Ordonanţă nr. 29 din 30 august 2010

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I. 13 din Legea nr. 138/2010 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

Articolul I

Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.La articolul 2, după litera i) se introduc două noi litere, literele i^1) şi i^2), cu următorul cuprins:

i^1)consum final brut de energie - consumul de produse energetice furnizate în scopuri energetice industriei, transporturilor, sectorului casnic, serviciilor, inclusiv serviciilor publice, agriculturii, silviculturii şi pescuitului, inclusiv consumul de energie electrică şi termică din sectorul de producere a energiei electrice şi termice, precum şi pierderile de energie electrică şi termică din distribuţie şi transport;

i^2)obligaţie referitoare la energia regenerabilă - sistemul de promovare care fie impune producătorilor de energie să includă în producţia lor o anumită proporţie de energie din surse regenerabile, fie impune furnizorilor de energie să includă în furnizarea de energie o anumită proporţie de energie din surse regenerabile sau care impune consumatorilor de energie să includă în consumul lor o anumită proporţie de energie din surse regenerabile. Sistemele în cadrul cărora astfel de cerinţe pot fi îndeplinite prin utilizarea certificatelor verzi sunt incluse în definiţie;.

2.La articolul 13, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2)Ministerul de resort elaborează Planul naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile potrivit modelului stabilit de Comisia Europeană, în concordanţă cu prevederile art. 4 alin. (1) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE .

3.La articolul 15 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

b)România poate, prin acorduri comune cu terţe ţări, coopera la realizarea unor proiecte referitoare la producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie. Cooperarea respectivă poate implica şi operatori privaţi.

4.La articolul 20, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(5)Raportul prevăzut la alin. (4) detaliază:

a)ponderile sectoriale, energie electrică, încălzire şi răcire şi transport şi, respectiv, globale de energie din surse regenerabile din cei 2 ani calendaristici precedenţi şi măsurile luate sau propuse la nivel naţional de promovare a dezvoltării energiei din surse regenerabile ţinând seama de traiectoria orientativă din anexa I partea B a Directivei 2009/28/CE ;

b)introducerea şi funcţionarea sistemelor de promovare şi a altor măsuri de promovare a energiei din surse regenerabile şi orice evoluţii ale măsurilor utilizate cu privire la cele stabilite în Planul naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile al statului membru şi informaţii privind modul în care energia electrică care beneficiază de sprijin este alocată consumatorilor finali, potrivit prevederilor art. 3 alin. (6) din Directiva 2003/54/CE ;

c)modalităţile în care au fost structurate sistemele de promovare pentru a lua în considerare aplicaţiile care utilizează energie regenerabilă şi care oferă avantaje suplimentare faţă de alte aplicaţii comparabile, însă au costuri mai ridicate, inclusiv biocarburanţii produşi din deşeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară şi material lignocelulozic;

d)funcţionarea sistemului de garanţii de origine pentru energie electrică, încălzire şi răcire din surse regenerabile de energie şi măsurile luate pentru a asigura fiabilitatea şi protecţia sistemului împotriva fraudării;

e)progresele înregistrate în evaluarea şi îmbunătăţirea procedurilor administrative de îndepărtare a eventualelor obstacole identificate în reglementări şi de altă natură apărute în calea dezvoltării energiei din surse regenerabile;

f)măsurile luate pentru a asigura transportul şi distribuţia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie şi pentru a îmbunătăţi cadrul sau normele pentru suportarea separată sau în comun a costurilor prevăzute la art. 16 alin. (3) din Directiva 2009/28/CE ;

g)dezvoltarea disponibilităţii şi utilizării resurselor de biomasă în scop energetic;

h)preţul de comercializare şi schimbările în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor asociate cu intensificarea utilizării biomasei şi a altor forme de energie din surse regenerabile;

i)dezvoltarea şi utilizarea în comun a biocarburanţilor produşi din deşeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară şi material lignocelulozic;

j)impactul estimat al producţiei de biocarburanţi şi a biolichidelor asupra biodiversităţii, resurselor de apă, calităţii apei şi solului de pe teritoriul României;

k)reducerea estimată netă a emisiilor de gaze cu efect de seră datorată utilizării energiei din surse regenerabile;

l)excesul estimat de producţie de energie din surse regenerabile al României în comparaţie cu traiectoria orientativă, care ar putea fi transferat altor state membre, precum şi potenţialul estimat pentru proiecte comune, până în anul 2020;

m)cererea estimată de energie din surse regenerabile care trebuie să fie satisfăcută altfel decât prin producţia internă până în anul 2020;

n)informaţii privind modul de estimare a ponderii deşeurilor biodegradabile din deşeurile utilizate la producerea energiei şi privind măsurile luate pentru a ameliora şi verifica aceste estimări.

5.La articolul 20, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

(6)În fiecare raport se pot corecta datele din rapoartele precedente.

6.La articolul 23, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

a)excesul estimat al producţiei sale de energie din surse regenerabile comparat cu obiectivele orientative stabilite potrivit anexei I partea B a Directivei 2009/28/CE , care ar putea fi transferat către alte state membre, în conformitate cu art. 16-19, precum şi potenţialul său estimat pentru proiecte comune, până în anul 2020;.

7.După articolul 23 se introduce un nou articol, articolul 23^1, cu următorul cuprins:

Art. 23^1. – Documentul previzional prevăzut la art. 23 se actualizează în raportul menţionat la art. 20 alin. (4).

8.După capitolul IX se introduc două noi capitole, capitolele IX^1 şi IX^2, cu următorul cuprins:

Capitolul IX^1Proceduri administrative

Art. 24^1. – (1) Autorităţile publice cu competenţe în acordarea de autorizaţii, licenţe, avize sau certificate pentru centralele de producere a energiei electrice, pentru reţelele de transport şi distribuţie a energiei electrice sau pentru reţelele de încălzire/răcire ce utilizează surse regenerabile de energie şi în procesele de transformare a biomasei în biocarburanţi sau alte produse energetice sunt obligate să emită aceste documente în baza unor proceduri specifice elaborate cu respectarea principiului proporţionalităţii şi cu luarea în considerare a structurii specifice a sectorului energiei produse din surse regenerabile.

(2)Reglementările prevăzute la alin. (1) sunt obiective, transparente, proporţionale, nu fac discriminare între solicitanţi şi ţin cont de particularităţile fiecăreia dintre tehnologiile care utilizează surse regenerabile de energie.

(3)Pentru instalaţiile cu putere instalată sub 1 MW şi pentru instalaţiile de producere distribuită a energiei din surse regenerabile se stabilesc proceduri simplificate prin reglementările prevăzute la alin. (1).

(4)În reglementările şi codurile din domeniul construcţiilor se introduc măsuri pentru a creşte ponderea tuturor tipurilor de energie din surse regenerabile în domeniul construcţiilor.

Art. 24^2. – Până la 31 decembrie 2014, reglementările şi/sau codurile menţionate la art. 24^1 alin. (4) prevăd utilizarea unor niveluri minime de energie din surse regenerabile de energie în cazul clădirilor noi şi al celor existente care fac obiectul unor renovări majore.

Capitolul IX^2Sisteme de certificare pentru instalatori şi campanii de informare

Art. 24^3. – (1) Până în anul 2012, autorităţile publice responsabile, sub coordonarea ministerului de resort, elaborează şi pun la dispoziţia instalatorilor de cazane şi sobe mici pe bază de biomasă şi de sisteme fotovoltaice solare şi termice solare, de sisteme geotermice de mică adâncime şi pompe de căldură scheme de certificare sau sisteme de calificare echivalente.

(2)Schemele prevăzute la alin. (1) au la bază criteriile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

(3)România recunoaşte certificarea acordată de celelalte state membre în conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (2).

Art. 24^4. – Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale cu responsabilităţi în domeniul promovării energiei din surse regenerabile organizează programe adecvate de informare, de sensibilizare, de îndrumare sau de formare cu privire la avantajele şi aspectele practice ale dezvoltării şi utilizării energiei din surse regenerabile.

9.După Notă se introduce anexa "Criterii aferente schemelor de certificare a instalatorilor", prevăzută în anexa la prezenta ordonanţă.

Articolul II

Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă, se va republica după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

comerţului şi mediului de afaceri,

Adriean Videanu

p. Ministrul dezvoltării regionale şi turismului,

Gheorghe Răzvan Murgeanu,

secretar de stat

Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,

Bogdan Mănoiu

Preşedintele Autorităţii Naţionale de

Reglementare în Domeniul Energiei,

Iulius Dan Plaveti

Bucureşti, 30 august 2010.

Nr. 29.

Anexă

(Anexa la Legea nr. 220/2008)

Criterii aferente schemelor de certificare a instalatorilor

Articolul 1

Procesul de certificare sau calificare este transparent şi definit în mod clar.

Articolul 2

Instalatorii pentru pompa de căldură şi de biomasă şi pentru instalaţiile geotermale, termice solare şi cele fotovoltaice solare sunt certificaţi printr-un program de formare acreditat sau de către un organism de formare acreditat.

Articolul 3

Acreditarea programului sau a organismului de formare se realizează de către organisme desemnate. Organismul acreditat are obligaţia de a se asigura că programul de formare oferit de organismul de formare prezintă continuitate sau acoperire regională ori naţională. Organismul de formare trebuie să deţină dotări tehnice specifice pentru a oferi formare practică, inclusiv anumite echipamente de laborator sau facilităţi corespunzătoare pentru a asigura formarea practică. De asemenea, organismul de formare trebuie să ofere, pe lângă formarea de bază, cursuri scurte de perfecţionare privind problemele tipice, inclusiv noile tehnologii, pentru a permite perfecţionarea continuă în domeniul instalaţiilor. Pot avea calitatea de organism de formare producătorul instalaţiei sau al sistemului, institute sau asociaţii.

Articolul 4

Formarea care se încheie cu certificarea sau calificarea instalatorului include atât o parte teoretică, cât şi una practică. La finalul formării, instalatorul trebuie să deţină calificările necesare pentru instalarea echipamentelor şi sistemelor relevante în scopul de a îndeplini cerinţele clientului de performanţă şi fiabilitate ale acestora, de a-şi însuşi competenţe la un înalt nivel de calitate şi de a respecta toate codurile şi standardele aplicabile, inclusiv cele referitoare la energie şi etichetare ecologică.

Articolul 5

Cursul de formare se încheie cu un examen pentru obţinerea unui certificat sau a unei calificări. Examenul constă într-o probă practică de instalare corectă a cazanelor şi a cuptoarelor de biomasă, a pompelor de căldură, a instalaţiilor geotermale sau a instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare.

Articolul 6

Sistemele de certificare sau sistemele de calificare iau în considerare următoarele orientări:

1.Programele de formare acreditate ar trebui oferite instalatorilor cu experienţă la locul de muncă şi care au urmat sau urmează tipurile de formare menţionate în continuare:

a)în cazul instalatorilor de cazane şi cuptoare de biomasă: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal, instalator de ţevi şi conducte, instalator de instalaţii termice sau tehnician de instalaţii sanitare şi de încălzire sau de răcire;

b)în cazul instalatorilor de pompe de căldură: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal sau instalator de instalaţii frigorifice şi deţinerea calificării de bază ca electrician şi instalator de apă şi canal (tăierea ţevilor, sudarea manşoanelor de ţeavă, lipirea manşoanelor de ţeavă, izolarea, etanşarea garniturilor, verificarea scurgerilor şi instalarea sistemelor de încălzire sau de răcire);

c)în cazul instalatorului de instalaţii termice solare sau fotovoltaice solare: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal sau electrician, deţinerea calificării de bază ca instalator de apă şi canal, electrician şi calificare pentru lucrări de aplicare a învelişurilor în construcţii, inclusiv cunoştinţe de sudare a manşoanelor de ţeavă, lipire a manşoanelor de ţeavă, izolaţii, etanşare a garniturilor, verificare a scurgerilor la lucrările de apă şi canal, capacitate de a efectua racordări la reţea, familiarizare cu materialele de bază pentru acoperiri, metodele de descărcare în arc şi de sudare; sau d) un program de formare profesională care să îi ofere unui instalator calificările specifice, echivalente cu 3 ani de instruire în calificările menţionate la lit. a), b) sau c), inclusiv învăţământ la clasă şi la locul de muncă.

2.Partea teoretică a formării instalatorului pentru cuptoare şi cazane de biomasă ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de biomasă şi să cuprindă aspecte ecologice, combustibili din biomasă, logistică, protecţia împotriva incendiilor, dotări aferente, tehnici de ardere, sisteme de aprindere, soluţii hidraulice optime, compararea costurilor şi a rentabilităţii, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea cazanelor şi cuptoarelor de biomasă. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a standardelor europene în domeniul tehnologiei şi combustibililor din biomasă, de tipul peletelor, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare referitoare la biomasă.

3.Partea teoretică a formării instalatorilor de pompe de căldură ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de pompe de căldură şi să acopere resursele geotermale şi temperaturile surselor subterane din diferite regiuni, identificarea conductibilităţii termice a solurilor şi a rocilor, reglementări privind utilizarea resurselor geotermale, fezabilitatea utilizării pompelor de căldură în construcţii şi determinarea celui mai potrivit sistem de pompe de căldură, precum şi cunoştinţe privind cerinţele tehnice, siguranţa, filtrarea aerului, racordarea la sursa de căldură şi planul sistemului. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a standardelor europene pentru pompe de căldură, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare relevante. Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe esenţiale:

a)înţelegerea de bază a principiilor fizice şi de funcţionare a pompei de căldură, inclusiv a caracteristicilor circuitului pompei de căldură: contextul dintre temperaturile joase ale mediului absorbant de căldură, temperaturile mari ale sursei de căldură şi eficienţa sistemului, determinarea coeficientului de performanţă (COP) şi factorul de performanţă sezonieră (FPS);

b)înţelegerea componentelor şi a funcţionării lor în cadrul circuitului pompei de căldură, cum ar fi compresorul, ventilul de destindere, evaporatorul, condensorul, armăturile şi garniturile, uleiul de ungere, refrigerentul, supraîncălzirea şi subrăcirea şi posibilităţile de răcire în cazul pompelor de căldură;

c)capacitatea de a alege şi de a dimensiona componentele în situaţii tipice pentru domeniul instalaţiilor, inclusiv de a determina valorile tipice ale necesarului de frig pentru diferite clădiri şi pentru producerea de apă caldă pe baza consumului de energie, de a determina capacitatea pompei de căldură privind necesarul de frig pentru producerea de apă caldă, pentru masa de conservare a clădirii şi pentru furnizarea neîntreruptă de curent; determinarea componentei rezervor-tampon şi a volumului acesteia, precum şi integrarea unui al doilea sistem de încălzire.

4.Partea teoretică a formării instalatorilor pentru instalaţiile termice solare şi cele fotovoltaice solare ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de produse solare şi comparaţii între cost şi profitabilitate şi să cuprindă aspecte ecologice, componente, caracteristicile şi dimensionarea sistemelor care utilizează energie solară, selectarea de sisteme precise şi dimensionarea componentelor, determinarea necesarului de căldură, protecţia împotriva incendiilor, dotări aferente, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, cunoaşterea standardelor europene privind tehnologia şi certificarea, precum Solar Keymark, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare aferente. Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe esenţiale:

a)capacitatea de a lucra în condiţii de siguranţă, utilizând echipamentul şi uneltele necesare şi punând în aplicare codurile şi standardele de siguranţă şi capacitatea de a identifica pericolele legate de lucrările de energie electrică, apă şi canal, precum şi pericolele de altă natură asociate instalaţiilor solare;

b)capacitatea de a identifica sistemele şi componentele specifice pentru sistemele active şi pasive, inclusiv proiectarea lor mecanică, şi de a determina amplasarea componentelor, planul şi configuraţia sistemului;

c)capacitatea de a determina zona necesară pentru instalare, orientarea şi înclinarea încălzitorului de apă solar şi ale celui fotovoltaic solar, ţinând cont de umbră, de accesul solar, de integritatea structurală, de oportunitatea instalării din punctul de vedere al clădirii sau climei şi de identificarea diferitelor metode de instalare potrivite pentru tipurile de acoperiş şi proporţia echipamentelor necesare pentru instalare în cadrul sistemului; şi d) în special, pentru sistemele fotovoltaice solare, capacitatea de adaptare a schemei electrice, inclusiv determinarea curenţilor nominali proiectaţi, selectarea tipurilor corespunzătoare de conductori şi a valorilor nominale corespunzătoare pentru fiecare circuit electric, determinarea dimensiunii corespunzătoare, a valorilor nominale şi a locaţiilor pentru echipamentele şi subsistemele aferente şi selectarea unui punct corespunzător de interconectare.

5.Certificarea instalatorilor ar trebui să fie limitată în timp, astfel încât se recomandă un seminar sau un curs de perfecţionare pentru a se asigura continuitatea certificării.