Decizie nr. 1.125 din 23 septembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Standard Snacks" - S.R.L. în Dosarul nr. 28.208/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 28.208/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Standard Snacks" - S.R.L.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 61 din Constituţie, deoarece permite ca "persoane private să stabilească convenţii care să aibă putere de lege". De asemenea, este contrară textelor constituţionale invocate "modalitatea de reglementare a efectelor contractelor care sunt acte de drept privat".

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 969 din Codul civil consacră unul dintre principiile efectelor actelor juridice civile, şi anume principiul forţei obligatorii a actelor juridice civile - pacta sunt servanda - conform căruia actul juridic civil legal încheiat se impune părţilor întocmai ca legea. Dispoziţiile art. 1073 din Codul civil nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci urmăreşte tocmai ducerea la îndeplinire a principiului forţei obligatorii a actelor juridice civile.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, cu următorul conţinut:

–Art. 969: "Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege";

–Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) - Accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare şi art. 61 - Rolul şi structura Parlamentului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 din Codul civil, Curtea constată că, prin Decizia nr. 311 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 26 martie 2009, a statuat că aceste dispoziţii consacră principii importante ale dreptului civil român - principiul forţei obligatorii a convenţiilor civile pacta sunt servanda, principiul libertăţii contractuale, principiul relativităţii efectelor convenţiilor şi principiul irevocabilităţii actului juridic civil. Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate de autor, Curtea a constatat că acestea nu pot fi primite, prevederile criticate nefiind contrare rolului de unică autoritate legiuitoare a Parlamentului. Încheierea unei convenţii fiind guvernată de principiul libertăţii contractuale, părţile pot să determine, prin voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale şi licite. Convenţia astfel încheiată se impune părţilor întocmai ca legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ.

Referitor la prevederile art. 1073 din Codul civil, prin Decizia nr. 460 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, Curtea a statuat că acestea fac parte din cap. VII al Codului civil "Despre efectele obligaţiilor" şi stabilesc regula de principiu potrivit căreia creditorul are dreptul de a urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere daune interese în caz de neexecutare. Or, finalitatea acestui text din Codul civil presupune tocmai realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi. Aşa fiind, Curtea nu a reţinut existenţa vreunei contradicţii între aceste prevederi de lege şi dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Standard Snacks" - S.R.L. în Dosarul nr. 28.208/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu