Decizie nr. 261 din 24 iunie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995, republicată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 132/1995, modificată şi completată ulterior prin Ordonanţa Guvernului nr. 86/1998, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alconor-Royal Grup" - S.R.L. din Carei în Dosarul nr. 1.705/2002 al Judecătoriei Carei.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Este menţionată, în argumentarea acestei sustineri, jurisprudenta Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.705/2002, Judecătoria Carei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 132/1995, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 86/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alconor-Royal Grup" - S.R.L. din Carei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia considera ca textul criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (8), ale art. 114 alin. (1) şi (5), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), întrucât "stabileşte în afară sancţiunii amenzii pentru contravenţia prevăzută la art. 15 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995 şi sancţiunea virarii la bugetul de stat a unei sume egale cu valoarea accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată, aferentă produselor corespunzătoare cantităţilor de marcaje neutilizate, cu titlu de confiscare sub forma de taxe şi impozite indirecte, care determina în mod direct o diminuare a patrimoniului agentului economic". Pe de altă parte, se arata ca măsura nu este dispusă printr-o lege, ci printr-o ordonanţa a Guvernului, "incalcandu-se astfel şi dispoziţiile art. 114 alin. (5) din Constituţie".

Judecătoria Carei considera excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată. Se apreciază, în argumentarea acestei sustineri, ca obligaţia instituită prin textul criticat pentru agenţii economici care nu returnează marcajele neutilizate până la expirarea termenului de valabilitate a licenţei de atestare a dreptului de marcare, ca, pe lângă plata amenzii, sa vireze la bugetul de stat "o sumă egala cu valoarea accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată, aferentă produselor corespunzătoare cantităţilor de marcaje neutilizate, are caracterul unei confiscari". Aceasta confiscare se justifica, teoretic, prin faptul ca suma respectiva "putea rezultă din săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 15 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995".

În ceea ce priveşte sensul formulării "numai în condiţiile legii", instanţa considera ca aceasta trebuie inteleasa în sens larg. De aceea, se arata în continuare, "împrejurarea ca dispoziţia criticata este prevăzută într-o ordonanţa a Guvernului nu are nici o relevanta, deoarece ordonanţele se emit în baza unei legi speciale de abilitare. Astfel, ordonanţa Guvernului a fost emisă în temeiul Legii nr. 81/1995, iar Ordonanţa Guvernului nr. 86/1998 în temeiul Legii nr. 148/1998".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiată. În argumentarea acestei sustineri, arata ca "obligarea la plata către bugetul de stat a unei sume egale cu valoarea accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată aferentă produselor corespunzătoare cantităţilor de marcaje neutilizate are caracterul unei confiscari, ca urmare a săvârşirii contravenţiei prevăzute la art. 15 alin. 1 lit. j), şi nu reprezintă accize şi taxe pe valoarea adăugată". Referitor la faptul ca măsura respectiva este prevăzută într-o ordonanţa, şi nu într-o lege, Guvernul apreciază ca aceasta "nu înseamnă o încălcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, deoarece atât Ordonanţa nr. 23/1995, cat şi Ordonanţa nr. 86/1998 au fost emise în baza unor legi de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe, respectiv Legea nr. 81/1995 şi Legea nr. 148/1998". În consecinţa, Guvernul apreciază că nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 114 alin. (1) şi (5) din Constituţie. Referitor la Ordonanţa Guvernului nr. 86/1998, care nu a fost încă aprobată de Parlament, Guvernul arata ca aceasta "nu înseamnă ca dispoziţiile acestea nu se aplică; în eventualitatea ca ordonanţa va fi respinsă de către Parlament, efectele ei vor inceta de la data adoptării legii de respingere". Potrivit punctului de vedere al Guvernului, "confiscarea unei sume, ca urmare a săvârşirii unei contravenţii, nu poate fi echivalata cu o violare a proprietăţii".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 23 din 11 august 1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru tigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 23 decembrie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie 1995, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 86 din 25 august 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998.

Dispoziţiile art. 15 alin. 11 al ordonanţei criticate au următorul cuprins: "Contravenţia prevăzută la alin. 1 lit. j) se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei. Totodată, agenţii economici producători interni vor vira bugetului de stat o sumă egala cu valoarea accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată, aferentă produselor corespunzătoare cantităţilor de marcaje neutilizate."

Critica de neconstituţionalitate are în vedere doar teza a doua a textului de mai sus, autorul excepţiei considerând ca dispoziţiile respective instituie o plata de accize şi o taxa pe valoare adăugată pentru sume nedatorate, fiind incalcate dispoziţiile art. 41 alin. (8), ale art. 114 alin. (1) şi (5), precum şi cele ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.

Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate au următorul cuprins:

–Art. 41 alin. (8): "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";

–Art. 114 alin. (1) şi (5): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. [...]

(5)Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).";

–Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...]

(6)Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, neputându-se retine încălcarea, prin textul criticat al ordonanţei, a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Măsura instituită prin textul criticat este o confiscare care se aplică alături de sancţiunea amenzii pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 15 alin. 1 lit. j) din Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995, republicată, cu modificările ulterioare, text potrivit căruia: "Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...] j) nereturnarea de către producătorii interni a marcajelor neutilizate în termenul legal."

Curtea Constituţională a stabilit în mod constant, în jurisprudenta sa, ca aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate ca determina în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii. (În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 56/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, precum şi Decizia nr. 67/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000.)

Măsura legală a confiscării a fost prevăzută în aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, care stabilesc ca "numai în condiţiile legii" pot fi confiscate bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii. În cauza, aceste condiţii sunt îndeplinite chiar dacă reglementarea a fost cuprinsă într-o ordonanţa care, în baza delegării legislative prevăzute de art. 114 din Constituţie, da posibilitatea Guvernului sa reglementeze în domenii rezervate legii.

De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţie, ca ordonanţele Guvernului emise pe baza unei legi de abilitare au putere de lege până la eventuala lor respingere de către Parlament. (A se vedea, de exemplu, Decizia nr. 252/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000.) Or, în cauza, Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995 a fost emisă în temeiul art. 1 lit. b) din Legea nr. 81/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, ordonanţa care a fost aprobată prin Legea nr. 132/1995. Totodată Ordonanţa Guvernului nr. 86/1998 a fost emisă în temeiul art. 1 pct. 4 lit. d) din Legea nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru tigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice, republicată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 132/1995, modificată şi completată ulterior prin Ordonanţa Guvernului nr. 86/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alconor-Royal Grup" - S.R.L. din Carei în Dosarul nr. 1.705/2002 al Judecătoriei Carei.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta