Decizie nr. 143 din 8 mai 2001

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Petruta Tuluca în Dosarul nr. 2.905/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la prevederile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.905/2000, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Petruta Tuluca.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravin următoarelor prevederi constituţionale:

–art. 15 alin. (2), deoarece "se recunoaşte implicit valabilitatea unui contract reziliat anterior apariţiei sale";

–art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor;

–art. 30 alin. (1), deoarece "ordonanţa impune proprietarului cu cine sa încheie viitorul contract de închiriere, ceea ce constituie o imixtiune în voinţa privată a acestuia";

–art. 41 alin. (1), (2), (4) şi (5), întrucât "se creează o discriminare între proprietari prin aceea ca unii sunt obligaţi sa suporte sarcina unei chirii, cum este cazul celor cărora li se aplică ordonanţa, iar alţii beneficiază deplin de proprietate" şi "nu se prevede despăgubirea ce urmează a fi acordată proprietarilor".

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea prevederilor legale criticate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, dispoziţii al căror conţinut este următorul:

–Art. 10: "(1) În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriaşului sau fostului chiriaş, prin executorul judecătoresc, data şi locul intalnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2)Chiriaşul sau fostul chiriaş este obligat sa comunice proprietarului, în scris, cu confirmare de primire, cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.

(3)În cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunică proprietarului că nu cere sa încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sa îi predea proprietarului locuinta pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei înăuntrul acestui termen îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";

–Art. 11: "(1) Nerespectarea de către proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.

(2)Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau a fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."

Textele constituţionale invocate ca fiind incalcate prin aceste dispoziţii legale sunt art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (1), art. 41 alin. (1), (2), (4) şi (5), al căror conţinut este următorul:

–Art. 15 alin. (2): "Legea dispune pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";

–Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.";

–Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.";

–Art. 41 alin. (1), (2), (4) şi (5): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...] (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(5)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul încălcării prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constata ca art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu conţin nici o dispoziţie cu aplicare sau cu efect retroactiv, astfel ca acestea nu contravin principiului constituţional al neretroactivitatii legii.

Curtea retine, de asemenea, ca textele de lege criticate sunt în concordanta şi cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminări între proprietari sau între chiriaşi.

Cu privire la susţinerea încălcării dispoziţiilor constituţionale consacrate prin art. 41 alin. (1), (2), (4) şi (5) Curtea constata ca prevederile legale criticate au ca obiect protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei, iar nicidecum despăgubirea proprietarilor, astfel cum susţine autorul excepţiei.

Referitor la critica de neconstitutionalite privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) şi ale art. 30 alin. (1) se constată că acestea sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de faţa, neavând incidenţa cu obiectul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Petruta Tuluca în Dosarul nr. 2.905/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

──────────────