Convenţie nr. 105 din 25 iunie 1957

Notă *) Traducere.

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita, la 5 iunie 1957, în cea de-a 40-a sesiune a sa, după ce a examinat problema muncii forţate, care constituie al 4-lea punct pe ordinea de zi a sesiunii, după ce a luat nota de dispoziţiile Convenţiei asupra muncii forţate, 1930, după ce a luat nota de Convenţia din 1926 referitoare la sclavaj, care prevede că trebuie luate toate măsurile necesare pentru a evita ca munca forţată sau obligatorie sa nu conducă la condiţii analoage sclaviei, şi de Convenţia suplimentară din 1956 privind abolirea sclavajului, a traficului de sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclavajului care are ca obiect abolirea completa a servituţii şi robiei pentru datorii, după ce a luat nota de Convenţia asupra protecţiei salariului, 1949, care prevede că salariile vor fi plătite în mod regulat şi care interzice modalităţile de plată ce priveaza lucrătorul de posibilitatea reală de a inceta raportul de muncă, după ce a decis adoptarea altor propuneri referitoare la abolirea anumitor forme de muncă forţată sau obligatorie, care constituie o violare a drepturilor omului, prevăzute de Carta Naţiunilor Unite şi enunţate în Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, după ce a decis ca aceste propuneri sa ia forma unei convenţii internaţionale, adopta astăzi, 25 iunie 1957, convenţia de mai jos, care va fi denumita Convenţia privind abolirea muncii forţate 1957.

Articolul 1

Fiecare membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care ratifica prezenta convenţie se angajează sa aboleasca munca forţată sau obligatorie şi sa nu recurgă la ea sub nici o formă:

a)ca măsura de constrângere sau de educaţie politica ori ca sancţiune la adresa persoanelor care au exprimat sau exprima anumite opinii politice sau îşi manifesta opoziţia ideologica faţă de ordinea politica, socială sau economică stabilită;

b)ca metoda de mobilizare şi de utilizare a mainii de lucru în scopul dezvoltării economice;

c)ca măsura de disciplina a muncii;

d)ca pedeapsa pentru participarea la greve;

e)ca măsura de discriminare rasială, socială, naţionala sau religioasă.

Articolul 2

Fiecare membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care ratifica prezenta convenţie, se angajează sa ia măsuri eficiente în vederea abolirii imediate şi complete a muncii forţate sau obligatorii, asa cum este descrisă aceasta Ia art. 1 din prezenta convenţie.

Dispoziţii finale

Articolul 3

Ratificarile oficiale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Munci şi vor fi înregistrate de către acesta.

Articolul 4

1.Prezenta convenţie, nu îi va obliga decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii a căror ratificare va fi înregistrată de către directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.

2.Ea va intra în vigoare după 12 luni de la data la care ratificarile a doi membri vor fi fost înregistrate de directorul general.

3.În continuare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare membru, după 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.

Articolul 5

1.Fiecare membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, care a ratificat prezenta convenţie, poate să o denunţe la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a acesteia, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. Denunţarea nu va avea efect decât după un an de la înregistrarea actului.

2.Fiecare membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an de, la expirarea perioadei de 10 ani menţionate la paragraful precedent, nu va face uz de dreptul de denunţare prevăzut de prezentul articol va fi obligat pentru o noua perioada de 10 ani şi, în continuare, va putea sa denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute în prezentul articol.

Articolul 6

1.Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor, declaraţiilor şi denuntarilor care îi vor fi comunicate de către membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

2.Notificând membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea celei de-a doua ratificări care îi va fi fost comunicată, directorul general va atrage atenţia membrilor acesteia asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.

Articolul 7

Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării, în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificarile, declaraţiile şi actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente.

Articolul 8

La expirarea fiecărei perioade de 10 ani, începând cu data intrării în vigoare a prezentei convenţii, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a convenţiei.

Articolul 9

1.În cazul în care Conferinţa generală va adopta o noua convenţie având ca obiect revizuirea totală sau parţială a prezentei convenţii şi dacă noua convenţie nu dispune altfel:

a)ratificarea de către un membru a noii convenţii având ca obiect revizuirea va antrena, de plin drept şi independent de prevederile art. 5, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie asupra revizuirii sa fi intrat în vigoare;

b)începând de la data intrării în vigoare a noii convenţii având ca obiect revizuirea, prezenta convenţie va inceta să fie deschisă ratificării de către membri.

2.Prezenta convenţie va rămâne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru membrii care vor fi ratificat-o şi care nu vor ratifica convenţia având ca obiect revizuirea.

Articolul 10

Versiunile în limbile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare.