenelor meteorologice extreme şi ale accidentelor tehnologice;

–transportul bunurilor de primă necesitate pentru populaţia afectată şi a echipelor de intervenţie care aparţin instituţiilor din SNS.

Obiectivele militare naţionale

Obiectivul general al Armatei României constă în consolidarea capacităţii de apărare la nivel naţional, în context aliat şi internaţional.

Obiectivele militare naţionale, pentru perioada 2016-2019, sunt:

–dezvoltarea capabilităţilor de apărare necesare pentru cunoaşterea, prevenirea, descurajarea şi respingerea oricăror acţiuni agresive la adresa ţării noastre;

–participarea la realizarea sistemului naţional de management integrat al crizelor;

–întărirea profilului militar al României în cadrul organizaţiilor internaţionale şi al iniţiativelor regionale;

–creşterea prezenţei aliate pe teritoriul naţional, concomitent cu dezvoltarea cadrului legal şi realizarea proiectelor de infrastructură necesare susţinerii acestei prezenţe;

–contribuţia la dezvoltarea capabilităţilor NATO de apărare împotriva atacurilor cu rachete balistice;

–consolidarea cooperării militare în cadrul parteneriatelor strategice, în mod deosebit cu SUA şi sprijinirea activităţilor diplomatice, informaţionale şi economice pentru promovarea intereselor naţionale;

–dezvoltarea unor iniţiative de cooperare şi parteneriate cu armatele statelor vecine;

–sprijinirea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale care au rol principal în managementul situaţiilor de urgenţă;

–contribuţia la realizarea rezilienţei societăţii româneşti în raport cu schimbările impredictibile ale mediului de securitate.

Obiectivele militare naţionale vor urmări constituirea unui organism militar naţional capabil să furnizeze următoarele efecte de nivel strategic:

–descurajarea acţiunilor agresive la adresa României;

–limitarea duratei sau a influenţei unei acţiuni militare ostile de natură să genereze o criză sau o situaţie de instabilitate;

–protecţia populaţiei şi a teritoriului;

–proiecţia capabilităţilor militare necesare pentru asigurarea participării specializate în cadrul securităţii naţionale extinse;

–consolidarea credibilităţii strategice a ţării noastre.

Starea finală dorită constă în realizarea capacităţii de acţiune întrunite a Armatei României şi a structurii de forţe necesare îndeplinirii nivelului de ambiţie; descurajarea unei potenţiale agresiuni; executarea unei operaţii de apărare, pe teritoriul naţional, pentru contracararea acţiunilor agresive convenţionale, neconvenţionale şi/sau hibride, până la intervenţia forţelor principale aliate; participarea, conform angajamentelor asumate, la o operaţie majoră de apărare colectivă NATO de tip Art. 5 sau la o operaţie de mare intensitate desfăşurată de UE, pe baza clauzei de asistenţă mutuală.

Direcţii de acţiune pentru îndeplinirea obiectivelor militare naţionale

Principala direcţie de acţiune va fi în domeniul personalului militar şi civil angajat în acţiunile de pregătire şi de apărare a ţării, vizând creşterea calităţii pregătirii acestuia. În acest sens vor fi intensificate eforturile privind selecţia, instruirea şi reţinerea personalului în structurile militare, astfel:

–selecţia va viza atragerea acelor cetăţeni care au calităţile, capacitatea şi dorinţa de a contribui la efortul de apărare naţională;

–instruirea şi educarea vor urmări transmiterea de cunoştinţe şi formarea deprinderilor acţionale necesare îndeplinirii misiunilor încredinţate. De asemenea, vor viza dezvoltarea moral-volitivă necesară întăririi coeziunii structurilor, a disciplinei, spiritului patriotic şi a celui de sacrificiu;

–o atenţie specială va fi acordată selecţionării şi formării liderilor de la toate eşaloanele;

–se va avea în vedere îmbunătăţirea calităţii vieţii personalului şi a familiilor acestora, ca simbol al preţuirii activităţilor desfăşurate şi mijloc de ridicare a moralului personalului.

Modernizarea echipamentelor militare existente, concomitent cu înzestrarea structurilor militare cu sisteme şi echipamente de generaţie nouă, va reprezenta o altă direcţie importantă, subsumată efortului pentru îndeplinirea obiectivelor militare naţionale. Aceasta va viza asigurarea armamentului, echipamentului şi tehnicii militare în cantitatea şi calitatea necesare efortului de apărare. De asemenea, pentru realizarea capacităţii de planificare şi acţiune integrată la nivelul SNS se vor iniţia programele de înzestrare comune şi în sistem interinstituţional.

A treia direcţie strategică, în strânsă corelare cu primele două, este cea care vizează adaptarea, transformarea şi dezvoltarea forţelor Armatei României, în concordanţă cu realitatea politico-strategică, în conformitate cu standardele aliate. În acest sens se va urmări:

–menţinerea unui nivel ridicat de operativitate pentru structurile din pachetul de forţe destinat asigurării Capacităţii de reacţie imediată, denumită în continuare CRI, precum şi pentru cele puse la dispoziţia Alianţei Nord-Atlantice, ca parte componentă a Forţei consolidate de răspuns a NATO, denumită în continuare eNRF, şi a Grupurilor tactice de luptă ale UE, denumite în continuare EUBG;

–asumarea rolului de naţiune-cadru în implementarea unor iniţiative pentru consolidarea prezenţei aliate în regiune;

–adaptarea cadrului conceptual de constituire modulară, pregătire şi întrebuinţare a forţelor în funcţie de misiune atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia;

–constituirea şi operaţionalizarea capabilităţilor de informaţii, supraveghere şi recunoaştere, denumite în continuare ISR, de nivel brigadă şi regiment;

–creşterea gradului de mobilitate şi de protecţie a forţelor;

–dezvoltarea şi integrarea sistemului de comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii, supraveghere şi cercetare, denumit în continuare C4ISR, de nivel tactic, operativ şi strategic, precum şi interconectarea acestora cu sistemele specifice SNS şi NATO;

–implementarea sistemului de recrutare, formare, pregătire şi utilizare a rezervei voluntare;

–planificarea, organizarea şi desfăşurarea pregătirii, prin exerciţii de mobilizare, a populaţiei, teritoriului şi a economiei naţionale pentru creşterea rezilienţei şi pentru a face faţă oricărei situaţii de criză de securitate.

Acţiunile de transformare, în cadrul direcţiilor prezentate, vor fi detaliate în planuri de acţiune pentru realizarea obiectivelor propuse.

Capitolul IVCapabilităţile de apărare şi priorităţile realizării acestora

Pentru îndeplinirea misiunilor şi a nivelului militar de ambiţie, Armata României trebuie să dezvolte şi să deţină capabilităţi credibile şi sustenabile, definite prin procesul de planificare a apărării în următoarele domenii: comandă, control, comunicaţii, informaţii, angajare, proiecţia forţei, protecţie şi susţinere.

Dezvoltarea capabilităţilor Armatei României se realizează prioritar pentru:

–structurile gata de luptă permanent, destinate supravegherii şi avertizării timpurii, executării serviciului de luptă, intervenţiei la obiectivele militare, la criză teroristă şi în situaţii de urgenţă;

–structurile cu capacitate de reacţie imediată, destinate executării acţiunilor de luptă pe teritoriul naţional, prin reacţie imediată, descurajare şi demonstraţie de forţă;

–forţele nominalizate pentru componentele Forţei consolidate de răspuns a NATO şi pentru Grupurile tactice de luptă ale UE;

–forţele asumate în cadrul procesului NATO de planificare a apărării, prin ţintele de capabilităţi, prin Planul UE de dezvoltare a capabilităţilor şi prin Sistemul ONU de management al capabilităţilor pentru operaţii de menţinere a păcii;

–capabilităţile destinate participării la implementarea proiectelor, programelor şi iniţiativelor de dezvoltare în cadrul multinaţional asigurat de NATO şi UE;

–alte structuri care asigură creşterea potenţialului de angajare în acţiuni militare.

Constituirea, dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor se realizează având în vedere cerinţele şi acţiunile specifice în următoarele direcţii: doctrină, organizare, pregătire, înzestrare, formarea liderilor militari, personal, infrastructură şi interoperabilitate, astfel:

a)în domeniul doctrinar:

–dezvoltarea/armonizarea cadrului normativ pentru abordarea interinstituţională a securităţii şi apărării naţionale;

–continuarea procesului de acceptare şi implementare a standardelor NATO la nivelul întregii structuri de forţe;

–participarea la dezvoltarea conceptului de contracarare a războiului hibrid;

–dezvoltarea cadrului normativ pentru executarea/ contracararea operaţiilor speciale, în mediul urban, informaţionale, psihologice şi cibernetice;

–actualizarea reglementărilor în domeniul instruirii în Armata României, pentru asigurarea unui nivel ridicat de interoperabilitate.

b)privind organizarea structurii de forţe:

–transformarea Statului Major General în Statul Major al Apărării şi operaţionalizarea acestuia;

–dezvoltarea şi perfecţionarea structurii de forţe pentru a fi în măsură să îşi îndeplinească misiunile stabilite prin planurile de apărare naţionale şi/sau ale NATO;

–uniformizarea statelor de organizare ale structurilor de acelaşi tip, ale comandamentelor, marilor unităţi şi unităţilor de luptă, sprijin de luptă şi sprijin logistic, în acord cu cerinţele Codului NATO de capabilităţi;

–constituirea capabilităţilor de cercetare, supraveghere şi recunoaştere, de nivel brigadă şi regiment, la nivelul categoriilor de forţe;

–finalizarea procesului de constituire şi operaţionalizare a Comandamentului Forţelor Întrunite, denumit în continuare CFÎ, şi a Comandamentului de Divizie Multinaţional pentru zona de Sud-Est a flancului estic al Alianţei, denumit în continuare MNDSE HQ;

–dezvoltarea capabilităţilor medicale operaţionale şi consolidarea sistemului medical al Ministerului Apărării Naţionale.

c)pentru pregătirea comandamentelor şi instruirea forţelor:

–dezvoltarea programului naţional pentru realizarea unei pregătiri consolidate, la nivel întrunit, în cadru multinaţional;

–conexarea exerciţiilor planificate şi desfăşurate la nivel naţional cu cele NATO prin Programul militar de instruire şi exerciţii al Alianţei;

–instruirea individuală şi colectivă cu întrebuinţarea lecţiilor învăţate, a bunelor practici şi transferul de experienţă în scopul îndeplinirii misiunilor şi sarcinilor specifice;

–optimizarea procesului de instruire pentru creşterea capacităţii de acţiune a structurilor/grupărilor de forţe;

–dezvoltarea, la nivel întrunit, a capacităţii militare naţionale de instruire prin simulare;

–asigurarea coerenţei şi continuităţii sistemului de învăţământ militar, precum şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu alte instituţii de învăţământ din armatele statelor membre NATO şi UE;

–îmbunătăţirea calităţii infrastructurii instituţiilor de învăţământ militar prin informatizare şi asigurarea logisticii didactice, corespunzător perspectivelor de înzestrare a Armatei României.

d)pentru asigurarea înzestrării:

–achiziţionarea de echipamente/tehnică critice pentru înzestrarea structurii de forţe şi revitalizarea unor sisteme de echipamente şi tehnică militară existente;

–continuarea derulării programelor de înzestrare şi modernizare cu echipamente militare şi iniţierea unor programe noi pentru realizarea capabilităţilor asumate în cadrul NATO şi UE, cu preponderenţă prin implicarea industriei naţionale de apărare;

–modernizarea şi asigurarea protecţiei sistemelor de comandă, control, comunicaţii, calculatoare, informaţii, supraveghere şi cercetare, integrat la nivel naţional şi interoperabil cu cel al Alianţei;

–asigurarea suportului logistic pe durata ciclului de viaţă al echipamentelor şi controlul costurilor asociate acestui proces;

–constituirea, completarea, precum şi împrospătarea stocurilor, diferenţiat, inclusiv prin prepoziţionarea resurselor pentru apărare în contextul asigurării sustenabilităţii forţelor, în concordanţă cu nivelul capacităţii operaţionale, stabilită pentru fiecare pachet de forţe;

–participarea la programele, proiectele şi iniţiativele de dezvoltare a capabilităţilor de apărare în cadrul multinaţional asigurat de NATO şi UE.

e)în domeniul formării liderilor militari:

–dezvoltarea unei culturi organizaţionale coerente, care să permită pregătirea liderilor militari în toate domeniile securităţii şi apărării naţionale;

–eficientizarea procesului de selecţie, formare şi perfecţionare a liderilor militari;

–adaptarea permanentă a pregătirii liderilor militari la noile provocări ale mediului de securitate şi dezvoltării tehnologice;

–formarea noii generaţii de lideri militari inovatori, flexibili, eficienţi, cu experienţă în teatre de operaţii şi în comandamente aliate;

–asigurarea pregătirii profesionale a liderilor militari în vederea îndeplinirii cerinţelor la nivel naţional, comunitar şi aliat.

f)în domeniul personalului:

–asigurarea încadrării la nivelul calitativ şi numeric planificat, atât în structurile naţionale, cât şi în structurile de comandă şi de forţe ale NATO şi UE;

–alinierea managementului resurselor umane la cele mai bune practici NATO şi la consecinţele generate de noul mediu de securitate;

–creşterea calităţii vieţii militarilor prin asigurarea condiţiilor de locuit, îmbunătăţirea asistenţei medicale, eficientizarea dialogului social şi armonizarea cadrului legal privind salarizarea personalului, raportat la realităţile socio-economice naţionale;

–formarea, pregătirea şi utilizarea rezerviştilor voluntari şi menţinerea unui nivel ridicat al pregătirii pentru mobilizare a structurilor armatei.

g)pentru asigurarea infrastructurii:

–standardizarea infrastructurii marilor unităţi şi unităţi de acelaşi tip pentru asigurarea cartiruirii şi instruirii forţelor;

–dezvoltarea infrastructurii necesare dislocării forţelor aliate şi prepoziţionării de tehnică aparţinând statelor aliate;

–corelarea infrastructurii militare cu misiunile, structura de forţe şi procesul de dezvoltare a capabilităţilor militare;

–asigurarea facilităţilor necesare refacerii capacităţii de luptă a personalului forţelor proprii şi/sau aliate;

–asigurarea sprijinului naţiunii gazdă pentru forţele armate străine care se află în tranzit, staţionează sau desfăşoară operaţii pe teritoriul României;

–utilizarea în comun, la nivel interinstituţional, a facilităţilor de instruire şi realizarea unui poligon de instruire pentru lupta urbană;

–înfiinţarea bazelor militare şi dezvoltarea fondului de locuinţe pentru militari.

h)pentru realizarea interoperabilităţii forţelor:

–continuarea implementării standardelor NATO esenţiale şi extinderea aplicabilităţii acestora pentru dezvoltarea structurii de forţe;

–menţinerea nivelului de interoperabilitate a forţelor, prin participarea la activităţile comune de instruire şi planificare, organizate în cadrul asigurat de iniţiativele NATO, UE şi prin afilierea la comandamentele din structura de forţe NATO;

–corelarea procesului de standardizare cu programele de înzestrare a forţelor, de dezvoltare şi modernizare a echipamentelor şi materialelor.

Capitolul VStructura de comandă şi structura de forţe a Armatei României

Structura de comandă asigură conducerea Armatei României pe timp de pace, la instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare şi/sau a stării de război. La pace, conducerea se exercită de către autorităţile constituţionale ale statului, pe trei niveluri - politic, politico-militar şi militar, astfel:

–la nivel politic, conducerea apărării naţionale se exercită de Preşedintele României, Parlamentul României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, denumit în continuare CSAT, şi Guvernul României;

–la nivel politico-militar, conducerea Armatei României se exercită de către ministrul apărării naţionale;

–la nivel militar, conducerea structurii de forţe a Armatei României se exercită de către şeful Statului Major General/Statului Major al Apărării.

La instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare şi/sau a stării de război conducerea acţiunilor militare se realizează, la nivel strategic, de către comandantul Centrului Naţional Militar de Comandă, denumit în continuare CNMC, iar la nivel operativ de către CFÎ, şi componentele/centrele operaţionale ale SNS.

Relaţionarea interinstituţională se realizează prin asigurarea implementării Concepţiei de realizare a sistemului de comunicaţii şi informatic al Forţelor Armate, care să permită schimbul de date şi informaţii în volum complet, protejat, şi perfecţionarea procedurilor de lucru în comun.

Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor specifice, structura de forţe a Armatei României este definită din punct de vedere organizaţional, operaţional şi acţional.

Din punct de vedere organizaţional, Armata României se constituie din trei categorii de forţe: forţe terestre, forţe aeriene şi forţe navale. Pentru îndeplinirea unor sarcini şi responsabilităţi specifice se constituie forţe pentru operaţii speciale şi informaţii militare, forţe pentru sprijin logistic şi forţe pentru comunicaţii, informatică şi apărare cibernetică.

Forţele terestre asigură capabilităţile de manevră, de lovire şi de protecţie, în măsură să realizeze dislocarea, prezenţa, extinderea şi continuitatea acţiunilor militare preponderent terestre în zonele de interes ale României şi/sau aliaţilor, la pace, în situaţii de criză şi pe timp de război. Asigură, prin rotaţie, capabilităţi de reacţie imediată, precum şi forţele care participă la operaţii şi misiuni internaţionale şi a celor destinate Forţei consolidate de răspuns a NATO şi Grupurilor tactice de luptă ale UE, conform planurilor aprobate.

Structurile Forţelor Terestre vor cuprinde în principal: Statul Major al Forţelor Terestre; două comandamente de divizie (cu structurile de sprijin de luptă şi logistic aferente); opt brigăzi luptătoare; două brigăzi de sprijin de luptă; o brigadă de cercetare, supraveghere şi recunoaştere şi trei baze de sprijin logistic.

Forţele aeriene: apără spaţiul aerian naţional şi spaţiul aerian comun al Alianţei, operaţionalizează şi menţin operaţionalizarea forţelor şi mijloacelor aeriene, sprijină celelalte categorii de forţe ale Armatei şi participă la rezolvarea situaţiilor de urgenţă şi intervenţie în sprijinul autorităţilor locale, precum şi la îndeplinirea angajamentelor internaţionale.

Structura Forţelor Aeriene va cuprinde în principal: Statul Major al Forţelor Aeriene; cinci baze aeriene; o brigadă de apărare antiaeriană; o brigadă de cercetare, supraveghere şi recunoaştere şi o bază de sprijin logistic.

Forţele navale desfăşoară acţiuni militare, independent sau în cadrul unor grupări multinaţionale, pentru asigurarea integrităţii spaţiului maritim şi fluvial, participarea la impunerea respectării legislaţiei naţionale şi internaţionale în apele teritoriale, zona contiguă şi zona economică exclusivă, executarea operaţiei de securitate maritimă şi a intervenţiei pentru căutare-salvare pe mare şi pe fluviu. De asemenea, asigură cercetarea permanentă a litoralului şi a Mării Negre, sprijină celelalte categorii de forţe ale Armatei şi participă la operaţii şi misiuni internaţionale, conform planurilor aprobate.

Pentru îndeplinirea acestor misiuni, în compunerea Forţelor Navale se regăsesc în principal: Statul Major al Forţelor Navale; o flotă maritimă; o flotilă de fregate; o flotilă fluvială; o brigadă cercetare, supraveghere şi recunoaştere şi o bază de sprijin logistic.

Forţele pentru operaţii speciale şi informaţii militare execută misiuni specifice de cercetare specială, acţiune directă şi asistenţă militară, în mediile terestru, maritim şi aerian, pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, independent sau în cooperare cu alte forţe naţionale şi/sau aliate, potrivit legii.

Aceste misiuni sunt îndeplinite de brigada pentru operaţii speciale şi cea pentru informaţii militare, precum şi de structuri specializate pentru operaţii speciale existente în organica Forţelor Aeriene şi a Forţelor Navale.

Forţele pentru sprijin logistic asigură sprijinul logistic operaţional şi de susţinere, necesar structurilor luptătoare şi de sprijin de luptă, potrivit domeniilor de responsabilitate, prin structuri specializate pe funcţiuni - transport, sprijin logistic, medical, mentenanţă, învăţământ şi instrucţie.

Aceste misiuni sunt îndeplinite de structuri ale Comandamentului Logistic Întrunit şi constau în: o bază logistică de sprijin şi două baze logistice de susţinere.

Forţele pentru comunicaţii, informatică şi apărare cibernetică asigură, prin capabilităţi fixe şi dislocabile, sprijinul de luptă pentru managementul, operarea şi mentenanţa infrastructurii, sistemelor şi serviciilor de comunicaţii, informatică, securitate informaţională şi apărare cibernetică, în ţară şi în afara teritoriului naţional.

Îndeplinirea acestor misiuni şi asigurarea conducerii forţelor se realizează prin Comandamentul Comunicaţiilor, Informaticii şi Apărării Cibernetice, şapte centre de comunicaţii şi informatică, unităţi de sprijin de comunicaţii şi informatică ale comandamentelor şi marilor unităţi din compunerea categoriilor de forţe.

În cadrul structurii de forţe ale NATO, în România acţionează: MND-SE HQ, Unitatea de Integrare a Forţelor NATO, denumită în continuare NFIU, Modulul de Comunicaţii Dislocabil, denumit în continuare DCM-"E", şi Baza militară pentru asigurarea apărării antirachetă Deveselu.

Din punct de vedere operaţional, Armata României se constituie din:

–structuri de comandă, control şi comunicaţii: comandamentele operaţionale ale categoriilor de forţe, Comandamentul Forţei Întrunite, Comandamentul Logistic Întrunit, Comandamentul Comunicaţiilor, Informaticii şi Apărării Cibernetice, comandamente de divizie, de flotă, flotilă, centre de operaţii;

–structuri pentru asigurarea cu informaţii: mari unităţi şi unităţi de cercetare, supraveghere şi recunoaştere;

–structuri de angajare: mari unităţi şi unităţi mecanizate, de infanterie, vânători de munte, operaţii speciale, tancuri, artilerie, poliţie militară, operaţii psihologice, de infanterie marină, escadrile de aviaţie de luptă, aviaţie de instrucţie, elicoptere de luptă şi divizioane de nave de luptă la mare şi fluviu;

–structuri de sprijin de luptă: mari unităţi şi unităţi de rachete sol-aer, de apărare antiaeriană, de geniu de luptă, de protecţie chimică, bacteriologică, radiologică şi nucleară, denumită în continuare CBRN, de minare/deminare maritimă şi pentru protecţia demnitarilor militari români şi străini pe teritoriul naţional;

–structuri de proiecţie şi mobilitate: escadrile de transport aerian tactic şi de elicoptere de transport;

–structuri de sprijin logistic: mari unităţi şi unităţi de logistică operaţională pentru forţele terestre, aeriene, navale şi comunicaţii şi informatică, precum şi baze logistice de susţinere.

În scopul îndeplinirii misiunilor şi sarcinilor militare desfăşurate la nivel naţional şi la nivel aliat, Armata României constituie, din punct de vedere acţional:

–structuri din pachetul de forţe gata de luptă permanent, pentru supraveghere şi avertizare timpurie, sprijinul autorităţilor civile şi antiterorism;

–structuri din pachetul de forţe cu capacitate de reacţie imediată, pentru evitarea surprinderii şi angajarea în acţiuni militare de intensitate redusă, menţinerea integrităţii spaţiului aerian al României - integrat în Sistemul Extins de Apărare Aeriană al NATO, controlul asupra apelor teritoriale, precum şi pentru descurajare şi reacţie, pregătirea apărării obiectivelor importante din adâncimea strategică şi punerea în aplicare a acţiunilor specifice pentru implementarea la nivel naţional a măsurilor NATO de răspuns la criză;

–structuri din pachetul de forţe cu capacitate de reacţie rapidă pentru descurajarea unei agresiuni iminente;

–structuri din pachetele de forţe pentru apărarea strategică şi/sau respingerea agresiunii;

–structuri care se constituie la mobilizare pentru regenerarea forţelor.

Resursele pentru îndeplinirea misiunilor şi obiectivelor militare naţionale cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice, ştiinţifice, materiale şi de altă natură, care vor fi alocate de către Guvernul României pentru asigurarea apărării naţionale şi îndeplinirea angajamentelor asumate pe plan internaţional.

În domeniul resurselor umane numărul de posturi bugetate va rămâne constant, pe toată durata de aplicare a acordului politic, respectiv 81.129, şi stă la baza estimării cheltuielilor de personal.

Nivelul resurselor financiare are ca punct de plecare bugetul aprobat pe anul 2015 şi o creştere graduală pentru atingerea nivelului de 2% din PIB în anul 2017 şi menţinerea acestuia în următorii 10 ani, conform Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare. Acest nivel permite susţinerea planificării bugetare multianuale a cheltuielilor militare pentru asigurarea previzibilităţii politicii de înzestrare cu tehnică de luptă modernă, precum şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii vieţii personalului militar şi civil.

Totodată, cu resursele financiare asigurate prin programele, proiectele şi iniţiativele NATO sau UE se dezvoltă capabilităţile care sprijină atât îndeplinirea angajamentelor asumate în relaţia cu aceste organisme, cât şi misiunile şi sarcinile specifice, la nivel naţional.

Resursele materiale asigură gradul de înzestrare cu echipamente, prevăzut în Codul NATO de capabilităţi, în concordanţă cu tipul de structură nominalizat pentru fiecare capabilitate în parte.

Atingerea nivelului planificat al capacităţii operaţionale, în procesul de operaţionalizare a structurilor, se va realiza prin revitalizarea, redistribuirea şi asigurarea stării de operativitate tehnică a echipamentelor actuale, precum şi prin înzestrarea acestora cu echipamente noi, implicând industria românească în realizarea produselor şi serviciilor necesare Armatei României.

În cadrul derulării programelor de achiziţie a echipamentelor majore se vor planifica şi achiziţiona elementele suportului logistic integrat, care să asigure susţinerea utilizării acestora pe întreaga durată a ciclului de viaţă.

Executarea mentenanţei echipamentelor militare se va asigura cu preponderenţă în cadrul structurilor proprii prin aprovizionarea cu piese de schimb şi materiale, echipamente de testare şi suport, instruirea personalului, asigurarea documentaţiei tehnice şi infrastructurii specifice, în facilităţile oferite de industria naţională de apărare şi/sau în cadrul de cooperare asigurat de apartenenţa la NATO şi UE.

Resursele tehnologice şi de cercetare vor asigura baza modernizării echipamentelor şi tehnicii militare în scopul dezvoltării capabilităţilor necesare Armatei României pentru îndeplinirea misiunilor de apărare naţională conform direcţiilor stabilite.

Capitolul VIPrincipii şi concepte strategice şi operaţionale

Strategia militară defineşte principiile şi conceptele strategice şi operaţionale, care asigură îndeplinirea obiectivelor militare naţionale şi misiunile stabilite.

Păstrând elementele de continuitate în asigurarea caracterului defensiv-activ al Strategiei militare a României, conceptele strategice privind capacitatea defensivă credibilă, restructurarea şi modernizarea, precum şi parteneriatul operaţional intensificat îşi păstrează valabilitatea şi în perioada 2016-2019, cu adaptarea acţiunilor conform direcţiilor precizate în actuala strategie.

Utilizarea elementului puterii militare pentru apărarea şi promovarea intereselor naţionale se va baza pe următoarele principii strategice: legitimitate, unitate de acţiune în context aliat, interdependenţa multidimensională, acţiune întrunită şi interinstituţională, flexibilitate, iniţiativa strategică şi riposta proporţională.

Legitimitatea este dată de subordonarea Armatei României strict voinţei poporului şi realizarea oricărei acţiuni numai în cadru legal, naţional şi internaţional. Folosirea forţei va respecta normele legale, morale, etice, politice şi diplomatice, asigurând îndeplinirea obiectivelor militare şi a misiunilor asumate.

Principiul unităţii de acţiune în context aliat se realizează în concordanţă cu statutul României de ţară membră a NATO şi a UE şi cu participarea Armatei României la apărarea colectivă/clauza de asistenţă mutuală, printr-o abordare unitară a ameninţărilor.

Lărgirea spectrului riscurilor şi ameninţărilor neconvenţionale, asimetrice şi diversificarea tipologiei crizelor şi conflictelor solicită o abordare interdependentă, multidimensională a ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor şi un răspuns întrunit, interinstituţional, în medii de operare ostile, în condiţii geoclimatice dificile, configurând o structură de forţe adecvată misiunii.

În raport cu specificul, durata şi complexitatea misiunilor, Armata României dezvoltă şi angajează capabilităţi adecvate, dimensionate şi configurate modular, conform principiului flexibilităţii, pentru îndeplinirea întregii game de misiuni.

Iniţiativa strategică asigură competitivitatea în timp a organizaţiei militare şi are ca scop definirea cadrului conceptual şi a modului de implementare a obiectivelor politicii de apărare, configurarea, dimensionarea, pregătirea şi înzestrarea Armatei României şi transformarea organizaţiei militare.

Riposta proporţională are la bază respectarea legilor războiului, prin corelarea mijloacelor şi procedurilor folosite pentru atingerea obiectivelor militare cu efectele produse.

Conceptele strategice şi operaţionale, în accepţiunea prezentei strategii, descriu modul în care sunt angajate forţele armate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite şi sunt ierarhizate astfel:

a)concepte instituţionale - rezultă din Strategia naţională de apărare a ţării şi Carta albă a apărării şi descriu modul în care Armata României contribuie la asigurarea securităţii naţionale în contextul implementării conceptului de securitate naţională extinsă;

b)concepte de operare - definesc modul de aplicare, în practică, a artei şi ştiinţei militare şi reliefează modul în care acţionează forţele armate în vederea implementării conceptelor instituţionale la nivel strategic, operativ şi tactic;

c)concepte funcţionale - descriu modul de acţiune a forţelor armate, în domenii specifice/specializate.

Pentru fundamentarea măsurilor şi acţiunilor privind îndeplinirea obiectivelor militare şi a misiunilor sale, Armata României defineşte, utilizează şi implementează, în principal şi fără a se limita la acestea, următoarele concepte instituţionale:

–credibilitatea strategică decurge din Strategia naţională de apărare a ţării şi reprezintă ansamblul percepţiilor unor terţi privind intenţiile, determinarea şi capacitatea instituţiei militare de a-şi asuma şi a duce la îndeplinire obiectivele care privesc asigurarea apărării naţionale în raport cu angajamentele asumate. Depinde de: continuitate în promovarea unor principii şi valori; previzibilitate, pe termen mediu şi lung, în ducerea la îndeplinire a deciziilor asumate; transparenţă în planificarea resurselor necesare îndeplinirii obiectivelor asumate; dezvoltarea de capabilităţi militare, la nivel naţional sau în cadru multinaţional;

–abordarea şi planificarea interinstituţională constituie conceptul fundamental de operare prin care Armata României dezvoltă relaţii cu toate instituţiile şi structurile naţionale cu responsabilităţi în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi cu actori internaţionali;

–rezilienţa presupune abilitatea SNS de a rezista unui atac şi de a-şi reveni în urma acestuia, dezvoltând capabilităţi suficiente de a anticipa şi a contracara o ameninţare, de a asigura condiţiile de victorie şi soluţiile optime de răspuns. Principalele măsuri care conduc la întărirea rezilienţei, cu aplicabilitate nu numai la nivel militar, sunt: identificarea vulnerabilităţilor şi a riscurilor asociate; dezvoltarea unui proces interinstituţional de luare a deciziilor; pregătire civilă şi susţinere militară a măsurilor luate; resurse/rezerve la dispoziţie.

Conceptele de operare şi funcţionale utilizate în planificarea acţiunilor militare sunt:

–managementul integrat al crizelor - asigură configurarea unui sistem naţional integrat pentru: elaborarea, din timp, a planurilor naţionale; realizarea oportună, simultană a acţiunilor de intervenţie; implementarea integrată a măsurilor de răspuns; interoperabilitatea cu Sistemul NATO de Răspuns la Criză, sistemul UE de management al crizelor şi cu alte sisteme similare existente pe plan internaţional;

–protecţia integrală asigură proiectarea şi aplicarea unor măsuri de protecţie active şi pasive, pe mai multe niveluri, în spaţiile de operare aerian, terestru, naval şi cibernetic, pentru contracararea riscurilor şi ameninţărilor, pregătirea capabilităţilor pentru intervenţie şi a procedurilor de angajare preventivă;

–logistica integrată asigură cadrul necesar şi capabilităţile care să permită dislocarea rapidă şi susţinerea forţelor proprii şi aliate pe teritoriul naţional, în cooperare cu sistemele logistice ale ţărilor aliate şi cele ale structurii de comandă NATO, inclusiv libertatea de mişcare, trecerea rapidă a frontierelor de stat, transportul strategic şi intrateatru.

Capitolul VIIConcluzii

Strategia militară este documentul de referinţă care exprimă orientările şi opţiunile fundamentale privind planificarea, constituirea şi modul de întrebuinţare a Armatei României, pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare a statului român, în context naţional şi aliat.

Pe baza evaluării mediului internaţional de securitate şi a posibilelor riscuri şi ameninţări la adresa securităţii statului român, Strategia militară detaliază misiunile Armatei României, pentru apărarea intereselor şi valorilor naţionale şi aliate şi urmăreşte realizarea unei armate moderne, flexibile şi eficiente, capabile să execute întreaga gamă de misiuni, de la cele de management al crizelor, până la acţiuni de luptă de mare intensitate.

În contextul susţinerii obiectivelor din domeniul securităţii, stabilite prin Strategia naţională de apărare a ţării şi Carta albă a apărării, Armata României va fi în măsură să descurajeze şi să contracareze o eventuală agresiune armată asupra teritoriului naţional şi să participe la descurajarea şi respingerea unei agresiuni în cadrul aliat. România îşi consolidează apărarea naţională şi prezervă interesele naţionale în Marea Neagră şi la fluviul Dunărea, independent, până la activarea mecanismelor de funcţionare tip "Articol 5"/NATO sau "Articol 42/7"/TEU, precum şi prin dezvoltarea cooperării cu aliaţii din proximitate şi iniţiativele regionale de cooperare militară.

Armata României va contribui, de asemenea, la promovarea stabilităţii regionale şi Euro-Atlantice, prin participarea la operaţii de răspuns la criză, sub comandă NATO, UE, ONU şi OSCE şi în cadrul coaliţiilor. Nu în ultimul rând, va participa la asigurarea securităţii interne pe timp de pace, la sprijinul organelor administraţiei publice centrale şi locale, în situaţii de urgenţe civile, potrivit legii.

Derularea procesului de transformare a Armatei României, în consens cu cele desfăşurate în cadrul NATO şi UE, impune implementarea integrală a Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026 şi în perspectivă.

Abordarea cuprinzătoare, prin stabilirea unor modalităţi concrete de cooperare interinstituţională, reprezintă un factor primordial în realizarea unui proces decizional logic şi eficient, precum şi a unei structuri de comandă şi control integrată, suplă şi standardizată.

Obiectivele Strategiei militare a României vor putea fi îndeplinite numai cu atragerea şi menţinerea unei resurse umane pregătite corespunzător, formarea liderilor militari şi asigurarea resurselor necesare dezvoltării capabilităţilor Armatei României.

Armata României, subordonată exclusiv voinţei poporului, va rămâne garantul suveranităţii, al independenţei şi al unităţii statului, al integrităţii teritoriale a ţării şi al democraţiei constituţionale, îndeplinindu-şi misiunile ce-i revin.