Hotărâre nr. 943 din 11 noiembrie 2015

Având în vedere prevederile art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articolul I

Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2010 pentru stabilirea Sistemului de informare şi monitorizare a traficului navelor maritime care intră/ies în/din apele naţionale navigabile ale României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 3 noiembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Articolul II

Ministerul Transporturilor va comunica Comisiei Europene textul prezentei hotărâri, care demonstrează transpunerea Directivei 2014/100/UE, precum şi textele principalelor dispoziţii de drept intern adoptate în domeniul reglementat de aceasta.

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 2014/100/UE a Comisiei din 28 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare, şi informare privind traficul navelor maritime, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 308 din 29 octombrie 2014.

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

SORIN MIHAI CÎMPEANU

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor, interimar,

Iulian-Ghiocel Matache

p. Viceprim-ministru, ministrul

afacerilor interne, interimar,

Ilie Botoş,

secretar de stat

Ministrul mediului, apelor

şi pădurilor, interimar,

Graţiela Leocadia Gavrilescu

Ministrul afacerilor externe,

interimar,

Bogdan Lucian Aurescu

Bucureşti, 11 noiembrie 2015.

Nr. 943.

Anexă

(Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2010)

Mesajele electronice şi sistemul de schimb

de informaţii maritime al Uniunii (SafeSeaNet)

1.Conceptul general şi structura

Sistemul de schimb de informaţii maritime al Uniunii, SafeSeaNet, permite recepţionarea, stocarea, extragerea şi schimbul de informaţii în scopul siguranţei maritime, al securităţii maritime şi portuare, al protejării mediului marin şi al eficientizării traficului şi transportului maritim.

SafeSeaNet este un sistem specializat, creat pentru a facilita schimbul de informaţii în format electronic dintre statele membre ale Uniunii Europene şi pentru a furniza Comisiei Europene şi statelor membre informaţiile relevante în conformitate cu legislaţia Uniunii. Acesta se compune dintr-o reţea de sisteme naţionale SafeSeaNet din fiecare stat membru al Uniunii Europene şi un sistem central SafeSeaNet care acţionează ca punct nodal.

Reţeaua SafeSeaNet conectează între ele sistemul românesc cu toate celelalte sisteme naţionale SafeSeaNet din Uniunea Europeană şi include sistemul central SafeSeaNet.

2.Managementul, funcţionarea, dezvoltarea şi întreţinerea SafeSeaNet

2.1.Responsabilităţi

2.1.1.Sistemul naţional SafeSeaNet

România trebuie să menţină un sistem SafeSeaNet naţional care să permită schimbul de informaţii maritime dintre utilizatorii autorizaţi care se află sub responsabilitatea Autorităţii Navale Române (ANR), ca autoritate competentă naţională.

ANR este autoritatea responsabilă de managementul sistemului naţional, care include coordonarea la nivel naţional a utilizatorilor şi a furnizorilor de date, precum şi asigurarea că numerele Naţiunilor Unite (UN) sunt alocate şi că infrastructura naţională de tehnologie a informaţiilor şi procedurile, astfel cum sunt descrise în Documentul privind controlul interfeţei şi al funcţionalităţilor (DCIF) menţionat la pct. 2.3, sunt create şi întreţinute.

Sistemul naţional SafeSeaNet trebuie să permită interconectarea utilizatorilor autorizaţi sub responsabilitatea ANR şi poate fi făcut accesibil actorilor identificaţi din sectorul naval (armatori, agenţi, comandanţi, încărcători şi alţii) atunci când aceştia sunt autorizaţi în acest sens de ANR, în special pentru a facilita trimiterea şi primirea electronică a rapoartelor în conformitate cu legislaţia Uniunii.

2.1.2.Sistemul central SafeSeaNet

Sistemul central SafeSeaNet se află sub managementul Comisiei Europene.

ANR, ca autoritate competentă naţională, va coopera cu Comisia Europeană în activitatea de management şi supraveghere a sistemului central.

ANR, ca autoritate competentă naţională, va coopera cu Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (EMSA) în activitatea de punere în aplicare la nivel tehnic a sistemului central.

Sistemul central SafeSeaNet, care acţionează ca un punct nodal, interconectează toate sistemele naţionale SafeSeaNet şi stabileşte infrastructura de tehnologie a informaţiilor şi procedurile, astfel cum sunt descrise în DCIF menţionat la pct. 2.3.

2.2.Principii de management

În cadrul Uniunii Europene este înfiinţat de către Comisia Europeană un grup de coordonare la nivel înalt, compus din reprezentanţi ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai Comisiei Europene, pentru:

–formularea de recomandări în vederea îmbunătăţirii eficacităţii şi securităţii sistemului SafeSeaNet;

–formularea unor îndrumări corespunzătoare pentru dezvoltarea SafeSeaNet;

–asistarea Comisiei Europene în examinarea performanţei SafeSeaNet;

–furnizarea de îndrumări corespunzătoare pentru dezvoltarea platformei interoperabile pentru schimbul de date prin combinarea informaţiilor de la SafeSeaNet cu informaţii de la alte sisteme de informaţii, menţionate la pct. 3;

–aprobarea DCIF menţionat la pct. 2.3 şi modificările ulterioare ale acestuia;

–adoptarea de linii directoare pentru colectarea şi distribuirea prin SafeSeaNet a informaţiilor referitoare la autorităţile competente desemnate de statele membre ale Uniunii Europene să îndeplinească funcţii relevante în temeiul Directivei 2014/100/UE a Comisiei din 28 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime;

–menţinerea contactului cu alte foruri de lucru relevante, în special cu Grupul pentru simplificare administrativă şi servicii electronice de informaţii în domeniul maritim al Comisiei Europene.

2.3.DCIF şi documentaţia tehnică a SafeSeaNet

DCIF este un document aprobat de grupul de coordonare la nivel înalt înfiinţat de Comisia Europeană, din a cărui componenţă fac parte şi reprezentanţi ai statelor membre ale Uniunii Europene.

DCIF descrie în detaliu cerinţele privind performanţele sistemului şi procedurile aplicabile elementelor naţionale şi centrale ale sistemului SafeSeaNet concepute pentru a asigura conformitatea cu legislaţia relevantă a Uniunii.

DCIF include norme privind:

–îndrumările privind drepturile de acces pentru managementul calităţii datelor;

–integrarea datelor menţionate la pct. 3 şi distribuirea acestora prin intermediul sistemului SafeSeaNet;

–procedurile operaţionale pentru EMSA şi pentru statele membre, care definesc mecanismele de control al calităţii datelor SafeSeaNet;

–specificaţiile de securitate pentru transmisia şi schimbul de date; şi

–arhivarea informaţiilor la nivel naţional şi central.

DCIF indică modalităţile de stocare şi disponibilitatea informaţiilor privind mărfurile periculoase sau poluante în legătură cu serviciile regulate pentru care s-a acordat o exceptare în conformitate cu art. 17 din hotărâre.

Documentaţia tehnică referitoare la SafeSeaNet, cum ar fi standardele pentru formatul în care se realizează schimbul de date, interoperabilitatea cu alte sisteme şi aplicaţii, manualele de utilizare, specificaţiile privind securitatea reţelei şi bazele de date de referinţă utilizate în sprijinul obligaţiilor de raportare, este elaborată şi menţinută de EMSA, în cooperare cu statele membre ale Uniunii Europene.

3.Schimbul şi partajarea datelor

Sistemul utilizează standardele sectorului maritim şi trebuie să poată interacţiona cu sistemele publice şi private utilizate pentru crearea, furnizarea sau primirea informaţiilor în cadrul SafeSeaNet.

ANR se va asigura că informaţiile de la furnizorii de date, inclusiv comandanţi, armatori, agenţi, operatori, expeditori şi autorităţi relevante, este suficient să fie trimise numai o singură dată şi sunt disponibile pentru utilizare în toate sistemele de raportări şi notificări, precum şi în Sistemul de informare şi monitorizare a traficului navelor, ţinând seama în mod corespunzător de obligaţiile prevăzute în Legea nr. 162/2013 privind formalităţile de raportare aplicabile navelor la sosirea în şi/sau la plecarea din porturile româneşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 17 mai 2013, care transpune Directiva 2010/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind formalităţile de raportare aplicabile navelor la sosirea în şi/sau la plecarea din porturile statelor membre şi de abrogare a Directivei 2002/6/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 283 din 29 octombrie 2010, şi în alte acte legislative relevante ale Uniunii.

În acest scop, ANR creează şi întreţine interfeţele necesare pentru transmiterea automată a datelor prin mijloace electronice către SafeSeaNet.

Sistemul SafeSeaNet central este utilizat pentru distribuirea de date şi de mesaje electronice schimbate sau partajate în conformitate cu Directiva 2014/100/UE şi cu legislaţia relevantă a Uniunii, inter alia:

–Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalaţiile portuare de preluare a deşeurilor provenite din exploatarea navelor şi a reziduurilor de încărcătură, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 332 din 28 decembrie 2000, în ceea ce priveşte art. 12 alin. (3);

–Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni, inclusiv sancţiuni penale, pentru infracţiunile de poluare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 255 din 30 septembrie 2005, în ceea ce priveşte art. 10;

–Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 131 din 28 mai 2009, în ceea ce priveşte art. 24;

–Directiva 2010/65/UE, în măsura în care se aplică art. 6.

Funcţionarea sistemului SafeSeaNet trebuie să sprijine facilitarea şi crearea spaţiului european de transport maritim fără bariere.

În cazul în care norme adoptate la nivel internaţional permit direcţionarea informaţiilor LRIT privind nave care arborează pavilionul unor state terţe, reţelele SafeSeaNet se vor utiliza pentru a distribui în statele membre ale Uniunii Europene, la un nivel de securitate adecvat, informaţiile LRIT primite în conformitate cu art. 8 din hotărâre.

4.Securitate şi drepturi de acces

Sistemul naţional SafeSeaNet se va conforma cerinţelor din prezenta hotărâre în ceea ce priveşte confidenţialitatea informaţiilor, precum şi principiilor şi specificaţiilor de securitate descrise în DCIF, în special în privinţa drepturilor de acces.

ANR va identifica toţi utilizatorii pentru care se atribuie un rol şi un set de drepturi de acces în conformitate cu DCIF.