Decizie nr. 18 din 9 februarie 1999

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997, ridicată de Peiu Tudora în Dosarul nr. 2.119/1998 al Judecătoriei Barlad.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 1999 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 ianuarie 1999, apoi pentru data de 4 februarie 1999 şi 9 februarie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Barlad, prin Încheierea din 8 septembrie 1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, ridicată de Peiu Tudora într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea acţiunii introduse de Consiliul Local al Comunei Banca, reprezentat de primar, împotriva paratelor Peiu Tudora şi Babii Mandita, prin care se solicita constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de licitaţie, încheiat de autoarea excepţiei cu fostul C.A.P. Stoisesti.

În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin textelor art. 15 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 1 din Codul civil, care reglementează principiul neretroactivitatii legii. În felul acesta prevederile art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 nu se pot aplica unor situaţii juridice create înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. Legea nr. 169/1997 a intrat în vigoare din momentul publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997 şi urmează să fie aplicată începând cu această dată şi numai pentru situaţii juridice născute ulterior. Potrivit principiului stabilit în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi în art. 1 din Codul civil, legea civilă dispune numai pentru viitor, urmând a se aplică deci raporturilor juridice născute după adoptarea ei, nu şi celor anterioare. Actul de vânzare-cumpărare, în speta procesul-verbal de licitaţie, prin care parata Peiu Tudora a dobândit un apartament din Casa agronomului ce a aparţinut fostului C.A.P. Stoisesti, comuna Banca, judeţul Vaslui, a fost încheiat la data de 15 noiembrie 1991, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/1997.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca dispoziţiile art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 1 din Codul civil.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Curtea Constituţională s-a pronunţat, într-o ipoteza asemănătoare, în sensul constituţionalităţii prevederilor art. III alin. (1) lit. c) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, prin Decizia nr. 392/1997 referitoare la constituţionalitatea acesteia. Prin decizie, s-a statuat ca prevederile art. III alin. (1) lit. h), precum şi ale art. III alin. (1) lit. c) din Legea nr. 169/1997 nu fac decât să constate o nulitate preexistenta. Aceasta rezultă din încălcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 28 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, dispoziţii cu caracter imperativ.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 prevede că "sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, crese, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din Legea fondului funciar nr. 18/1991".

Potrivit art. 28 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991, "Construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale trec fără plata, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor şi în administrarea primăriilor".

Din analiza acestor reglementări legale rezultă ca imobilele afectate unor utilizări sociale sau culturale, care au aparţinut fostelor cooperative agricole de producţie, au trecut, o dată cu intrarea în vigoare a Legii fondului funciar, în proprietate publică, iar sancţiunea nulităţii absolute, în cazul nerespectării dispoziţiilor art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, este determinata de caracterul imperativ al acestei norme.

Ca urmare, se constata, în primul rând, ca sancţiunea nulităţii absolute în cazul încheierii actelor de înstrăinare a unor astfel de imobile se întemeiază pe insesi prevederile art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991.

În al doilea rând, se retine ca art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997, făcând referire la actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale, care au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, constata expres o nulitate absolută preexistenta.

Pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca între cele doua prevederi - art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 şi, respectiv, art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 - să fie o deosebire, iar noua reglementare să se aplice situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. În cazul de faţa însă sancţiunea este aceeaşi, astfel încât continuitatea exclude, prin ipoteza, retroactivitatea.

De altfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, s-a constatat constituţionalitatea tuturor dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

În consecinţa, prevederile art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997, care constata o nulitate preexistenta potrivit art. 28 din Legea fondului funciar, nu contravin principiului neretroactivitatii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13, alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 privind modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, ridicată de Peiu Tudora în Dosarul nr. 2.119/1998 al Judecătoriei Barlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 1999.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta