Decizie nr. 207 din 15 mai 2003

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "GAMMA CHEMIE" GmbH din Munchen în Dosarul nr. 8.887/2002 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, prin mandatar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autoarei criticii de neconstituţionalitate susţine admiterea excepţiei, arătând ca textul de lege criticat afectează dreptul de proprietate al creditorului care nu îşi poate adjudeca bunurile oferite spre vânzare la licitaţie la un preţ mai mic de 75% din cel la care a fost evaluat imobilul - oferind, eventual, creanta pe care o are împotriva debitorului -, creandu-se o vădită discriminare faţă de terţii care ar putea participa la licitaţie şi ar putea dobândi bunul la un preţ inferior celui la care creditorul este obligat prin lege.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale privind protecţia proprietăţii private, întrucât stabilirea limitei inferioare a preţului de adjudecare a unui bun de către un creditor are ca scop evitarea unei subevaluari excesive, sub preţul pieţei, a bunului scos la licitaţie, ce ar fi de natura sa conducă la fraudarea debitorului de către creditor, prin imbogatirea acestuia fără justa cauza. Sub acest aspect situaţia creditorilor diferă de cea a terţilor participanţi la licitaţie, astfel încât tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 8.887/2002, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "GAMMA CHEMIE" GmbH din Munchen.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi protecţia proprietăţii private, întrucât creditorul care are o garanţie imobiliară constituită de comun acord cu debitorul nu îşi poate adjudeca la licitaţie imobilul pentru a-şi satisface creanta, la un preţ inferior a 75% din preţul la care a fost evaluat imobilul, plătind, eventual, o sumă cu mult mai mare decât valoarea creanţei, în vreme ce terţii participanţi la licitaţie pot să îşi adjudece bunul la un preţ derizoriu, chiar inferior cuantumului creanţei, fiind astfel favorizati.

Judecătoria Arad apreciază ca excepţia este intemeiata, întrucât dispoziţiile art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă intră în contradictie cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) şi (3), terţii participanţi la licitaţie fiind favorizati la adjudecarea imobilelor scoase la licitaţie, întrucât au posibilitatea oferirii unui preţ inferior celui la care sunt obligaţi prin lege creditorii urmăritori sau intervenienţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul arata ca, deşi aplicarea prevederilor legale cuprinse în art. 509 şi 510 din Codul de procedură civilă poate antrena anumite consecinţe inechitabile pentru creditor în raport cu terţii participanţi la licitaţie, totuşi textul de lege criticat, întrucât urmăreşte împiedicarea fraudarii debitorului de către creditor, nu ridica probleme de neconstituţionalitate. Prin prisma interpretării constante care s-a dat principiului egalităţii, dat fiind ca situaţia juridică a creditorilor diferă de cea a terţilor, simpli participanţi la licitaţie, tratamentul juridic aplicabil acestora nu poate fi decât diferit.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 41 alin. (1) şi (3) din Constituţie, se apreciază ca dispoziţia legală nu este de natura sa nesocoteasca dreptul de proprietate al creditorului, întrucât art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care îl împiedica pe creditor să îşi adjudece bunul la un preţ mai mic de 75% din valoarea la care imobilul a fost evaluat, nu îl împiedica pe acesta să îşi realizeze dreptul de creanta recunoscut prin titlul executoriu, ci doar îl obliga la acoperirea diferenţei de valoare, atunci când valoarea creanţei este mai mica de 75% din preţul de evaluare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul conţinut:

–Art. 510 alin. 2: "În toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat."

Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 41 alin. (1) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, în opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi art. 41 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât îl defavorizeaza pe creditor în raport cu terţii participanţi la licitaţie, prin aceea ca, spre deosebire de aceştia, nu îşi poate adjudeca imobilul, obiect al licitaţiei, la un preţ mai mic de 75% din cel la care acesta a fost evaluat.

Norma dedusă controlului îşi găseşte aplicare în ipoteza prevăzută de art. 509 alin. 5 din Codul de procedură civilă, şi anume, atunci când imobilul, nefiind adjudecat la prima licitaţie fie pentru că nu s-a prezentat nici un cumpărător, fie pentru că nu s-a oferit preţul la care a fost evaluat, se organizează o a doua licitaţie, care începe de la un preţ de 75% din preţul de evaluare. Dacă la aceasta licitaţie participa mai mulţi terţi, în calitate de ofertanţi, adjudecarea se poate face la cel mai mare preţ obţinut, care, teoretic, poate fi chiar inferior preţului de pornire a licitaţiei; dacă însă la respectiva licitaţie participa un singur ofertant, în persoana unui terţ, acesta nu îşi poate adjudeca imobilul la un preţ inferior celui de începere a licitaţiei; în schimb, dacă ofertant este chiar creditorul, indiferent dacă participa singur sau în concurs cu alţi ofertanţi, el nu îşi poate adjudeca imobilul, potrivit art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, la un preţ inferior celui de pornire a licitaţiei, respectiv 75% din preţul de evaluare.

Ratiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesar, în cazul mai multor ofertanţi, sa instituie o limita inferioară a preţului de adjudecare a constituit-o convingerea ca, cel puţin în principiu, concursul dintre aceştia este de natura să asigure creşterea respectivului preţ, făcând astfel puţin probabila ipoteza în care preţul cel mai mare oferit să fie inferior preţului de începere a licitaţiei.

Dimpotriva, în situaţia unui singur participant, în persoana unui terţ, stabilirea unei limite inferioare a preţului de adjudecare a fost determinata de necesitatea evitării unei reduceri prea mari a acestuia, pe care respectivul ofertant, în absenta unor contraofertanti, ar putea sa o impună în mod univoc, de natura sa îl prejudicieze atât pe creditor, cat şi pe debitorul proprietar.

În sfârşit, în cazul ofertantului creditor, instituirea unei limite inferioare a preţului de adjudecare, indiferent dacă acesta participa singur sau în concurs cu alţi ofertanţi, a fost determinata de preocuparea de a evita imbogatirea sa fără justa cauza, în dăuna debitorului proprietar, prin adjudecarea, în contul creanţei sale, a unui imobil cu o valoare mai mare decât valoarea respectivei creanţe.

Asa fiind, dacă identitatea de ratiuni impune identitate de soluţii, ceea ce, în esenta, consacra art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi, per a contrario, ratiunile diferite impun, în mod necesar, soluţii diferite, regimul juridic diferenţiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticata nu este arbitrar şi deci discriminatoriu, ci, dimpotriva, pentru consideratiile înfăţişate, nu face decât sa dea expresie principiului constituţional pretins a fi încălcat.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 21 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută atât pentru ca norma criticata nu conţine nici o prevedere de natura sa antreneze o restrangere a accesului liber la justiţie, cat şi pentru că nu rezultă din cuprinsul aceleiaşi norme care ar putea fi dreptul sau interesul legitim a cărui apărare sa impună sesizarea instanţei.

În sfârşit, referitor la încălcarea art. 41 alin. (1) şi (3) din Constituţie, Curtea constata ca invocarea acesteia nu este intemeiata, limitarea posibilităţii creditorului de a dobândi un imobil cu o valoare mai mare decât aceea a creanţei sale, prin reglementarea dedusă controlului, urmărind, asa cum s-a arătat, împiedicarea imbogatirii sale fără justa cauza în dăuna debitorului proprietar, al cărui drept îl protejeaza astfel, fără sa aducă vreo atingere dreptului de proprietate al creditorului. În consecinţa, art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu numai că nu contravine prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotriva, le da expresie într-o maniera specifică, dar indubitabila.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "GAMMA CHEMIE" GmbH din Munchen în Dosarul nr. 8.887/2002 al Judecătoriei Arad.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2003.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

──────────────────