Decizie nr. 784 din 1 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Servicii Publice" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 436/327/2008 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Textul de lege criticat, prin aceea că reglementează anumite contravenţii şi sancţiuni corespunzătoare pentru nerespectarea condiţiilor legale privind protecţia mediului, nu este de natură a înfrânge liberul acces la justiţie, principiul egalităţii sau dreptul la un mediu sănătos. Totodată, se menţionează faptul că autorul excepţiei formulează critici referitoare la lipsa de armonizare a legislaţiei în materie, ceea ce nu intră însă în competenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 436/327/2008, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Servicii Publice" - S.A. din Tulcea într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, care stabilesc contravenţii şi sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea obligaţiei de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului sunt neconstituţionale prin aceea că situează această autoritate mai presus de lege, nu se conformează obligaţiei constituţionale a statului de a asigura exercitarea dreptului la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, înfrâng dreptul părţilor la un proces echitabil, precum şi principiul de înfăptuire a justiţiei, potrivit căruia aceasta este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Astfel, se arată că dispoziţiile legale criticate deschid calea unor abuzuri din partea autorităţii competente pentru protecţia mediului deoarece aceasta are atribuţii de control şi de sancţionare a persoanelor fizice şi juridice pentru anumite contravenţii în legătură cu completarea documentaţiei necesare privind activităţile de sistare/încetare sau depozitare a deşeurilor, în condiţiile în care aceeaşi autoritate are obligaţia de a solicita informaţii şi documente suplimentare pentru emiterea avizului de mediu, legislaţia în materie nu prevede un termen în care autoritatea are obligaţia să elibereze acele documente, iar persoana fizică/juridică este sancţionată tocmai pentru inexistenţa acelui aviz, ce trebuia obţinut într-un termen stabilit de aceeaşi autoritate. Astfel, este încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece autoritatea poate sancţiona tocmai pentru inacţiunea sa sau pentru că are dreptul discreţionar de a stabili care este documentaţia completă pentru emiterea avizului de mediu. În plus, actele normative în acest domeniu al protecţiei mediului nu asigură, în succesiunea lor în timp, o corelare a termenelor în care se solicită actul de reglementare, respectiv avizul de mediu, oferind astfel privilegii autorităţii competente pentru protecţia mediului şi încălcând principiul potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Judecătoria Tulcea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece prin corelarea legislaţiei în materie rezultă că revine instanţei de judecată misiunea de a verifica inclusiv respectarea dispoziţiilor legale în materie de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, atunci când este sesizată cu o plângere contravenţională din partea persoanei fizice sau juridice sancţionate contravenţional, în temeiul prevederilor legale criticate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sunt constituţionale. Acestea reprezintă tocmai valorificarea în plan legislativ a prevederilor art. 35 alin. (2) din Constituţie, invocate, care conţin prevederi ce se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fără privilegii şi fără discriminări, nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala neîngrădit de toate garanţiile pe care le presupune dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici nu aduc atingere principiului consacrat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, modificate prin art. I pct. 46 din Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006. Dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct. 1 au următorul conţinut: "(2) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:

1.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate."

Autorul apreciază că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 35 alin. (2), care stabilesc obligaţia statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 124 alin. (2), care consacră principiul de înfăptuire a justiţiei potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului au mai fost examinate sub raportul conformităţii lor cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie, iar prin Decizia nr. 143 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 13 aprilie 2007, Curtea a reţinut că această critică nu poate fi primită deoarece "reglementarea criticată este cuprinsă în «lege», nu «în afara legii», şi nu exceptează anumite persoane sau grupuri de persoane de la aplicarea ei".

Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea observă că nici acestea nu sunt întemeiate. Textul de lege criticat instituie contravenţii şi sancţiuni contravenţionale corespunzătoare pentru nerespectarea unor prevederi legale referitoare la solicitarea şi obţinerea avizului de mediu, ceea ce nu este de natură a înfrânge accesul liber la justiţie al persoanei interesate şi nici dreptul la un proces echitabil, cu toate garanţiile sale. În cadrul soluţionării plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei instanţa de judecată va verifica legalitatea şi temeinicia actului administrativ şi va administra probe pentru a stabili adevărul, fără ca una dintre părţi - în speţă, autoritatea competentă pentru protecţia mediului - să fie privilegiată, astfel cum pretinde autorul excepţiei. Prin urmare, nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei, nu este întemeiată, atât timp cât legea asigură toate garanţiile procedurale pentru desfăşurarea unui proces echitabil. De altfel, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia autorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate vizează tocmai soluţionarea unei astfel de plângeri contravenţionale.

În ceea ce priveşte invocarea art. 35 alin. (2) din Constituţie, referitor la obligaţia statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 îl constituie, potrivit art. 1 alin. (1) din aceasta, un ansamblu de reglementări juridice privind protecţia mediului, ceea ce reprezintă valorificarea şi transpunerea în plan legislativ a obligaţiei statului de a asigura dreptul la un mediu sănătos.

Totodată, Curtea observă că ceea ce critică în realitate autorul excepţiei este o lipsă de corelare în ansamblu între normele actului normativ examinat şi alte acte normative cu forţă juridică inferioară, cum sunt ordinele şi hotărârile emise în executarea legii de autorităţile competente, critica sa referindu-se în special la o necoordonare sau absenţă a termenelor în care autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate solicita anumite documente, pe de o parte, dar care are şi obligaţia, pe de altă parte, de a emite anumite acte de reglementare sau avize, această necoordonare creând o situaţie în care persoana juridică sau fizică să fie sancţionată, de fapt, pentru inacţiunea, într-un anumit termen, a acestei autorităţi.

Curtea Constituţională nu are însă competenţe în ceea ce priveşte corelarea şi armonizarea actelor legislative în vigoare într-un anumit domeniu, astfel încât aceste susţineri nu pot fi primite, excepţia de neconstituţionalitate fiind, sub acest aspect, inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Servicii Publice" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 436/327/2008 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi