Acord din 19 iunie 1995

Statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, şi statele care acceptă invitaţia la Parteneriatul pentru Pace, lansată şi semnată de către şefii de stat şi de guverne ale statelor membre ale NATO la Bruxelles la 10 ianuarie 1994, şi care acceptă documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace,

constituind împreună statele participante la Parteneriatul pentru Pace,

considerând că forţele unui stat parte la prezentul acord pot fi trimise şi primite, pe bază de înţelegere, pe teritoriul altui stat parte,

ţinând seama că deciziile de a trimite şi de a primi forţe vor face obiectul unor acorduri separate între statele părţi interesate,

dorind totuşi să definească statutul unor astfel de forţe, în timp ce se află pe teritoriul unui alt stat parte,

reamintind Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Londra la 19 iunie 1951,

au convenit după cum urmează:

Articolul I

Cu excepţia cazurilor când se prevede altfel în prezentul acord şi în orice alt protocol adiţional în privinţa părţilor la acesta, statele părţi la prezentul acord vor aplica prevederile Acordului dintre părţile la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Londra la 19 iunie 1951, denumit în continuare NATO-SOFA, că şi cum toate statele părţi la prezentul acord ar fi părţi la NATO-SOFA.

Articolul II

1.În plus faţă de zona la care se aplică NATO-SOFA, prezentul acord se va aplica teritoriului tuturor statelor părţi la prezentul acord, care nu sunt părţi la NATO-SOFA.

2.Pentru scopurile prezentului acord, referirile care se fac în NATO-SOFA, la zona Tratatului Atlanticului de Nord, se consideră că includ teritoriile la care se referă paragraful 1 al prezentului articol, iar referirile la Tratatul Atlanticului de Nord se consideră că includ Parteneriatul pentru Pace.

Articolul III

Pentru scopurile îndeplinirii prezentului acord în privinţa unor situaţii care implică părţi care nu sunt părţi la NATO-SOFA, prevederile NATO-SOFA, care stabilesc că solicitările sau diferendele trebuie supuse Consiliului Nord-Atlantic, preşedintelui Consiliului Supleanţilor Nord-Atlantic sau unui arbitru, trebuie să fie interpretate ca o solicitare adresată părţilor implicate de a negocia între ele fără a recurge la vreo jurisdicţie exterioară.

Articolul IV

Prezentul acord poate fi completat sau modificat în orice fel, în conformitate cu dreptul internaţional.

Articolul V

1.Prezentul acord va fi deschis pentru semnare de către orice stat care fie că este parte contractantă la NATO-SOFA, fie că acceptă invitaţia la Parteneriatul pentru Pace şi acceptă documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace.

2.Prezentul acord va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va notifica tuturor statelor semnatare despre aceasta.

3.La 30 de zile după ce trei state semnatare, dintre care cel puţin unul este parte la NATO-SOFA, iar unul a acceptat invitaţia la Parteneriatul pentru Pace şi a semnat documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace, au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, prezentul acord va intra în vigoare în privinţa acestor state. El va intra în vigoare în privinţa fiecărui alt stat semnatar la 30 de zile de la data depunerii instrumentului său.

Articolul VI

Prezentul acord poate fi denunţat de către oricare parte la el printr-o notificare scrisă de denunţare, transmisă Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va informa toate statele semnatare despre aceasta notificare. Denunţarea va deveni efectivă la un an după primirea notificării de către Guvernul Statelor Unite ale Americii. După expirarea acestei perioade de un an, prezentul acord va înceta să fie în vigoare în privinţa părţii care l-a denunţat, cu excepţia rezolvării diferendelor apărute înaintea datei la care denunţarea devine efectivă, dar va continua să fie în vigoare pentru părţile care au rămas.

Drept pentru care, subsemnaţii, fiind autorizaţi în cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat acest acord.

Încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind în mod egal autentice, într-un singur exemplar original care va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate de pe acesta tuturor statelor semnatare.