Decizie nr. 218 din 2 aprilie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 756 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Solomon în Dosarul nr. 15.049/212/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 909D/2014.

2.La apelul nominal răspunde, pentru părţile Elena Manea şi Valentin Manea, avocat Adrian Cristea, cu delegaţie la dosar. De asemenea, pentru partea Angela Cecilia Seceac răspunde avocat Theodor Cristian Ricman, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii Angela Cecilia Seceac, care arată, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 40 din Constituţie, precum şi celor cuprinse în art. 11 - Libertatea de întrunire şi de asociere cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dat fiind faptul că, prin ipoteză, o societate cu răspundere limitată este în primul rând o societate de persoane, şi în al doilea rând o societate de capitaluri, iar actul constitutiv al societăţii are caracter intuitu personae. În fapt, în speţă, în cazul unei societăţi cu răspundere limitată fondată de către doi asociaţi, fiecare deţinând 50% din părţile sociale, dacă unul dintre aceştia a contractat datorii în nume personal, există riscul ca aceste părţi sociale să fie executate silit, cu consecinţa substituirii creditorului în cadrul contractului de societate, ceea ce este în contradicţie cu caracterul intuitu persoane al unei societăţi cu răspundere limitată. În ceea ce priveşte punctele de vedere formulate în cauză de către Avocatul Poporului şi de către Guvern, arată că, într-adevăr, prevederile art. 756 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost adoptate pentru a institui modul de executare silită a părţilor sociale atunci când legea o permite. Or, având în vedere prevederile art. 66 din Legea societăţilor nr. 31/1990, care prevăd în mod limitativ posibilităţile creditorilor de a-şi îndestula creanţa deţinută împotriva unui asociat pe durata existenţei societăţii, rezultă că nu se pot executa silit părţile sociale ale unei societăţi cu răspundere limitată. În situaţia în care acestea ar fi executate silit, cum, de altfel, s-a pronunţat şi instanţa de fond, se pune întrebarea ce se întâmplă cu actul constitutiv al societăţii, care trebuie modificat, cu acordul părţilor, în vederea desfăşurării activităţii societăţii. În concluzie, se arată că prevederile legale criticate conţin o eroare materială prin punerea semnului egalităţii între părţi sociale şi acţiuni, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie să se prevadă expres în ce situaţie sunt aplicabile dispoziţiile legale criticate, în vederea evitării unei practici neunitare. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi pronunţarea unei decizii de interpretare a textului de lege criticat.

4.Preşedintele Curţii Constituţionale solicită precizări suplimentare în legătură cu textul constituţional pretins a fi încălcat.

5.Răspunzând, reprezentantul părţii Angela Cecilia Seceac arată că prevederile legale criticate generează o încălcare a prevederilor art. 40 din Constituţie, referitoare la dreptul de asociere, deoarece libertatea de asociere a asociatului care nu are datorii personale este afectată prin substituirea, în cadrul societăţii, a unei persoane necunoscute, ca efect al executării silite a părţilor sociale ale celuilalt asociat.

6.Având în vedere dispoziţiile art. 216 alin. (5) din Codul de procedură civilă, domnul judecător Puskas Valentin Zoltan întreabă la ce valoare a dispus instanţa de fond transferul părţilor sociale către creditor.

7.Reprezentantul părţii Angela Cecilia Seceac arată că, la acest moment, creditorul evaluează contravaloarea părţilor sociale, evaluare de altfel foarte importantă, având în vedere că părţile sociale executate în mod silit reprezintă 50% din valoarea unui hotel.

8.Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul părţilor Elena Manea şi Valentin Manea arată că, în speţă, singurele active deţinute de debitor sunt reprezentate de procentul de 50% al părţilor sociale ale unei societăţi cu răspundere limitată care deţine în proprietate un hotel, astfel încât doar acestea pot fi executate silit. Prevederile art. 756 alin. (3) din Codul de procedură civilă aduc modificări de esenţă în ceea ce priveşte posibilitatea executării silite a bunurilor debitorilor. Astfel, acestea sunt situate în titlul II - Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului, cap. I - Urmărirea mobiliară, secţiunea 2 - Procedura urmăririi mobiliare, care prevede, în primele articole, care sunt bunurile insesizabile, iar printre acestea nu se regăsesc şi părţile sociale. Mai mult, prevederile legale criticate, instituind modalitatea practică de executare a părţilor sociale, prevăd suficiente garanţii atât pentru debitor, cât şi pentru asociaţii acestuia, acordând în acelaşi timp şi creditorului posibilitatea îndestulării creanţei sale. Astfel, se prevede că executorul sau agentul specializat va întocmi un caiet de sarcini, menit să protejeze debitorul şi să asigure posibilitatea creditorului de a-şi îndestula creanţa. În concluzie, textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 40 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât Legea fundamentală conţine şi alte dispoziţii care impun obligaţia debitorilor de a-şi achita datoriile contractate.

9.Având cuvântul în replică, reprezentantul părţii Angela Cecilia Seceac arată că, în speţă, se pune problema şi a unui conflict între o lege specială - Legea societăţilor nr. 31/1990 şi o normă generală, în speţă textul de lege criticat.

10.În temeiul art. 216 alin. (5) din Codul de procedură civilă, domnul judecător Puskas Valentin Zoltan întreabă dacă, în opinia reprezentanţilor părţilor prezente, există posibilitatea executării silite a capitalului social al unei societăţi, pentru datoriile persoanei juridice respective.

11.Răspunzând acestei întrebări, reprezentantul părţilor Elena Manea şi Valentin Manea arată că, întotdeauna, capitalul social al unei societăţi comerciale aparţine asociaţilor, care sunt deţinătorii părţilor sociale.

12.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile legale criticate prezintă o anumită dificultate de interpretare, constituind, de altfel, obiect al unei controverse doctrinare. Însă, în speţă, invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de asociere nu poate fi reţinută, având în vedere faptul că, în mod constant, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a arătat că sfera de aplicare a prevederilor art. 40 din Constituţie nu vizează persoanele juridice cu scop lucrativ, ci doar entităţi juridice prin care se realizează drepturile fundamentale sociale, politice sau culturale. Invocă în acest sens Decizia nr. 4 din 10 februarie 1993, nr. 432 din 15 aprilie 2010 sau nr. 610 din 6 mai 2010. Pentru aceste motive pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

13.Prin Încheierea din 5 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 15.049/212/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 756 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Solomon într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

14.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că societăţile cu răspundere limitată se înfiinţează de către fiecare asociat în considerarea calităţilor personale ale celorlalţi asociaţi, astfel încât excluderea indirectă a unui asociat din cadrul societăţii comerciale, prin executarea silită a părţilor sociale deţinute de acesta în cadrul societăţii, pentru o datorie contractată în nume personal, este de natură să contravină dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de asociere. Se mai arată că dreptul fundamental la asociere cuprinde posibilitatea cetăţenilor de a se asocia în mod liber, în orice forme de asociere, cu scopul realizării unor interese legitime comune, iar societatea cu răspundere limitată este constituită pe baza deplinei încrederi a două sau mai multe persoane, care pun în comun mai multe bunuri în vederea desfăşurării unei activităţi comerciale, cu scopul împărţirii profitului. În acest context, excluderea unui asociat din cadrul unei societăţi cu răspundere limitată, ca urmare a vânzării silite a părţilor sociale deţinute de acesta în cadrul societăţii, contravine dreptului fundamental la asociere, întrucât se aduce atingere celei mai importante caracteristici a societăţilor cu răspundere limitată, respectiv încrederea reciprocă între asociaţi. Se mai arată că libertatea de întrunire şi asociere, astfel cum este reglementată de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, include şi aspectul negativ de a nu face parte dintr-o asociaţie, însă prin obligaţia impusă în mod indirect prin textul de lege criticat, respectiv aceea de a continua activitatea societăţii cu un alt asociat, se aduce atingere libertăţii de asociere a persoanelor. Din acest punct de vedere, textul de lege criticat este în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 202 din Legea societăţilor nr. 31/1990, care prevăd că transmiterea părţilor sociale către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi, şi cu art. 66 din acelaşi act normativ care prevede în mod limitativ posibilităţile creditorilor de a-şi îndestula creanţa deţinută împotriva unui asociat pe durata existenţei societăţii.

15.Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate arătând că aceasta este neîntemeiată. Se apreciază că dispoziţiile restrictive cuprinse în art. 66 din Legea societăţilor nr. 31/1990 nu mai pot fi aplicabile după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă.

16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

17.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la numite situaţii, în mod egal pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. Potrivit dispoziţiilor legale criticate, vânzarea acţiunilor la societăţile închise şi a părţilor sociale se face în mod amiabil, potrivit art. 753 din Codul de procedură civilă, sau prin executor, prin licitaţie publică, dacă legea nu prevede un sistem special pentru circulaţia acestora. Aşadar, legea determină o succesiune a modalităţilor de valorificare a bunurilor, respectiv prin vânzare amiabilă sau licitaţie publică, aceste modalităţi fiind aplicabile numai dacă legea nu determină un sistem special de circulaţie a acţiunilor sau a părţilor sociale. Invocând cele statuate în doctrină cu referire la art. 66 şi art. 202 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, se apreciază că legiuitorul a instituit reglementări speciale privitoare la vânzarea, în cursul procedurii urmăririi mobiliare, a titlurilor de valoare şi a unor bunuri cu regim de circulaţie special, în acord cu dispoziţiile art. 126 din Legea fundamentală, dar şi cu exigenţele dreptului la un proces echitabil, în componenta sa privitoare la dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, prin garantarea dreptului creditorului la realizarea creanţei sale într-o manieră concretă şi efectivă. Astfel, cerinţa impusă de art. 756 alin. (3) din Codul de procedură civilă, privitoare la respectarea reglementărilor care instituie un sistem special privind circulaţia titlurilor de valoare în cauză, este de natură să asigure concordanţa reglementării legale criticate cu exigenţele constituţionale şi convenţionale referitoare la libertatea de asociere.

18.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel că acest din urmă drept, specific prin natura lui şi societăţilor comerciale, nu contravine dispoziţiilor cuprinse în art. 40 din Constituţie. Exercitarea unei activităţi economice trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri specifice executării silite, raţiuni care au impus reglementarea dispoziţiilor legale criticate. Cu alte cuvinte, Legea fundamentală garantează dreptul la asociere, însă exercitarea lui se face în condiţiile legii, ceea ce înseamnă că legiuitorul este competent să stabilească proceduri şi condiţii în ceea ce priveşte activitatea economică şi recuperarea debitelor datorate, cu condiţia de a nu afecta substanţa dreptului.

19.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 756 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "(3) Vânzarea acţiunilor la societăţile închise şi a părţilor sociale se face în mod amiabil, potrivit art. 753, iar în lipsă, de către executor, prin licitaţie publică, dacă legea nu prevede un sistem special privind circulaţia acestora."

22.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 11 - Libertatea de întrunire şi de asociere cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, în cauză, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi conţinutul normativ al textului de lege criticat, Curtea reţine incidenţa dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 45 - Libertatea economică, care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică şi la libera iniţiativă, precum şi exercitarea acestora, fiind aplicabile şi în privinţa activităţii unei societăţi comerciale.

23.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că excluderea indirectă a unui asociat din cadrul unei societăţi cu răspundere limitată, prin executarea silită a părţilor sociale deţinute de acesta, pentru o datorie contractată în nume personal, este de natură să contravină dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de asociere, dat fiind caracterul intuitu personae al contractului de societate, astfel încât se aduce atingere celei mai importante caracteristici a societăţilor cu răspundere limitată, respectiv încrederea reciprocă între asociaţi.

24.Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că invocarea încălcării dispoziţiilor art. 40 din Constituţie referitoare la dreptul la asociere nu este incidentă în cauză, dat fiind faptul că, în accepţiunea acestui text constituţional, dreptul de asociere se referă la asociaţiile de drept public care nu au scop lucrativ, nu urmăresc obţinerea sau împărţirea de beneficii, ci scopuri politice, religioase sau culturale, care să exprime libertatea de gândire şi de exprimare. Aşadar, temeiul constituirii lor nu este contractul de drept privat, ci libertatea de asociere, consacrată la nivel constituţional.

25.Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 11 - Libertatea de întrunire şi de asociere cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportate la cele cuprinse în art. 20 din Constituţie.

26.Analizând excepţia de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile art. 45 din Constituţie, Curtea reţine că prevederile legale criticate nu contravin acestor dispoziţii constituţionale, dat fiind faptul că dispoziţiile art. 756 alin. (3) din Codul de procedură civilă reprezintă dispoziţii procedurale, care reglementează modul de vânzare al acţiunilor la societăţile închise, precum şi al părţilor sociale, care se poate face fie în mod amiabil, iar în lipsa unui acord între creditor şi debitor, vânzarea acestora se realizează de către executor, prin licitaţie publică. Or, prevederile art. 45 din Constituţie, garantând accesul liber al persoanei la o activitate economică, precizează că exercitarea acesteia trebuie să se realizeze în condiţiile legii. Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011).

27.În prezenta cauză, dispoziţiile legale criticate instituie posibilitatea creditorilor de a a-şi realiza creanţa împotriva debitorului-asociat în cadrul unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, pentru o datorie contractată în nume personal. Prin urmare, având în vedere că patrimoniul debitorului asociat în cadrul unei societăţi comerciale este distinct de cel al societăţii însuşi, astfel încât creditorii personali ai asociatului nu pot urmări averea societăţii, textul de lege criticat nu este de natură de a împiedica, prin el însuşi, exercitarea unei activităţi economice. Mai mult, protejarea intereselor asociaţilor unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, fondată pe baza încrederii reciproce între asociaţi, nu poate fi invocată ca argument prioritar în detrimentul intereselor creditorilor, în egală măsură protejaţi de lege.

28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Solomon în Dosarul nr. 15.049/212/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 756 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 2 aprilie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie