Decizie nr. 293 din 22 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vinuri Nicoreşti" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 23/LJ/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială - Judecătorul-sindic.

La apelul nominal se prezintă avocat Laura Costin pentru partea Societatea Comercială "Sodinal" - S.R.L. din Bucureşti. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Societatea Comercială "Sodinal" - S.R.L. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2006, Tribunalul Galaţi Secţia comercială - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 31, art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Vinuri Nicoreşti" S.R.L. din Galaţi într-o cauză ce are ca obiect procedura insolvenţei.

În motivarea excepţiei autorul acesteia critică, în principal, dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, susţinând că aceste dispoziţii dau dreptul unui creditor fraudulos şi de rea-credinţă ca, fără limitări legale efective şi serioase, să blocheze activitatea unei societăţi comerciale viabile, chiar şi pentru o creanţă nesemnificativă, fără teama de a suferi o pierdere financiară în urma introducerii abuzive a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. Dispoziţiile art. 42 şi art. 47 din aceeaşi lege, prevăzând obligaţia judecătorului-sindic de a ridica dreptul de administrare a debitorului, încalcă dreptul de proprietate al acţionarilor asupra acţiunilor, respectiv dreptul de folosinţă, cu consecinţe dăunătoare şi asupra dreptului de a culege fructele proprietăţii. Art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, prevăzând dreptul judecătorului-sindic de a nu suspenda judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, contravine principiului potrivit căruia Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

Tribunalul Galaţi - Secţia comercială - Judecătorul-sindic apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu sunt incompatibile cu prevederile constituţionale invocate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 răspunde caracterului specific al procedurii insolvenţei, care presupune celeritate sporită în vederea reîntregirii activului debitorului şi satisfacerii creditorilor. De asemenea, arată că posibilitatea declanşării procedurii insolvenţei la iniţiativa creditorilor urmăreşte protejarea dreptului de proprietate al titularilor creanţelor certe, lichide şi exigibile, încălcat prin refuzul debitorului de a-şi executa în mod voluntar obligaţiile. Referindu-se la interdicţia vânzării, respectiv indisponibilizarea acţiunilor, părţilor sociale şi de interes ale debitorului, arată că aceasta constituie o măsură asiguratorie legală pentru menţinerea averii debitorului în starea existentă la momentul deschiderii procedurii, în scopul preîntâmpinării creşterii pasivului şi al satisfacerii creanţelor legale ale creditorilor. În sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 85/2006, arată că acestea reprezintă o măsură necesară, generată de deficienţele în conducerea societăţii, care au dus la deschiderea procedurii insolvenţei.

Avocatul Poporului consideră că toate dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 nu interzice judecătorului-sindic sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa acestuia. De asemenea, prin dispoziţiile art. 31 din aceeaşi lege nu este pus în discuţie dreptul de proprietate al creditorului, prevederile constituţionale nefiind incidente. Art. 42 şi art. 47, stabilind efectele deschiderii procedurii insolvenţei, sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Curtea constată că, în ceea ce priveşte art. 31, autorul excepţiei critică doar prevederile alin. (1).

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 8 alin. (7): "Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională.";

–Art. 31 alin. (1): "Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a)cuantumul şi temeiul creanţei;

b)existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c)existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d)declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.";

–Art. 42: "(1) După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acţiunile ori părţile lor sociale sau de interes deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.

(2)Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor ori a părţilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenţă ori în conturile înregistrate electronic.";

–Art. 47: "(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenţia de reorganizare.

(2)Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.

(3)Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.

(4)Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

(5)Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate.

(6)Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul special.

(7)De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării."

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private, la condiţiile exproprierii şi la interzicerea naţionalizării; art. 136 alin. (1) şi (5) privind clasificarea proprietăţii ca fiind publică şi privată şi la inviolabilitatea proprietăţii private; art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 au mai fost analizate sub aspectul constituţionalităţii în mai multe rânduri, chiar şi când aceste dispoziţii au fost cuprinse, într-o redactare similară, în art. 36 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, abrogată prin Legea nr. 85/2006, respingând ca fiind neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate susţinute pe motive identice cu cele din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, Curtea a statuat că procedura prevăzută de textul de lege criticat a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţia de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate, în condiţiile în care, în ceea ce-l priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanţe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici.

Soluţiile şi considerentele deciziilor anterior pronunţate sunt valabile şi în această cauză.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că acestea prevăd indisponibilizarea acţiunilor societăţii comerciale debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului în scopul protejării patrimoniului, a activelor debitorului, al prevenirii gospodăririi nechibzuite a acestora, ce ar putea cauza noi pierderi şi împiedicarea satisfacerii creditorilor.

Încredinţarea dreptului de administrare a debitorului unor persoane calificate şi responsabile nu încalcă dreptul de proprietate al acţionarilor şi este conformă cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora condiţiile şi limitele exercitării dreptului de proprietate sunt prevăzute de lege.

În sfârşit, referitor la art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, Curtea reţine că, prin derogare de la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, această reglementare corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesară acestei proceduri, fără a leza în niciun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vinuri Nicoreşti" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 23/LJ/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială - Judecătorul-sindic.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea