Decizie nr. 1.137 din 4 decembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ale art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic "Sidex" - S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Gheorghe Panţuru şi Spirache Neaţă în Dosarul nr. 425/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006. În acest sens, arată că acest text de lege nu asigură condiţiile unui proces echitabil faţă de acele persoane care sunt introduse în procedura insolvenţei ulterior deschiderii acesteia şi care sunt citate direct prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, deşi nu au calitatea de comerciant. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a acestor texte de lege, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 425/59/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ale art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic "Sidex" - S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Panţuru şi Spirache Neaţă cu prilejul soluţionării recursului formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Încheierii din 15 ianuarie 2007, pronunţată de judecătorul-sindic în Dosarul nr. 6.297/2006 al Tribunalului Arad, având ca obiect suspendarea procedurii insolvenţei.

În motivarea excepţiei autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 7 din Legea nr. 85/2006 este contrar dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, întrucât impun unei persoane fizice, care nu are calitatea de comerciant, obligaţia de a se abona la Buletinul procedurilor de insolvenţă şi de a urmări toate numerele acestui buletin pentru a vedea dacă a fost acţionat în justiţie de o terţă persoană. Această sarcină o consideră a fi excesivă, în contradicţie cu ideea de inviolabilitate a proprietăţii, nejustificată de protejarea unui interes legitim şi nepăstrând un just echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale individului. De asemenea, arată că, din cauza prevederilor insuficient de clare ale textelor criticate, instanţele de judecată nu mai comunică niciun înscris depus de părţi la dosar decât prin intermediul acestui buletin, astfel că nu mai poate fi formulată o apărare corespunzătoare. În ceea ce priveşte art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, arată că acesta este contrar dreptului la un proces echitabil, sub aspectul asigurării egalităţii de arme a părţilor, întrucât prevede doar pentru AVAS beneficiul scutirii de taxe de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe, iar nu şi pentru partea adversă. Art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 este contrar art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, deoarece, după cum se arată în nota de fundamentare a acestei ordonanţe, scutirea AVAS de la plata taxelor judiciare ar fi trebuit să aibă un caracter temporar, iar nu permanent, şi, mai mult, nu este justificată de existenţa unei situaţii extraordinare. De asemenea, arată că legislaţia Uniunii Europene şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu împărtăşesc ideea creării unei situaţii privilegiate instituţiilor de stat în raport cu cetăţenii Uniunii.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 85/2006 este întemeiată, acest text de lege fiind contrar dreptului de acces liber la justiţie. În legătură cu aceasta, arată şi că dreptul la un proces echitabil presupune, în concordanţă cu dreptul la apărare, încunoştinţarea oricărei persoane în mod cert despre existenţa unui litigiu în care este implicat, într-o modalitate şi într-un termen rezonabile pentru a nu fi prejudiciate drepturile. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte două texte de lege referitoare la scutirea AVAS de plată taxelor judiciare, arată că aceasta este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, arată că citarea părţilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă este justificată de necesitatea facilitării şi asigurării celerităţii în desfăşurarea procedurii insolvenţei, iar specificul acestei proceduri justifică tratamentul juridic diferenţiat sub aspectul citării părţilor. De asemenea, consideră că este asigurat accesul liber la justiţie, de vreme ce fiecărui creditor i se comunică, conform Codului de procedură civilă, sentinţa de deschidere a procedurii şi notificarea în care sunt precizate toate termenele procedurale, iar persoanele interesate pot accesa prin intermediul site-ului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o serie de informaţii utile privind debitorii împotriva cărora s-a deschis procedura insolvenţei. Tarifele percepute pentru achiziţionarea buletinului sunt justificate de necesitatea de a acoperi costurile de editare/publicare a acestuia ori de întreţinerea şi dezvoltarea sistemului informatic prin care acesta este făcut public. În ceea ce priveşte art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, invocând considerentele reţinute de Curtea Constituţională în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că art. 7 din Legea nr. 85/2006 este contrar dispoziţiilor art. 16, ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 124 din Constituţie, instituind o discriminare pe criteriul averii, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă. Astfel, lipsa posibilităţilor materiale de a plăti taxele care asigură accesul la Buletinul procedurilor de insolvenţă creează premisele acestei discriminări, restrângând în acelaşi timp accesul liber la justiţie. Restrângerea acestor drepturi nu este justificată nici de existenţa cauzelor prevăzute la art. 53 din Constituţie. Cât priveşte celelalte texte de lege criticate de autorul excepţiei, consideră că acestea sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, şi ale art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aşa cum a fost modificat prin art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic "Sidex" - S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 2 iunie 2005 şi aprobată prin Legea nr. 294/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005. În sfârşit, autorii excepţiei critică şi separat, pentru motive de neconstituţionalitate extrinsecă, dispoziţiile art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 7 din Legea nr. 85/2006: "(1) Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolvenţă va fi realizat şi în formă electronică.

(2)În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii exprese prevăzute de prezenta lege.

(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

(4)În cazul în care debitorul este o societate tranzacţionată pe o piaţă reglementată, judecătorul-sindic va comunică Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare hotărârea de deschidere a procedurii.

(5)Formatul şi conţinutul-cadru ale actelor care se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi ale dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare şi comunicare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei şi sunt utilizate în mod obligatoriu de toţi participanţii la procedură.

(6)Notificările, cu excepţia cazului în care sarcina notificării aparţine altor organe care aplică procedura, şi convocările prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.

(7)Creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor sunt prezumaţi că au în cunoştinţă termenele prevăzute la art. 62 ori la art. 107, 108 sau 109, după caz, şi nu vor mai fi citaţi.

(8)În vederea publicării citaţiilor, convocărilor şi notificărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, după deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege, se editează Buletinul procedurilor de insolvenţă, publicaţie editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

(9)Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.";

–Art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aşa cum a fost modificat prin art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005: "Cererile formulate de A.V.A.S. şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe."

Autorii excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi; art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie; art. 24 referitor la dreptul la apărare; art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private; art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei; art. 127 privind caracterul public al şedinţelor de judecată; şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de emitere a ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, critică textele de lege şi prin prisma art. 20 din Constituţie raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură, a convocărilor şi a notificărilor se vor realiza prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Această prevedere are în vedere actele de procedură ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei şi, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, se aplică tuturor acelor persoane "ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate".

Anterior începerii procedurii, comunicarea actelor de procedură se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) coroborat cu art. 61 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, notificarea deschiderii procedurii insolvenţei se va face către creditori, debitor şi oficiul registrului comerţului sau, după caz, registrul societăţilor agricole ori alte registre conform prevederilor Codului de procedură civilă, publicându-se totodată, conform prevederilor art. 61 alin. (3), într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Excepţie de la această notificare vor face doar creditorii ce nu au putut fi identificaţi şi debitorii al căror sediu nu este cunoscut, pentru care notificarea se va face doar prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Curtea observă, aşadar, că legea instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă a situaţiei lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să îşi poată exercita dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, persoanele notificate vor fi citate şi li se vor comunică actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice. Astfel, prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 îşi găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenţei, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii, şi apare ca o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor.

Autorii excepţiei ridică însă problema dacă aceste norme speciale de procedură sunt în măsură să asigure exercitarea dreptului la apărare şi dreptul la un proces echitabil şi pentru acele persoane împotriva cărora se vor formula acţiuni ulterior deschiderii procedurii insolvenţei şi ale căror drepturi şi interese vor fi supuse spre soluţionare judecătorului-sindic. Este, spre exemplu, situaţia persoanelor a căror răspundere poate fi angajată, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru cauzarea stării de insolvenţă a debitorului şi care pot fi atât membri ai organelor de supraveghere sau de conducere a societăţii, dar şi alte persoane, cât şi situaţia unor terţi dobânditori ai unor bunuri sau valori ale debitorului, potrivit art. 80 din aceeaşi lege, terţi care pot fi de rea-credinţă sau de bună-credinţă. Din redactarea art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006, rezultă că aceste persoane vor fi citate prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă, fără nicio comunicare prealabilă a actelor de procedură potrivit Codului de procedură civilă.

Curtea observă că aceste persoane pot avea sau nu calitatea de comerciant, astfel că nu se poate justifica obligaţia tuturor acestora de a urmări Buletinul procedurilor de insolvenţă doar pentru simplul motiv că au încheiat un act juridic cu o persoană care poate fi supusă procedurii insolvenţei, cerinţa textului de lege fiind excesivă în acest caz.

Încălcarea dreptului la apărare este cu atât mai evidentă cu cât în cazul debitorilor şi creditorilor legea instituie trei modalităţi de notificare a deschiderii procedurii, inclusiv potrivit Codului de procedură civilă.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus, instituirea unor proceduri speciale, ţinând cont de specificul procedurii, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil. Cu toate acestea, în măsura în care realizarea drepturilor constituţionale este condiţionată de existenţa unor cerinţe excesive, nejustificate în mod obiectiv sau raţional, respectivele norme de procedură sunt neconstituţionale, încălcând în egală măsură dreptul la apărare şi prevederile art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

În consecinţă, Curtea apreciază că art. 7 din Legea nr. 85/2006 este neconstituţional în măsura în care este interpretat în sensul că persoanele împotriva cărora se va deschide o acţiune potrivit dispoziţiilor acestei legi ulterior deschiderii procedurii insolvenţei se vor cita direct prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, fără a beneficia de o primă comunicare a actelor de procedură potrivit Codului de procedură civilă, asemănător soluţiei consacrate pentru debitor şi creditori.

În ceea ce priveşte critica de constituţionalitate a prevederilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea observă că acest text de lege a mai fost supus controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 853 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, Curtea, invocând dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie, a arătat că "este atributul exclusiv al legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care-l prezintă aceste instituţii publice. În plus, această scutire îşi are justificarea în strânsa legătură cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare) a acţiunilor în justiţie promovate de acestea în interes public".

Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut şi că "scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe nu este de natură să contravină niciunuia din principiile statuate în art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie [...], întrucât, în cadrul procesului, ambele părţi beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil, judecat într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege".

În ceea ce priveşte constituţionalitatea art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, Curtea reţine că, în măsura în care pentru domeniul principal de reglementare sunt întrunite condiţiile de stare extraordinară şi de urgenţă a reglementării, faptul că actul normativ cuprinde şi o normă adiacentă care nu se circumscrie notei de fundamentare sub aspectul caracterului temporar al aplicării, dar are legătură cu domeniul reglementat, nu poate afecta constituţionalitatea acestei norme sau a ordonanţei de urgenţă.

De altfel, analizând constituţionalitatea art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate ca şi în prezenta cauză, prin decizia mai sus amintită Curtea a arătat că modificarea art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 constă în înlocuirea sintagmei "în legătură cu valorificarea activelor bancare" cu sintagma "în orice fel de cauze" şi a apreciat că această modificare a fost necesară şi urgentă pentru că în urma transformării Agenţiei pentru Valorificarea Activelor Bancare în Agenţia pentru Valorificarea unor Active ale Statului s-au lărgit şi diversificat atribuţiile sale, ca şi procesele în care este implicată, impunându-se extinderea sferei scutirilor.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Panţuru şi Spirache Neaţă în Dosarul nr. 425/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi constată că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt contrare art. 24 şi art. 53 din Constituţie, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar nu şi potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

2.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic "Sidex" - S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea