Decizie nr. 39 din 22 septembrie 2008

Dosar nr. 22/2008

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la emiterea mandatului european de arestare.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că emiterea mandatului european de arestare, neconstituind o procedură jurisdicţională, nu necesită să fie dispusă prin încheiere, ci se face direct de instanţă.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a constatat că instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar referitor la emiterea mandatului european de arestare.

Astfel, unele instanţe au considerat că asupra propunerii procurorului de a se emite mandatul european de arestare instanţa se pronunţă printr-o încheiere prealabilă, prin care se constată îndeplinirea condiţiilor de fond prevăzute de lege, şi dispune emiterea acestuia.

Alte instanţe, dimpotrivă, au apreciat că, după verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, mandatul european de arestare poate fi emis direct de instanţă.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Prin art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, se prevede că "Instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale ori al judecăţii sau instanţa de executare emite, din oficiu sau la cererea procurorului, un mandat european de arestare, în următoarele condiţii:

a)în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, dacă fapta este pedepsită de legea penală română cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an;

b)în vederea executării pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni."

Pe de altă parte, prin alin. (1) al art. 77 din aceeaşi lege se prevede: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate."

Aşadar, scopul acestui act procedural este tocmai acela de a asigura aducerea cât mai curând în ţară a persoanei suspectate de a fi comis o infracţiune sau care a fost condamnată definitiv în România.

Ca urmare, mandatul emis în acest context constituie actul procedural prin care este continuată executarea hotărârilor (încheierilor şi hotărârilor definitive) pronunţate de instanţele judecătoreşti şi în afara teritoriului naţional de către alţi subiecţi oficiali.

Rezultă deci că legiuitorul, reglementând prin lege specială posibilitatea emiterii mandatului european de arestare, recunoaşte judecătorului prin art. 81 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, dreptul de dispoziţie, după verificarea condiţiilor şi competenţelor legale cu privire la emiterea sau nu a acestui act de cooperare juridică internaţională în materie penală.

Aşa fiind, apare inutilă şi inoportună parcurgerea unei alte proceduri jurisdicţionale în acest sens, câtă vreme însăşi dispoziţia de arestare a parcurs etapele în care au fost asigurate garanţiile privind dreptul la apărare şi căile de atac.

De aceea, în raport cu caracterul special al procedurii privind mandatul european de arestare, nu se poate considera că emiterea acestui act procedural ar trebui dispusă în cadrul unei judecăţi prealabile, finalizată printr-o încheiere, pentru că ar însemna să se adauge la lege, ceea ce nu este admisibil.

Prin urmare, în ipoteza îndeplinirii condiţiilor de fond impuse de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, instanţa va emite direct mandatul european de arestare, fără a mai pronunţa o încheiere prealabilă, prin care judecătorul să îşi dispună lui însuşi exercitarea acestui drept propriu şi exclusiv.

În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 224/2006, se interpretează în sensul că emiterea mandatului european de arestare nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură jurisdicţională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006 se interpretează în sensul că:

Emiterea mandatului european de arestare nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură jurisdicţională.

Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2008.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei