Decizie nr. 202 din 17 octombrie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Ontiu Invest" - S.A. din Baia Mare în Dosarul nr. 1.490/2000 al Tribunalului Maramures.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor: Societatea Comercială "Ontiu Invest" - S.A. din Baia Mare, Camera de Comerţ şi Industrie Maramures şi Societatea Comercială "Solac Electrocasnice" - S.R.L. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal Îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca nefondata, deoarece apreciază ca art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, nu contravine prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.490/2000, Tribunalul Maramures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Ontiu Invest" - S.A. din Baia Mare într-un litigiu având ca obiect cererea formulată de Societatea Comercială "Solac Electrocasnice" - S.R.L. din Bucureşti pentru deschiderea procedurii de faliment împotriva autorului excepţiei de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2), art. 49, 51, 54 şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În legătură cu încălcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie se arata ca prin formularea sa generală textul criticat nu garantează dreptul de proprietate şi restrânge exerciţiul unor drepturi şi al unor libertăţi, "fără a se impune, drepturi garantate de normele de drept comun, în vigoare, care sunt substituite de legea specială", contravenind astfel şi prevederilor constituţionale ale art. 49. Se mai considera ca art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, încalcă, de asemenea, art. 51 şi 54 din Constituţie, întrucât "anihileaza sau se substituie prevederilor Codului de procedura civilă, Codului civil şi Codului comercial privind recuperarea unor debite, creanţe prin obţinerea unui titlu executor" şi "da posibilitatea unei persoane de rea credinţa sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi". Se arata, de asemenea, ca textul criticat, care permite lichidarea unei societăţi comerciale pentru o sumă modica, contravine art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie privind libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale.

Tribunalul Maramures, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece încetarea de plati nu este condiţionată nici de întinderea sumei datorate şi nici de numărul creditorilor, iar libertatea comerţului presupune comercianţi viabili care pot să facă faţa obligaţiilor de plată. Se mai arata ca prin declanşarea procedurii falimentului nu se ajunge imediat şi de fiecare data la radierea societăţii comerciale din registrul comerţului.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "textul invocat nu urmăreşte lichidarea debitorului, ci se margineste a da creditorilor dreptul de a cere deschiderea procedurii împotriva debitorilor aflaţi în încetare de plati. Textul nu se aplică automat, ci constituie numai începutul unei proceduri al carei scop principal este onorarea creanţelor comerciale".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, potrivit cărora "Orice creditor, care are o creanta certa lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plăţile".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca dispoziţiile acestui text de lege, ce dau posibilitatea oricărui creditor care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă sa formuleze la tribunal cerere introductivă împotriva unui debitor care a încetat plăţile timp de cel puţin 30 de zile, contravin art. 41 alin. (1) şi (2), art. 49, 51, 54 şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care prevăd:

–Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.",

–Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.";

–Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";

–Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.";

–Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

O prima critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea potrivit căreia art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, are o formulare generală şi restrânge exerciţiul unor drepturi şi al unor libertăţi care sunt garantate de normele dreptului comun, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) şi ale art. 49 din Constituţie.

Curtea Constituţională constata ca textul de lege criticat reglementează dreptul oricărui creditor de a formula cerere introductivă de deschidere a procedurii reorganizării judiciare împotriva unui debitor care timp de cel puţin 30 de zile a încetat plăţile. Introducerea cererii la tribunal nu determina în mod automat restrangerea exerciţiului unor drepturi ale debitorului sau executarea silită a debitului şi nici, asa cum susţine autorul excepţiei, lichidarea unei societăţi comerciale, ci este începutul unei proceduri de reorganizare judiciară administrate de judecătorul-sindic. Aceasta deoarece scopul Legii nr. 64/1995, republicată, este, potrivit art. 2 "[...] instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului, în încetare de plati, fie prin reorganizarea întreprinderii şi activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment".

Ca atare, procedura reorganizării judiciare şi a falimentului este o procedură specială de executare silită aplicabilă unui debitor care a încetat plăţile timp de cel puţin 30 de zile, procedura prin care se urmăreşte şi realizarea unei egalitati între creditori, întrucât fiecare dintre aceştia are dreptul la urmărirea debitorului sau. Or, dacă în materie comercială ar fi aplicabilă, asa cum susţine autorul excepţiei, procedura de drept comun prevăzută de Codul de procedură civilă pentru executarea silită, numai o parte din creditori şi-ar putea realiza creanţele, şi anume cei care au solicitat mai întâi executarea silită, ceea ce nu ar fi echitabil.

De altfel, Curtea constata ca procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 este instituită şi în interesul debitorului, care în acest mod este supus unei singure urmăriri silite, iar nu câte uneia sau chiar mai multor executări silite efectuate de fiecare creditor.

Asa fiind, Curtea respinge susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât debitorul îşi păstrează pe deplin exerciţiul drepturilor sale, dacă îşi declara intenţia de reorganizare şi de plată a creanţelor.

Pentru aceleaşi considerente urmează să fie respinsă şi susţinerea potrivit căreia art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, încalcă art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Curtea nu poate retine nici critica referitoare la încălcarea art. 51 din Constituţie, conform căruia "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", ci constata ca, dimpotriva, aceasta dispoziţie constituţională a fost respectata prin aplicarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995. republicată.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine ca textul criticat, având o formulare generală, "da posibilitatea unei persoane de rea-credinţa sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi", ceea ce ar contraveni art. 54 din Constituţie. Analizând aceasta sustinere, Curtea retine ca dispoziţiile acestui text constituţional nu sunt incidente în cauza. Într-adevăr, art. 54 prevede obligativitatea pentru cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizi de a-şi exercită cu buna-credinţa drepturile şi libertăţile constituţionale fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. Or, în speta este vorba despre exercitarea unui drept de natura legală, iar nu constituţională.

Cea de-a patra critica formulată consta în aceea ca dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate încalcă prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Şi aceasta sustinere urmează să fie respinsă. Curtea retine ca textul de lege criticat reglementează dreptul creditorului de a cere deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitorului aflat în încetare de plati timp de cel puţin 30 de zile, în contextul în care, asa cum s-a arătat deja, scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plati. În felul acesta se realizează respectarea întocmai a prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Ontiu Invest" - S.A. din Baia Mare în Dosarul nr. 1.490/2000 al Tribunalului Maramures.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2000.

PRE$EDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu