Decizie nr. 150 din 22 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Liviu Corneliu Niculescu şi Adriana Niculescu în Dosarul nr. 12.152/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul în Construcţii al Municipiului Bucureşti, prin Inspectoratul de Stat în Construcţii, reprezentat de consilier juridic Cristian Dima, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei, lipsind autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă susţine că dispoziţiile art. 3 şi ale art. 26 din Legea nr. 50/1991 nu contravin normelor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privată şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Arată în acest sens că instituirea, prin textele de lege criticate, a obligaţiei obţinerii autorizaţiei de construcţii pentru executarea anumitor lucrări, a unor contravenţii referitoare la nerespectarea acestei obligaţii, cât şi a sancţiunilor corespunzătoare nu încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 12.152/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată". Excepţia a fost ridicată de Liviu Corneliu Niculescu şi Adriana Niculescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 3 din Legea nr. 50/1991 încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece "obligativitatea impusă titularilor dreptului de proprietate privată asupra unui teren de a construi conform voinţei unor organe administrative constituie golirea de conţinut a dreptului de proprietate privată şi supunerea titularilor respectivului drept la taxe şi sancţiuni nejustificate. În consecinţă, restricţionarea şi limitarea de către stat a dreptului de proprietate privată al cetăţenilor săi, în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 44 din Constituţie, constituie o încălcare a garantării şi ocrotirii proprietăţii private". Prevederile legale criticate instituie, totodată, un tratament discriminatoriu între persoanele fizice titulare ale dreptului de proprietate şi stat sau alte persoane de drept public titulare ale acestui drept. De asemenea, sancţiunile prevăzute de art. 26 din legea criticată conduc, în opinia autorilor excepţiei, "la o limitare drastică a dreptului de proprietate privată, atât timp cât regimul sancţionator nu se aplică statului sau persoanelor de drept public".

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât scopul Legii nr. 50/1991 este asigurarea interesului general privind urbanismul şi amenajarea teritoriului, securitatea şi siguranţa în construcţii. Pentru protejarea acestor obiective de interes general, legea criticată instituie anumite condiţii specifice a căror respectare este obligatorie fără nicio discriminare şi care sunt în acord cu prevederile art. 44 din Constituţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii sunt constituţionale. Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin lege pot fi stabilite anumite limite, îngrădiri, fie în privinţa obiectului dreptului de proprietate, fie în privinţa unor atribute ale dreptului de proprietate, pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane, esenţial fiind ca prin aceste restricţii să nu se anihileze complet dreptul de proprietate, în acest context încadrându-se şi reglementările legii examinate. Precizează, totodată, că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat în sensul constituţionalităţii prevederilor criticate, de exemplu prin Decizia nr. 409/2005.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 şi ale art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 52/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 16 martie 2006. Textele criticate au următorul conţinut:

–Art. 3: "Autorizaţia de construire se eliberează pentru:

a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 11;

b)lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite potrivit legii;

c)lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căi de comunicaţie, inclusiv lucrări de artă, reţele şi dotări tehnico-edilitare, lucrări hidrotehnice, amenajări de albii, lucrări de îmbunătăţiri funciare, lucrări de instalaţii de infrastructură, noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente;

d)împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;

e)lucrări de foraje şi excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecţiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatări de suprafaţă sau subterane;

f)lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării execuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;

g)organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;

h)lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan;

i)cimitire - noi şi extinderi.";

–Art. 26: "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

a)executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant;

b)executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), de către investitor şi executant;

c)aprobarea furnizării de utilităţi urbane, ca urmare a executării de lucrări de branşamente şi racorduri la reţele pentru construcţii noi neautorizate;

d)menţinerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizaţie sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri faţă de cele prevăzute în autorizaţie a construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu;

e)neaducerea terenului la starea iniţială de către investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. c), precum şi nerealizarea lucrărilor de curăţare, amenajare ori degajare, după caz, a amplasamentului şi/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuţiei, o dată cu încheierea lucrărilor de bază;

f)împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor şi a actelor solicitate;

g)neanunţarea datei începerii lucrărilor de construcţii autorizate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8), precum şi depăşirea termenului legal prevăzut la art. 7 alin. (1);

h)emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu conţin lista cuprinzând avizele şi acordurile legale necesare în raport cu obiectivul de investiţii, sau eliberarea acestora cu depăşirea termenului legal;

i)emiterea de autorizaţii de construire/desfiinţare:

–în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizaţia de construire/desfiinţare;

–în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;

–în baza unor documentaţii incomplete sau elaborate în neconcordanţă cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu conţin avizele şi acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;

–în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranţă a întregii construcţii, în cazul lucrărilor de consolidare;

–în baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege;

j)neorganizarea şi neexercitarea controlului privind disciplina în autorizarea şi executarea lucrărilor de construcţii de către compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor judeţene şi al primăriilor, în unităţile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) şi (4), precum şi neurmărirea modului de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3);

k)neîndeplinirea, la termenul stabilit, a măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior;

l)refuzul nejustificat sau obstrucţionarea sub orice formă a accesului persoanelor fizice sau al reprezentanţilor persoanelor juridice la documentele prevăzute la art. 34 alin. (7);

m)depăşirea termenului de 15 zile pentru emiterea avizelor şi acordurilor necesare în vederea autorizării lucrărilor de construcţii, conform prevederilor art. 7 alin. (20).

"(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţionează cu amendă după cum urmează:

–de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a);

–de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. f);

–de la 3.000 lei la 4.000 lei, cele prevăzute la lit. c);

–de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d) şi e);

–de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la lit. h) şi i);

–de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. j) şi k);

–de la 1.000 lei la 2.000 lei, cele prevăzute la lit. l) şi m);

–de 1.000 lei, cele prevăzute la lit. g)."

(3)Cuantumul amenzilor se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.

(4)Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi reprezentantului persoanei juridice.

(5)Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. h) şi i) se aplică funcţionarilor publici responsabili de verificarea documentaţiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii."

În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privată.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 enumeră tipurile de lucrări pentru a căror executare este necesară eliberarea unei autorizaţii de construire, iar art. 26 din aceeaşi lege stabileşte contravenţiile referitoare la nerespectarea unor obligaţii prevăzute de lege, precum şi sancţiunile corespunzătoare. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege menţionate limitează şi restricţionează exercitarea dreptului de proprietate în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 44 din Constituţie.

Curtea constată că această critică de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aşadar, Constituţia lasă în sarcina legiuitorului stabilirea condiţiilor şi a limitelor de exercitare a dreptului de proprietate, avându-se în vedere, evident, şi celelalte prevederi constituţionale, cum ar fi, de exemplu, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Ca atare, Legea nr. 50/1991 reglementează condiţiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de construcţii, stabilind în sarcina deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - anumite obligaţii ce derivă din necesitatea protejării interesului general pe care urbanismul şi amenajarea teritoriului, precum şi securitatea şi siguranţa în construcţii îl reprezintă.

Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate potrivit căreia obligaţiile impuse de textele legale examinate depăşesc cadrul constituţional stabilit de art. 44 şi constată că, dimpotrivă, acestea reprezintă tocmai o aplicare a prevederilor fundamentale pretins a fi încălcate.

De altfel, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a mai examinat conformitatea dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 26 din Legea nr. 50/1991 faţă de prevederile art. 44 din Legea fundamentală, statuând, pentru argumentele acolo reţinute, că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 409/2005 şi nr. 4/2005, ale căror soluţii şi considerente îşi menţin valabilitatea în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Liviu Corneliu Niculescu şi Adriana Niculescu în Dosarul nr. 12.152/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi