Decret nr. 1058 din 15 noiembrie 1967

Capitolul 1

Articolul 1

Titlurile ştiinţifice care se conferă în Republica Socialistă România sînt:

–doctor

–doctor-docent în ştiinţe

–doctor honoris causa.

Titlul de doctor se conferă persoanelor care absolvă doctoratul obţinînd o înaltă calificare ştiinţifică de specialitate.

Titlul de doctor-docent în ştiinţe se conferă persoanelor care au titluri de doctor şi s-au distins printr-o activitate ştiinţifică îndelungată, avînd lucrări care să reprezinte o contribuţie valoroasa la progresul ştiinţei.

Titlul de doctor honoris causa se poate conferi unor cetăţeni români sau străini care s-au distins prin realizari deosebit de importante în domeniul ştiinţei, tehnicii, culturii, prin servicii de mare însemnătate aduse patriei noastre şi umanităţii.

Articolul 2

Titlul de doctor se conferă de instituţiile de învăţămînt superior şi de institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România.

Titlul de doctor-docent în ştiinţe se conferă de instituţiile de învăţămînt superior.

Instituţiile de învăţămînt superior şi institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România care pot conferi titluri ştiinţifice se stabilesc de Consiliul de Miniştri la propunerea Ministerului Învăţămîntului facuta în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România.

Articolul 3

Coordonarea, îndrumarea şi controlul întregii activităţi privind conferirea titlurilor ştiinţifice se exercită de Ministerul Învăţămîntului.

Capitolul 2

Articolul 4

Doctoratul se organizează ca forma superioară de învăţămînt şi cercetare de specialitate, în diferite ramuri ale ştiinţei.

Ramurile de ştiinţa în care se organizează doctoratul se stabilesc de Consiliul de Miniştri la propunerea Ministerului Învăţămîntului.

Specialitatile pentru fiecare ramura de ştiinţa se stabilesc de Ministerul Învăţămîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România.

Articolul 5

Doctoratul consta dintr-un stagiu de pregătire şi din susţinerea tezei de doctorat.

Pe durata stagiului de pregătire, persoanele care efectuează acest stagiu sînt doctoranzi.

Stagiul de pregătire poate avea durata de cel mult 4 ani.

Unii doctoranzi pot primi burse de stat pe timp de maximum 3 ani consecutivi, perioada care, pentru aceşti doctoranzi constituie stagiu de pregătire.

Numărul burselor pentru doctorat se aproba anual, pe ramuri de ştiinţa, de Consiliul de Miniştri. Repartizarea pe specialităţi se face de Ministerul Învăţămîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România şi cu acordul Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice şi Comitetului de Stat al Planificarii.

Un conducător ştiinţific nu poate îndrumă în acelaşi timp mai mult de 10 doctoranzi.

Articolul 6

Admiterea la doctorat a candidaţilor care vor efectua stagiul de pregătire ca bursieri se face pe baza unui examen, iar admiterea la doctorat a celorlalţi candidaţi se face pe baza unui colocviu.

Examenul sau colocviul de admitere se susţine în faţa unei comisii de Ministerul Învăţămîntului.

Organizarea examenului şi a colocviului de admitere se stabileşte de Ministerul Învăţămîntului.

Articolul 7

Pentru admiterea la doctorat pot candida, în condiţiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, persoanele care au absolvit instituţii de învăţămînt superior.

Articolul 8

Candidaţii sînt admişi la doctorat în limita locurilor fixate şi în ordinea aprecierii la examen sau colocviu.

Articolul 9

Stagiul de pregătire se organizează în instituţii de învăţămînt superior şi în institute de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România.

Articolul 10

Stagiul de pregătire se desfăşoară sub îndrumarea unui conducător ştiinţific de specialitate.

În timpul stagiului, doctorandul este obligat sa promoveze 2 pînă la 4 examene de verificare temeinica a pregătirii sale de specialitate, şi pe baza cercetărilor ştiinţifice efectuate, sa lucreze la întocmirea tezei de doctorat.

Articolul 11

În timpul stagiului de pregătire, doctoranzii bursieri beneficiază de drepturile recunoscute angajaţilor. Ei primesc în loc de salariu bursa lunară.

Cuantumul bursei se stabileşte prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Articolul 12

Doctorandul care a promovat examenele de verificare a pregătirii sale de specialitate susţine teza de doctorat, în şedinţa publică, în faţa unei comisii de doctorat numita de Ministerul Învăţămîntului, la propunerea, după caz, a instituţiei de învăţămînt superior sau a secţiei de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România.

Comisia funcţionează la facultatea sau la institutul de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România unde doctorandul şi-a efectuat stagiul de pregătire.

Comisia este alcătuită din preşedinte şi membri. Preşedintele este, după caz, decanul facultăţii ori directorul institutului de cercetare sau reprezentanţii acestora. Membrii comisiei sînt conducătorul ştiinţific şi trei specialişti din domeniul corespunzător tezei, care au titluri ştiinţifice.

Teza de doctorat va fi examinata de specialiştii din comisie, intocmindu-se de fiecare în parte aprecieri generale şi analitice, precum şi concluzii temeinic motivate asupra admisibilităţii tezei la sustinere pentru conferirea titlului de doctor.

Teza de doctorat trebuie să reprezinte o valorificare a studiilor şi cercetărilor efectuate de doctorand şi sa constituie o contribuţie meritorie personală la rezolvarea unei probleme teoretice sau tehnico-ştiinţifice.

Articolul 13

Comisia de doctorat dezbate, în şedinţa publică, teza de doctorat, după care se pronunţa şi asupra valorii ştiinţifice a tezei, ca şi asupra importantei practice a rezultatelor obţinute.

După încheierea dezbaterilor cu privire la teza de doctorat, comisia deliberează şi hotărăşte, prin vot deschis, asupra conferirii titlului de doctor.

Rectorul instituţiei de învăţămînt superior sau preşedintele secţiei de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România verifica îndeplinirea cerinţelor legale referitoare la obligaţiile doctorandului în cadrul stagiului de pregătire şi la susţinerea tezei de doctorat.

Titlul de doctor se conferă în ramura de ştiinţa din care face parte specialitatea în care s-a pregătit doctorandul.

Capitolul 3

Articolul 14

Titlul de doctor-docent în ştiinţe se conferă persoanelor care au titlul de doctor şi care fac dovada pe baza unui memoriu de activitate ca a desfăşurat o activitate ştiinţifică îndelungată şi au efectuat lucrări de mare valoare, reprezentind contribuţii de seama la progresul ştiinţei, tehnicii sau culturii.

Titlul de doctor-docent în ştiinţa se conferă de o comisie de doctorat numita de Ministerul Învăţămîntului la propunerea instituţiei de învăţămînt superior.

Comisia de doctorat este formată dintr-un număr 5-7 specialişti din domeniul respectiv, cu un deosebit prestigiu ştiinţific, dintre care unul îndeplineşte calitatea de preşedinte.

Comisia de doctorat dezbate în şedinţa publică activitatea ştiinţifică a persoanei care a solicitat acordarea titlului de doctor-docent în ştiinţe, întocmind concluzii temeinic motivate, prin care se pronunţa asupra valorii acestei activităţi şi asupra contribuţiei aduse de persoana a carei activitate se dezbate, la progresul ştiinţei, tehnicii sau culturii.

După încheierea dezbaterilor, comisia deliberează şi hotărăşte, prin vot deschis asupra acordării titlului de doctor-docent în ştiinţe.

Hotărîrea comisiei de doctorat se supune spre aprobare consiliului ştiinţific al facultăţii, după care rectorul instituţiei de învăţămînt superior verifica îndeplinirea cerinţelor legale privitoare la acordarea acestui titlu.

Capitolul 4

Articolul 15

Instituţiile de învăţămînt superior care au dreptul de a conferi titlul de doctor-docent în ştiinţe pot conferi şi titlul de doctor honoris causa, pe baza hotărîrii consiliului ştiinţific al instituţiei de învăţămînt superior respectiv.

Capitolul 5

Articolul 16

Titlurile ştiinţifice se supun spre confirmare Comisiei superioare de diplome.

Articolul 17

Profesorii şi conferentiarii din învăţămîntul superior, directorii, directorii adjuncţi, şefii de secţii, şefi de sectoare şi cercetatorii principali din institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România şi din institutele de cercetare departamentale, care la data de 18.XI.1965 ocupau aceste posturi prin atestare sau prin concurs şi au lucrări ştiinţifice, pot susţine teza de doctorat fără examen sau colocviu de admitere şi fără îndeplinirea obligaţiilor din timpul stagiului de pregătire.

Articolul 18

Foştii aspiranti care au promovat toate examenele se pot prezenta pentru susţinerea tezei de doctorat în condiţiile stabilite în prezentul decret.

Doctoranzii care la data prezentului decret efectuează stagiul de pregătire cu scoaterea de la locul de muncă vor putea continua doctoratul ca doctoranzi bursieri; cei care efectuează stagiul de pregătire fără scoatere de la locul de muncă vor putea continua doctoratul ca doctoranzi nebursieri.

În cazul persoanelor care la data publicării prezentului decret au obţinut, în urma sustinerii tezei în faţa consiliului ştiinţific al facultăţii sau al institutului de cercetare, hotărîri favorabile de conferire a titlului de doctor, se vor efectua lucrările de verificare în conformitate cu normele stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Propunerile favorabile făcute, pînă la data prezentului decret, de comisiile ştiinţifice ale facultăţilor, precum şi de comisiile ştiinţifice ale institutelor de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România aprobate de secţiile respective de specialitate, pentru conferirea titlului de doctor-docent în ştiinţe, vor fi supuse consiliilor ştiinţifice ale instituţiilor de învăţămînt superior care hotărăsc prin vot deschis, cu majoritate de cel puţin jumătate plus unu voturi din numărul membrilor lor.

Instituţia de învăţămînt superior al carei consiliu ştiinţific hotărăşte asupra propunerii făcute de consiliul ştiinţific al institutului de cercetare se stabileşte de comun acord de Ministerul Învăţămîntul şi Prezidiul Academiei Republicii Socialiste România.

Articolul 19

Titlul de candidat în ştiinţe confirmat sau recunoscut de Comisia superioară de diplome este echivalat de drept cu titlul de doctor, iar titlul de doctor în ştiinţe este echivalat de drept cu titlul de doctor docent în ştiinţe.

Articolul 20

Titlurile de doctor obţinute în ţara pînă în anul 1952 şi nerecunoscute de Comisia superioară de diplome pînă la data de 18 noiembrie 1965, precum şi titlurile ştiinţifice obţinute în străinătate vor putea fi echivalate de Comisia superioară de diplome cu titlul de doctor sau doctor-docent în, ştiinţe ţinînd seama de activitatea ştiinţifică desfăşurată după obţinerea titlului.

Articolul 21

Academia de ştiinţe social-politice "Ştefan Gheorghiu" şi Institutul de studii istorice şi social-politice, de pe lîngă Comitetul Central al PCR se asimilează, în ce priveşte drepturile de acordare a titlurilor ştiinţifice şi de organizarea doctoratului, cu instituţiile de învăţămînt superior.

Articolul 22

Modul de aplicare a prezentului decret se stabileşte prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Articolul 23

Decretul nr. 880/1965 privind titlurile ştiinţifice în Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial, partea I nr. 13/18.XI.1965 se abroga.