Decizie nr. 412 din 16 mai 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Constantin Firculescu, Ionel Dârlă, Niculae Oancia, Ioan Codleanu, Voica Chirilă, Tudor Coman, Niculae Fulău, Ioan Manea, Mihai Stoia, Cristian Bleotu, Vasile Budulean, Anica Ghinga, Petre Baldovin, Constantin Ghiţă, Paul Mihail Secolof, Ion Sălişteanu, Geluţa Barbu, Gabriel Dimitrie Nicolae, Constantin Bonu, Ivan Ivanov, Gabriela Balaban, Petru Nistor, Petru Livadaru, Simona Rusu, Alexandru Gheorghe, Alexandru Catană, Petre Ion, Constantin Dumitru, Ion Constantin, Gheorghe Năstase, Mihail Lupa, Lazăr Curtean, Aurel Stan, Nicolae Novac, Adrian Mărgineanu, Iosif Raţcu, Ioan Măriuţă, Nicolae Vulpe, Ioan Botuşan, Alexandru Marian Teodorescu, Ioan Toma, Petrică Nebunoiu, Dumitru Baicu, Mihai Chetreanu, Adrian Popescu, Victor Ghiocel, Alexandru Ancuţa, Viorel Popescu, Ioan Costescu, Marcel Lumpan, Dumitru Vasile, Alexandru Neaga, Ion Cremănaru, Mirel Constantin Predeţeanu, Pavel Murguly, Dan Militaru, Mihai Călinoiu, Constantin Cercel, Ioan Necula, Mircea Măglaru, Dorel Ciubeică, Ion Ioniţă, Ion Niţu, Miron Tătaru, Ioana Ionescu, Ion Răncea, Mircea Burescu, Emilian Gusu, Nicolae Niţă, Stelian Ciulacu, Ştefan Milan, Stelian Ispas, Mieluş Chiran, Ion Dincă şi George Camino în dosarele nr. 36.553/2/2005, 36.639/2/2005, 36.656/2/2005, 36.674/2/2005, 36.881/2/2005, 36.929/2/2005, 37.006/2/2005, 37.021/2/2005, 36.989/2/2005, 39.991/2/2005, 37.002/2/2005, 36.926/2/2005, 36.932/2/2005, 36.968/2/2005, 36.979/2/2005, 37.024/2/2005, 37.037/2/2005, 37.049/2/2005, 37.050/2/2005, 37.051/2/2005, 36.592/2/2005, 36.684/2/2005, 36.685/2/2005, 36.834/2/2005, 36.864/2/2005, 36.865/2/2005, 36.882/2/2005, 36.628/2/2005, 36.678/2/2005, 36.675/2/2005, 36.661/2/2005, 36.653/2/2005, 36.651/2/2005, 36.642/2/2005, 36.644/2/2005, 36.650/2/2005, 36.632/2/2005, 36.645/2/2005, 36.654/2/2005, 36.657/2/2005, 36.664/2/2005, 36.565/2/2005, 36.577/2/2005, 36.589/2/2005, 36.591/2/2005, 36.602/2/2005, 36.615/2/2005, 36.622/2/2005, 36.600/2/2005, 36.603/2/2005, 36.006/2/2005, 36.613/2/2005, 36.626/2/2005, 36.910/2/2005, 36.915/2/2005, 36.921/2/2005, 36.922/2/2005, 36.683/2/2005, 39.517/2/2005, 36.627/2/2005, 36.552/2/2005, 36.558/2/2005, 36.570/2/2005, 36.682/2/2005, 36.874/2/2005, 36.878/2/2005, 36.941/2/2005, 36.943/2/2005, 36.996/2/2005, 37.001/2/2005, 37.019/2/2005, 37.045/2/2005, 36.984/2/2005, 36.634/2/2005 şi 37.053/2/2005 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarele au fost conexate în şedinţa publică din 18 aprilie 2006, când, la cererea reprezentantului autorilor excepţiei, Curtea a acordat un nou termen de judecată pentru lipsă de apărare.

Dezbaterile au avut loc la data de 4 mai 2006 şi au fost consemnate prin încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 16 mai 2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile pronunţate în dosarele nr. 36.553/2/2005, 36.639/2/2005, 36.656/2/2005, 36.674/2/2005, 36.881/2/2005, 36.929/2/2005, 37.006/2/2005, 37.021/2/2005, 36.989/2/2005, 39.991/2/2005, 37.002/2/2005, 36.926/2/2005, 36.932/2/2005, 36.968/2/2005, 36.979/2/2005, 37.024/2/2005, 37.037/2/2005, 37.049/2/2005, 37.050/2/2005, 37.051/2/2005, 36.592/2/2005, 36.684/2/2005, 36.685/2/2005, 36.834/2/2005, 36.864/2/2005, 36.865/2/2005, 36.882/2/2005, 36.628/2/2005, 36.678/2/2005, 36.675/2/2005, 36.661/2/2005, 36.653/2/2005, 36.651/2/2005, 36.642/2/2005, 36.644/2/2005, 36.650/2/2005, 36.632/2/2005, 36.645/2/2005, 36.654/2/2005, 36.657/2/2005, 36.664/2/2005, 36.565/2/2005, 36.577/2/2005, 36.589/2/2005, 36.591/2/2005, 36.602/2/2005, 36.615/2/2005, 36.622/2/2005, 36.600/2/2005, 36.603/2/2005, 36.006/2/2005, 36.613/2/2005, 36.626/2/2005, 36.910/2/2005, 36.915/2/2005, 36.921/2/2005, 36.922/2/2005, 36.683/2/2005, 39.517/2/2005, 36.627/2/2005, 36.552/2/2005, 36.558/2/2005, 36.570/2/2005, 36.682/2/2005, 36.874/2/2005, 36.878/2/2005, 36.941/2/2005, 36.943/2/2005, 36.996/2/2005, 37.001/2/2005, 37.019/2/2005, 37.045/2/2005, 36.984/2/2005, 36.634/2/2005 şi 37.053/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004. Excepţia a fost ridicată de Constantin Firculescu, Ionel Dârlă, Niculae Oancia, Ioan Codleanu, Voica Chirilă, Tudor Coman, Niculae Fulău, Ioan Manea, Mihai Stoia, Cristian Bleotu, Vasile Budulean, Anica Ghinga, Petre Baldovin, Constantin Ghiţă, Paul Mihail Secolof, Ion Sălişteanu, Geluţa Barbu, Gabriel Dimitrie Nicolae, Constantin Bonu, Ivan Ivanov, Gabriela Balaban, Petru Nistor, Petru Livadaru, Simona Rusu, Alexandru Gheorghe, Alexandru Catană, Petre Ion, Constantin Dumitru, Ion Constantin, Gheorghe Năstase, Mihail Lupa, Lazăr Curtean, Aurel Stan, Nicolae Novac, Adrian Mărgineanu, Iosif Raţcu, Ioan Măriuţă, Nicolae Vulpe, Ioan Botuşan, Alexandru Marian Teodorescu, Ioan Toma, Petrică Nebunoiu, Dumitru Baicu, Mihai Chetreanu, Adrian Popescu, Victor Ghiocel, Alexandru Ancuţa, Viorel Popescu, Ioan Costescu, Marcel Lumpan, Dumitru Vasile, Alexandru Neaga, Ion Cremănaru, Mirel Constantin Predeţeanu, Pavel Murguly, Dan Militaru, Mihai Călinoiu, Constantin Cercel, Ioan Necula, Mircea Măglaru, Dorel Ciubeică, Ion Ioniţă, Ion Niţu, Miron Tătaru, Ioana Ionescu, Ion Răncea, Mircea Burescu, Emilian Gusu, Nicolae Niţă, Stelian Ciulacu, Ştefan Milan, Stelian Ispas, Mieluş Chiran, Ion Dincă şi George Camino, în cauze ce au ca obiect contestaţii la refuzul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de a preschimba certificatele de luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prevăzând obligativitatea depunerii contestaţiilor privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor la comisia parlamentară, îngrădeşte exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, aduce atingere principiului separaţiei puterilor, stabilind sarcini administrative de executare a legii pentru o structură a autorităţii legiuitoare, iar împotriva hotărârilor acestei comisii este închisă calea acţiunii în contencios administrativ. Art. 10 alin. (2) din aceeaşi lege, făcând trimitere la criteriile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 566/1996, încalcă principiul neretroactivităţii legii şi permite anularea unor drepturi câştigate legal, fără existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute de Constituţie, în care se poate restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 sunt constituţionale, întrucât prevăd o procedură administrativă prealabilă sesizării instanţei de judecată, fără a îngrădi exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie. Referitor la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din aceeaşi lege consideră că acestea sunt contrare principiului neretroactivităţii legii, deoarece, prin trimitere la Hotărârea Guvernului nr. 566/1996, reglementează raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a legii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, dispoziţii potrivit cărora:

–Art. 9 alin. (5): "Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.";

–Art. 10 alin. (2): "Persoanelor care au participat la Revoluţie, dar nu se încadrează în criteriile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 566/1996, cu modificările ulterioare, li se va atribui calitatea onorifică de participant la Revoluţia română din decembrie 1989, în condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocă următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 1 alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.";

–Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";

–Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 52 alin. (2): "Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.";

–Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.";

–Art. 126 alin. (6): "Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."

De asemenea, consideră că sunt înfrânte următoarele dispoziţii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:

–Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.";

–Art. 8: "Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constituţie şi lege."

Curtea Constituţională reţine că, în memoria celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de recunoaştere a meritelor celor care s-au remarcat în mod deosebit în lupta pentru răsturnarea regimului totalitar, ca recompensă a societăţii pentru contribuţia adusă la înfăptuirea Revoluţiei din 1989, a fost promulgată Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea nr. 42/1990 a stabilit titlurile ce puteau fi acordate luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, "Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989", "Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989" şi "Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", precum şi drepturile ce se cuveneau beneficiarilor acestor titluri.

Conform art. 2 din Legea nr. 42/1990, pentru acordarea titlurilor s-a constituit o comisie compusă din reprezentanţi ai diferitelor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi ai asociaţiilor revoluţionarilor. Controlul aplicării legii, potrivit art. 7, s-a dat în competenţa unei comisii parlamentare, compusă din 5 senatori şi 6 deputaţi, conform configuraţiei politice a Parlamentului, comisie care avea ca atribuţie şi soluţionarea contestaţiilor făcute împotriva deciziilor de constatare a nulităţii certificatelor eliberate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin art. 17 din Legea nr. 341/2004, lege care însă menţine unele dintre soluţiile legislative ale reglementării abrogate. Astfel, este păstrată denumirea titlurilor "Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989" şi "Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", iar titlul "Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989" se referă, în noua reglementare, la trei categorii, şi anume "Luptător Rănit", "Luptător Reţinut" şi "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite".

Legea nouă prevede acordarea unor drepturi persoanelor care au obţinut titlurile prevăzute de aceasta. Acordarea titlurilor se face prin preschimbarea certificatelor eliberate în perioada 1990-1997 privind calităţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990. În acest sens, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevede că "Titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condiţiile prezentei legi, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Legea nr. 341/2004, potrivit art. 11, menţine comisia parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990, cu o nouă denumire şi noi atribuţii: "Comisia parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990 îşi continuă activitatea în condiţiile prezentei legi sub denumirea «Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989», care va aviza propunerile Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 privind preschimbarea certificatelor, va soluţiona contestaţiile prevăzute la art. 9 alin. (5) şi va aviza iniţiativele legislative cu referire la acest moment crucial din istoria României. Comisia va fi constituită exclusiv din parlamentari care au dobândit una dintre calităţile prevăzute la art. 3."

Analizând criticile de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţională nu le poate primi, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, contestaţiile privind preschimbarea sau neefectuarea preschimbării certificatelor eroilor-martiri se soluţionează de o comisie parlamentară. Această comisie nu a fost creată prin regulament parlamentar, ci prin lege, în condiţiile art. 111 alin. (1) din Constituţie, şi, ca atare, nimic nu împiedică Parlamentul să confere acesteia şi alte atribuţii decât cele prevăzute de regulamentele parlamentare.

De altfel, Curtea observă că în unele parlamente europene comisiile parlamentare au puteri depline în toate activităţile puterii legiuitoare, putând chiar să legifereze sau să aplice sancţiuni.

Activitatea acestei comisii comune speciale a celor două Camere ale Parlamentului este una de control parlamentar a unei activităţi administrative a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989. Este evident că textul de lege criticat reglementează o procedură de control parlamentar, iar nu o procedură administrativă care în condiţiile prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (4) este oricum facultativă, persoana interesată având posibilitatea fie de a apela la această procedură, fie de a se adresa direct instanţei de judecată.

Sub acest aspect, Curtea aminteşte că, în cauze, dreptul autorilor excepţiei privind accesul liber la justiţie a fost exercitat prin introducerea cererilor de chemare în judecată care au generat litigiile în cadrul cărora s-au ridicat excepţiile de neconstituţionalitate. Curtea observă că nu este vorba despre acţiuni în justiţie îndreptate împotriva Comisiei parlamentare, ci autorii excepţiei au urmat calea contenciosului administrativ pentru a ataca, în condiţiile prevăzute de art. 52 din Constituţie şi de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, un act emis de o autoritate a administraţiei publice, respectiv Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.

În aceste condiţii, Curtea constată că alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 341/2004 nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, nici principiul liberului acces la justiţie şi nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2).

În continuare, analizând dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, Curtea nu poate reţine caracterul retroactiv al acestora, deoarece ele stabilesc doar sancţiunea nulităţii aplicată persoanelor participante la Revoluţie, care nu se încadrează în criteriile iniţiale ale legii, criterii reglementate de Legea nr. 42/1990.

Referitor la susţinerea că ar fi înfrânt art. 53 din Constituţie, Curtea constată că textul de lege criticat nu constituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi, ci reprezintă reglementarea dată prin lege pentru respectarea condiţiilor exprese pe care trebuie să le îndeplinească persoanele în vederea atribuirii certificatelor.

În fine, Curtea nu poate primi, ca fiind semnificative pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Constantin Firculescu, Ionel Dârlă, Niculae Oancia, Ioan Codleanu, Voica Chirilă, Tudor Coman, Niculae Fulău, Ioan Manea, Mihai Stoia, Cristian Bleotu, Vasile Budulean, Anica Ghinga, Petre Baldovin, Constantin Ghiţă, Paul Mihail Secolof, Ion Sălişteanu, Geluţa Barbu, Gabriel Dimitrie Nicolae, Constantin Bonu, Ivan Ivanov, Gabriela Balaban, Petru Nistor, Petru Livadaru, Simona Rusu, Alexandru Gheorghe, Alexandru Catană, Petre Ion, Constantin Dumitru, Ion Constantin, Gheorghe Năstase, Mihail Lupa, Lazăr Curtean, Aurel Stan, Nicolae Novac, Adrian Mărgineanu, Iosif Raţcu, Ioan Măriuţă, Nicolae Vulpe, Ioan Botuşan, Alexandru Marian Teodorescu, Ioan Toma, Petrică Nebunoiu, Dumitru Baicu, Mihai Chetreanu, Adrian Popescu, Victor Ghiocel, Alexandru Ancuţa, Viorel Popescu, Ioan Costescu, Marcel Lumpan, Dumitru Vasile, Alexandru Neaga, Ion Cremănaru, Mirel Constantin Predeţeanu, Pavel Murguly, Dan Militaru, Mihai Călinoiu, Constantin Cercel, Ioan Necula, Mircea Măglaru, Dorel Ciubeică, Ion Ioniţă, Ion Niţu, Miron Tătaru, Ioana Ionescu, Ion Răncea, Mircea Burescu, Emilian Gusu, Nicolae Niţă, Stelian Ciulacu, Ştefan Milan, Stelian Ispas, Mieluş Chiran, Ion Dincă şi George Camino, în dosarele nr. 36.553/2/2005, 36.639/2/2005, 36.656/2/2005, 36.674/2/2005, 36.881/2/2005, 36.929/2/2005, 37.006/2/2005, 37.021/2/2005, 36.989/2/2005, 39.991/2/2005, 37.002/2/2005, 36.926/2/2005, 36.932/2/2005, 36.968/2/2005, 36.979/2/2005, 37.024/2/2005, 37.037/2/2005, 37.049/2/2005, 37.050/2/2005, 37.051/2/2005, 36.592/2/2005, 36.684/2/2005, 36.685/2/2005, 36.834/2/2005, 36.864/2/2005, 36.865/2/2005, 36.882/2/2005, 36.628/2/2005, 36.678/2/2005, 36.675/2/2005, 36.661/2/2005, 36.653/2/2005, 36.651/2/2005, 36.642/2/2005, 36.644/2/2005, 36.650/2/2005, 36.632/2/2005, 36.645/2/2005, 36.654/2/2005, 36.657/2/2005, 36.664/2/2005, 36.565/2/2005, 36.577/2/2005, 36.589/2/2005, 36.591/2/2005, 36.602/2/2005, 36.615/2/2005, 36.622/2/2005, 36.600/2/2005, 36.603/2/2005, 36.006/2/2005, 36.613/2/2005, 36.626/2/2005, 36.910/2/2005, 36.915/2/2005, 36.921/2/2005, 36.922/2/2005, 36.683/2/2005, 39.517/2/2005, 36.627/2/2005, 36.552/2/2005, 36.558/2/2005, 36.570/2/2005, 36.682/2/2005, 36.874/2/2005, 36.878/2/2005, 36.941/2/2005, 36.943/2/2005, 36.996/2/2005, 37.001/2/2005, 37.019/2/2005, 37.045/2/2005, 36.984/2/2005, 36.634/2/2005 şi nr. 37.053/2/2005 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman

*

OPINIE SEPARATĂ

Contrar soluţiei adoptate cu votul majorităţii membrilor Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 412 din 16 mai 2006, considerăm că dispoziţiile art. 9 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 sunt contrare mai multor dispoziţii şi principii ale Constituţiei, motiv pentru care se impunea admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, cu extinderea controlului de constituţionalitate şi asupra altor prevederi ale aceleiaşi legi, care sunt indisolubil legate de cele constatate ca fiind neconstituţionale.

Art. 9 alin. (5) prevede unica posibilitate de a contesta preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor prin adresarea contestaţiilor Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, singurul organ competent să soluţioneze asemenea contestaţii. Contestaţiile vizând actele unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor -, activitatea de soluţionare a acestora nu poate fi calificată altfel decât ca o jurisdicţie administrativă.

Comisia parlamentară, potrivit art. 11 teza finală din lege, se constituie exclusiv din parlamentari. O asemenea comisie nu poate fi concepută altfel decât ca o structură de lucru a Parlamentului, cu sarcini corespunzătoare atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului. Ni se pare evident că însărcinarea unei comisii parlamentare cu atribuţii specifice autorităţilor administraţiei publice ori organelor de jurisdicţie este contrară principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituţie, ca şi rolului Parlamentului, stabilit prin art. 61 alin. (1) din Constituţie. Pentru identitate de raţiune nu se poate admite o asemenea însărcinare nici dacă aceasta s-ar considera ca fiind o procedură administrativă prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti competente, comisia parlamentară nefiind un organ al administraţiei publice.

Faptul că dispoziţiile legale examinate încadrează comisia parlamentară în categoria organelor administrative rezultă şi din prevederea conform căreia comisia soluţionează contestaţiile "potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens". Normele metodologice sunt aprobate prin hotărâre a Guvernului. Aşadar, prin inversarea rolurilor, puterea executivă stabileşte sarcini şi modalităţi de executare pentru o structură a puterii legislative.

Nu putem fi de acord nici cu teza potrivit căreia comisia parlamentară îndeplineşte atribuţiile prevăzute în Legea nr. 341/2004 în cadrul controlului parlamentar asupra activităţii puterii executive. În temeiul art. 111 din Constituţie, comisia parlamentară poate controla organele administraţiei publice, le poate solicita informaţii şi documente, dar nu poate adopta soluţii, ci informează cu constatările făcute Parlamentul sau Camera din care face parte, propunând măsuri corespunzătoare ce trebuie luate de forul legislativ.

Textul de lege prevede soluţionarea contestaţiilor de comisia parlamentară ca o procedură obligatorie. Or, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite". Art. 10 alin. (1) din lege prevede că persoanele care nu fac contestaţie în termenul prevăzut îşi pierd calitatea deţinută anterior.

Legea nu prevede nicio cale de atac împotriva soluţiilor adoptate de comisia parlamentară, ceea ce reprezintă o îngrădire a exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie, garantat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Considerăm că această omisiune nu poate fi suplinită prin aplicare directă a prevederilor Constituţiei, având în vedere că persoanele în cauză se consideră lezate în drepturile lor prin acte administrative, or, potrivit art. 52 din Constituţie, în contencios administrativ pot fi atacate numai actele administrative, iar Parlamentul sau o structură a sa nu poate emite acte administrative.

Constatându-se neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională trebuia să se pronunţe şi asupra constituţionalităţii altor prevederi ale aceleiaşi legi, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate dispoziţiile menţionate în sesizare. Asemenea prevederi se găsesc în art. 5 alin. (3), (4) şi (5), în art. 9 alin. (2), (4), (5) şi (6) şi în art. 11, care stabilesc atribuţii şi sarcini pentru comisia parlamentară, în afară de avizarea iniţiativelor legislative referitoare la revoluţia din decembrie 1989, proprii organelor administraţiei publice, cum sunt avizele date pentru emiterea unor acte de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, contrasemnarea unor acte administrative sau soluţionarea contestaţiilor.

Nu s-ar fi încălcat nicio dispoziţie constituţională dacă prin lege s-ar fi dispus verificarea tuturor titlurilor acordate şi a certificatelor eliberate în baza Legii nr. 42/1990 şi luarea măsurilor legale pentru anularea celor care au fost acordate şi eliberate cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la data eliberării certificatelor şi a acordării drepturilor. Legea nr. 341/2004 însă îi obligă pe titularii certificatelor şi beneficiarii drepturilor să îşi dovedească îndreptăţirea la aceste drepturi, completând documentele cerute la vremea respectivă cu avize actualizate şi chiar cu alte dovezi utile, cum se precizează în normele metodologice.

Anularea actelor administrative intrate în circuitul civil şi care au produs efecte se poate face numai pe baza unor cereri adresate justiţiei. Art. 10 din Legea nr. 341/2004 prevede în realitate anularea de drept a certificatelor anterior emise, împreună cu drepturile câştigate, în cazul în care beneficiarii lor nu reuşesc să îndeplinească toate cerinţele pentru obţinerea noilor certificate. Această reglementare contravine principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Judecător,

Kozsokar Gabor