Decizie nr. 287 din 1 iulie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Teleconstrucţia" - S.A. în Dosarul nr. 351/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că legiuitorul este singurul competent să stabilească modalităţile de restituire a imobilelor preluate abuziv sau de acordare a dreptului la despăgubire, în funcţie de situaţia diferită a acestor imobile. De asemenea, nu se poate reţine încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată, referitor la neretroactivitatea legii, întrucât textul de lege criticat se aplică exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, modificând doar efectele legii vechi referitoare la expropriere.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 351/2004, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Teleconstrucţia" - S.A.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia înţelege să-şi îndrepte critica în special asupra prevederilor alin. (3) al art. 11 din Legea nr. 10/2001, text de lege pe care se întemeiază cauza aflată pe rolul instanţei de fond, apreciind că acesta încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia republicată, referitoare la principiul neretroactivităţii legii. Astfel, arată că exproprierea s-a realizat înainte de intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 10/2001, statul dobândind un drept de proprietate pur şi simplu, neafectat de modalităţi, care nu se poate pierde în caz de nerealizare a scopului exproprierii. Prin urmare, legea nouă nu poate, fără a fi retroactivă, să atribuie unui fapt trecut efecte juridice pe care acesta nu le putea produce sub imperiul legii anterioare, în temeiul căreia s-a efectuat exproprierea. Aşa fiind, judecarea unor raporturi juridice care s-au născut, au produs efecte şi s-au epuizat în trecut, nu poate fi făcută după cerinţele legii noi, cu încălcarea regulii "tempus regit actum", pe această cale textul de lege criticat introducând în circuitul juridic civil o nepermisă insecuritate juridică.

Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată, întrucât acestea nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Instanţa arată că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au un evident caracter reparator, stabilind măsuri de restituire în natură sau prin echivalent, pentru foştii proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de către stat. Prin urmare, textul de lege criticat nu nesocoteşte efectele decretelor de expropriere în temeiul cărora au fost preluate imobilele, ci doar prevede măsuri reparatorii cu privire la imobilele pentru care scopul exproprierii nu s-a realizat, în acord cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi cu art. 15 alin. (2) din Constituţia republicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul reţine că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 conţin reguli speciale privind restituirea prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, stabilind diferite modalităţi de despăgubire, fără a încălca în vreun mod principiul constituţional al neretroactivităţii legii.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat reglementează modurile de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilele expropriate care au fost demolate total sau parţial şi pentru terenurile aferente acestora, ceea ce nu aduce atingere principiului constituţional consacrat de art. 15 alin. (2), întrucât o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare. Textul legal criticat are următorul conţinut:

–Art. 11: "(1) Imobilele expropriate şi ale căror construcţii nu au fost demolate se pot restitui integral în natură persoanelor îndreptăţite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispoziţiilor legale. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei.

(2)În cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea este condiţionată de rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubirii primite şi valoarea construcţiilor demolate, actualizată cu indicele inflaţiei.

(3)În cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi şi pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

(4)În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

(5)Valoarea construcţiilor expropriate în vederea demolării se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii şi se actualizează cu indicele inflaţiei la data plăţii efective.

(6)Valoarea terenurilor aparţinând imobilelor expropriate în vederea demolării se stabileşte potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(7)În situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcţii, din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat - teren şi construcţii - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) şi (6).

(8)Pentru situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.

(9)În situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), pentru imobilele care aveau numai altă destinaţie decât aceea de locuinţă măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2)."

Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, care au următorul conţinut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că, deşi formal critica de neconstituţionalitate este îndreptată împotriva art. 11 din Legea nr. 10/2001, din susţinerile autorului excepţiei rezultă că, în realitate, aceasta vizează doar dispoziţiile alin. (3) al articolului menţionat.

Curtea reţine că analiza pe care o impune controlul de constituţionalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a califica situaţia juridică reglementată prin norma de lege criticată. În acest sens, este indubitabil că trecerea dreptului de proprietate asupra imobilului, obiect al exproprierii de la titularul iniţial la stat, s-a realizat sub imperiul Decretului nr. 75/1974, act juridic emis în aplicarea unor acte normative anterioare care stabileau cadrul general al exproprierii. Întrucât o asemenea trecere nu reprezintă un proces de durată, ci se realizează instantaneu, se poate afirma că, o dată înfăptuită, situaţia juridică respectivă s-a şi finalizat.

Limitându-şi analiza la acest moment, autorul excepţiei consideră că noua reglementare, prevăzând posibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară, respectiv restituirea în natură către persoana îndreptăţită a părţii de teren rămase libere, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul doar parţial, şi-a extins domeniul temporal de acţiune asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, cu încălcarea principiului "tempus regit actum".

O atare critică este nefondată. Dacă actul de expropriere, prin care statul a devenit proprietar, constituie, ca entitate autonomă, facta praeterita, situaţia juridică pe care a generat-o, constând în calitatea de proprietar recunoscută statului, cu întreg complexul de drepturi şi obligaţii pe care le implică, constituie o situaţie juridică cu persistenţă în timp - facta pendentia, care, detaşându-se de momentul constituirii sale, care s-a produs şi s-a consumat, îşi continuă existenţa, intrând astfel în domeniul temporal de incidenţă a noii reglementări care deci îşi poate exercita acţiunea în ceea ce o priveşte, fără a retroactiva.

Totodată, fiind vorba de o situaţie juridică obiectivă, avându-şi originea în lege, iar nu de o situaţie juridică subiectivă, constituită prin manifestarea de voinţă a unui sau, a unor obiecte de drept, legea nouă o poate reglementa în termenii care îi sunt proprii, aducându-i modificări sau chiar punându-i capăt, în cadrul domeniului său temporal legitim de acţiune.

În sfârşit, Curtea reţine că, în maniera în care este concepută, teza autorului excepţiei lipseşte de orice utilitate distincţia teoretică între facta praeterita, facta pendentia şi facta futura, ca un criteriu pentru determinarea limitelor de acţiune în timp a normelor juridice succesive. Astfel, deşi face referire expresă la clasificarea tripartită a situaţiilor juridice constituite anterior adoptării unei noi reglementări, atunci când examinează acţiunea în timp a acesteia în ceea ce le priveşte, înţelege să se raporteze univoc la momentul constituirii lor. Or, în raport cu acest moment, orice normă juridică ulterioară ar fi retroactivă, indiferent dacă îşi propune să reglementeze post-factum momentul constituirii unei situaţii juridice epuizate prin însuşi faptul constituirii sale (facta praeterita) ori situaţii juridice aflate în derulare (facta pendentia) sau efectele juridice ale unor asemenea situaţii ce intervin sau urmează să intervină (facta futura), în cazul în care respectiva situaţie juridică îşi are sorgintea, nemijlocită sau mijlocită, într-un act juridic anterior intrării în vigoare a noii reglementări.

Aşa fiind, Curtea constată că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aplicabile în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii, nu contravin principiului constituţional privind neretroactivitatea legii civile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Teleconstrucţia" - S.A. în Dosarul nr. 351/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu