Decizie nr. 243 din 10 iulie 2001

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 raportate la art. 7 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată şi modificată, excepţie ridicată de Nicolai Mocanu în Dosarul nr. 3.429/CA/2000 al Curţii de Apel Constanta - Secţia contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei şi a celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând ca dispoziţiile art. 10 raportate la art. 7 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată şi modificată, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, prevederi invocate de autorul excepţiei în motivarea neconstitutionalitatii textului de lege criticat. Se mai arata ca egalitate nu înseamnă uniformitate, legiuitorul având posibilitatea de a adopta reglementări juridice deosebite pentru situaţii diferite, fără ca prin prin aceasta să se încalce principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.429/CA/2000, Curtea de Apel Constanta Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată şi modificată, excepţie ridicată de Nicolai Mocanu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece instituie un tratament discriminatoriu acordând "beneficiul dreptului de a fi scutit pe timp de 10 ani de plată impozitului pe clădiri de la data dobândirii locuinţelor, doar în favoarea anumitor categorii de persoane, în funcţie de vârsta, până la 35 de ani, un anumit statut politic, economic şi social, domiciliu [...]".

Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, instanţa de judecată considera ca aceasta este intemeiata, întrucât art. 10 din Legea nr. 114/1996 "face distincţie între diferite categorii de persoane, care sunt scutite de impozit timp de 10 ani şi, în acelaşi timp, menţionează că scutirea se aplică numai la lt; lt;locuinţe noi gt; gt;".

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât "Textul criticat nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţia României şi nu încalcă principiul consacrat de acesta, nu instituie privilegii şi discriminări. În ceea ce priveşte aplicarea unui tratament egal, acesta se impune doar pentru situaţii egale, prevăzute de lege, iar pentru situaţii diferite se impune un tratament diferit. Astfel, toţi cei care se găsesc în situaţia prevăzută de alin. 2 al art. 10 din Legea nr. 114/1996, republicată şi modificată, lt; lt;Proprietarii locuinţelor noi, persoane fizice gt; gt; beneficiază de un tratament egal astfel cum este prevăzut de acelaşi text de lege: lt; lt;sunt scutiţi de plată impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei gt; gt;". Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "Faptul ca legislaţia noastră conţine dispoziţii care stabilesc unele drepturi sau facilităţi pentru anumite categorii de persoane nu înseamnă ca se instituie un tratament diferenţiat şi discriminatoriu care contravine art. 16 din Constituţie, astfel cum susţine autorul excepţiei". Se face referire, printre altele, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, prin care s-a statuat ca "Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997 şi modificată prin Legea nr. 145 din 27 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, şi prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 22 din 23 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 martie 2000. Curtea observa ca autorul excepţiei, deşi nu indica expres ca obiect al criticii de neconstituţionalitate şi prevederile art. 7 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată şi modificată invoca totuşi încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în raport cu stabilirea prin art. 7 din lege a categoriilor de persoane care beneficiază de facilităţile prevăzute la art. 7, persoane scutite şi de plată impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei, conform art. 10 alin. 2 din aceeaşi lege. Prin urmare, Curtea va analiza excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 în corelare cu art. 7 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată şi modificată.

Art. 7 din Legea nr. 114/1996, republicată, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 145 din 27 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, şi prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 22 din 23 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 martie 2000, are următorul cuprins:

Consiliile locale pot realiza din depozitele special constituite locuinţe cu suprafeţele construite prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege, exercitând controlul asupra preţului de vânzare, în vederea inlesnirii accesului la proprietate pentru unele categorii de persoane, în următoarea ordine de prioritate:

a)ţinerii căsătoriti care, la data contractării locuinţei, au, fiecare, vârsta de până la 35 de ani;

b)persoanele care beneficiază de facilităţi la cumpărarea sau construirea unei locuinţe, potrivit prevederilor Legii nr. 42/1990, republicată;

c)persoanele calificate din agricultura, învăţământ, sănătate, administraţie publică şi culte, care îşi stabilesc domiciliul în mediul rural;

d)alte categorii de persoane stabilite de consiliile locale.

Persoanele din categoriile menţionate la lit. a)-d) pot beneficia de o subvenţie de la bugetul de stat, în limitele prevederilor bugetare anuale, în raport cu venitul mediu net lunar pe membru de familie, de până la 30% din valoarea locuinţei calculată la valoarea finala a acesteia, precum şi de plată în rate lunare, pe termen de 20 de ani, a diferenţei faţă de preţul final al locuinţei, după ce s-au scăzut subvenţia şi avansul minim obligatoriu de 10% achitat de contractant, din valoarea locuinţei calculată la data contractării.

Dobânda la suma avansată din depozitul special, care se restituie în rate, este de 5%.

Art. 10 din Legea nr. 114/1996, republicată, are următorul cuprins: "De prevederile art. 7 din prezenta lege beneficiază, o singură dată, persoanele fizice care, împreună cu familia, nu au deţinut şi nu au în proprietate o locuinta, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 7 lit. c), sau dacă locuinta în care gospodăresc împreună nu satisface exigenţele minimale de suprafaţa, prevăzute în anexa nr. 1, corespunzător numărului de persoane din familie.

Proprietarii locuinţelor noi, persoane fizice, sunt scutiţi de plată impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei.

În cazul înstrăinării locuinţei în condiţiile prezentei legi, noul proprietar nu mai beneficiază de scutirea de impozit."

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, text care are următorul conţinut: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 114/1996, republicată, sunt scutiţi de plată impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei proprietarii locuinţelor noi, persoane fizice. Acest text este aplicabil categoriilor de persoane prevăzute la art. 7 alin. 1 din aceeaşi lege. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera discriminatorii aceste dispoziţii deoarece de scutirea de plată impozitului pe clădiri beneficiază doar anumite categorii de persoane.

Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea constata ca stabilirea unor înlesniri în realizarea accesului la proprietate asupra locuinţei pentru anumite categorii de persoane, înlesniri determinate de criterii de protecţie socială, de interesul statului pentru încurajarea intemeierii de familii ţinere şi pentru stabilizarea specialiştilor în localităţile din mediul rural în care îşi exercită profesiile ori de meritele unor persoane în lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, de încurajarea construcţiei de locuinţe noi, nu reprezintă o discriminare şi, prin urmare, nu constituie o încălcare a principiului egalităţii în drepturi consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Scutirea de plată impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei, prevăzută la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 114/1996, republicată, constituie una dintre măsurile prin care statul îşi îndeplineşte obligaţiile constituţionale prevăzute la art. 43 alin. (1), conform căruia "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent", precum şi cele prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. f), potrivit căruia "Statul trebuie să asigure: [...] crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii".

În consecinţa, Curtea retine ca prin dispoziţiile legale criticate nu numai că nu se încalcă prevederile Constituţiei, ci se aduc la îndeplinire obligaţii constituţionale care revin statului.

Pe de altă parte, jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca egalitatea nu înseamnă uniformitate şi ca pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacă exista o justificare obiectivă şi rezonabila (de exemplu: Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, Hotărârea CEDO în cazul Rassmussen împotriva Danemarcei - 1984).

De altfel, însăşi Carta socială europeană, revizuită, ratificată de România, care consacra în Partea a V-a, la art. E, nediscriminarea, stabileşte în anexa privind Câmpul de aplicare a Cartei, în privinta persoanelor protejate, ca "o diferenţa de tratament pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este considerată ca discriminatorie".

În acelaşi timp în art. 31 pct. 3, Dreptul la locuinta, din Carta socială europeană revizuită, se prevede că o obligaţie a părţilor, în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la locuinta, de a lua măsuri "să facă accesibil costul locuinţei pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente".

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 raportate la art. 7 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată şi modificată, excepţie ridicată de Nicolai Mocanu în Dosarul nr. 3.429/CA/2000 al Curţii de Apel Constanta - Secţia contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

────────────────