Decizie nr. 441 din 26 octombrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2.542/2004 al Tribunalului Olt - Secţia penală.

La apelul nominal se prezintă personal partea Camen Otto Silviu, constatându-se lipsa părţii Gabriel Florescu, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Camen Otto Silviu solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că inexistenţa căii de atac a recursului împotriva încheierii pronunţate în temeiul textului de lege criticat este manifestarea prerogativei constituţionale invocate de autor în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, motiv pentru care solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.542/2004, Tribunalul Olt - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva încheierii pronunţate la data de 14 aprilie 2004 de Judecătoria Slatina prin care s-a admis plângerea formulată de partea Camen Otto Silviu, s-a reţinut cauza spre rejudecare, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, şi s-a acordat termen la data de 19 mai 2004, dată la care au fost citate părţile.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, susţine că încheierea pronunţată în temeiul textului legal criticat, deşi rezolvă o problemă esenţială cu privire la sesizarea instanţei şi desfăşurarea procesului penal, nu este supusă nici unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, poate fi contestată numai o dată cu fondul. Această situaţie este de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul părţilor şi al Ministerului Public de a exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti căile de atac, în condiţiile legii. Consideră că, de lege ferenda, este necesară introducerea unui text de lege care să ofere posibilitatea celor interesaţi să se adreseze unei instanţe superioare de control judiciar, aşa cum s-a reglementat în cazul încheierilor pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală.

Tribunalul Olt - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece privarea părţilor interesate şi a Ministerului Public de dreptul de a folosi o cale de atac împotriva încheierii pronunţate în temeiul textului legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 129. În opinia instanţei de judecată, încheierea pronunţată potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală este o veritabilă hotărâre judecătorească, în sensul dispoziţiilor art. 356 şi următoarele din acelaşi cod, şi s-ar fi impus inserarea în norma contestată a unor căi de atac, aşa cum s-a reglementat pentru situaţiile prevăzute la lit. a) şi b) ale aceluiaşi articol.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit temeiului constituţional invocat, legiuitorul are competenţa exclusivă de a reglementa căile de atac. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătoreşti, întrucât legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite. În cazul prevăzut de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, opţiunea legislativă în reglementarea căii de atac nu creează un privilegiu ori o discriminare între cetăţeni în raport cu vreunul dintre criteriile prevăzute în art. 4 alin. (2) din Constituţie, întrucât stabilirea condiţiilor de exercitare a căii de atac se întemeiază pe deosebirile existente între hotărârile judecătoreşti care pot face obiectul unui recurs separat - sentinţele menţionate la art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală - şi, pe de altă parte, încheierea prin care instanţa se învesteşte în urma plângerii persoanei interesate, potrivit textului legal criticat.

Astfel, încheierea prin care instanţa se învesteşte cu judecarea cauzei în urma plângerii persoanei interesate împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată are natura juridică de drept comun a oricărei încheieri prin care instanţa, în urma verificării condiţiilor prevăzute de lege (competenţa, legalitatea sesizării etc.), se învesteşte şi reţine cauza spre judecare. Situaţia este aceeaşi şi în cazul sesizării instanţei prin rechizitoriu, caz în care, de asemenea, nu se poate exercita recurs, separat, împotriva încheierii în care instanţa consemnează actul procesual al învestirii cu judecarea cauzei, după verificarea legalităţii actului de sesizare şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de lege.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea competenţei, precum şi reglementarea utilizării căilor de atac împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a admis plângerea şi a desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată, reţinând cauza spre judecare, sunt atributul exclusiv al legiuitorului, conform prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii:[...]

c)admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 129 din Constituţie referitoare la "Folosirea căilor de atac".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin dispoziţiile legale criticate s-a prevăzut posibilitatea atacării rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe calea sesizării instanţei de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Fiind vorba de dispoziţii de procedură judiciară, pe care legiuitorul are competenţa să le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, excepţia ridicată în cauză nu ar putea fi admisă decât în cazul în care aceste dispoziţii ar contraveni normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală.

Susţinerea autorului excepţiei în sensul că dispoziţia legală atacată ar contraveni prevederilor art. 129 din Constituţie privind folosirea căilor de atac este nefondată, dat fiind că prin textul constituţional invocat se prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului - în speţă, încheierea de învestire cu judecarea cauzei -, ci libera exercitare de către părţile interesate şi de Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege. Or, în cauză, prin art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală nu s-a prevăzut o cale de atac împotriva încheierii de învestire a instanţei cu judecarea cauzei. Prevederea unei căi de atac împotriva unei asemenea încheieri ar fi fost, de altfel, nejustificată, deoarece prin această încheiere nu se soluţionează procesul, ci se începe procedura de judecată a cauzei, în cursul căreia părţile au posibilitatea să-şi apere drepturile şi interesele prin mijloacele prevăzute de lege, inclusiv prin exercitarea căilor de atac împotriva sentinţei ce se va pronunţa după încheierea dezbaterilor.

Solicitarea autorului excepţiei referitoare la introducerea în textul criticat a unor dispoziţii care să permită folosirea unei căi de atac nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2.542/2004 al Tribunalului Olt - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru