Convenţiei din 1979 asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, referitor la poluantii organici persistenti
──────────
Notă *) Protocolul a fost ratificat prin Legea nr. 271 din 23 iunie 2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 1 iulie 2003
PROTOCOLUL
Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, referitor la poluanţii organici persistenţi*)
*)Protocolul a fost ratificat prin Legea nr. 271/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea ll, nr. 470 din 1 iulie 2003, şi este reprodus în facsimil.
recunoscând că există legislaţii şi reglementări subregionale, regionale şi globale, inclusiv instrumente internaţionale care reglementează managementul deşeurilor periculoase, transportul lor transfrontier şi evacuarea acestora, în special Convenţia de la Basel privind controlul transportului transfrontier şi al evacuării deşeurilor periculoase,
ţinând seama că sursele dominante de poluare atmosferică ce contribuie la acumularea poluanţilor organici persistenţi sunt utilizarea anumitor pesticide, fabricarea şi utilizarea anumitor substanţe chimice şi obţinerea neintenţionată a anumitor substanţe în timpul operaţiilor de incinerare a deşeurilor, de combustie şi prelucrare a metalelor, dar şi sursele mobile,
conştiente că tehnicile şi practicile de management sunt disponibile pentru reducerea emisiilor de poluanţi organici persistenţi în aer,
înţelegând necesitatea unei abordări regionale cu un bun raport cost-eficienţă în combaterea poluării atmosferice,
constatând contribuţia importantă a sectoarelor private şi neguvernamentale la cunoaşterea efectelor în legătură cu poluanţii atmosferici persistenţi, a soluţiilor şi metodelor disponibile de reducere şi a rolului acestora în reducerea emisiilor poluanţilor organici persistenţi,
ţinând seama că măsurile luate pentru reducerea emisiilor poluanţilor organici persistenţi nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată sau o restricţie mascată în legătură cu competiţia şi comerţul internaţional,
luând în considerare datele ştiinţifice şi tehnice despre emisii, procesele atmosferice şi efectele poluanţilor organici persistenţi asupra sănătăţii umane şi mediului, precum şi costurile de reducere şi recunoscând necesitatea de a continua cooperarea ştiinţifică şi tehnica pentru a înţelege aceste probleme,
acceptând măsurile luate deja de unele Părţi la nivel naţional şi/sau în cadrul unor Convenţii internaţionale în legătură cu poluanţii organici persistenţi,
au convenit următoarele:
În sensul prezentului Protocol,
1.,,Convenţie" reprezintă Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, adoptată la Geneva la 13 noiembrie 1979;
2.,,EMEP" reprezintă Programul de cooperare privind supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi al poluanţilor atmosferici în Europa;
3.,,Organism Executiv" reprezintă Organismul Executiv al Convenţiei, constituit în baza art. 1O alin. (1) din Convenţie;
4.,,Comisie" reprezintă Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
5.,,Părţi" reprezintă, în cazul în care nu se prevede altfel, Părţile prezentului Protocol;
6.,,zona geografică a activităţilor EMEP" reprezintă zona definită la art. 1 alin. (4) din Protocolul Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi cu privire la finanţarea pe termen lung a Programului de cooperare privind supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi a poluanţilor atmosferici în Europa (EMEP), adoptat la Geneva la 28 septembrie 1984;
7.,,poluanţi organici persistenţi" (POP) reprezintă substanţele organice care:
(i)prezintă caracteristici toxice;
(ii)sunt persistente;
(iii)au capacitatea de bioacumulare;
(iv)pot fi transportate pe calea aerului dincolo de frontieră, la distanţe lungi, şi depuse;
(v)pot avea efecte negative importante asupra sănătăţii umane sau mediului aproape sau departe de sursele lor;
8.,,substanţă" reprezintă o singură specie chimică sau un număr de specii chimice care formează un grup specific care: (a) au proprietăţi similare şi sunt emise împreună în mediu; (b) formează un amestec comercializat în mod normal ca un singur articol;
9.,,emisie" reprezintă eliminarea unei substanţe dintr-o sursă punctiformă sau difuză în atmosferă;
10.,,sursă fixă" reprezintă orice construcţie, structură, dispozitiv, instalaţie sau echipament fix, care emite sau poate să emită poluanţi organici persistenţi, direct sau indirect, în atmosferă;
11.,,categorie de surse fixe majore" reprezintă orice categorie de surse fixe inclusă în anexa VIII;
12.,,sursă fixă nouă" reprezintă orice sursă fixă a cărei construcţie sau modificare substanţială a început după expirarea celor 2 ani de la data intrării în vigoare:
(i)a prezentului Protocol; sau (ii) a unei modificări la anexa III sau VIII, unde sursa fixă face obiectul prevederilor prezentului Protocol doar în temeiul modificării respective. Le revine autorităţilor naţionale competente obligaţia de a decide dacă o modificare este substanţială sau nu, luând în considerare anumiţi factori, cum ar fi efecte benefice ale modificării asupra mediului.
Articolul 2Obiectivul
Obiectivul prezentului Protocol este de a controla, reduce sau elimina evacuările, emisiile şi pierderile de poluanţi organici persistenţi.
Articolul 3Obligaţii fundament ale
1.Cu excepţia cazurilor de derogare de la aplicarea art. 4, fiecare Parte trebuie să ia măsuri eficiente pentru:
(a) a elimina producţia şi utilizarea substanţele enumerate în anexa I în conformitate cu cerinţele de punere în aplicare specificate în aceasta;
(b) (i) a garanta că atunci când substanţele enumerate în anexa I sunt distruse sau eliminate, distrugerea sau eliminarea lor se face într-un mod ecologic, ţinând seama de legislaţiile şi reglementările relevante subregionale, regionale şi globale care reglementează managementul deşeurilor periculoase şi eliminarea lor, în special Convenţia de la Basel pentru controlul transportului transfrontier al deşeurilor periculoase şi al eliminării lor;
(ii)a garanta că eliminarea substanţelor enumerate în anexa I se se efectuează pe plan intern, ţinând seama de cerinţele de mediu;
(iii)a garanta că transportul transfrontier al substanţelor enumerate în anexa I se desfăşoară într-un mod ecologic, luând în considerare legislaţiile şi reglementările subregionale, regionale şi globale aplicabile, care reglementează transportul transfrontier al deşeurilor periculoase, în special Convenţia de la Basel pentru controlul transportului transfrontier al deşeurilor periculoase şi al eliminării lor;
(c) a limita substanţele enumerate în anexa II la utilizările descrise, în conformitate cu cerinţele de punere în aplicare specificate în aceasta.
2.• Cerinţele specificate la alin. (1) lit. (b) intră în vigoare pentru fiecare substanţă la data la care producţia sau utilizarea substanţei respective a fost oprită, indiferent care dintre acestea este ulterioară.
3.Pentru substanţele enumerate în anexa I, II sau III, fiecare Parte trebuie să dezvolte strategii adecvate pentru identificarea articolelor încă în utilizare şi a deşeurilor ce conţin astfel de substanţe şi să ia măsuri adecvate pentru a garanta că acest gen de deşeuri şi articole, când devin deşeuri, sunt distruse sau eliminate într-un mod ecologic.
4.În sensul alin. (1) - (3), termenii „deşeu", ,,eliminare" şi „ecologic" trebuie interpretaţi în conformitate cu utilizarea acestor termeni din Convenţia de la Basel pentru controlul transportului transfrontier al deşeurilor periculoase şi al eliminării lor.
5.Fiecare Parte trebuie:
(a) să-şi reducă emisiile anuale totale pentru fiecare substanţă enumerată în anexa III în raport cu nivelul emisiei într-un an de referinţă, stabilit în acord cu respectiva anexă luând măsuri utile, adecvate situaţiei sale particulare;
(b) să aplice nu mai târziu de termenele specificate în anexa VI:
(i)cele mai bune tehnici disponibile, ţinând cont de anexa V, pentru fiecare sursă fixă nouă din cadrul unei categorii de surse fixe majore pentru care anexa V identifică cele mai bune tehnici disponibile;
(ii)valorile limită cel puţin la fel de stricte ca şi cele specificate în anexa IV pentru fiecare sursă fixă nouă din cadrul categoriei menţionate în respectiva anexă, ţinând cont de anexa V. O Parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor, dar care duc în general la niveluri echivalente ale emisiilor;
(iii)cele mai bune tehnici disponibile, ţinând cont de anexa V, pentru fiecare sursă fixă existentă în cadrul unei categorii de surse fixe majore pentru care anexa V identifică cele mai bune tehnici disponibile, atât timp cât acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic. O Parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor care duc în general la niveluri echivalente ale emisiilor;
(iv)valorile limită cel puţin la fel de stricte ca şi cele specificate în anexa IV pentru fiecare sursă fixă existentă din cadrul categoriei menţionate în respectiva anexă, atât timp cât acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic, ţinând cont de anexa
V. O Parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor, dar care duc în general la reduceri echivalente ale emisiilor;
(v)măsuri utile pentru a controla emisiile din surse mobile, ţinând cont de anexa VII.
6.În cazul surselor rezidenţiale de ardere, obligaţiile stabilite în alin. (5) lit. (b) pct.
(i)şi (iii) menţionează toate sursele fixe din această categorie, luate împreună.
7.Dacă, după aplicarea alin. (5) lit. (b), o Parte nu poate îndeplini cerinţele alin. (5) lit. (a) pentru o substanţă specificată în anexa III, aceasta este scutită de obligaţiile de la alin. 5 lit. (a) pentru substanţa respectivă.
8.Fiecare Parte realizează şi păstrează inventare de emisii pentru substanţele enumerate în anexa III şi culege informaţiile disponibile în legătură cu producţia şi vânzările substanţelor enumerate în anexele I şi II. În acest scop, Părţile· situate în zona geografică a EMEP utilizează metodologiile şi rezoluţia spaţială şi temporală menţionate de Organismul Executiv al EMEP, iar acele Părţi situate în afara zonei geografice a EMEP vor utiliza ca ghid metodologiile elaborate prin planul de lucru al Organismului
Executiv. Fiecare Parte raportează aceste informaţii în conformitate cu cerinţele de raportare stabilite în art. 9 de mai jos.
Articolul 4Derogări
1.Art. 3 alin. (1) nu se aplică acelor cantităţi de substanţă care urmează a fi utilizate în cercetările de laborator sau ca etalon de referinţă.
2.O Parte poate acorda o derogare de la art. 3 alin. (1) lit. (a) şi (c), pentru o anumita substanţă, cu condiţia ca derogarea să nu fie acordată sau utilizată într-un mod care ar submina obiectivele prezentului Protocol şi doar pentru următoarele scopuri şi în următoarele condiţii:
(a) pentru alte cercetări decât cele menţionate la alin. (1), dacă:
(i)nu este posibil ca o cantitate semnificativă de substanţă să ajungă în mediu în timpul utilizării propuse şi al eliminării ulterioare;
(ii)obiectivele şi parametrii unei astfel de cercetări sunt supuşi evaluării şi autorizării de către Parte; şi
(iii)în cazul unei evacuări importante de substanţă în mediu, derogarea va înceta imediat se vor lua măsuri cât mai potrivite de diminuare a emisiei şi se va efectua o evaluare a măsurilor de limitare a emisiei înainte de a relua cercetarea;
(b) pentru a face faţă unei urgenţe privind sănătatea publică, dacă:
(i)Partea nu poate lua măsuri adecvate alternative pentru a face faţă situaţiei;
(ii)măsurile luate sunt proporţionale cu magnitudinea şi gravitatea urgenţei;
(iii)se iau măsuri preventive adecvate pentru a proteja sănătatea umană şi mediul şi pentru a garanta că substanţa nu este folosită în afara zonei geografice supusă stării de urgenţă;
(iv)derogarea este acordată pentru o perioadă de timp care nu depăşeşte durata stării de urgenţă; şi
(v)la sfârşitul stării de urgenţă, orice stocuri de substanţe sunt supuse prevederilor art. 3 alin. (1) lit. (b);
(c) pentru o aplicare minoră considerată a fi esenţială de către Parte, dacă:
(i)derogarea este acordată pentru o perioadă de maxim 5 ani;
(ii)derogarea nu a fost acordată anterior de către Parte conform prezentului articol;
(iii)nu există soluţii alternative adecvate pentru utilizarea propusă;
(iv)Partea a estimat emisiile de substanţă ce rezultă prin derogare şi contribuţia lor la emisiile totale de substanţă ce provin de pe teritoriul Părţilor;
(v)s-au luat măsuri preventive corespunzătoare pentru a minimaliza emisiile în mediu;
(vi)la sfârşitul derogării, orice stocuri rămase de substanţă sunt supuse prevederilor art. 3 alin. (1) lit. (b);
3.În termen de cel mult 90 zile după acordarea derogării conform alin. (2), fiecare Parte trebuie să fumizeze un minimum de informaţii Secretariatului, după cum urmează:
(a) denumirea chimică a substanţei supuse derogării;
(b) scopul în care a fost acordată derogarea;
(c) condiţiile în care a fost acordată derogarea;
(d) durata de timp pentru care a fost acordată derogarea;
(e) persoanele sau organizaţiile care beneficiază de derogare; şi
(f) pentru derogarea acordată conform alin. (2) lit. (a) şi (c), emisiile de substanţă estimate ca rezultat al derogării şi o evaluare a contribuţiei lor la emisiile totale de substanţă ce provin de pe teritoriul Părţilor.
4.Secretariatul comunică tuturor Părţilor informaţiile primite conform alin. (3).
Articolul 5Schimbul de informaţii şi tehnologie
În conformitate cu propriile legi, reglementări şi practici, Părţile trebuie să creeze condiţii favorabile schimbului de informaţii şi tehnologie pentru a reduce producţia şi emisia de poluanţi organici persistenţi şi pentru a dezvolta alternative eficiente din punct de vedere al costurilor, promovând printre altele:
(a) contacte şi cooperare între organizaţii şi persoane competente din sectorul public şi privat, care sunt capabile să fumizeze tehnologie, servicii de proiectare şi inginerie, echipament sau mijloace financiare; -
(b) schimbul de informaţii şi accesul la informaţii cu pnv1re la dezvoltarea şi utilizarea soluţiilor de înlocuire a P.O.P., precum şi la evaluarea riscurilor pe care aceste
soluţii le prezintă pentru sănătatea umană şi mediu, şi cu privire la costurile economice şi sociale ale acestor soluţii de înlocuire;
(c) redactarea şi reactualizarea listelor ce aparţin autorităţilor desemnate de Părţi şi angajate în activităţi similare din alte instanţe internaţionale;
(d) schimbul de informaţii cu privire la activităţile desfăşurate în alte instanţe internaţionale.
Articolul 6Conştientizarea publicului
În conformitate cu propriile legi, reglementări şi practici, Părţile trebuie să promoveze difuzarea informaţiilor în rândul publicului larg, inclusiv în rândul celor care sunt utilizatori direcţi ai poluanţilor organici persistenţi.
Aceste informaţii pot include printre altele:
(a) informaţii, inclusiv etichetare, privind evaluarea riscurilor şi a pericolelor;
(b) informaţii despre reducerea riscurilor;
(c) informaţii pentru a încuraja eliminarea poluanţilor orgamc1 persistenţi sau o reducere a utilizării lor, inclusiv, acolo unde este cazul, informaţii despre managementul integrat al dăunătorilor, despre managementul integrat al recoltelor şi impactul economic şi social al acestei eliminări sau al acestor reduceri; şi
(d) informaţii despre soluţiile de înlocuire a poluanţilor organici persistenţi şi despre evaluarea riscurilor pe care aceste soluţii le prezintă pentru sănătatea umană şi mediu, despre impactul social şi economic al acestor soluţii.
Articolul 7Strategii, politici, programe, măsuri şi informa ţii
1.În termen de cel mult 6 luni de la data la care prezentul Protocol intră în vigoare, fiecare Parte dezvoltă strategii, politici şi programe pentru a-şi îndeplini obligaţiile conform prezentului Protocol.
2.Fiecare Parte trebuie:
(a) să încurajeze utilizarea tehnicilor de management fezabile din punct de vedere economic şf ecologic în legătură cu toate aspectele de utilizare, producţie, evacuare, procesare, distribuţie, manevrare, transport şi reprocesare a substanţelor supuse prezentului Protocol şi în legătură cu articolele, amestecurile şi soluţiile produse ce conţin astfel de substanţe;
(b) să încurajeze aplicarea altor programe de management pentru a reduce emisiile poluanţilor organici persistenţi, inclusiv programe benevole şi utilizarea instrumentelor economice;
(c) sa ia în considerare adoptarea unor politici şi măsuri suplimentare adaptate situaţiei sale particulare, care ar putea include abordări nereglementate;
(d) să facă eforturi ferme, fezabile din punct de vedere economic, pentru a reduce nivelurile substanţelor reglementate de prezentul Protocol, care sunt conţinute sub formă de impurităţi în alte substanţe, produse chimice sau articole fabricate, imediat ce s-a stabilit importanţa sursei;
(e) să ţină seama în cadrul programelor sale de evaluare a substanţelor de caracteristicile specificate la alin. (1) din Decizia Organismului Executiv 1998/2 privind informaţiile ce trebuie prezentate şi procedurile de adăugare a unor substanţe la anexele I, II sau III, inclusiv la orice modificare a acestora.
3.Părţile pot lua măsuri mai stricte decât cele prevăzute în prezentul Protocol.
Articolul 8Cercetare, dezvoltare şi monitorizare
Părţile trebuie să încurajeze cercetarea, dezvoltarea, monitorizarea şi cooperarea în legătură cu, dar nu exclusiv:
(a) emisiile, transportul pe distanţe lungi, nivelurile depunerilor şi modelarea lor, nivelurile existente în mediul biotic şi abiotic, elaborarea procedurilor pentru armonizarea metodologiilor relevante;
(b) căile de dispersie a poluanţilor şi inventarele lor în ecosisteme reprezentative;
(c) efectele poluanţilor asupra sănătăţii umane şi a mediului, inclusiv cuantificarea acestor efecte;
(d) cele mai bune tehnici şi practici, inclusiv cele din agricultură, şi tehnicile şi practicile de control al emisiilor folosite în mod curent de Părţi sau în curs de dezvoltare;
(e) metodologiile care permit luarea în considerare a factorilor socio-economici în evaluarea strategiilor alternative de control;
(f) o abordare pe baza efectelor, care include informaţii utile, inclusiv informaţii obţinute conform lit. (a) - (e) de mai sus, despre nivelurile poluanţilor îh mediu, despre căile lor de răspândire şi efectele lor asupra sănătăţii umane şi a mediului în scopul formulării strategiilor viitoare de control care vor ţine seama şi de factorii economici şi tehnologici;
(g) metodele de estimare a emisiilor naţionale, de planificare a viitoarelor emisii de diferiţi poluanţi organici persistenţi şi de evaluare a modului în care aceste estimări şi planificări pot fi utilizate pentru structurarea obligaţiilor viitoare;
(h) nivelurile substanţelor supuse prezentului Protocol, care sunt conţinute sub formă de impurităţi în alte substanţe, produse chimice sau articole fabricate şi importanţa acestor niveluri pentru transportul pe distanţe lungi, precum şi tehnicile de reducere a nivelurilor acestor impurităţi şi, în plus, nivelurile poluanţilor organici persistenţi produşi în timpul ciclului de viaţă a lemnului tratat cu pentaclorfenol.
Se va acorda prioritate cercetării substanţelor considerate a fi cel mai probabil supuse procedurilor specificate în art. 14 alin. (6).
Articolul 9Raportarea
1.In conformitate cu prevederile legale care reglementează confidenţialitatea informatiilor comerciale:
(a) fiecare Parte trebuie să raporteze Organismului Executiv, prin intermediul Secretarului executiv al Comisiei şi la intervale regulate stabilite de Părţile reunite în cadrul Organismului Executiv, informaţii despre măsurile luate pentru aplicarea prezentului Protocol;
(b) fiecare Parte din zona geografică a EMEP trebuie să raporteze la EMEP, prin intermediul Secretarului Executiv al Comisiei şi la intervale regulate stabilite de organismul director al EMEP şi aprobate de Părţile reunite în cadrul Organismului Executiv, informaţii despre nivelurile poluanţilor organici persistenţi utilizând metodologiile şi rezoluţia spaţială şi temporală menţionate de Organismul Executiv al EMEP. Părţile situate în afara zonei geografice a EMEP trebuie să furnizeze Organismului Executiv informaţii similare, dacă sunt solicitate în acest sens. Fiecare Parte trebuie să furnizeze şi informaţii despre nivelurile emisiilor de substanţe incluse în anexa III pentru anul de referinţă specificat în anexa respectivă.
2.Informaţiile care urmează să fie fumizate în conformitate cu alin. (1) lit. (a) trebuie să fie în conformitate cu o decizie privind forma şi conţinutul, care va fi adoptată de Părţi la o sesiune a Organismului Executiv. Termenii acestei decizii trebuie reanalizaţi, după caz, pentru a identifica orice element suplimentar privind forma şi conţinutul informaţiilor ce vor fi incluse în rapoarte.
3.Cu suficient timp înainte de fiecare sesiune anuală a Organismului Executiv, EMEP trebuie să fumizeze informaţii despre transportul pe distanţe lungi şi depunerile poluanţilor organici persistenţi.
Articolul 1O
EXAMINĂRI EFECTUATE DE PĂRŢI LA SESIUNILE ORGANISMULUI EXECUTIV
1.La sesiunile Organismului Executiv, conform art. 1O alin. (2) lit. (a) din Convenţie, Părţile examinează informaţiile furnizate de Părţi, EMEP şi alte organisme subsidiare, precum şi rapoartele Comitetului de aplicare menţionat în art. 11 din prezentul Protocol.
2.La sesiunile Organismului Executiv, Părţile examinează progresul înregistrat în realizarea obiectivelor stabilite în prezentul Protocol.
3.La sesiunile Organismului Executiv, Părţile examinează în ce măsură obligaţiile stabilite în prezentul Protocol sunt suficiente şi eficiente. Aceste examinări ţin seama de cele mai bune informaţii ştiinţifice disponibile despre efectele depunerii poluanţilor organici persistenţi, de evaluările dezvoltărilor tehnologice, de evoluţia situaţiei economice şi de modul de îndeplinire a obligaţiilor privind nivelurile emisiei. Procedurile, modelele şi calendarul acestor examinări sunt specificate de către Părţi la sesiunea Organismului Executiv. Prima examinare de acest tip trebuie încheiată în termen de cel mult 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului Protocol.
Articolul 11Respectarea obligaţiilor
Respectarea obligaţiilor ce revin fiecărei Părţi prin prezentul Protocol trebuie examinată în mod periodic. Comitetul de aplicare constituit prin Decizia Organismului Executiv 2/1997 la cea de-a 15-a sesiune trebuie să efectueze aceste examinări şi să raporteze Părţilor reunite în cadrul Organismului Executiv în conformitate cu dispoziţiile din anexa deciziei menţionate, inclusiv cu modificările acesteia.
Articolul 12Soluţionarea diferendelor
1.În cazul unui diferend între două sau mai multe Părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului Protocol, Părţile în cauză caută să soluţioneze diferendul prin negociere sau orice alt mijloc paşnic aflat la dispoziţia lor. Părţile aflate în dispută informează Organismul Executiv despre diferendul lor.
2.Atunci când ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezentul Protocol sau în orice alt momenf după aceea, o Parte care nu este o organizaţie de integrare economică regională poate declara într-un instrument scris prezentat Depozitarului că, pentru toate diferendele privind interpretarea sau aplicarea Protocolului, ea recunoaşte ca obligatoriu ipso facto şi fără un acord special una din cele două metode de soluţionare a diferendelor menţionate mai jos, sau ambele în raport cu orice Parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
(a) supunerea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie;
(b) arbitrajul în confonnitate cu procedurile care unneză a fi adoptate de Părţi la o sesiune a Organismului Executiv, cât mai curând posibil, într-o anexă privind arbitrajul.
O Parte care este o organizaţie de integrare economică regională poate face o declaraţie cu acelaşi efect în ceea ce priveşte arbitrajul în confonnitate cu procedurile menţionate la lit. (b).
3.O declaraţie făcută confonn alin. (2) rămâne în vigoare până când aceasta expiră conform propriilor tennene sau până la expirarea perioadei de 3 luni după ce s-a depus la Depozitar notificarea revocarii acestei declaraţii.
4.O nouă declaraţie, o notificare a revocării unei declaraţii sau de expirare a unei declaraţii nu trebuie să aducă atingere procedurilor angajate în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie sau a instanţei de arbitraj, cu excepţia cazului în care Părţile convin altceva.
5.Cu excepţia cazului în care Părţile în dispută au acceptat aceleaşi metode de soluţionare a diferendului confonn alin. (2), dacă, după expirarea unei perioade de 12 luni de la înştiinţarea unei Părţi de către o altă Parte privind existenţa unui diferend între ele, Părţile în cauză nu au fost în stare să soluţioneze diferendul lor prin mijtoacele menţionate la alin. (1), diferendul este supus unei concilieri la cererea uneia dintre Părţile în dispută.
6.În sensul alin. (5), se creează o comisie de conciliere. Comisia este compusă dintr un număr egal de membri desemnaţi de fiecare Parte implicată sau, dacă Părţile în conciliere împărtăşesc acelaşi interes, de către grupul împărtăşind acelaşi interes şi un preşedinte ales de comun acord de către membri astfel desemnaţi. Comisia elaborează o recomandare pe care Părţile în dispută o examinează cu bună credinţă.
Articolul 13Anexe
Anexele la prezentul Protocol fac parte integrantă din Protocol. Anexele V şi VII au valoare de recomandare.
Articolul 14Modificări
1.Fiecare Parte poate propune modificări la prezentul Protocol.
2.Moaificările propuse sunt inaintate în scris Secretariatului executiv al Comisiei, care le comunică tuturor Părţilor. Părţile discută modificările transmise de către Secretarul Executiv propuse la unnătoarea sesiune a Organismului Executiv, cu condiţia ca aceste propuneri să fi fost transmise Părţilor cu cel puţin 90 zile înainte.
3.Modificările la prezentul Protocol, inclusiv cele ale anexelor I-IV, VI şi VIII, sunt adoptate prin consens de către Părţile prezente la sesiunea Organismului Executiv şi intră în vigoare pentru Părţile care le-au acceptat, în a 90-a zi de la data la care două treimi din Părţi au depus la Depozitar instrumentele de acceptare a acestor modificări. Modificările intră în vigoare pentru orice altă Parte în a 90-a zi care urmează datei la care respectiva Parte a depus instrumentele de acceptare a modificărilor.
4.Modificările la anexele V şi VII sunt adoptate prin consens de către Părţile prezente la sesiunea Organismului Executiv. La expirarea a 90 de zile de la data comunicării către toate Părtile de către Secretarul executiv al Comisiei, o modificare a acestor Anexe îşi produce efectele pentru acele Părţi care nu au înaintat notificări Depozitarului în conformitate cu dispoziţiile alin. (5), cu condiţia ca cel puţin 16 Părţi să nu fi înaintat această notificare.
5.Orice Parte care nu poate aproba o modificare la anexele V sau VII trebuie să notifice Depozitarului în scris, într-un termen de 90 de zile începând de la data comunicării adoptării acesteia. Depozitarul va comunica fără întârziere tuturor Părţilor asupra primirii unei astfel de notificări. O Parte poate substitui, în orice moment, acceptarea notificării anterioare şi, după depunerea la Depozitar a unui instrument de acceptare, modificarea la această anexă intră în vigoare pentru Partea respectivă.
6.În cazul unei propuneri de modificare a anexelor I, II sau III prin adăugarea unei substanţe la prezentul Protocol:
(a) autorul propunerii furnizează Organismului Executiv informaţiile precizate în Decizia Organismului Executiv 2/1998, inclusiv în modificările acesteia;
(b) Părţile evaluează propunerea în concordanţă cu procedurile stabilite în Decizia Organismului Executiv 2/1998, inclusiv în modificările acesteia;
7.Orice decizie de modificare a Deciziei Organismului Executiv 2/1998 este adoptată prin consensul Părţilor reunite în cadrul Organismului Executiv şi îşi va produce efectele dupa 60 de zile de la data adoptării sale.
Articolul 15Semnarea
1.Prezentul Protocol este deschis pentru semnare la Aarhus (Danemarca) în zilele de 24-25 iunie 1998, apoi la sediul Naţiunilor Unite din New York până la 21 decembrie 1998, tuturor statelor membre ale Comisiei, precum şi statelor care au statut consultativ pe lângă Comisie în temeiul alin. (8) din Rezoluţia 36 (IV) a Consiliului Economic şi Social din-28 martie 1947 şi organizaţiilor de integrare economică regîonală constituite de state suverane membre ale Comisiei, având competenţe pentru negocierea, încheierea şi aplicarea acordurilor internaţionale în problemele menţionate în Protocol, sub rezerva ca statele şi organizaţiile implicate să fie Părţi ale Convenţiei.
2.În problemele care ţin de competenţa lor, aceste organizaţii de integrare economică regională îsi exercită, în nume propriu drepturile şi îşi îndeplinesc obligatiile atribuite prin prezentul Protocol statelor membre. În astfel de cazuri, statele membre ale acestor organizatii nu sunt abilitate să îşi exercite astfel de drepturi în mod individual.
Articolul 16Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
1.Prezentul Protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării de către semnatari.
2.Prezentul Protocol este deschis aderării tuturor statelor şi organizaţiilor care îndeplinesc cerinţele de la art. 15 alin. (1), începând de la 21 decembrie 1998.
Articolul 17Depozitarul
Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depuse la Secretarul General al ONU, care îndeplineşte funcţiile de Depozitar.
Articolul 18Intrarea în vigoare
1.Prezentul Protocol intră în vigoare în a 90-a zi de la data depunerii celui de al 16- lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
2.Pentru fiecare stat sau organizaţie menţionate la art. 15 alin. (1), care ratifică, acceptă sau aprobă prezentul Protocol sau aderă la acesta după depunerea celui de-al 16- lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, Protocolul intră în vigoare în a 90-a zi care urmează datei depunerii de către această Parte a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
Articolul 19Retragerea
În orice moment după 5 ani de la data la care prezentul Protocol a intrat în vigoare pentru o Parte, această Parte se poate retrage printr-o notificare scrisă adresată Depozitarului. Retragerea îşi produce efectul în a 90-a zi care urmează datei primirii notificării de către Depozitar sau la orice altă dată ulterioară care poate fi specificată în notificarea de retragere.
Articolul 20Texte autentice
Originalul prezentului Protocol, ale cărui texte în limbile engleză, franceză şi rusă sunt în egală măsură autentice se depune la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
DREPT care, subsemnaţii, pe deplin împuterniciţi, au semnat prezentul Protocol.
Adoptat la Aarhus (Danemarca), 24 iunie 1998.
SUBSTANŢE PROGRAMATE A FI ELIMINATE
Dacă nu se specifică altfel în prezentul Protocol, prezenta anexă nu se aplică substanţelor enumerate mai jos dacă acestea apar:
(i)ca substanţe contaminante în produse; sau (ii) în articole fabricate sau în folosinţă la data punerii în aplicare; sau (iii) ca substanţe chimice intermediare folosite doar local în fabricarea uneia sau mai multor substanţe şi care sunt astfel modificate din punct de vedere chimic. Dacă nu se specifică altceva, atunci fiecare obligaţie de mai jos are efect la data intrării în vigoare a Protocolului.
| Substantă ' | Cerinte de aplicare | |
| Stoparea procesului | Conditii ' | |
| Aldrin CAS: 309-00-2 | Productie | Nici una |
| Utilizare | Nici una | |
| Clordan CAS: 57-74-9 | Producţie | Nici una |
| Utilizare | Nici una | |
| Chlordecone CAS: 143-50-0 | Producţie | Nici una |
| Utilizare | Nici una | |
| DDT CAS: 50-29-3 | Producţie | 1. Stoparea producţiei de DDT pe o perioadă de un an după ce Părţile au ajuns la un consens legat de faptul că există soluţii de înlocuire a DDT pentru a proteja sănătatea publică împotriva unor boli ca malaria şi encefalita. 2. Cu privire la stoparea producţiei de DDT într-o perioadă cât mai apropiată, Părţile au hotărât că nu mai târziu de un an după data intrării în vigoare a prezentului Protocol şi apoi în mod periodic, dacă este necesar, şi în consultare cu OMS, TAO a ONU şi Programul pentru Mediu al ONU, să examineze dacă există soluţii fezabile de înlocuire a DDT şi dacă este cazul să promoveze comercializarea celor mai sigure şi economice solutii. |
| Utilizare | Nici una, cu exceptia celor identificate în anexa II. | |
| Dieldrin CAS: 60-57-1 | Productie | Nici una |
| Utilizare | Nici una | |
| Endrin CAS: 72-20-8 | Productie | Nici una |
| Utilizare | Nici una | |
| Heptaclor CAS: 76-44-8 | Productie | Nici una |
| Utilizare | Nici una, cu excepţia utilizării de către persoane autorizate în controlul furnicilor Solenopsis din cutiile industriale, de racord electric închise. Aceasta utilizare trebuie reevaluată prin prezentul Protocol nu mai târziu de 2 ani după data intrării în vigoare a acestui instrument. | |
| Hexabromobifenil CAS:36355-01-8 | Productie | Nici una |
| Utilizare | Nici una | |
| Hexaclorbenzen CAS: 118-74-1 | Producţie | Nici una, cu excepţia producţiei pentru un scop limitat, aşa cum este specificat într-o declaraţie depusă de o ţară cu economie în tranziţie la semnare sau aderare. |
| Utilizare | Nici una, cu excepţia unei utilizări limitate, aşa cum se menţionează într-o declaraţie depusă de o ţară cu economie în tranziţie la semnare sau aderare. | |
| Mirex CAS: 2385-85-5 | Producţie | Nici una |
| Utilizare | Nici una | |
| PCBat | Producţie | Nici una, cu excepţia ţărilor cu economie în tranziţie care vor stopa procesul de producţie cât mai curând posibil şi nu mai târziu de 31 decembrie 2005 şi care îşi exprimă intenţia de a face acest lucru într-o declaraţie ce va fi depusă împreună cu instrumentele lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. |
| Utilizare | Nici una, cu excepţia mentionată în anexa II. | |
| Toxafen CAS: 8001-35-2 | Producţie | Nici una |
| Utilizare | Nici una |
a/ Părţile sunt de acord să reevalueze prin Protocol, până la 31 decembrie 2004, producţia şi utilizarea terfenililor şi a "ugilec".
SUBSTANŢE CU RESTRICŢII LA UTILIZARE
Daca nu se specifică altfel în prezentul Protocol, prezenta anexă nu se aplică substanţelor enumerate mai jos, dacă acestea apar:
(i)ca substanţe contaminante în produse; sau (ii) în articole fabricate sau în folosinţă la data punerii în aplicare; sau (iii) ca substanţe chimice intermediare folosite doar local în fabricarea uneia sau mai multor substanţe şi care sunt astfel modificate din punct de vedere chimic. Dacă nu se specifică altceva, atunci fiecare obligaţie de mai jos are efect la data intrării în vigoare a Protocolului.
| Substanţă | Cerinte de aplicare | |
| Restrictii de utilizare | Condiţii | |
| DDT | 1 . Pentru protecţia sănătăţii publice 1 . Utilizare permisă doar în | |
| CAS:50-29- | împotriva unor boli ca malaria ş1 cadrul unei strategii de | |
| 3 | encefalita. management integrat al | |
| dăunătorilor şi doar în cantitatea necesară şi într-o perioadă de un | ||
| an după stoparea producţiei în 2. Ca o substanţă chimică intermediară acord cu anexa 1. | ||
| pentru producerea Dicofol 2. Această utilizare trebuie reevaluată în cel mult 2 ani după | ||
| data intrării în vigoare a prezentului Protocol. | ||
| HCH | HCH tehnic (adică izomeri mixaţi | |
| CAS:608- | HCH) se poate utiliza doar ca | |
| 73-1 | substanţă intermediară în producţia | |
| substantelor chimice. | ||
| Produsele în care cel puţin 99% din | Toate utilizările lindanului cu | |
| izomerul HCH este sub formă gamma | restricţii trebuie reevaluate | |
| (de ex. !indan, CAS:58-89-9) se pot | conform Protocolului în cel mult | |
| folosi doar pentru: | 2 ani după data intrării în vigoare | |
| 1. Tratarea seminţelor | a acestui instrument. | |
| 2. Aplicaţii/Utilizări pe sol urmate | ||
| imediat de o incorporare în stratul de | ||
| la suprafaţa solului. | ||
| 3. Tratament profesional şi industrial | ||
| la cherestea şi buşteni. | ||
| 4. Insecticid utilizat local pentru | ||
| sănătatea oamenilor şi a animalelor. | ||
| 5. Aplicaţii pe plantele tinere cu alte | ||
| mijloace decât cele aeriene, utilizate la | ||
| scară mică pentru peluze şi utilizarea | ||
| pentru pepiniere şi plante ornamentale | ||
| de interior şi exterior. | ||
| 6. Aplicaţii interioare în industrie şi | ||
| gospodării. | ||
| PCBa1 | PCB-uri utilizate la data intrării în vigoare sau fabricate până la 31 decembrie 2005 în conformitate cu prevederile anexei I. | Părţile trebuie să facă eforturi care să conducă la: (a) stoparea procesului de utilizare a PCB-urilor identificabile în echipamente (adică transformatoare, condensatoare sau alte recipiente ce conţin rezerve de lichid rezidual) ce conţin PCB-uri într- un volum mai mare de 5 dm3 şi care au o concentraţie PCB de 0,05% sau mai mare, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 31 decembrie 201O sau 31 decembrie 2015 pentru ţările cu economie în tranziţie; (b) distrugerea sau decontaminarea într-un mod ecologic a tuturor lichidelor PCB menţionate la lit. (a) şi a altor lichide PCB ce conţin mai mult de 0,005% PCB-uri, dar care nu se află în echipamente cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2015, sau 31 decembrie 2020 pentru ţările cu economie în tranziţie; şi (c) decontaminarea sau distrugerea echipamentelor menţionate la lit. (a) într-un mod ecologic. |
a/ Părţile convin să reevalueze conform Protocolului, pana la 31 decembrie 2004, producţia şi utilizarea terfenililor policloruraţi şi a "ugilec".
SUBSTANŢE MENŢIONATE ÎN ART. 3 ALIN. (5) LIT. (a) ŞI ANUL DE REFERINTĂ PENTRU RESPECTAREA OBLIGATIEI
' '
| Substantă | Anul de referintă |
|---|---|
| HAPa1 | 1990; sau un alt an din 1985 până în 1995 inclusiv, specificat de o Parte la ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. |
| Dioxine/furani "1 | 1990; sau un alt an din 1985 până în 1995 inclusiv, specificat de o Parte la ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. |
| Hexaclorbenzen (HCB) | 1990; sau un alt an din 1985 până în 1995 inclusiv, specificat de o Parte la ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. |
a/ Hidrocarburi aromatice policiclice (HAPuri): în scopul inventarierii emisiilor, se utilizează patru compuşi indicatori, şi anume: benzo(a)piren, Benzo(b)fluoranthen, benzo(k)fluoranthene şi indeno(l ,2,3-cd)piren.
b/ Dioxine şi furani (PCDD/F): Dibenzo-p-dioxinele policlorurate (PCDD) şi dibenzofuranii policloruraţi (PCDF) sunt compuşi aromatici, triciclici formaţi din două inele de benzen, care sunt legaţi prin 2 atomi de oxigen în PCDD şi printr-un atom oxigen în PCDF şi ai căror atomi-hidrogen pot fi înlocuiţi cu până la 8 atomi de clor.
VALORI LIMITĂ PENTRU PCDD/F CARE PROVIN DIN SURSE FIXE MAJORE
I. INTRODUCERE
1.În anexa III a prezentului Protocol se dă o definiţie a dioxinelor şi a furanilor (PCDD/F).
2.Valorile limită sunt exprimate în ng/m3 sau mg/m3 în raport cu condiţiile normale (273,15 K, 101,3 kPa şi gaze uscate).
3.Valorile limită sunt în raport cu situaţia normală de funcţionare, inclusiv procedurile de pornire şi oprire, numai dacă nu au fost diferite limite specifice pentru acele situaţii.
4.Prelevarea de probe şi analiza tuturor poluanţilor sunt executate conform standardelor s_tabilite de Comitetul European de Reglementare (CEN),. Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) sau de metodele de referinţă corespunzătoare din USA sau Canada. În aşteptarea elaborării standardelor CEN sau ISO, se aplică standardele naţionale.
5.În scopul verificării, interpretarea rezultatelor de măsurare în raport cu valoarea limită trebuie să ia în calcul inexactitatea metodei de măsurare. Se consideră că o valoare limită este respectată dacă rezultatul măsurării din care s-a scăzut inexactitatea metodei de măsurare nu depăşeşte valoarea respectivă.
6.Emisiile diferitelor substanţe asemănătoare cu PCDD/F sunt fumizate în echivalenţi de toxicitate (TE) în comparaţie cu 2,3,7,8-TCDD, utilizând sistemul propus de Comitetul pentru provocările societăţii moderne al NATO (NATO-CCMS) din 1988.
II. VALORI LIMITĂ PENTRU SURSELE FIXE MAJORE
7.Următoarele valori-limită, care corespund unei concentraţii de 11% 02 în gazele de ardere, se aplică următoarelor tipuri de incineratoare:
deşeuri solide orăşeneşti (incinerator cu capacitate de ardere mai mare de 3 tone/oră)
–O,1 ng TE/m3
deşeuri solide medicale (incinerator cu capacitate de ardere mai mare de I tonă/oră)
–0,5 ng TE/m3
deşeuri periculoase (incinerator cu capacitate de ardere mai mare de 1 tonă/oră)
–0,2 ng TE/m3
CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE PENTRU CONTROLUL EMISIILOR DE POLUANŢI CARE PROVIN DE LA SURSE FIXE MAJORE
I. INTRODUCERE
I. Scopul prezentei anexe este de a oferi Convenţiei indicaţii pentru a determina cele mai bune tehnici disponibile şi pentru a se achita de obligaţiile ce le revin conform art. 3 alin. (5) din Protocol.
2.Se înţelege prin „cele mai bune tehnici disponibile" stadiul de dezvoltare cel mai eficient şi avansat al activităţilor şi modurile lor de exploatare, care indică capacitatea practică a tehnicilor speciale de a forma, în principiu, baza valorilor limită de emisie ce ar trebui respectate, iar când acest lucru este imposibil, trebuie să se reducă în general emisiile şi impactul acestora asupra mediului în ansamblu:
„tehnici" reprezintă atât tehnologia utilă, cât şi modul în care instalaţia este concepută, construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune.
tehnici „disponibile" reprezintă tehnicile puse la punct pe o scară care permite întrebuinţarea lor în sectorul industrial pertinent, în condiţii economice şi tehnice viabile, ţinând cont de costuri şi avantaje, de faptul că aceste tehnici sunt sau nu utilizate sau produse pe teritoriul Părţii în cauză, pentru ca cel care le exploatează să aibă acces la ele în condiţii convenabile.
„cele mai bune" tehnici reprezintă tehnicile cele mai eficiente care permit un nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblu.
Pentru a determina cele mai bune tehnici disponibile s-a convenit să se acorde o atenţie specială, în general sau în cazuri speciale, factorilor enumeraţi mai jos, ţinând cont de costurile şi avantajele probabile ale măsurii analizate şi de principiile de precauţie şi prevenire:
utilizarea unei tehnologii puţin poluante; utilizarea de substanţe mai puţin periculoase;
recuperarea şi reciclarea unei mari Părţi din substanţele produse şi utilizate în proces şi din deşeuri;
procedeele, mijloacele sau metodele de exploatare comparabile care au fost experimentate cu succes la scară industrială;
progresele tehnologice şi evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice; natura, efectele şi volumul emisiilor în cauză;
datele punerii în funcţiune a instalaţiilor noi sau existente;
perioada necesară pentru punerea în funcţiune a celor mai bune tehnici disponibile;
consumul de materii prime (şi apă) şi tipul materiilor prime utilizate în procedeu şi eficacitatea sa energetică;
necesitatea prevenirii sau reducerii la minimum a impactului global al emisiilor asupra mediului şi riscurilor poluării mediului;
necesitatea prevenirii accidentelor şi reducerii la minimum a consecinţelor acestora asupra mediului.
Noţiunea de cea mai bună tehnică disponibilă nu vizează indicarea unei tehnici sau a unei tehnologii speciale, ci faptul de a se ţine cont de caracteristicile tehnice ale instalaţiei în cauză, de poziţia sa geografică şi de starea mediului la nivel local.
3.Informaţiile referitoare la eficacitatea şi costul reducerii emisiilor sunt extrase din documentele primite şi verificate de Echipa specială şi Grupul de lucru pregătitor pentru POP. Dacă nu se specifică altfel, tehnicile menţionate sunt considerate ca având validitate demonstrată prin experienţa practică.
4.Experienţa care se capătă pe baza instalaţiilor noi ce fac apel la tehnici cu poluare redusă şi la modernizarea instalaţiilor existente este într-o continuă creştere. Astfel, este necesar să se dezvolte şi să se modifice periodic textul anexei. Cele mai bune tehnici disponibile pentru instalaţiile noi pot fi folosite pentru instalaţiile existente, cu condiţia să existe o perioadă de tranziţie şi să fie adaptate.
5.Prezenta anexă conţine descrierea unor măsuri pentru controlul emisiilor cu cost şi eficienţă variabilă. Alegerea măsurilor aplicabile în fiecare caz depinde de un număr de factori, între care: situaţia economică, infrastructura şi capacitatea tehnologică şi, eventual, măsurile de control a poluării atmosferice deja în vigoare.
6.Cei mai importanţi POP emişi de surse fixe sunt:
(a) policlorodibenzo-p-dioxin/furan (PCDD/ PCDF);
(b) hexaclorbenzen (HCB);
(c) hidrocarburi aromatice policiclice (HAP).
Definiţiile corespunzătoare sunt prezentate în anexa III a prezentului Protocol.
II. SURSE FIXE MAJORE DE EMISII POP
7.Emisiile de PCDD / PCDF îşi au originea în procesele termice care implică materii organice şi clor; acestea rezultă dintr-o ardere incompletă sau din anumite reacţii chimice. Principalele surse fixe de PCDD / PCDF sunt:
(a) incinerarea deşeurilor, inclusiv coincinerarea;
(b) procesele metalurgice termice, de exemplu producerea aluminiului şi a altor produse neferoase, producerea fierului şi oţelului;
(c) instalaţiile de ardere care produc energie;
(d) încălzirea rezidenţială;
(e) anumite procese de obţinerea substanţelor chimice care degajă produşi intermediari şi subproduşi.
8.Sursele fixe majore de emisii HAP sunt:
(a) încălzirea locuinţelor cu lemn şi cărbune;
(b) focurile în aer liber, cum ar fi focul pentru arderea gunoaielor, incinerarea pădurilor, curăţarea terenului prin arderea miriştii după recoltare;
(c) cocsificarea şi fabricarea anozilor;
(d) producerea de aluminiu (prin procedeul Soederberg); şi
(e) instalaţiile pentru conservarea lemnului, excepţie făcând Părţile pentru care această categorie nu contribuie în mod substanţial la emisiile totale de HAP (definite în anexa III);
9._ Emisiile de HCB au la origine aceleaşi procese termice şi chimice ca şi emisiile de PCDD I PCDF, iar mecanismul de formare este analog. Sursele majore de emisie de HCB sunt:
(a) instalaţiile de incinerare a deşeurilor, instalaţiile de coincinerare;
(b) sursele termice ale industriei metalurgice;
(c) arderea în cuptoare a combustibililor care conţin clor.
III. METODE GENERALE DE CONTROL A EMISIILOR POP
1O. Există mai mulţi factori de control sau de prevenire a emisiilor de POP ce provin de la surse fixe. Se pot cita, de exemplu, înlocuirea materiilor prime, modificarea proceselor (sunt incluse controlul operaţiilor şi întreţinerea) şi modernizarea instalaţiilor existente. Următoarea listă care indică măsurile disponibile, care pot fi folosite separat sau împreună:
(a) înlocuirea materiilor prime care sunt POP sau dacă este o legătură directă între aceşti produşi şi emisiile POP provenind de la sursă;
(b) cele mai bune practici ecologice, cum ar fi o bună organizare internă, programe de întreţinere preventivă, etc. sau transformarea sistemelor închise (cocserii sau folosirea electrozilor inerţi în electroliză);
(c) modificarea proceselor, pentru asigurarea combustiei complete şi, aşadar, prevenirea formării poluanţilor organici persistenţi, prin controlul parametrilor ca: temperatura de incinerare sau timpul de staţionare;
(d) purificarea gazelor de combustie, de exemplu, prin incinerare sau oxidare termică sau catalitică, desprăfuire sau adsorpţie;
(e) tratarea reziduurilor, deşeurilor sau nămolului de epurare, de exemplu prin tratament termic sau transformare în material inert.
11.Nivelurile de emisie fumizate pentru diferite măsuri în tabelele 1, 2, 4, 5, 6, 8, 9, se referă, în general, la cazuri precise. Cifrele sau intervalele indică nivelurile de emisie
exprimate în procente din valorile limită de em1s1e, obţinute utilizând tehnicile convenţionale.
12.Raportul cost-eficienţă poate fi evaluat în funcţie de costul total pe an şi pe unitatea de reducere a emisiilor (investiţii şi costuri de exploatare înglobate). Trebuie luat în considerare costul măsurilor pentru reducerea emisiilor POP în contextul economiei, în mod global, ţinându-se cont, de exemplu, de impactul măsurilor anti-emisie şi de costurile de producţie. Dat fiind numărul parametrilor care intră în joc, cifrele referitoare la cheltuielile pentru investiţii şi costurile pentru exploatare depind de conjuctura fiecărui caz.
IV. TEHNICI PENTRU REDUCEREA EMISIILOR PCDD/PCDE
A. Incinerarea deşeurilor
13.Incinerarea deşeurilor include incinerarea deşeurilor urbane, a deşeurilor periculoase, a deşeurilor medicale şi a nămolului de epurare.
14.Principalele măsuri pentru reducerea emisiilor PCDD/PCDF ce provin din incinerarea deşeurilor sunt:
(a) măsuri primare referitoare la deşeurile incinerate;
(b) măsuri primare referitoare la procesul termic;
(c) măsuri de control pentru parametrii fizici ai procesului de combustie şi ai efluenţilor gazoşi (trepte de temperatură, viteză de răcire, conţinut de oxigen, etc.).
(d) purificarea gazelor de combustie;
(e) tratarea reziduurilor din procesul de purificare.
15.Măsurile primare referitoare la deşeurile din incinerare. Măsurile care acţionează asupra deşeurilor supuse incinerării, prin reducerea substanţei halogenate şi înlocuirea lor prin substanţe nehalogenate, nu corespund cazurilor de incinerare a deşeurilor urbane sau deşeurilor periculoase. Este mult mai eficient să se modifice procedeul de incinerare şi măsurile secundare de purificare a gazelor de combustie. Managementul deşeurilor este o măsură primară utilă de reducere a deşeurilor, care oferă avantajul reciclării. De aici rezultă o reducere indirectă a emisiilor de PCDD/PCDF ca urmare a diminuării cantităţii de deşeuri ce vor fi incinerate.
16.Modificarea procesului de incinerare ce vizează optimizarea condiţiilor de combustie (temperatura de 850°C sau mai ridicată, calculul aportului de oxigen în funcţie de puterea calorică şi consistenţa deşeurilor, controlul timpului de staţionare - în jur de 2 secunde pentru 850°C- şi al turbulenţei gazelor, eliminarea zonelor de gaze reci în incinerator, etc.) este o măsură importantă care permite o reducere eficientă a emisiilor
PCDD/PCDF. Incineratoarele cu pat fluidizat permit menţinerea unei temperaturi inferioare celei de 850°C, având un nivel de emisie satisfăcător. Incineratoarele existente trebuie reamenajate sau înlocuite; această soluţie nu este viabilă din punct de vedere economic în toate statele. Conţinutul de carbon din cenuşă trebuie redus la minimum.
17.Măsuri care se aplică gazelor de combustie. Măsurile de mai jos permit o scădere a concentraţiei PCDD/PCDF din gazele de combustie. Sinteza „de novo" are loc la o temperatură de 250°C - 450°C. Aceste măsuri se impun pentru obţinerea unor anumite niveluri la ieşirea din circuit:
(a) răcirea gazelor de combustie (măsură foarte eficientă şi relativ puţin costisitoare);
(b) adăugarea de agenţi inhibitori, cum ar fi trietanolamina sau trietilamina (care pot reduce oxizii de azot), dar nu trebuie neglijate reacţiile secundare din motive de securitate;
(c) utilizarea mijloacelor de captare a pulberilor ce funcţionează la temperaturi situate între 800 - 1OOO C (filtre ceramice sau cicloane, de exemplu);
(d) folosirea sistemelor cu descărcare electrică la temperatură scăzută;
(e) prevenirea depunerii de cenuşă uşoară în dispozitivul de evacuare a gazelor de combustie.
18.Metodele de purificare a gazelor de combustie sunt:
(a) utilizarea desprăfuitoarelor clasice pentru reducerea emisiilor de PCDD/PCDF fixate pe particule;
(b) reducerea selectivă, catalitică (RCS) sau necatalitică (RNCS);
(c) adsorbţia pe cocs sau cărbune activ în sistemele cu pat fix sau fluidizat;
(d) folosirea diferitelor metode de absorbţie şi optimizare a sistemelor de purificare - spăfare prin utilizarea unor amestecuri de cărbune activ, cocs activ, soluţii de var şi de calcar în reactori cu pat fix, mobil sau fluidizat. Randamentul de extracţie al PCDD/PCDF în stare gazoasă poate fi ameliorat prin aplicarea pe suprafeţele filtrului cu sac a unui prim strat de cocs activ.
(f) folosirea metodelor de combustie catalitică care utilizează diferite tipuri de catalizatori (Pt/AbO3 sau catalizatori cupru-cromit cu promotori diferiţi pentru a stabiliza zona de suprafaţă şi a reduce uzura catalizatorului).
19.Prin metodele menţionate se pot reduce emisiile de PCDD/PCDF în gazele de combustie la O,1 ngET/m3. Se va urmări, în sistemele care utilizează absorbanţi sau filtre cu cărbune activ sau cocs, ca praful de cărbune conţinut să nu determine creşterea emisiilor de PCDD/PCDF în aval. De reţinut că absorbanţii şi desprăfuitoarele situate în amonte de catalizatori (tehnica de reducere catalitică selectivă) produc reziduuri încărcate cu PCDD/PCDF, care necesită, de asemenea o retratare sau eliminare conform normelor.
20.Compararea diferitelor măsuri de reducere a emisiilor de PCDD/PCDF în gazele de combustie este foarte complexă. Tabelul corespunzător acestei comparări cuprinde o întreagă gamă de instalaţii industriale, de capacităţi şi configuraţii diverse. Parametrii de cost ţin cont şi de măsurile de reducere a altor poluanţi, cum ar fi metalele grele (fixate sau nefixate pe particule). Nu se poate însă stabili, în cea mai mare parte a cazurilor, o măsură egală doar de reducere a emisiilor de PCDD/PCDF. Datele disponibile referitoare la diferitele măsuri anti-emisie sunt prezentate în tabelul I.
21.Incineratoarele de deşeuri medicale pot fi o sursă majoră de emisii de PCDD/PCDF în numeroase ţări. Câteva deşeuri medicale ca: Părţi de organe umane, reziduuri contaminate, ace, sânge, plasmă şi produşi citostatici sunt trataţi ca o categorie specială de deşeuri periculoase, în timp ce altele sunt adesea incinerate pe loc. În acest ultim caz, incineratoarele au aceleaşi norme de reducere a PCDD/PCDF ca şi celelalte instalaţii de incinerare.
22.Părţile ar putea adopta politici de încurajare a incinerării deşeurilor urbane şi a deşeurilor medicale în instalaţiile regionale mari şi nu în instalaţii mai mici. Astfel, aplicarea celor mai bune tehnici disponibile ar putea fi mai economică.
23.Tratarea reziduurilor din epurarea gazelor de combustie. Spre deosebire de cenuşa din incineratoare, aceste reziduuri conţin în concentraţie relativ ridicată: metale grele, poluanţi organici (inclusiv PCDD/PCDF), cloruri şi sulfuri. Dispozitivele de epurare - spălare pe cale umedă, în special, produc mari cantităţi de deşeuri lichide acide contaminate. Există metode speciale de tratare, între care:
(a) tratarea pulberilor din filtrele textile cu catalizator la temperatură scăzută şi atmosferă săracă în oxigen;
(b) purificarea - spălarea pulberilor din filtrele textile prin procedeul 3-R (extracţia metalelor grele cu acizi şi distrugerea materiilor organice prin combustie);
(c) vitrificarea pulberilor din filtrele textile;
(d) folosirea altor metode de imobilizare; şi
(e) folosirea tehnologiei cu plasmă.
Tabelul 1: Compararea diferitelor măsuri de purificare a gazelor de combustie şi modificările procedeelor care vizează reducerea emisiilor de PCDD / PCDF în instalaţiile de incinerare a deşeurilor
| Măsuri | Nivel de emisie (%)3 | Costuri estimative | Inconveniente / observatii ' |
|---|---|---|---|
| Modificarea produsului iniţial de alimentare (măsuri preliminare): | |||
| - eliminarea precursorilor şi deşeurilor care conţin clor; şi | necuantificabil; nu variază liniar cu cantitatea de deşeu incinerat | Trierea prealabilă a deşeurilor este imposibilă; doar câteva articole ar putea fi selectate; unele substanţe care conţin clor nu pot fi izolate, de exemplu: sarea de bucătărie şi hârtia. Această soluţie nu este recomandabilă pentru deşeurile chimice periculoase. | |
| - gestiunea fluxului de deşeuri. | |||
| Măsură preliminară utilă şi aplicabilă în anumite cazuri (uleiuri de rebut sau componente electrice, de exemplu) care poate prezenta un avantaj suplimentar, cel al reciclării materialelor. | |||
| Modificarea procedeelor: temperaturilor mai | Necesitatea modernizării procedeului în ansamblul | ||
| scăzute de 850°C şi formarea de zone reci în gazele de combustie; - conţinutul de oxigen suficient; reglajul aportului de oxigen în funcţie de puterea calorică şi consistenţa deşeului incinerat |
–optimizarea condiţiilor de combustie;
–măsuri pentru evitarea
| - timp de staţionare şi turbulenţă convenabile. | Eliminarea PCDD/ PCDF adsorbite pe particule. Metodele de extragere a particulelor din curenţii de gaze de combustie calde se aplică doar în instalaţiile pilot. Se utilizează la temperaturi mai mici de l 50°C Se utilizează la temperaturi situate între 800 şi 1000°C Se utilizează la o temperatură de 450°C; o sinteză „de novo" de PCDD/PCDF poate produce, emisii de NOx puternice, recuperarea căldurii este mică. Se utilizează la temperaturi de 800-1000°C. Necesită o reducere separată pentru faza gazoasă. Reducerea emisiilor de NOx în cazul adaosului de NH3; utilajele | ||
| Măsuri care se aplică gazelor de combustie: | |||
| prevenirea formării depozitelor de particule prin: | |||
| - curăţătoare, bătătoare mecanice sau efectori de funingine acustici sau cu vapori desprăfuire în incineratoarele de deşeuri în mod general: | <10 | Medie | |
| - Filtre textile | 1 - 0,1 | Mai mari | |
| Eficienţă scăzută Eficienţă scăzută Eficienţă medie | Medii | ||
| Oxidare catalitică | |||
| Răcirea gazelor Unitate de adsorbţie de mare performanţă cu adaos de particule de cărbune ăctiv (Venturi electrodinamic) Reducere catalitică selectivă (RCS) | Cheltuieli de |
–Îndepărtarea funinginii cu vapori poate creşte rata formării de PCDD/PCDF
–Filtre ceramice
–Instalaţii de desprăfuire (cicloane)
–Electrofiltre
| investiţii | care ocupă mult loc; catalizatori | ||
|---|---|---|---|
| ridicate şi | uzaţi şi reziduuri de cărbune | ||
| costuri de | activ sau de cocs de lignit activ | ||
| exploatare | pot fi eliminaţi; catalizatorii pot | ||
| scăzute | fi adesea retrataţi de către | ||
| fabricanţi, cărbunele activ şi | |||
| cocsul de lignit activ pot fi arşi | |||
| în condiţii strict controlate. | |||
| Diferite metode de | |||
| adsorbţie pe cale | |||
| umedă sau uscată cu | |||
| adaos de cărbune | |||
| activ, de cocs activ, | |||
| de var, de soluţii de | |||
| calcar în reactorii cu | |||
| pat fix, mobil sau | |||
| fluidizat: | |||
| - Reactor cu pat fix, adsorbţie cu cărbune | <2 (0,1 ngET/m3) | Cheltuieli de | Eliminarea reziduurilor; utilaj care ocupă mult spaţiu |
| activ sau cocs activ; | investiţie | ||
| ridicate şi | |||
| costuri de | |||
| exploatare | |||
| medii | |||
| - Reactor cu antrenant | <10 | Cheltuieli | Eliminarea reziduurilor |
| sau pat fluidizat cu | (0,1 ngET/m3) | scăzute | |
| adaos de cocs activ | pentru | ||
| sau soluţie de calcar | investiţii şi | ||
| şi filtru textil. | costuri de | ||
| exploatare | |||
| medie. | |||
| Adaos de H2O2 | 2-5 | Cheltuieli | |
| (O,1 ngET/m3) | pentru investiţii şi | ||
| costuri de | |||
| exploatare | |||
| scăzute |
a/ Emisii restante în raport cu emisiile obţinute în absenţa măsurilor de reducere
B. Procedee termice folosite în metalurgie
24.Câteva activităţi metalurgice pot fi surse importante de emisii de PCDD/PCDF. Acestea sunt:
(a) siderurgia fierului şi oţelului (furnale, ateliere de aglomerare (sinterizare) şi granulare a minereului de fier);
(b) metalurgie;
(c) siderurgia şi metalurgia metalelor neferoase (producţia de cupru) din prima şi a doua topire;
Măsurile de combatere a emisiilor de PCDD/PCDF în industriile metalurgice sunt prezentate în tabelul 2.
25.Instalaţiile de tratare şi producere a metalelor, cu emisii de PCDD/PCDF, pot să reducă concentraţia acestora, prin măsuri anti-emisie, la un nivel de maxim 0,1 ngET/m3 (pentru un debit cu un volum de gaze reziduale mai mare de 5000 m3/h).
Tabelul 2 - Reducerea emisiilor de PCDD/PCDF în industria metalurgică
| Măsuri | Nivel de emisii (%)81 | Costuri estimative | Inconveniente / observatii |
|---|---|---|---|
| Ateliere de aglomerare | |||
| (sinterizare) | |||
| Măsuri primare: | |||
| - Optimizarea / acoperirea | Scăzute | Aceste măsuri nu sunt | |
| benzilor transportoare de | realizabile I 00% | ||
| sinterizare | 40 | Scăzute | |
| - Reciclarea gazelor reziduale | |||
| (procedeu de aglomerare cu | |||
| emisii slabe), cu reducere de | |||
| aproape 35% a debitelor de gaze | |||
| reziduale (ceea ce reduce costul | |||
| măsurilor secundare în aval); | |||
| capacitate: I milion Nm3/h | |||
| Masuri secundare: | Eficienţă | Medii | |
| - Precipitare electrostatică+ sită | medie | ||
| moleculară | Eficienţă | Medii | |
| - Adăugarea de amestecuri cu | ridicată | ||
| calcar/cărbune activ | (0,1 ngET/m3) | Medii | |
| - Scrubere de înaltă performanţă -' | Coeficient | Un coeficient de 0,1 | |
| instalaţie în funcţiune: AIRFINE | ridicat de | ngET/m3 ar putea fi | |
| (Voest Alpine Stahl Linz) din 1993 pentru 600.000 Nm3/h; a II- a instalaţie prevăzută în Ţările de | reducere a emisiilor (0,2- 0,4 ngET/m3) | obţinut cu un aport de energie mult mai important; nu există nici o | |
| Jos în 1998 | instalatie în functiune | ||
| Productia de metale neferoase |
| (de exemplu cupru) Măsuri primare: Măsuri secundare: de combustie | Eficienţă mărită 5-7 (1,5-2 ngET/m3) (0,1 ngET/m3) (0,1 ngET/mc) | Scăzute Scăzute Ridicate Ridicate Ridicate | |
| Producţia de fier şi oţel Măsuri primare: | Scăzute Scăzute | Trebuie utilizaţi solvenţii de curăţare. | |
| Măsuri secundare: descărcare; | Medii Scăzute Scăzute |
–Trierea prealabilă a deşeurilor metalice, neacceptarea deşeurilor care conţin materiale plastice şi a deşeurilor metalice cu PVC. Decaparea învelişurilor şi utilizarea materialelor izolante care nu conţin clor.
–Răcirea gazelor calde de combustie;
–Folosirea de oxigen sau aer bogat în oxigen pentru încălzire, injectare şi oxigen în cuptorul vertical (duce la o combustie completă şi o reducere a volumului de gaze reziduale)
–Reactor cu pat fix sau jet fluidizat prin absorbţia pe cărbune activ sau praf de cocs activ
–Oxidare catalitică; şi
–Reducerea timpului de staţionare în zona critică de temperatură a circuitului gazelor
–Degresarea fierului vechi înainte de încărcarea în cuptor
–Eliminarea corpurilor străine organice (uleiuri, emulsii, grăsimi, vopsele şi materiale plastice) din deşeuri
–Reducerea volumului gazelor reziduale
–Captarea şi tratarea separată a emisiilor care provin din operaţiile de încărcare şi descărcare
–Captarea şi tratarea separată a emisiilor care provin din operaţiile de încărcare şi
| - Utilizarea unui filtru textil în combinaţie cu injectarea de cocs | <1 | Medii | |
| Producerea secundară de aluminiu Măsuri primare: circuit turbionar | <1 (0,l ngET/mc) | Scăzute Scăzute Medii/ Ridicate Medii/ Ridicate Medii/ Ridicate Medii/ Ridicate |
–Evitarea materialelor halogenate (hexacloretan)
–Evitarea lubrifianţilor cu clor (parafine cu clor, de exemplu);
–Curăţarea şi trierea deşeurilor metalice murdare prin decapare şi uscarea aşchiilor de metal, separarea prin suspensie densă şi depunerea în circuit turbionar Măsuri secundare:
–Filtru textil cu un unul sau mai multe straturi, cu adaos de var/cărbune activ în faţa filtrului;
–Reducerea fluxului de gaze reziduale şi eliminarea şi epurarea separată a fluxului deversărilor contaminate;
–Evitarea depunerilor de particule în gazele reziduale şi favorizarea trecerii rapide de pragul temperaturii critice;
–Ameliorarea tratării prealabile a bucăţilor de aluminiu în aşchii prin tehnici de separare în mediu dens şi trierea prin depunere în
a/ Emisii restante în raport cu emisiile obţinute în absenţa măsurilor de reducere.
Ateliere de sinterizare
26.Măsurile întreprinse în atelierele de sinterizare din industria fierului şi oţelului au scos în evidenţă că emisiile de PCDD/PCDF se situează în general în intervalul 0,4 - 4 ngET/m3. O simplă măsurare într-o instalaţie fără dispozitive anti-emisie a indicat o concentraţie a emisiilor de 43 ngET/m3.
27.Compuşii halogenaţi pot fi la originea emisiilor de PCDD/PCDF în atelierele de sinterizare dacă sunt prezenţi în produşii iniţiali (praf de cocs, săruri conţinute în minereuri) şi în materiale reciclabile adăugate acestora (pulberi din gazele de furnal, pulberi din filtrare şi nămol provenind din tratarea apelor uzate). Totuşi, ca şi în cazul incinerării deşeurilor, nu s-a determinat o relaţie precisă între conţinutul în clor al
produselor iniţiale şi emisiile de PCDD/PCDF. Trebuie aşadar evitată formarea materialelor reziduale contaminate şi trebuie eliminate uleiurile şi grăsimile înaintea utilizării în instalaţii.
28.Soluţia cea mai eficientă de reducere a emisiilor PCDD/PCDF este combinarea diferitelor măsuri secundare după cum urmează:
(a) reciclarea gazelor reziduale reduce semnificativ emisiile PCDD/PCDF. Mai mult, debitul de efluenţi gazoşi se reduce semnificativ. În acest fel, costul de instalare al unor dispozitive antiemisie la capătul evacuării este diminuat.
(b) instalarea de filtre textile (în unele cazuri în combinaţie cu electrofiltre) sau de electrofiltre cu injectare de amestecuri cărbune activ/ cocs activ/ var în gaze reziduale.
(c) purificarea - spălarea după metodele noi, care cuprinde răcirea prealabila a gazelor reziduale, spălarea foarte performantă şi separarea prin depunere picătură cu picătură, poate scădea emisiile la 0,2 - 0,4 ngET/m3. Utilizarea suplimentară a agenţilor de absorbţie specifici, cum ar fi cocs de lignit sau bucăţi mărunte de cărbune îmbunătăţesc rezultatele (0,1 ngET/m3).
Producerea primară şi secundară de cupru
29.Instalaţiile de producere primară şi secundară a cuprului existente pot elibera, după purificarea gazelor de combustie, între câteva micrograme şi 2 ngEt/m3 de PCDD/PCDF. Înainte de optimizarea agregatului, doar un singur cuptor de ardere putea emite până la 29 ngET/m3. Valorile de emisie PCDD/PCDF ale acestor instalaţii sunt în general foarte inegale, ca urmare a caracteristicilor foarte diverse ale materiilor prime care sunt utilizate în agregate şi în funcţie de procedeele foarte diferite.
30.Măsurile următoare permit în mod general reducerea emisiilor de PCDD/PCDF:
(a) trierea prealabilă a deşeurilor metalice;
(b) pretratarea deşeurilor, de exemplu scoaterea învelişului de material plastic sau de PVC şi pre-tratarea deşeurilor din cablu doar la rece sau prin metode mecanice;
(c) răcirea gazelor reziduale calde (cu posibilitatea de a utiliza căldura) pentru a se reduce timpul de staţionare în zona termică critică din circuitul efluenţilor gazoşi;
(d) combustia cu oxigen sau în mediu bogat în oxigen sau injectare de oxigen în cuptorul de·ardere (de unde rezultă o combustie completă şi o reducere a volumului de gaze reziduale);-
(e) adsorbţia într-un reactor cu pat fix sau cu jet fluidizat pe cărbune activ sau pulberi de cocs activ.
(f) oxidare catalitică.
Producerea oţelului
31.Emisiile de PCDD/PCDF, provenind de la oţelăriile cu convertizoare şi cubilouri cu aer cald, de la cuptoare electrice şi de la cuptoare cu arc pentru topire sunt inferioare valorii de 0,1 ngET/m3. Cuptoarele cu aer rece şi cuptoarele rotative (pentru topirea fontei) au un coeficient de emisie mai ridicat.
32.Se poate obţine o concentraţie de O,1 ngET/m3 în emisiile cuptoarelor cu arc utilizate pentru producerea secundară de oţel, dacă se aplică următoarele măsuri:
(a) captarea separată a emisiilor care provin de la operaţiile de încărcare sau descărcare;
(b) utilizarea unui filtru textil sau unui electrofiltru în asociere cu injectare de cocs.
33.Şarja cuptoarelor cu arc conţine adesea uleiuri, emulsii sau grăsimi. Se pot reduce emisiile de PCDD/PCDF aplicând măsurile primare care constau în trierea, eliminarea uleiurilor şi decaparea deşeurilor metalice, care ar putea conţine materiale plastice, cauciuc, vopsele, pigmenţi sau aditivi din vulcanizare.
Topitorii în industria secundară a aluminiului
34.Emisiile de PCDD/PCDF provenind de la topitoriile din industria secundară pentru aluminiu sunt cuprinse între 0,1 şi 14 ngET/m3. Valorile depind de tipul de agregat de fuziune, de materialele utilizate şi de tehnicile de purificare a gazelor reziduale folosite.
35.În acest sector, instalaţiile din filtre textile cu unul sau mai multe straturi cu adaos de calcar/cărbune activ/cocs activ în faţa filtrului obţin o concentraţie de O, l ngET/m3 în emisii, având un coeficient de eficacitate de 99%.
36.Trebuie avută în vedere aplicarea următoarelor măsuri:
(a) reducerea la minim a fluxurilor de gaze reziduale, extragerea şi purificarea separată a celor contaminate cu substanţe diferite;
(b) evitarea depunerii de particule în circuitul gazelor reziduale;
(c) traversarea rapidă a intervalului temperaturilor critice;
(d) îmbunătâţirea trierii prealabile a bucăţilor de aluminiu obţinute prin tăieri, utilizându se tehnici de separare prin suspensie densă. sortarea făcându-se prin depunere în circuit turbionar;
(e) ameliorarea curăţării prealabile a bucăţilor de aluminiu prin decapajul aşchiilor de metal, apoi prin uscare.
37.Opţiunile (d) şi (e) sunt importante, deoarece este puţin probabil ca prin tehnicile moderne de fuziune îară fondant (care evită utilizarea fondanţilor cu halogenuri) să se poată trata deşeurile metalice de calitate mediocră, care pot fi utilizate în cuptoarele rotative.
38.În acest sens, trebuie semnalat că în cadrul Convenţiei pentru protecţia mediului mann al Atlanticului de NE se poartă discuţii pentru revizuirea unei recomandări anterioare cu privire la eliminarea în mod progresiv a utilizării hexacloretanului în industria aluminiului.
39.Materialul de topire poate fi tratat conform tehnicilor cele mai recente - amestecuri azot/clor într-o proporţie care variază de la 9: l la 8:2, sistem de injecţie de gaz pentru a asigura o dispersie fină, pre- şi post-injecţie de azot şi degresarea în vid. Utilizarea amestecurilor azot/clor a dus la o concentraţie de PCDD/PCDF în emisii de aproximativ 0,03 ngET/m3 (faţă de valorile mai mari de l ngET/m3 în cazul tratării în mod exclusiv cu clor). Clorul este necesar pentru eliminarea magneziului şi altor elemente nedorite.
C. Arderea combustibililor fosili în cazanele din centrale electrice şi de încălzire şi în cazanele industriale
40.Prin arderea de combustibili fosili în cazanele din centralele electrice şi de încălzire şi în cazanele industriale (cu o putere termică > 50 MW), orice măsură de ameliorare a eficienţei energetice şi de economisire de energie antrenează o diminuare a emisiilor oricărui poluant, ca urmare a reducerii cantităţii de combustibil utilizat. Rezultă, în paralel, o reducere a emisiilor de PCDD/PCDF. Este neeconomic să elimini clorul din cărbune sau din petrol, dar tendinţa de a construi centrale care funcţionează cu gaze va contribui la reducerea emisiilor de PCDD/PCDF care provin din acest sector.
41.Trebuie menţionat că emisiile de PCDD/PCDF riscă să se mărească în mod sensibil, dacă se adaugă combustibilului deşeuri (nămol de epurare, uleiuri de rebut, deşeuri de cauciuc, etc.). Nu trebuie să se ardă deşeuri pentru producerea de energie decât în instalaţiile prevăzute cu dispozitive de purificare a gazelor reziduale (care formează reziduuri) care antrenează o reducere importantă a emisiilor de PCDD/PCDF (vezi secţiunea A de mai sus).
42.Folosirea tehnicilor care vizează reducerea emisiilor de oxizi de azot şi de dioxid de sulf şi de particule care provin de la gazele de combustie poate contribui la eliminarea emisiilor de-PCDD/PCDF. Prin aceste tehnici, randamentul de eliminare ·a PCDD/PCDF variază de la o instalaţie la alta. Se fac cercetări pentru punerea la punct a tehnicilor de eliminare a PCDD şi PCDF dar, atâta timp cât aceste tehnici nu sunt disponibile la scară industrială, nu se poate determina cea mai bună tehnică pentru PCDD/PCDF.
D. Arderea în locuinţe
43.Contribuţia sistemelor de combustie din locuinţe la emisiile totale de PCDD/PCDF nu este importantă dacă se utilizează în mod corect combustibilii aprobaţi. În plus, după tipul şi cantitatea combustibilului utilizat, densitatea geografică a acestor sisteme şi utilizarea lor, se observă variaţii importante cu privire la valorile de emisie la scară regională.
44.Căminele din locuinţe au un coeficient de combustie al hidrocarburilor conţinute în combustibili şi al gazelor reziduale mai slab decât marile instalaţii de ardere, mai ales dacă se utilizează combustibili solizi ca lemnul sau cărbunele, cu concentraţii de PCDD/PCDF emise cuprinse între 0,1 şi 0,7 ngET/m3.
45.Arderea ambalajelor, precum şi a combustibililor solizi determină o creştere a emisiilor de PCDD/PCDF. Se poate întâmpla ca în locuinţele private să se ardă în cămine gunoaie şi ambalaje, deşi această practică este interzisă în unele ţări. Ţinând cont de creşterea taxelor pentru eliminarea gunoaielor, trebuie recunoscut faptul că gunoaiele menajere sunt arse în instalaţiile de încălzire casnică. Combustia lemnului, căruia i se adaugă ambalajele, poate mări emisiile de PCDD/PCDF de la 0,06 ngET/m3 (exclusiv lemn) la 8 ngET/m3 (cifre raportate la 11% 02 în volum). Aceste rezultate au fost confirmate de anchetele efectuate în mai multe ţări în care s-a ajuns la 114 ngET/m3 (pentru 13% oxigen în volum în acest caz) în gazele reziduale provenind de la instalaţiile de combustie din locuinţe, care ard deşeuri.
46.Se pot reduce emisiile care provin de la sistemele de combustie din locuinţe impunându-se folosirea combustibililor de bună calitate, excluzându-se reziduurile, materialele plastice cu halogeni sau alte materiale. În această privinţă, pot avea eficienţă programele de informare pentru cumpărătorii sau utilizatorii sistemelor de combustie casnică.
E. Instalaţii de încălzire cu lemn (putere < 50 MW)
47.Conform măsurărilor efectuate pe instalaţiile de încălzire cu lemne, gazele reziduale pot conţine peste 0,1 ngET/m3 de PCDD/PCDF, mai ales atunci când condiţiile nu permit o combustie completă sau când substanţele arse conţin compuşi cu clor mai mult decât lemnul netratat. Concentraţia totală de carbon în gazele reziduale este un indicator al slabei calităţi a combustiei. Se stabileşte o corelare între emisiile de CO şi calitatea combustiei în emisiile de PCDD/PCDF. Tabelul 3 prezintă câteva valori ale concentraţiilor şi factorilor de emisie pentru instalaţiile de încălzire cu lemne.
Tabelul 3: Concentraţiile şi factorii de emisie pentru instalaţiile de Încălzire cu lemne
| Combustibil | Concentratia n ET/mj | !image Factor de emisie n ET/k | Factor de emisie n G |
|---|---|---|---|
| Lemn natural (fag) | 0,02- 0,10 | 0,23 - 1,3 | 12-70 |
| Rumeguş de lemn natural din păduri | 0,07 - 0,21 | 0,79-2,6 | 43 -140 |
| Panouri aglomerate | 0,02-0,08 | 0,29-0,9 | 16- 50 |
| Deşeuri de la lemnul de construcţie Gunoaie menajere | 2,7 - 14,4 114 | 26- 173 3230 | 1400-9400 |
| Cărbune din lemn | 0,03 |
48.Combustia deşeurilor din lemnul de construcţie (lemn din demolări) pe grătare încinse emite cantităţi ridicate de PCDD/PCDF în raport cu instalaţiile care ard lemn natural. O măsură primară pentru reducerea emisiilor constă aşadar în evitarea utilizării deşeurilor din lemn tratat în căminele cu lemne. Această combustie trebuie să aibă loc numai în instalaţiile dotate cu dispozitive specifice de epurare a gazelor de combustie.
V. TEHNICI DE REDUCERE A EMISIILOR DE HAP
A. Producerea de cocs
49.Pe parcursul cocsificării, HAP sunt eliberate în aerul ambiant, mai ales:
(a) în momentul încărcării cuptorului prin gura de încărcare;
(b) prin pierderile provenind de la uşa cuptorului, de la stâlpii verticali sau de la tampoanele gurilor de încărcare;
(c) pe parcursul scoaterii din cuptor şi răcirii cocsului.
50.Concentraţia de benzo(a)piren variază în mod considerabil de la o sursă la alta în cocserie. Cele mai mari concentraţii se înregistrează în partea superioară a cuptorului şi în vecinătatea imediată a uşilor.
51.Emisiile de HAP provenind de la producerea de cocs pot fi reduse datorită îmbunătăţirilor tehnice care se aplică oţelăriilor aflate acum în exploatare. Aceasta ar putea implica închiderea şi înlocuirea cocseriilor vechi şi reducerea la modul general a producţiei de cocs, de exemplu recurgând la injectarea de carbon de înaltă calitate pentru producerea oţelului.
52.O strategie de reducere a emisiilor de HAP la nivelul cocseriilor ar trebui să înglobeze următoarele măsuri tehnice:
(a) introducerea in cuptor;
reducerea emisiilor de particule în momentul deplasării şarjei de cărbune din locul de depozitare către maşina de încărcat cuptorul;
în cazul preîncălzirii cărbunelui, transferul acestuia în sistem închis;
extracţia, apoi tratarea gazelor de umplere, trecându-le fie printr-un cuptor adiacent, fie printr-o conductă, către un incinerator, apoi într-un dispozitiv de desprăfuire. În unele cazuri, gazele de umplere extrase pot fi arse pe o maşină de încărcare, dar acest procedeu lasă de dorit din punct de vedere al protecţiei mediului şi al securităţii. Ar trebui să se producă o scădere a presiunii suficientă prin injectare de vapori sau apă în stâlpii verticali;
(b) evitarea emisiilor la gurile de încărcare pe perioada cocsificării:
folosirea la gurile de încărcare a unor tampoane cu o bună capacitate de etanşeizare;
lipirea tampoanelor cu argilă (sau cu alt material echivalent din punct de vedere al eficacităţii) după fiecare operaţie de încărcare;
curăţarea tampoanelor şi stâlpilor înaintea închiderii gurii cuptorului; curăţarea bolţii cuptorului de orice reziduu de cărbune.
(c) capacele stâlpilor verticali trebuie să aibă gardă hidraulică pentru a se evita emisiile de gaze şi de gudron; funcţionarea corectă a acestor dispozitive trebuie menţinută printr-o curăţare periodică;
(d) dispozitivele de deschidere şi de închidere a uşilor cuptorului au sisteme de curăţare pentru suprafeţele de etanşare pe uşi şi pe rame;
(e) uşile cuptorului:
trebuie să aibă sisteme de etanşare foarte eficiente (de exemplu, diafragme cu
resort);
sistemele de etanşare a uşilor şi ramelor trebuie curăţate în totalitate după fiecare manipulare;
trebuie să fie astfel concepute încât să permită instalarea de sisteme de extragere a particulelor legate de un dispozitiv de desprăfuire de-a lungul unei conducte (barilet) pe timpul operaţiilor de scoatere din cuptor;
(f) maşina pentru transferul cocsului trebuie dotată cu un capac încorporat, cu un înveliş fix şi cu un dispozitiv de epurare a gazelor (de preferinţă, filtru textil);
(g) trebuie folosite procedee de răcire a cocsului care produc o cantitate mică de emisii (răcirea uscată, de exemplu, este preferabilă răcirii pe cale umedă, deoarece se utilizează un sistem de circulaţie închis pentru a se evita producerea de apa reziduală). Se încearcă reducerea formării pulberilor, în caz de răcire pe cale uscată.
53.Există un procedeu de cocsificare numit „cocsificare fără recuperare", care pune în circulaţie în mod evident mai puţine HAP decât procedeele uzuale cu recuperare de subproduşi. Acest lucru se întâmplă deoarece cuptoarele funcţionează cu presiuni inferioare presiunii atmosferice, ceea ce împiedică eliberarea pierderilor în atmosferă prin uşile cuptoarelor pentru cocs. În cursul cocsificării, gazele brute din cuptorul pentru cocs sunt eliminate prin tiraj natural, ceea ce menţine scăderea presiunii în cuptoare. Aceste cuptoare nu sunt concepute pentru recuperarea subproduşilor chimici ai gazelor brute emise de cuptoarele pentru cocs. În schimb, gazele reziduale din cocsificare (aici intră şi HAP) sunt arse complet la o temperatură înaltă şi cu un timp de staţionare prelungit. Se utilizează căldura pierdută provenind din această combustie pentru a fumiza energia necesară cocsificării, surplusul de căldură putând fi utilizat pentru a se produce vapori. Pe plan economic, acest tip de cocsificare necesită utilizarea unei instalaţii de cogenerare pentru producerea electricităţii plecând de la surplusul de vapori. În prezent, nu există decât o cocserie fără recuperare în Statele Unite şi o alta în Australia. Sistemul cuprinde cuptoare pentru cocs orizontale fără recuperarea gazelor din vatră şi o cameră de combustie ce leagă cele două cuptoare. În aceste două cuptoare se efectuează alternativ operaţiile de încărcare şi cocsificare. Camera de combustie este întotdeauna aprovizionată cu gaze din cocs de către unul din cele două cuptoare. Combustia gazelor din cocs în cameră furnizează căldura necesară. Camera de combustie este astfel concepută încât să asigure un timp suficient de lung de staţionare (aproximativ o secundă.) şi o temperatură (minim 900°C) destul de ridicată.
54.Se foloseşte un program eficient de supraveghere a pierderilor provenind de la sistemele de etanşare a uşilor cuptorului, de la stâlpii verticali şi tampoanele gurilor de încărcare. În acest scop se depistează fisurile, se consemnează acest fapt şi se repară imediat, fiind prevăzută şi o întreţinere periodică. În acest mod se ajunge la reducerea evidentă a emisiilor difuze.
55.Modernizarea cuptoarelor de cocsificare în funcţiune printr-un sistem de condensare a gazelor arse provenind de la orice sursă, cu recuperarea căldurii, permite o reducere de la 86 la peste 90% a emisiilor HAP în atmosferă (fără să se ia în calcul tratarea apelor reziduale). Cheltuielile de investiţie pot fi amortizate în cinci ani, dacă se ţine cont de energia recuperată, de apa caldă produsă, de gazele recuperate pentru sinteză şi de economia de apă de răcire.
56.Mărindu-se volumul cuptorului de cocsificare se micşorează numărul total de cuptoare, manevrele de deschidere a uşilor şi numărul garniturilor şi, în consecinţă, emisiile de HAP. În acelaşi timp, creşte productivitatea ca urmare a scăderii costurilor de exploatare şi a cheltuielilor cu personalul.
57.Procedeele de răcire a cocsului pe cale uscată necesită cheltuieli de investiţii mai ridicate decât procedeele pe cale umedă. Costul suplimentar poate fi compensat printr-o recuperare a căldurii obţinute prin preîncălzirea cocsului. Într-un dispozitiv combinat de răcire uscată a cocsului şi de preîncălzire a cărbunelui, eficienţa energetică creşte de la 38 Ia 65%. Preîncălzirea măreşte productivitatea cu 30%, procent ce poate ajunge la 40%, în cazul în care cocsificarea este mai omogenă.
58.Orice cuvă şi instalaţie de stocare şi de tratare a gudronului din huilă şi a produselor asemănătoare trebuie să aibă un sistem eficient de recuperare şi/sau eliminare a vaporilor. Costurile de exploatare a sistemelor de eliminare pot fi reduse prin post combustie fă.ră aport termic exterior, în cazul în care concentraţia compuşilor de carbon în deşeuri este destul de ridicată.
59.Tabelul 4 prezintă măsurile posibile de reducere a emisiilor de HAP în cocserii.
Tabelul 4: Măsuri posibile pentru reducerea emisiilor de HAP în cocserii
| Măsuri | Nivelul emisiilor (%)3' | Costuri estimative | Inconveniente / observaţii |
|---|---|---|---|
| Modernizarea instalaţiilor | Total< 10 (nu sunt cuprinse apele reziduale) 5 <5 | Ridicate | Emisiile în apele |
| vechi pentru condensarea | reziduale provenite de | ||
| gazelor de combustie emise | la răcirea pe cale | ||
| de toate sursele, prin | umedă nu sunt ridicate. | ||
| următoarele măsuri: | Această metodă nu | ||
| trebuie aplicată decât dacă apele sunt | |||
| reciclate în circuit închis. | |||
| - Evacuarea şi post- | (Se calculează pentru | ||
| combustia gazelor de umplere în momentul | 5 ani amortizarea cheltuielilor de | ||
| introducerii în cuptor sau al | investiţie, ţinându-se | ||
| transferului acestor gaze în cuptorul din apropiere. | cont de recuperarea energiei, apei calde, gazului pentru sinteză | ||
| şi de economia de apă de răcire.) | |||
| - Evitarea, pe cât posibil, a | |||
| emisiilor prin tampoanele de | |||
| coacere, de exemplu construindu=se tampoane | |||
| speciale şi instalându-se dispozitive cu etanşeitate | |||
| eficientă. Ar trebui asigurată | |||
| o etanşeitate perfectă a uşilor |
| cuptorului. Curăţarea tampoanelor de coacere şi a ramelor înaintea închiderii gurii cuptorului. producere de ape reziduale. | <5 | ||
| Procedee de stingere a cocsului cu emisii reduse (de exemplu, pe cale uscată). | Nici o emisie în apă | Cheltuieli de investiţii mai ridicate decât în cazul răcirii pe cale umedă (o preîncălzire a cocsului şi exploatarea căldurii reziduale vor duce la scăderea costurilor). | |
| Folosirea cuptoarelor cu volum mare pentru a se reduce numărul deschiderilor şi suprafaţa zonelor de etanşeitate. | Considerabil | Cheltuieli de investiţii ce depăşesc cu 10% pe cele ale instalaţiilor clasice. | Se cere adesea modernizarea totală a instalaţiei sau construcţia unei noi cocsem. |
–Captarea şi desprăfuirea gazelor reziduale ce provin din operaţiile de scoatere din cuptor.
–Stingerea cocsului pe cale umedă, excluzând orice
a/ Emisii restante în raport cu emisiile obţinute în absenţa măsurilor de reducere.
B. Producerea de anozi
60.Emisiile de HAP ce provin din producerea anozilor sunt tratate prm tehnici analoge celor care au fost prevăzute pentru producerea de cocs.
61.Pentru reducerea emisiilor de pulberi contaminate cu HAP se recurge la următoarele măsuri secundare:
(a) precipitarea electrostatică a gudroanelor;
(b) combinarea unui electrofiltru clasic sau cu un electrofiltru umed (tehnică mai eficientă);
(c) postcombustie termică a gazelor reziduale;
(d) epurare pe cale uscată cu var/cocs de petrol sau alumină (AlzO3).
62.Preţurile de exploatare în postcombustie pot fi reduse dacă concentraţia compuşilor carbonaţi în gazele reziduale este destul de ridicată pentru autocombustie. În
tabelul 5 sunt prezentate măsurile posibile de reducere a emisiilor HAP legate de producerea anozilor.
Tabelul 5: Măsuri posibile pentru reducerea emisiilor de HAP legate de producerea anozilor
| Măsuri | Nivelul emisiilor (%)3 | Costuri estimative | Inconveniente / observaţii |
|---|---|---|---|
| Modernizarea instalaţiilor prin aplicarea următoarelor măsuri, care reduc emisiile difuze: - reducerea pierderilor; - instalarea unor sisteme de etanşeitate flexibile la gurile de încărcare; - evacuarea gazelor de umplere, urmată de o tratare a acestor gaze prin dirijarea lor fie către un cuptor apropiat (contiguu), fie într-o conductă de colectare şi într-un dispozitiv de desprăfuire; - răcirea cuptoarelor de cocsificare; - evacuarea şi extragerea emisiilor speciale de cocs. | |||
| Tehnici verificate de producere a anozilor în Tările de Jos: - cuptor de ti'p nou dotat cu instalaţie de spălare-epurare pe cale uscată (cocs de petrol/calcar sau aluminiu); - reciclarea reziduurilor în buncărul cu pastă. | 45-50 | Folosite în Ţările de Jos din 1990. Epurarea cu calcar/cocs de petrol reduce în mod eficient emisia de HAP. Nu s-a stabilit eficienţa soluţiei cu aluminiu. | |
| Cele mai bune tehnici disponibile: - precipitarea electrostatică a pulberilor; şi | 2-5 | Este necesară curăţarea periodică a gudroanelor. | |
| - post-combustia termică. - | 15 | Costuri de exploatare mai scăzute | Exploatarea prin autocombustie doar în cazurile când concentraţia de HAP din gazele reziduale este ridicată. |
a/ Emisii restante în raport cu emisiile obţinute în absenţa măsurilor de reducere.
| procesului; capacele care închid | |||
|---|---|---|---|
| în întregime bazinul permit o colectare eficientă a poluanţilor atmosferici. Cuva Soederberg are gujoane verticale cu dispozitive de colectare a gazelor reziduale | >IO | Modernizarea tehnologiei Soederberg prm izolarea şi | Emisii difuze cu ocazia alimentării, ruperii crustei ş1 ridicării gujoanelor metalice |
| modificarea | |||
| punctului de | |||
| alimentare: de la | |||
| I O.OOO la 50.000 | |||
| $ USA/cuptor | |||
| Tehnologie Sumitomo (brichete anozi pentru procedeul VSS) | Scăzute până la medii | ||
| Purificarea gazelor: - filtre cu gudron electrostatice; - combinarea electrofiltrelor clasice cu gudron cu electrofiltre pe cale umedă; - postcombustie termică | 2-5 > 1 | Scăzute Medii | Frecvente scântei şi arcun electrice. Curăţarea gazelor pe cale umedă produce ape reziduale. |
| Se utilizează smoală cu punct de fuziune ridicat (instalaţii HSS+VSS). | Ridicat | Medii Scăzute-medii | |
| Purificare pe cale uscată în instalatii HSS+VSS în functiune | Medii - ridicate |
a/ Emisii restante în raport cu emisiile obţinute în absenţa măsurilor de reducere.
D. Combustia în căminele casnice
67.Sobele şi căminele elimină HAP, mai ales când se foloseşte lemn sau cărbune. Gospodăriile ar putea fi o sursă importantă de emisii HAP ca urmare a combustibililor solizi ce se ard în şeminee şi a aparatelor mici de încălzire. Sobele care ard cărbuni produc mai puţini HAP decât cele care folosesc lemnuL deoarece cărbunele este de calitate bună şi arde la temperaturi mai ridicate. Aceasta este soluţia cea mai răspândită în unele ţări.
68.Trebuie semnalat între altele că optimizându-se caracteristicile de funcţionare a dispozitivelor de combustie (de exemplu, viteza de combustie), este posibil să se reducă considerabil emisiile HAP. Această optimizare include conceperea camerei de combustie şi aportul de aer. Există mai multe tehnici care ameliorează condiţiile de combustie şi de reducere a emisiilor, care dau rezultate atât de diferite în materie de emisie. Cu un cazan modem pe bază de lemne având o cuvă cu apă de recuperare, ce reprezintă cea mai bună tehnică disponibilă, emisiile sunt reduse la peste 90%, în raport cu cazanele vechi care nu au a astfel de cuvă. Un cazan modem are trei zone diferite: un cămin pentru gazeificarea
lemnului, o cameră de combustie a gazelor căptuşită cu materiale ceramice sau de alt tip, care atinge temperaturi apropiate de 1000°C şi o zonă de convecţie. Aceasta din urmă, în care apa absoarbe căldura gazelor, ar trebui să fie suficient de lungă şi eficientă pentru ca temperatura gazelor să scadă de la 1000°C la 250°C cel puţin. Există şi alte tehnici care permit reechiparea cazanelor vechi, în special instalaţia de cuve de răcire, de recuperare, cu căptuşire ceramică sau cu arzătoare de pelete (aglomerate de cărbune).
69.Optimizându-se viteza de combustie se scad emisiile de monoxid de carbon, de hidrocarburi totale şi de hidrocarburi aromatice policiclice. Pe de altă parte, limitele fixate (prin reglementări de aprobare pe tip) pentru emisiile de monoxid de carbon şi de hidrocarburi totale influenţează de asemenea emisiile de HAP. Când emisiile de CO şi hidrocarburi totale sunt slabe sunt şi cele de HAP. Deoarece măsurarea HAP este mai costisitoare decât cea pentru monoxidul de carbon, este mult mai economic să se fixeze limitele emisiilor acestor gaze, precum şi hidrocarburilor totale. Un proiect de normă pentru cazanele cu cărbune sau cu lemne cu o putere maximă de 300 KW este studiat de Comitetul European de Standardizare (CEN) (vezi tabel 7).
Tabelul 7: Proiect de norme CEN în 1997
| Categorie | Efect (kW) | Monoxid de carbon | Hidrocarburi totale | Particule | ||||||
| 3 | 2 | 1 | 3 | 2 | 1 | 3 | 2 | 1 | ||
| Manuală | < 50 | 5000 | 8000 | 25000 | 150 | 300 | 2000 | 150/ 125 | 180/ 150 | 200/ 180 |
| > 50-150 | 2500 | 5000 | 12500 | 100 | 200 | 1500 | 150/ 125 | 180/ 150 | 200/ 180 | |
| > 150-300 | 1200 | 2000 | 12500 | 100 | 200 | 1500 | 150/ 125 | 180/ 150 | 200/ 180 | |
| Automată | < 50 | 3000 | 5000 | 15000 | 100 | 200 | 1750 | 150/ 125 | 180/ 150 | 200/ 180 |
| > 50-150 | 2500 | 4500 | 12500 | 80 | 150 | 1250 | 150/ 125 | 180/ 150 | 200/ 180 | |
| > 150-300 | 1200 | 2000 | 12500 | 80 | 150 | 1250 | 150/ 125 | 180/ 150 | 200/ 180 | |
| Măsuri | Nivel de emisie (%)8 | Costuri estimative | Inconveniente/ observaţii |
|---|---|---|---|
| Utilizarea cărbunelui uscat şi a lemnului uscat (lemn stocat de la cel puţin 18 până la 24 luni) Utilizarea cărbunelui uscat | Ridicat Ridicat | ||
| Sisteme de încălzit care funcţionează cu combustibil solid, construite în aşa fel încât să se favorizeze o ardere completă prin: | 55 | Medii | Trebuie începute negoc1en cu fabricanţii pentru introducerea unui sistem de aprobare pentru acestea. |
| Instalarea unei cuve cu apă de recuperare | |||
| Instrucţiuni tehnice pentru o bună utilizare a sistemului | 30-40 | Slabe | Trebuie utilizate campanu active de educare a consumatorului, asociate cu demonstraţii practice şi cu reglementări referitoare la tipurile de sobe. |
| Programe de informare a publicului privind utilizarea sobelor cu lemne |
–o optimizare a zonei de gazeificare;
–combustie în incinte cu căptuşeală ceramică;
–o zonă de convecţie eficientă
a/ Emisii restante în raport cu emisiile obţinute în absenţa măsurilor de reducere.
E. Instalaţii de conservare a lemnului
73.Lemnul conservat cu produşi pe bază de gudron de huilă ce conţin HAP poate fi o sursă importantă de HAP în atmosferă. Emisiile se pot produce fie în timpul impregnării, fie de-a lungul stocării, manipulării şi utilizării bunului impregnat în aer liber.
74.Produşii pe bază de gudron de huilă ce conţin cei mai utilizaţi HAP sunt carbonileumul şi creozotul. Ambele sunt distilate pe bază de gudron din huilă ce conţin HAP, utilizate pentru a proteja lemnul de lucru împotriva degradărilor biologice.
75.Este posibil să se reducă emisiile de HAP ce provin de la instalaţiile de conservare şi instalaţiile de stocare a lemnului, utilizându-se mai multe metode care pot să fie folosite separat, sau combinate, de exemplu:
(a) condiţii bune de stocare pentru a preveni poluarea solului şi apelor de suprafaţă prin antrenarea HAP sau a apei de ploaie contaminată (este vorba despre amenajarea de locuri de stocare ce nu permit permeabilitatea apei de ploaie, locuri acoperite, reutilizarea apelor contaminate în procesul de impregnare, norme de calitate a producţiei);
(b) măsuri care vizează reducerea emisiilor atmosferice care provin din instalaţiile de impregnare (se scade, de exemplu, temperatura lemnului cald de la 90°C la 30°C înaintea transportării către locurile de stocare. Totuşi, o altă metodă cu vapori şi sub vid pentru impregnarea lemnului cu creozot ar trebui evidenţiată ca cea mai bună tehnică disponibilă);
(c) studiul asupra şarjei optime de produs de conservarea lemnului conferă o protecţie satisfăcătoare materialului tratat in situ şi poate fi considerat ca una dintre cele mai bune tehnici disponibile în măsura în care studiul diminuează necesităţile de înlocuire, reducând chiar emisiile instalaţiilor de conservare a lemnului;
(d) utilizarea produselor de conservare a lemnului care conţin mai puţin HAP care sunt POP:
recurgand eventual la creozotul modificat care este o fractiune din distilare al carui punct de fierbere se situeaza intre 270 si 355°C si care reduce atat emisiile de HAP mai volatile, cat si cele de HAP mai grele si mai toxice;
descurajarea folosirii carbonileumului, ceea ce ar permite reducerea emisiilor de
HAP.
(e) evaluarea, apoi utilizarea, după caz, a soluţiilor de înlocuire, asemenea celor care sunt indicate în tabelul 9 şi care reduce la minim dependenţa faţă de produşii pe bază de HAP.
76.Arderea lemnului impregnat de emisii de HAP şi de alte substanţe nocive. Dacă are loc, arderea trebuie efectuată în instalaţii care dispun de tehnici antipoluante adecvate.
Tabelul 9: Soluţii posibile pentru înlocuirea metodelor de conservare a lemnului, făcându-se apel la produşii pe bază de HAP
| Măsuri | Inconveniente |
|---|---|
| - Utilizarea materialelor de construcţie de înlocuire | Alte probleme ecologice ce trebuie studiate: |
| bariere) materii plastice asemenea PVC-ului. Sunt în stadiu de dezvoltare şi alte tehnici de conservare a lemnului care nu a fost impregnat cu produşi pe bază de HAP. | |
–Lemn dur produs în condiţii ecologice - Disponibilitatea lemnului produs în viabile (ranfort pentru maluri, închideri, condiţii satisfăcătoare;
–Materiale plastice (în horticultură) - Emisii datorate producerii şi eliminării de
–Beton (traversele de cale ferată)
–Înlocuirea construcţiilor artificiale prm structuri naturale (ranfort pentru maluri, închideri, etc.)
–Utilizarea lemnului netratat
TERMENELE DE APLICARE A VALORILOR LIMITĂ ŞI A CELOR MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE PENTRU NOILE SURSE FIXE ŞI SURSELE FIXE EXISTENTE
Termenele de aplicare a valorilor limită şi a celor mai bune tehnici disponibile sunt următoarele:
(a) pentru surse fixe noi: doi ani după data intrării în vigoare a prezentului Protocol;
(b) pentru sursele existente: opt ani după data intrării în vigoare a prezentului Protocol. La cerere, acest termen poate fi prelungit pentru surse fixe speciale existente conform termenului de amortizare prevăzut în acest sens de legislaţia naţională.
MĂSURI DE CONTROL RECOMANDATE PENTRU REDUCEREA EMISIILOR DE POLUANTI ORGANICI PERSISTENT!
CE PROVIN DiN' SURSE MOBILE '
1.Definiţiile relevante sunt fumizate în anexa III a prezentului Protocol.
I. NIVELURI DE EMISIE APLICABILE VEHICULELOR NOI ŞI PARAMETRILOR PENTRU CARBURANT
A. Niveluri de emisie aplicabile vehiculelor noi
2.Maşini speciale cu motor Diesel
| An | Greutate de referinţă | Valori limită | |
| Masa hidrocarburilor şi NOx | Masa particulelor | ||
| 01.01.2000 01.01.2005 (orientativ) | În totalitate În totalitate | 0,56 g/km 0,3 g/km | 0,05 g/km 0,0025 g/km |
3.Maşini grele
| An I Ciclu test | Valori limită | |
| Masa hidrocarburilor | Masa particulelor | |
| 1.1.2000 / ciclu CES 1.1.2000 I ciclu CET | 0,66g/kWh 0,85g/kWh | 0,lg/kWh 0,16g/kWh |
4.Maşini de teren
Faza 1 (referinţă: Regulamentul CEE nr. 96)*
| Putere netă (P) (kw) | Masa hidrocarburilor | Masa particulelor |
|---|---|---|
| P 130 | 1,3g/kWh | 0,54g/kWh |
| 75 =:; P< 30 37=:;P<75 | l,3g/kWh 1,3g/kWh | 0,7g/kWh 0,85g/kWh |
*,,Prevederile referitoare la omologarea motoarelor cu aprindere prin compresie destinate tractoarelor agricole şi forestiere privind emisiile de poluanţi ce provin de la motor." Regulamentul a intrat în vigoare la 15 decembrie 1995, iar modificarea acestuia în 5 martie 1997.
Faza 2
| Putere netă (P) (kW) | Masa hidrocarburilor | Masa particulelor |
|---|---|---|
| O:SP<18 | ||
| 18:SP<37 | 1,5 g/kWh | 0,8 g/kWh |
| 37 S P < 75 | 1,3g/kWh | 0,4g/kWh |
| 75 :S P < 130 | 1,0 g/kWh | 0,3 g/kWh |
| 130 :S P < 560 | 1,0 g/kWh | 0,2 g/kWh |
B. Parametrii carburantului
5.Carburant Diesel
| Parametru | Unitate | Limite | Metodă de încercare | |
| Valoare minimă (2000-2005) | Valoare maximă (2000/ 2005) * | |||
| Indice | 51/N.S. | - | ISO 5165 | |
| Densitate la l 5°C Evaporare (95°C) | Kg/m3 OC | - - | 845/NS 360/NS | ISO 3675 ISO 3405 |
| HAP | masa¾ | - | 11/NS | prIP 391 |
| Sulf | ppm | - | 350/50** | ISO 14956 |
N.S. - nespecificat.
* la data de 1 ianuarie a anului specificat.
** valoare orientativă
II. RESTRICTII DE UTILIZARE A FIXATORILOR ŞI ADITIVILOR CU HALOGENI ÎN CARBURANŢI ŞI LUBRIFIANŢI
6.În unele ţări, se utilizează dibromo - 1,2 metan în combinaţie cu dicloro - 1,2 metan ca fixator în benzina cu plumb. Mai mult, se formează PCDD / PCDF cu ocazia arderii în motor. Instalarea convertizoarelor catalitice trifuncţionale pe vehicule necesită utilizarea carburantului fără plumb. Adăugarea de fixativi sau de alţi compuşi halogenaţi trebuie evitată pe cât posibil.
7.Tabelul 1 prezintă măsurile posibile de reducere a emisiilor de PCDD / PCDF în gazele de eşapament ale vehiculelor rutiere.
Tabelul 1: Măsuri posibile de reducere a emisiilor de PCDD/PCDF în gazele de eşapament ale vehiculelor rutiere
| Măsuri | Inconveniente / observatii |
|---|---|
| Se exclude utilizarea în combustibil a compuşilor halogenaţi ca: plumb pentru motoarele cu benzină (compuşii cu brom pot forma dioxină sau | Fixatorii cu halogen vor dispare pnn reducerea progresivă a pieţei benzinei cu plumb, motoarele cu benzină vor fi dotate cu convertor catalitic trifuncţional. |
| furan bromat) Să se elimine aditivii cu halogen din carburanţi şi lubrifianţi |
–1,2 Diclormetan
–1,2 Diclormetan Şl compuşi cu brom corespund fixatorilor în carburanţii cu
III. MĂSURI DE REDUCERE A EMISIILOR DE POP CE PROVIN DIN SURSE MOBILE
A. Emisiile POP de la automobile
8.Este vorba de HAP fixate pe particule, emise de vehiculele Diesel. Vehiculele cu benzină emit HAP, dar într-o mai mică măsură.
9.Lubrifianţii şi carburanţii pot conţine compuşi halogenaţi sub formă de aditivi sau din procesul de producţie. Aceşti compuşi pot fi transformaţi în PCDD / PCDF prin ardere, apoi eliminaţi împreună cu gazele de eşapament.
B. Inspecţia şi întreţinerea
I O. În cazul surselor mobile cu motor Diesel, combaterea emisiilor de HAP se face prin programe de control periodic pentru emisiile de particule sau prin măsurarea opacităţii, acceleraţiei în punctul mort, sau prin metode echivalente.
11.În cazul surselor mobile cu motor pe benzină, combaterea emisiilor de HAP (pe lângă eliminarea altor compuşi în gazele de eşapament) se face prin programe de control periodic pentru sistemul de alimentare şi de funcţionare a convertorului catalitic.
C. Tehnici de combatere a emisiilor HAP aparţinând vehiculelor cu motor Diesel sau celor cu motor pe benzină
I. Generalităţi
12.Este important ca vehiculele să fie astfel concepute încât să răspundă normelor de emisie pe timpul circulaţiei. Acest lucru se poate obţine prin următoarele mijloace: control asupra conformităţii producţiei, durabilităţii echipamentului de-a lungul funcţionării vehiculului, garanţiei dispozitivelor anti-emisie, şi scoaterea din circulaţie a vehiculelor cu defecţiuni. Eficacitatea dispozitivelor anti-emisie a vehiculelor în circulaţie poate fi asigurată printr-un program eficient de inspecţie şi întreţinere.
2.Măsuri tehnice de combatere a emisiilor
13.Sunt importante măsurile de combatere a emisiilor HAP prezentate mai jos:
(a) să se precizeze calitatea carburantului şi modificările motorului pentru a preîntâmpina formarea emisiilor (măsuri primare); şi
(b) să se monteze dispozitive de epurare a gazelor de eşapament, de exemplu catalizatori cu oxidare simplă sau captator de particule (măsuri secundare).
(a) Motoare Diesel
14.Modificarea compoziţiei carburantului Diesel are un avantaj dublu: conţinutul scăzut de sulf reduce emisiile de particule şi măreşte eficacitatea catalizatorilor cu oxidare simplă, iar reducerea compuşilor di şi tri-aromatici antrenează o reducere a formării şi a emisiilor de HAP.
15.Pentru a reduce emisiile, se ia ca măsură primară modificarea motorului pentru a se obţine o combustie completă. În prezent, se aplică numeroase soluţii. În mod general, compoziţia gazelor de eşapament se schimbă în funcţie de modul în care este concepută camera de combustie şi presiunea de injectare. Pentru cea mai mare parte a motoarelor Diesel, reglarea se face prin mijloace mecanice, motoarele noi sunt adesea echipate cu sisteme de reglare electronică informatizate care combat mai bine emisiile. O altă soluţie este utilizarea combinata a turbo-compresiei şi a răcirii imediate a gazelor de eşapament. Acest sistem reduce emisiile de NOx, economiseşte carburant şi creşte puterea motorului. Pentru cilindrii mari şi mici, reglarea colectorului de admisie reprezintă o altă soluţie posibilă.
16.Măsurile ce se aplică lubrifiantului reduc emisiile de materii specifice (MS), în măsura în care 1O până la 50% din acestea provin de la uleiul de motor. Se poate reduce consumul de ulei printr-o intervenţie la nivelul normelor de fabricare a motoarelor şi o ameliorare a dispozitivelor de etanşeizare a motorului.
17.Măsurile secundare de combatere a emisiilor constau în montarea de dispozitive de epurare a gazelor de eşapament. Folosirea unui catalizator cu oxidare simplă, asociat cu un filtru de particule, s-a dovedit utilă împotriva emisiilor de HAP ale motorului Diesel, iar captatorul de particule cu oxidare se află în probe. Plasat în circuitul de eşapament, acest dispozitiv reţine particulele; reglarea prin ardere a materialelor specifice colectate este posibilă într-o oarecare măsură, printr-un sistem de încălzire electrică. Pentru o regenerare eficientă a captatoarelor pasive care funcţionează totuşi normal, trebuie să se utilizeze un arzător sau să se recurgă la aditivi.
(b) Motoare cu benzină
18.Reducerea emisiilor de HAP de la motoarele cu benzină se face printr-un convertor catalitic trifuncţional care reduce emisiile de hidrocarburi în mod general.
19.O ameliorare a caracteristicilor de demaraj reduce emisiile substanţelor organice în general şi de HAP în special (de exemplu, catalizatori de demaraj, reîncălzirea catalizatorilor şi îmbunătăţirea evaporării şi pulverizării carburantului).
20.Tabelul 2 prezintă controlul emisiilor de HAP din gazele de·eşapament ale automobilelor.
DECIZIA ORGANISMULUI EXECUTIV 2/1998 PRIVIND INFORMAŢIILE CE VOR FI COMUNICA TE ŞI PROCEDURA CE TREBUIE URMATĂ PENTRU A SE ADĂUGA SUBSTANTE ÎN ANEXELE I, II SAU III LA PROTOCOLUL PRIVIND POLUANŢII ORGANICI PERSISTENŢI
Organismul Executiv,
decis să acţioneze într-un interval optim pentru a elabora criteriile şi procedurile care permit adăugarea de substanţe la Protocolul privind poluanţii organici persistenţi, care urmează să fie adoptat,
adoptă, ţinând seama de art. 14 alin. (6) din Protocol, cerinţele pentru informaţiile ce vor fi comunicate şi procedura ce va fi urmată pentru a se adăuga substanţe în anexele I, II sau III ale Protocolului privind poluanţii organici persistenţi.
INFORMATIILE DE COMUNICAT ŞI PROCEDURA DE URMAT PENTRU A SE ADĂUGA SUBSTANŢE ÎN ANEXELE I, II SAU III ALE PROTOCOLULUI PRIVIND POLUANŢII ORGANICI PERSISTENŢI
1.Orice Parte care prezintă o propunere ce vizează modificarea anexelor I, II sau III conform art.14 alin. (6) trebuie să comunice Organismului Executiv un profil de risc privind substanţa respectivă şi informaţii asupra caracteristicilor de mai jos, urmând indicaţiile şi valorile numerice orientative, care indică:
(a) riscul de transport atmosferic transfrontier pe distanţe lungi: elemente care demonstrează că substanţa are o presiune de vapori mai mică de 1OOO Pa şi o perioadă de înjumătăţire atmosferică mai mare de 2 zile, sau date de supraveghere care atestă prezenţa substanţei în regiuni îndepărtate; şi
(b) toxicitatea: risc de efecte nocive asupra sănătăţii şi / sau asupra mediului; şi
(c) persistenţa: elemente care demonstrează că perioada de înjumătăţire a substanţei în apă depăşeşte 2 luni şi că perioada de înjumătăţire în sol este mai mare de 6 luni sau că perioada de înjumătăţire în sedimente este mai mare de 6 luni, sau, ca alternativă, că substanţa este suficient de persistentă pentru a intra în domeniul de aplicare a Protocolului; şi
(d) bioacumulare:
(i)elemente care dovedesc că factorul de bioconcentraţie sau factorul de bioacumulare a substanţelor este mai mare de 5000 sau că log. Kow este mai mare de 5; sau
(ii)ca alternativă, dacă potenţialul bioacumulativ este sub valoarea indicată la pct. (i), alţi factori, cum ar fi puternica toxicitate a substanţei, fac ca aceasta să intre în domeniul de aplicare a Protocolului.
Propunerea trebuie să fie însoţită de un raport succint şi de date disponibile privind următoarele puncte:
(i)producerea/utilizările/emisiile, nivelurile măsurate în mediu în zonele îndepărtate de surse, procesele şi coeficientul de degradare biotică şi abiotică, produşii de degradare şi biodisponibilitate;
(ii)factorii socio-economici privind soluţiile de înlocuire şi/sau tehnicile disponibile pentru reducerea emisiilor substanţei care face obiectul propunerii, în special:
–alte utilizări decât cele actuale şi eficienţa acestora;
–orice efect nociv cunoscut asupra mediului sau asupra sănătăţii, asociat cu soluţiile propuse;
–schimbările de procedee, tehnologii antipoluare, metode de exploatare şi alte tehnici de prevenire a poluării la care se recurge în scopul reducerii emisiilor substanţei, precum şi aplicabilitatea şi eficienţa acestora;
–alte costuri şi avantajele decât cele financiare, precum şi costurile ş1 avantajele cuantificabile legate de utilizarea acestor soluţii de înlocuire şi/sau tehnici.
2.În momentul primirii unei solicitări conform alin. (1) şi dacă profilul de risc este considerat acceptabil, Părţile adoptă, în cadrul unei reuniuni a Organismului Executiv şi prin consens, dispoziţiile necesare pentru ca propunerea să facă obiectul uneia sau mai multor examinări tehnice, dacă, ţinând seama de conţinutul comunicării şi de orice altă informaţie pertinentă prezentată Organismului Executiv, Părţile consideră că se impune o nouă examinare a substanţei. Aceste examinări tehnice se fac în scris şi evaluează, între altele:
(a) datele de supraveghere sau informaţiile ştiinţifice echivalente care indică un transport atmosferic transfrontier pe distanţe lungi; şi
(b) dacă sunt date suficiente care să demonstreze că substanţa poate să aibă efecte nocive puternice asupra sănătăţii şi/sau asupra mediului ca urmare a transportului atmosferic şi transfrontier pe distanţe lungi; şi
(c) lista surselor de emisii ale acestei substanţe în atmosferă, inclusiv utilizarea produşilor, estimările volumului total al emisiilor plecând de la aceste surse şi metodele folosite;
(d) dacă există măsuri proprii care să reducă riscul efectelor nocive asupra·sănătăţii şi/sau mediului în mod consecutiv cu transportul atmosferic transfrontier pe distanţe lungi a substanţelor şi dacă acestea sunt aplicabile din punct de vedere tehnic şi care sunt efectele lor conexe şi costul.
PROTOCOLUL
Convenţiei din 1979
asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, referitor la metale grele*)
*)Protocolul a fost ratificat prin Legea nr. 271/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea ll, nr. 470 din 1 iulie 2003, şi este reprodus în facsimil.
observând că diminuarea emisiilor de metale grele specifice ar putea avea beneficii pentru diminuarea emisiilor altor poluanţi,
conştiente că ar putea fi nevoie şi de alte acţiuni mai eficiente pentru a controla şi reduce emisiile anumitor metale grele şi că, de exemplu, studiile pe bază de efecte ar putea servi drept bază pentru alte acţiuni,
observând contribuţia importantă a sectoarelor private şi neguvernamentale de a cunoaşte efectele în legătură cu metalele grele, soluţiile alternative şi tehnicile antipoluare disponibile, precum şi rolul lor în a acorda ajutor în reducerea emisiilor de metale grele,
ţinând cont de activităţile referitoare la controlul metalelor grele la nivel naţional şi în instanţele internaţionale,
au convenit următoarele:
În sensul prezentului Protocol,
1.,,Convenţie" reprezintă Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, adoptată la Geneva la 13 noiembrie 1979;
2.,,EMEP" reprezintă Programul de cooperare privind supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi a poluanţilor atmosferici în Europa;
3.,,Organism Executiv" reprezintă Organismul Executiv al Convenţiei, constituit în baza art. 1O alin. (1) din Convenţie;
4.,,Comisie" reprezintă Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
5.,,Părţi" reprezintă, în cazul în care nu se prevede altfel, Părţile prezentului Protocol;
6.,,zona geografică a activităţilor EMEP" reprezintă zona definită la art. 1 alin. (4) din Protocolul Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi cu privire la finanţarea pe termen lung a Programului de cooperare privind supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi a poluanţilor atmosferici în Europa (EMEP), adoptat la Geneva la 28 septembrie 1984;
7.,,metale grele" reprezintă acele metale sau, în unele cazuri, metaloizi care sunt stabili şi au o densitate mai mare de 4,5 g/m3 şi compuşii lor;
8.,,emisie" reprezintă eliminarea unei substanţe dintr-o sursă punctiformă sau difuză în.atmosferă;
9.,,sursă fixă" reprezintă orice construcţie, structură, dispozitiv, instalaţie sau echipament fix, care emite sau poate să emită în atmosferă, direct sau indirect, unul dintre metalele grele prezentate în anexa I;
1O. ,,sursă fixă nouă" reprezintă orice sursă fixă a cărei construcţie sau modificare substanţială a început după expirarea celor 2 ani de la data intrării în vigoare:
(i)a prezentului Protocol; sau (ii) a unei modificări la anexa I sau II, unde sursa fixă face obiectul prevederilor prezentului Protocol doar în temeiul modificării respective. Le revine autorităţilor naţionale competente obligaţia de a decide dacă o modificare este substanţială sau nu, luând în considerare anumiţi factori, cum ar fi efecte benefice ale modificării asupra mediului.
11.,,categoria surselor majore" reprezintă oricare dintre categoriile de surse fixe prezentate în anexa II, care contribuie cu cel puţin un procent la emisiile totale de metale grele enumerate în anexa I, care provin din surse fixe, pentru anul de referinţă stabilit conform anexei I.
Articolul 2Obiectivul
Obiectivul prezentului Protocol este de a controla emisiile de metale grele datorate activităţilor antropice, care sunt transportate în atmosferă dincolo de frontieră pe distanţe lungi şi care pot avea efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane sau a mediului, în conformitate cu dispoziţiile articolelor următoare.
Articolul 3Obligaţii fundamentale
1.Fiecare Parte trebuie să îşi reducă emisiile anuale totale în atmosferă pentru fiecare dintre metalele grele enumerate în anexa I în raport cu nivelul emisiei din anul de referinţă stabilit conform anexei respective, luând măsuri eficiente, adecvate situaţiei sale particulare.
2.Fiecare Parte trebuie să aplice nu mai târziu de termenele specificate în anexa IV:
(a) cele mai bune tehnici disponibile, ţinând cont de anexa III, la fiecare sursă fixă nouă din cadrul unei categorii de surse fixe majore pentru care anexa III identifică cele mai bune tehnici disponibile;
(b) valorile limită specificate în anexa V pentru fiecare sursă fixă nouă din cadrul unei categorii de surse fixe majore. Ca soluţie alternativă, fiecare Parte poate aplica strategii diferite de reducere a emisiilor, care pot duce în general la niveluri echivalente ale emisiilor;
(c) cele mai bune tehnici disponibile, ţinând cont de anexa III, pentru fiecare sursă fixă existentă în cadrul unei categorii de surse fixe majore pentru care anexa III identifică cele mai bune tehnici disponibile. Fiecare Parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor, care pot duce în general la niveluri echivalente ale emisiilor;
(d) valorile limită specificate în anexa V pentru fiecare sursă fixă existentă în cadrul unei categorii de surse fixe majore, atâta timp cât acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic. Fiecare Parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor, care pot duce în general la niveluri echivalente ale emisiilor.
3.Fiecare Parte trebuie să aplice măsuri de control al produselor în concordanţă cu condiţiile şi termenele specificate în anexa VI.
4.Fiecare Parte trebuie să studieze posibilitatea aplicării unor măsuri suplimentare de management al produselor, ţinând seama de anexa VII.
5.Fiecare Parte dezvoltă şi păstrează inventare de emisii pentru metalele grele enumerate în anexa I, utilizând pentru Părţile situate în zona geografică a EMEP metodologiile specificate de Organismul Executiv al EMEP, iar pentru Părţile situate în afara zonei geografice a EMEP, metodologiile elaborate în planul de lucru al Organismului Executiv.
6.Dacă, după aplicarea alin. (2) şi 3 de mai sus, o Parte nu poate îndeplini cerinţele alin. (1) pentru un metal greu inclus în anexa I, aceasta este scutită de obligaţiile de la alin. (1) pentru metalul greu respectiv.
7.Orice Parte a cărei suprafaţă totală este mai mare de 6.000.000 km2 este scutită de obligaţiile de la alin. (2) lit. (b), (c) şi (d), dacă poate demonstra că, în termen de cel mult opt ani de la data intrării în vigoare a prezentului Protocol, va reduce emisiile sale anuale totale pentru fiecare dintre metalele grele enumerate în anexa I din categoriile de surse specificate în anexa II cu cel puţin 50%, în raport cu nivelul emisiilor ce provin din acele categorii, faţă de anul de referinţă stabilit conform anexei I. Orice Parte care intenţionează să acţioneze în conformitate cu prezentul alineat trebuie să specifice acest lucru la semnarea prezentului Protocol sau la aderarea la acest instrument.
Articolul 4Schimbul de informaţii şi tehnologie
1.În conformitate cu propriile legi, reglementări şi practici, Părţile trebuie să creeze condiţii favorabile schimbului de tehnici şi tehnologie pentru a reduce emisiile de metale grele, inclusiv, dar nu exclusiv, pentru a dezvolta măsuri de management al produselor şi aplicarea celor mai bune tehnici disponibile, promovând în special:
(a) schimbul comercial de tehnologie disponibilă;
(b) contactele directe şi cooperarea pe plan industrial, inclusiv societăţi mixte;
(c) schimbul de informaţii şi experienţă; şi
(d) asistenţa tehnică.
2.În promovarea activităţilor specificate la alin. (I), Părţile trebuie să creeze condiţii favorabile prin facilitarea contactelor şi a cooperării între organizaţii şi persoane competente din sectorul public şi privat care au capacitatea de a asigura tehnologie, servicii de proiectare şi inginerie, echipament sau mijloace financiare.
Articolul 5Strategii, politici, programe şi măsuri
I. Fiecare Parte trebuie să dezvolte, fără întârziere nejustificată, strategii, politici şi programe de îndeplinire a obligaţiilor sale conform prezentului Protocol.
2.În plus, o Parte poate:
(a) aplica instrumente economice pentru a încuraja adoptarea unor abordări eficiente din punct de vedere al costurilor în privinţa reducerii emisiilor de metale grele;
(b) încheia pacte sociale şi acorduri voluntare;
(c) încuraja utilizarea mai eficientă a resurselor şi materiilor prime;
(d) încuraja utilizarea surselor energetice mai puţin poluante;
(e) lua măsuri pentru dezvoltarea şi introducerea sistemelor de transport mai puţin poluante;
(f) lua măsuri pentru stoparea anumitor procese de emisie a metalelor grele acolo unde există posibilitatea de înlocuire a acestor procese la scară industrială;
(g) lua măsuri pentru a dezvolta şi utiliza procese mai curate pentru a preveni şi a controla poluarea.
3.Părţile pot lua măsuri mai stricte decât cele cerute de prezentul Protocol.
Articolul 6Cercetare, dezvolt are şi monitorizare
Părţile, acordând atenţie în primul rând metalelor grele enumerate în anexa I, încurajează cercetarea, dezvoltarea, monitorizarea şi cooperarea în legătură cu (dar nu exclusiv):
(a) emisiile, transportul pe distanţe lungi, nivelurile depunerilor şi modelarea lor, nivelurile existente în mediul biotic şi abiotic, elaborarea procedurilor pentru armonizarea metodologiilor relevante;
(b) căile de răspândire a poluanţilor ş1 inventarierea lor în ecosistemele reprezentative;
(c) efectele poluanţilor asupra sănătăţii umane şi a mediului, inclusiv cuantificarea acestor efecte;
(d) cele mai bune tehnici şi practici disponibile şi tehnici de control al emisiilor utilizate în prezent de Părţi sau care sunt în curs de dezvoltare;
(e) colectarea, reciclarea şi, dacă este necesar, eliminarea produselor sau deşeurilor care conţin un metal greu sau mai multe;
(f) metodologiile care permit luarea în considerare a factorilor socio-economici în evaluarea strategiilor alternative de control;
(g) o abordare pe baza efectelor care includ informaţii utile, inclusiv informaţii obţinute conform lit. (a) - (f), despre nivelurile măsurate sau modelate ale poluanţilor în mediu, despre căile lor de răspândire şi efectele lor asupra sănătăţii umane şi a mediului, în scopul formulării strategiilor viitoare de control, care vor ţine cont şi de factorii economici şi tehnologici;
(h) soluţii alternative de utilizare a metalelor grele în produsele enumerate în anexele VI şi VII;
(i)culegerea informaţiilor despre nivelurile metalelor grele în anumite produse, despre riscul producerii unor emisii de metale grele în timpul procesului de fabricaţie, a procesării, distribuţiei în comerţ, utilizării şi eliminării acestor produse, şi despre tehnicile de reducere a emisiilor.
Articolul 7 RAPORTĂRI
1.Conform propriilor legi privind confidenţialitatea informaţiei:
(a) fiecare Parte trebuie să raporteze Organismului Executiv, prin intermediul Secretariatului executiv al Comisiei şi la intervale regulate stabilite de Părţile reunite în cadrul Orgănismului Executiv, informaţii despre măsurile luate pentru aplicarea prezentului Protocol;
(b) fiecare Parte din zona geografică a EMEP trebuie să raporteze la EMEP, prin intermediul Secretariatului Executiv al Comisiei şi la intervale regulate stabilite de
organismul director al EMEP şi aprobate de Părţile reunite în cadrul Organismului Executiv, informaţii despre nivelurile emisiilor de metale grele enumerate în anexa I, utilizând drept bază metodologiile şi rezoluţia spaţială şi temporală, menţionate de organismul director al EMEP. Părţile situate în afara zonei geografice a EMEP trebuie să fumizeze Organismului Executiv informaţii similare, dacă sunt solicitate în acest sens. În plus, dacă este cazul, fiecare Parte trebuie să culeagă şi să raporteze informaţii pertinente despre emisiile altor metale grele, luând în considerare metodologiile şi rezoluţia temporală şi spaţială a organismului director al EMEP şi a Organismului Executiv.
2.Informaţiile care urmează să fie fumizate în conformitate cu alin. (1) lit. (a) trebuie să fie în conformitate cu o decizie privind forma şi conţinutul, care va fi adoptată de Părţi la o sesiune a Organismului Executiv. Termenii acestei decizii trebuie reanalizaţi, după caz, pentru a identifica orice element suplimentar privind forma şi conţinutul informaţiilor ce vor fi incluse în rapoarte.
3.Cu suficient timp înainte de fiecare sesiune anuală a Organismului Executiv, EMEP trebuie să fumizeze informaţii despre transportul pe distanţe lungi şi depunerile de metale grele.
Articolul 8Calcule
Utilizând modele şi măsurări adecvate şi cu suficient timp înaintea fiecărei sesiuni anuale a Organismului Executiv, EMEP trebuie să fumizeze acestuia calculele fluxurilor şi depunerilor transfrontiere ale metalelor grele din zona geografică a EMEP. În zonele din afara zonei geografice a EMEP, trebuie utilizate modele adecvate situaţiei particulare a Părţilor la Convenţie.
Articolul 9Respectarea obligaţiilor
Respectarea obligaţiilor ce revin fiecărei Părţi prin prezentul Protocol trebuie examinată în mod periodic. Comitetul de aplicare constituit prin Decizia Organismului Executiv 2/1997 la cea de-a 15-a sesiune trebuie să efectueze aceste examinări şi să raporteze Părţilor reunite în cadrul Organismului Executiv în conformitate cu dispoziţiile din anexa deciziei menţionate, inclusiv cu modificările acesteia.
Articolul 1O
EXAMINĂRI EFECTUATE DE PĂRŢI LA SESIUNILE ORGANISMULUI EXECUTIV
1.La sesiunile Organismului Executiv, conform art. 10 alin. (2) lit. (a) din Convenţie, Părţile examinează informaţiile fumizate de Părţi, EMEP şi alte organisme subsidiare, precum şi rapoartele Comitetului de aplicare menţionat în art. 11 din prezentul Protocol.
2.La sesiunile Organismului Executiv, Părţile examinează progresul înregistrat în realizarea obiectivelor stabilite în prezentul Protocol.
3.La sesiunile Organismului Executiv, Părţile examinează în ce măsură obligaţiile stabilite în prezentul Protocol sunt suficiente şi eficiente.
(a) Aceste examinări vor ţine seama de cele mai bune informaţii ştiinţifice disponibile despre efectele depunerilor metalelor grele, de evaluările dezvoltărilor tehnologice şi de evoluţia condiţiilor economice;
(b) În perspectiva cercetării, dezvoltării, monitorizării şi cooperării conform prezentului Protocol, aceste examinări trebuie:
(i)să evalueze progresul în realizarea obiectivului prezentului Protocol;
(ii)să evalueze dacă reducerile suplimentare ale emisiilor dincolo de nivelurile cerute de prezentul Protocol pot reduce şi alte efecte asupra sănătăţii umane sau mediului; şi
(iii)să ia în considerare dimensiunea existentă pentru baza corespunzătoare aplicării abordării;
(c) Procedurile, metodele şi calendarul pentru aceste examinări trebuie specificate de Părţi la o sesiune a Organismului Executiv.
4.Pe baza concluziilor examinărilor menţionate la alin. (3) şi cât mai curând posibil după terminarea examinării, Părţile trebuie să dezvolte un plan de lucru în etape pentru a reduce în atmosferă emisiile metalelor grele listate în anexa I.
Articolul 11Soluţionarea diferendelor
1.În cazul unui diferend între două sau mai multe Părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului Protocol, Părţile în cauză caută să soluţioneze diferendul prin negociere sau prin orice altă metodă de solutionare a diferendelor aflată la dispoziţia lor. Părţile aflate în dispută informează Organismul Executiv despre diferendul lor.
2.Atunci când ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezentul Protocol sau în orice alt moment după aceea, o Parte care nu este o organizaţie de integrare economică regională poate declara într-un instrument scris prezentat Depozitarului că, pentru toate diferendele privind interpretarea sau aplicarea Protocolului, ea recunoaşte ca obligatoriu ipso facto şi fără un acord special unul din cele două mijloace de soluţionare a diferendelor menţionate mai jos, sau ambele 'În raport cu orice Parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
(a) supunerea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie;
(b) arbitrajul în conformitate cu procedurile care trebuie adoptate de Părţi la o sesiune a Organismului Executiv, cât mai curând posibil, într-o anexă privind arbitrajul.
O Parte care este o organizaţie de integrare economică regională poate face o declaraţie cu acelaşi efect în ceea ce priveşte arbitrajul în conformitate cu procedurile menţionate la lit. (b).
3.O declaraţie făcută conform alin. (2) rămâne în vigoare până când aceasta expiră conform propriilor termene sau până la expirarea perioadei de 3 luni după ce s-a depus la Depozitar o notificare a revocării acestei declaraţii.
4.O nouă declaraţie, o notificare a revocării unei declaraţii sau expirarea unei declaraţii nu trebuie să aducă atingere procedurilor angajate în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie sau a instanţei de arbitraj, cu excepţia cazului în care Părţile convin altceva.
5.Cu excepţia cazului în care Părţile în dispută au acceptat aceleaşi mijloace de soluţionare a diferendului conform alin. (2), dacă, după expirarea unei perioade de 12 luni de la înştiinţarea unei Părţi de către o altă Parte privind existenţa unui diferend între ele, Părţile în cauză nu au fost în stare să soluţioneze diferendul lor prin mijloacele menţionate la alin. (I), diferendul este supus unei concilieri la cererea uneia dintre Părţile în dispută.
6.În sensul alin. (5), se creează o comisie de conciliere. Comisia este compusă dintr un număr egal de membri desemnaţi de fiecare Parte implicată sau, dacă Părţile în conciliere împărtăşesc acelaşi interes, din grupul Părţilor interesate şi un preşedinte ales de comun acord de către membri astfel desemnaţi. Comisia elaborează o recomandare pe care Părţile în dispută o examinează cu bună credinţă.
Articolul 12Anexele
Anexele la prezentul Protocol fac parte integrantă din Protocol. Anexele III şi VII au valoare de recomandare.
Articolul 13Modificări ale protocolului
1.Fiecare Parte poate propune modificări la prezentul Protocol.
2.Modificările propuse sunt înaintate în scris Secretarului Executiv al Comisiei, care le comunică tuturor Părţilor. Părţile discută modificările şi adaptările propuse la următoarea sesiune a Organismului Executiv, cu condiţia ca aceste propuneri să fi fost transmise Părţilor cu cel puţin 90 zile înainte..
3.Modificările la prezentul Protocol, inclusiv cele ale anexelor I, II, IV, V şi VI sunt adoptate prin consens de către Părţile prezente la sesiunea Organismului Executiv şi intră
în vigoare pentru Părţile care le-au acceptat, în a 90-a zi de la data la care două treimi din Părţi au depus la Depozitar instrumentele de acceptare ale acestor modificări. Modificările intră în vigoare pentru orice altă Parte în a 90-a zi care urmează datei la care respectiva Parte a depus instrumentele de acceptare a modificărilor.
4.Modificările la anexele III şi VII sunt adoptate prin consens de către Părţile prezente la sesiunea Organismului Executiv. La expirarea a 90 de zile de la data comunicării acestora de către Secretarul Executiv al Comisiei, o modificare a acestor anexe îşi produce efectele pentru acele Părţi care nu au înaintat notificări Depozitarului în conformitate cu dispoziţiile alin. (5), cu condiţia ca cel puţin 16 Părţi să nu fi înaintat această notificare.
5.Orice Parte care nu poate aproba o modificare la anexele III sau VII trebuie să notifice Depozitarului în scris, într-un termen de 90 de zile începând de la data comunicării adoptării acesteia. Depozitarul informează fără întârziere toate Părţile asupra primirii unei astfel de notificări. O Parte poate substitui, în orice moment, acceptarea notificării anterioare şi, după depunerea la Depozitar a unui instrument de acceptare, modificarea la această anexă intră în vigoare pentru Partea respectivă.
6.În cazul unei propuneri de modificare a anexelor I, VI sau VII prin adăugarea unui metal greu, a unei măsuri de control pentru produse, a unui produs sau a unui grup de produse la prezentul Protocol:
(a) autorul propunerii furnizează Organismului Executiv informaţiile precizate în Decizia Organismului Executiv 1/1998, inclusiv în modificările acesteia; şi
(b) Părţile evaluează propunerea în concordanţă cu procedurile stabilite în Decizia Organismului Executiv 1/1998, inclusiv în modificările acesteia;
7.Orice decizie de modificare a Deciziei Organismului Executiv 1/1998 este adoptată prin consensul Părţilor reunite în cadrul Organismului Executiv şi îşi va produce efectele după 60 de zile de la data adoptării sale.
Articolul 14Semnarea
1.Prezentul Protocol este deschis pentru semnare la Aarhus (Danemarca) în zilele de 24-25 iunie 1998, apoi la sediul Naţiunilor Unite din New York până la 21 decembrie 1998, ale tuturor statelor membre Comisiei, precum şi statelor care au statut consultativ pe lângă Comisie în temeiul alin. (8) din Rezoluţia 36 (IV) a Consiliului Economic şi Social din 28 martie 1947 şi organizaţiilor de integrare economică regională constituite de state suverane membre ale Comisiei, având competenţe pentru negocierea, încheierea şi aplicarea acordurilor internaţionale în problemele menţionate în Protocol, sub rezerva ca statele şi organizaţiile implicate să fie Părţi ale Convenţiei.
2.În problemele care ţin de competenţa lor, aceste organizaţii de integrare economică regională îşi exercită în nume propriu drepturile şi se achită în nume propriu de responsabilităţile pe care prezentul Protocol le conferă statelor lor membre. În asemenea cazuri, statele membre ale acestor organizaţii nu sunt abilitate să îşi exercite drepturile în mod individual.
Articolul I 5
RATIFICAREA, ACCEPTAREA, APROBAREA ŞI ADERAREA
1.Prezentul Protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării de către semnatari.
2.Prezentul Protocol este deschis aderării tuturor statelor şi organizaţiilor care îndeplinesc cerinţele de la art. 14 alin. (1), începând de la 21 decembrie 1998.
Articolul I 6
DEPOZIT ARUL
Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depuse la Secretarul General al ONU, care îndeplineşte funcţiile de Depozitar.
Articolul I 7
INTRAREA ÎN VIGOARE
1.Prezentul Protocol intră în vigoare în a 90-a zi de la data depunerii celui de al 16- lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
2.Pentru fiecare stat sau organizaţie menţionate la art. 15 alin. (1), care ratifică, acceptă sau aprobă prezentul Protocol sau aderă la acesta după depunerea celui de-al 16- lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, Protocolul intră în vigoare în a 90-a zi care urmează datei depunerii de către această Parte a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
Articolul I 8
RETRAGEREA
În orice moment după 5 ani de la data la care prezentul Protocol a intrat în vigoare pentru o Parte, Partea respectivă se poate retrage din acesta printr-o notificare scrisă adresată Depozitarului. Retragerea este efectivă în a 90-a zi care urmează datei primirii notificării de către Depozitar sau la orice altă dată ulterioară care poate fi specificată în notificarea de retragere.
Articolul I 9
TEXTE AUTENTICE
Originalul prezentului Protocol, ale cărui texte în limbile engleză, franceză şi rusă sunt în egală măsură autentice se depune la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
DREPT care, subsemnaţii, pe deplin împuterniciţi, au semnat prezentul Protocol. Adoptat la Aarhus (Danemarca), 24 iunie 1998.
METALELE GRELE MENŢIONATE ART. 3 ALIN. (1) ŞI ANUL DE
REFERINT' Ă PENTRU RESPECTAREA OBLIGA, TIEI
| Metal greu | An de referintă |
|---|---|
| Cadmiu (Cd) | 1990, sau oricare alt an între 1985 şi 1995 (inclusiv) specificat de către o Parte în urma ratificării, acceptării, aprobării sau aderării |
| Plumb (Pb) | 1990, sau oricare alt an între 1985 şi 1995 (inclusiv) specificat de către o Parte în urma ratificării, acceptării, aprobării sau aderării |
| Mercur (Hg) | 1990, sau oricare alt an între 1985 şi 1995 (inclusiv) specificat de către o Parte în urma ratificării, acceptării, aprobării sau aderării |
CATEGORII DE SURSE FIXE
I. INTRODUCERE
1.Prezenta anexă nu vizează instalaţiile sau Părţile de instalaţii utilizate pentru cercetare-dezvoltare sau testarea produselor sau procedeelor noi.
2.Valorile limită indicate alăturat se repartizează în general la capacităţile de producţie sau la producţia efectivă. Atunci când cel care exploatează se angajează la mai multe activităţi făcând parte din aceeaşi subrubrică, din aceeaşi instalaţie sau din acelaşi loc, capacităţile care corespund acestor activităţi sunt adiţionate.
II. LISTA CATEGORIILOR
| Categoria | Descrierea categoriei |
|---|---|
| 1. | Instalaţii de ardere care necesită un aport termic normal net mai mare de 50 MW |
| 2. | Instalaţii de prăjire sau de aglomerare a minereurilor (inclusiv minereuri sulfurate) sau a minereurilor concentrate având o capacitate mai mare de 150 tone/zi pentru minereul de fier sau minereul concentrat şi 30 tone/zi de aglomerat în cazul prăjirii cuprului, plumbului sau zincului sau pentru orice ţratare de minereuri de aur şi de mercur. |
| 3. | Topitorii şi oţelării (prima şi a doua topire, în special în cuptoare cu arc) inclusiv în curgere continuă a unei capacităti mai mari de 2,5 tone/oră. |
| 4. | Topitorii de metale feroase având o capacitate de producţie mai mare de 20 tone/zi. |
| Categoria | Descrierea categoriei |
|---|---|
| 5. | Instalaţii de producere a cuprului, plumbului şi zincului plecând de la minereuri, minereuri concentrate sau de la materii prime de recuperare prin procedee metalurgice, de o capacitate mai mare de 30 tone/zi de metal în cazul instalaţiilor de producere primară şi de 15 tone/zi în cazul instalaţiilor de producere secundară sau a oricărei instalaţie de producere primară a mercurului. |
| 6. | Instalaţii de topire (afânare, turnare la topitorie), în special pentru aliajele de cupru, plumb şi zinc, inclusiv produsele de recuperare, de o capacitate mai mare de 4 tone/zi pentru plumb sau de 20 tone/zi pentru cupru şi zinc. |
| 7. | Instalaţii de producere a clinkerului de ciment în cuptoare rotative având o capacitate de producţie mai mare de 500 tone/zi sau în alte cuptoare cu o capacitate de producţie mai mare de 50 tone/zi. |
| 8. | Fabrici de sticlă cu plumb, inclusiv de fibră de sticlă, cu o capacitate de topire mai mare de 20 tone/zi. |
| 9. | Instalaţii de producere a clorului şi a sodei caustice prin electroliză folosind procedeul cu catod de mercur. |
| 10. | Instalaţii de incinerare a deşeurilor periculoase sau a deşeurilor medicale cu o capacitate mai mare de 1 tonă/oră sau instalaţii de co-incinerare a deşeurilor periculoase sau medicale specificate conform legislaţiei nationale. |
| 11. | Instalaţii de incinerare a deşeurilor orăşeneşti cu o capacitate mai mare de 3 tone/oră sau instalaţii de co-incinerare a deşeurilor orăşeneşti specificate conform legislatiei naţionale. |
CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE PENTRU DIMINUAREA EMISIILOR DE METALE GRELE ŞI A COMPUŞILOR LOR PROVENIND DIN CATEGORIILE DE SURSE ENUMERATE ÎN ANEXA II
I. INTRODUCERE
1.Obiectivul prezentei anexe este de a difuza Părţilor o serie de informaţii pentru a determina cele mai bune tehnici disponibile aplicabile surselor fixe pentru a le putea permite să se achite de obligaţiile ce decurg din prezentul Protocol.
2.,,Cele mai bune tehnici disponibile" (MTD) reprezintă stadiul de dezvoltare cel mai eficient şi cel mai avansat al activităţilor şi modurilor lor de exploatare, demonstrând aptitudinea practică a tehnicilor speciale ce_ trebuie constituie, în principi , baza valorilor limită de emisie ce vizează evitarea şi, dacă acest lucru se dovedeşte imposibil de realizat, reducerea în mod general a emisiilor şi impactul lor asupra mediului în ansamblul său:
„tehnici" reprezintă atât tehnologia utilizată, cât şi modul în care instalaţia este concepută, construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune;
tehnici „disponibile" reprezintă tehnicile perfecţionate la o scară care permite aplicarea lor în sectorul industrial pertinent, în condiţii viabile din punct de vedere economic şi tehnic, ţinându-se cont de costuri şi de avantaje, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate sau produse pe teritoriul Părţii interesate, astfel încât să se asigure accesul în condiţii rezonabile al celui care exploatează.
„cele mai bune" tehnici reprezintă tehnicile cele mai eficiente pentru a atinge un nivel general ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său.
Pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile se impune acordarea unei atenţii speciale, în general sau în cazuri speciale, factorilor enumeraţi alăturat, ţinând seama de costurile şi avantajele probabile ale măsurii considerate şi ale principiilor de precauţie şi de prevenţie:
utilizarea unor tehnologii puţin poluante; utilizarea de substanţe puţin periculoase;
recuperarea şi reciclarea unei mai mari Părţi a substanţelor produse şi utilizate în timpul operaţiilor, precum şi a deşeurilor;
procedeele, mijloacele sau metodele de exploatare comparabile care au fost experimentate cu succes la scară industrială;
progresul tehnologic şi evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice; natura, efectele şi volumul emisiilor în cauză;
datele de punere în funcţiune a instalaţiilor noi sau existente; termenele necesare pentru plasarea celor mai bune tehnici disponibile;
consumul de materii prime (inclusiv apa) şi natura materiilor prime utilizate în procedeu, precum şi eficienţa sa energetică;
necesitatea de a preveni sau reduce la mm1mum impactul global al emisiilor asupra mediului şi riscurile de poluare a mediului;
necesitatea prevenirii accidentelor şi reducerii la mm1mum a consecinţelor acestora asupra mediului.
Noţiunea de cea mai bună tehnică disponibilă nu vizează irescrierea unei tehnici sau a unei tehnologii speciale, ci şi respectarea caracteristicilor tehnice ale instalaţiei în cauză, a situaţiei sale geografice şi a stării mediului la nivel local.
3.Informaţiile privind eficacitatea şi costul măsurilor de combatere a emisiilor se bazează pe documentaţia oficială a Organismului Executiv şi a organismelor sale subsidiare, în special pe documentele primite şi examinate de Echipa specială pentru metale grele şi de Grupul de lucru pregătitor special pentru metale grele. S-a ţinut cont, în plus, de alte informaţii internaţionale privind cele mai bune tehnici disponibile de combatere a emisiilor (de ex. - notele tehnice ale Comunităţii Europene privind MTD, recomandările PARCOM privind cele mai bune tehnici disponibile şi informaţiile comunicate direct de către experţi).
4.Experienţa dobândită prin folosirea instalaţiilor şi produselor noi care fac apel la tehnici puţin poluante, precum şi de modernizarea instalaţiilor existente, creşte fără încetare; în consecinţă, prezenta anexă poate face obiectul unor modificări sau actualizări.
5.Prezenta anexă descrie un anumit număr de măsuri al căror cost şi eficienţă sunt foarte variabile. Alegerea măsurilor aplicabile în fiecare caz depinde de, şi poate fi limitată la, mai mulţi factori, cum ar fi: situaţia economică, infrastructura tehnologică, dispozitivele antiemisie deja în funcţiune, securitatea, consumul de energie şi faptul că sursa este nouă sau există deja.
6.S-a ţinut cont în prezenta anexă de emisiile de cadmiu, plumb şi mercur şi de compuşii lor care se prezintă sub formă solidă (prin legare cu particule) şi/sau gazoasă. Formele chimice ale acestor compuşi nu sunt, în general, luate în considerare în prezenta anexă. Totuşi, eficacitatea dispozitivelor antiemisie cu privire la proprietăţile fizice ale metalului greu a fost luată în considerare, în special în cazul mercurului.
7.Valorile de emisie exprimate în mg/m3 se raportează la condiţiile normale (volum 273, 15 k, 101,3 kPa, gaze uscate), necorectate, ale concentraţiei de oxigen, cu excepţia cazului în care se specifică altfel, şi sunt calculate în funcţie de tehnicile proiectate de CEN (Comitetul European de Standardizare) şi, în anumite cazuri, în funcţie de tehnicile naţionale de prelevare şi supraveghere.
II. OPŢIUNI GENERALE PENTRU REDUCEREA EMISIILOR DE METALE GRELE ŞI A COMPUŞILOR ACESTORA
8.Există mai multe moduri de combatere sau de prevenire a emisiilor de metale grele. Printre măsurile de reducere a emisiilor de aplicare, tehnologiile adiţionale şi modificarea procedeelor (inclusiv operaţiunile de întreţinere şi control al funcţionării) ocupă un loc important. Pot fi luate următoarele măsuri, a căror aplicare poate fi modulată în funcţie de condiţiile tehnice sau de situaţia economică generală:
(a) aplicarea_ tehnologiilor de producţie puţin poluante, în special la instalaţiile noi;
(b) epurarea efluenţilor gazoşi (măsuri de reducere secundare), în special cu ajutorul filtrelor, instalaţiilor de epurare - spălare sau a celor de absorbţie;
(c) modificarea sau prepararea materiilor prime, a combustibililor şi/sau a altor produse de plecare (utilizarea de materii prime cu slabă concentraţie de metale grele);
(d) adoptarea de metode optime de management - buna organizare internă, programe de întreţinere preventivă sau măsuri primare, cum ar fi închiderea unităţilor care produc pulberi;
(e) aplicarea de tehnici de management ecologic corespunzător pentru utilizarea ş1 eliminarea anumitor produşi care conţin cadmiu, plumb şi/sau mercur.
9.Este necesar să se controleze punerea în funcţiune a procedurilor antiem1S1e pentru a veghea că măsurile şi metodele corespunzătoare sunt corect aplicate şi a permite o reducere efectivă a emisiilor. Acest control va consta în:
(a) întocmirea unui inventar al măsurilor de reducere definite mai sus, care au fost deja aplicate;
(b) compararea reducerilor efective de Cd, Pb şi Hg cu obiectivele fixate în Protocol;
(c) determinarea caracteristicilor emisiilor cuantificate de Cd, Pb şi Hg care provin din surse pertinente prin tehnici corespunzătoare;
(d) să se procedeze astfel încât organismele de reglementare să efectueze un audit periodic al măsurilor de reducere aplicate în scopul supravegherii bunei funcţionări în timp.
1O. Măsurile de reducere a emisiilor ar trebui să fie eficiente din punct de vedere al costului. Raportul cost-eficacitate ar trebui să fie determinat în funcţie de suma totală anuală a costurilor pe unitate (inclusiv costuri de investiţie şi costuri de exploatare). Costurile de reducere a emisiilor ar trebui să fie de asemenea luate în considerare în contextul întregului proces.
III. TEHNICI ANTIEMISIE
11.Principalele categorii de tehnici antiemisie disponibile pentru emisiile de Cd, Pb şi Hg sunt următoarele: măsuri primare, cum ar fi înlocuirea materiilor prime sau a combustibililor, tehnologii de producţie puţin poluante şi măsuri secundare, cum ar fi reducerea de emisii nepersistente şi epurarea efluenţilor gazoşi. Tehnicile proprii diferitelor sectoare sunt indicate în capitolul IV.
12.Datele privind eficacitatea sunt obţinute din experienţa practică şi se consideră că reflectă capăcitatea instalaţiilor aflate în· prezent în funcţiune. Eficienţa globală a reducerii gazelor de combustie şi a emisiilor nepersistente depinde, într-o mare măsură, de performanţa separatoarelor de gaz şi a desprăfuitoarelor (hote aspirante). S-au obţinut randamente de captare şi de colectă mai mari de 99%. Experienţa a demonstrat că, în anumite cazuri, măsurile de combatere puteau reduce cu cel puţin 90% emisiile globale.
13.În cazul emisiilor de cadmiu, plumb şi mercur fixate pe particule, metalele pot fi captate cu ajutorul desprăfuitoarelor. Tabelul 1 arată concentraţiile caracteristice de pulberi după epurarea gazelor cu ajutorul anumitor tehnici. Majoritatea acestor măsuri au fost în general aplicate în diferite sectoare. Tabelul 2 oferă informaţii privind eficacitatea minimă teoretică a anumitor tehnici de captare a mercurului gazos. Aplicarea acestor măsuri depinde de fiecare procedeu special; utilitatea lor este optimală atunci când concentraţiile de mercur din gazele de combustie sunt ridicate.
Tabelul 1: Performanţa dispozitivelor de desprăfuire, exprimată în concentraţii medii orare de desprăfuire
| Concentraţii medii de pulberi după epurare (mg/m3) | |
|---|---|
| Filtre textile | < 10 |
| Filtre textile de tip membrană | < 1 |
| Desprăfuitoare electrice pe cale uscată | < 50 |
| Desprăfuitoare electrice pe cale umedă | < 50 |
| Epuratoare - spălătoare foarte performante | < 50 |
| Concentraţia de mercur după epurare (mg/m3) | |
|---|---|
| Filtre cu seleniu | < 0,01 |
| Epuratoare - spălătoare cu seleniu | < 0,2 |
| Filtre cu cărbune activ | < 0,01 |
| Injectare cu carbon+ desprăfuitor | < 0,05 |
| Procedeu Odda Norzive cu clorură de sodiu | < 0,1 |
| Procedeu cu sulfură de plumb | < 0,05 |
| Procedeu Bolken (tiosulfat) | < 0,1 |
14.Ar trebui să se vegheze ca aplicarea acestor măsuri de combatere a emisiilor să nu creeze alte probleme de mediu. Un procedeu cu un volum scăzut de emisie în atmosferă nu trebuie utilizat dacă accentuează impactul total asupra mediului al evacuării de metale grele, în special al unei poluări crescute a apei datorate efluenţilor lichizi. Trebuie să se ia de asemenea în considerare destinaţia finală a pulberilor captate datorată procedeului îmbunătăţit de epurare a gazului. Manipularea acestor reziduuri poate. avea un efect negativ asupra mediului, care va reduce beneficiul unei diminuări a evacuării în atmosferă a pulberilor şi gazelor industriale.
15.Măsurile de reducere a emisiilor pot fi axate pe tehnici de producţie, precum şi pe epurarea efluenţilor gazoşi. Aceste două aplicaţii nu sunt independente una de alta, alegerea unui procedeu dat putând exclude anumite metode de epurare a gazelor.
16.Alegerea unei tehnici date va depinde de o serie de parametri, cum ar fi concentraţia poluanţilor şi/sau formele chimice sub care aceştia sunt prezenţi în gazul brut, debitul volumic al gazului, temperatura gazului sau a altor factori, astfel încât domeniile de aplicare se pot suprapune şi, în astfel de cazuri, condiţiile specifice vor dicta alegerea tehnicii celei mai adecvate.
17.Prezenta secţiune descrie măsurile proprii de reducere a emisiilor de gaze de la coşurile de triaj în diferite sectoare. Emisiile nepersistente trebuie luate în considerare. Mijloacele utilizate pentru reducerea emisiilor de pulberi ocazionale prin evacuare, manipularea şi stocarea materiilor prime sau a subproduselor, care, deşi nu sunt relevante pentru transportul pe distanţe lungi, pot avea consecinţe asupra mediului local. Emisiile pot fi reduse transferând aceste activităţi interesate în clădiri închise, eventual dotate cu sisteme de ventilaţie şi desprăfuire, circuite de aspersie sau alte dispozitive adecvate. În caz de stocare în aer liber, suprafaţa materiilor trebuie protejată împotriva efectului de antrenare prin vânt. Locurile de stocare şi căile de acces ar trebui păstrate curate.
18.Cifrele privind investiţiile şi costurile care au fost prezentate în tabele au fost luate din diferite surse şi corespund unor cazuri speciale. Acestea sunt fumizate în dolari americani din 1990 [1 dolar american din 1990 = 0,8 ECU (1990)] şi depind de anumiţi factori, cum ar fi capacitatea instalaţiilor, puterea de epurare şi concentraţia de gaze brute, tipul de tehnologie şi alegerea instalaţiilor noi, în contrast cu modernizarea instalaţiilor existente.
IV. SECTOARE
19.Prezentul capitol prezintă, sub forma unui tabel pe sector, principalele surse de emisie, măsurile antiemisie bazate pe cele mai bune tehnici disponibile, coeficientul de reducere pe care acestea îl autorizează şi costurile corespunzătoare, dacă acestea sunt cunoscute. Dacă nu se specifică altfel, coeficienţii de reducere prezentaţi în tabele se raportează la emisiile directe ale gazelor de coş.
Arderea combustibililor fosili în cazanele centralelor electrice şi de încălzire şi in cazanele industriale (anexa II, categoria I)
20.Combustia cărbunelui în cazanele centralelor, în cazanele de încălzire este una din principalele surse de emisii antropice de mercur. Concentraţia metalelor grele este superioară c lei de petrol sau de gaz naturaL
21.Îmbunătăţirea randamentului de conversie şi măsurile de economie de energie vor determina o diminuare a emisiilor de metale grele, dat fiind că va fi nevoie de mai puţin combustibil. Combustia de gaz natural sau de combustibili de înlocuire având o slabă concentraţie de metale grele în locul cărbunelui va duce, de asemenea, la o reducere
semnificativă a emisiilor de metale grele, cum ar fi mercurul. Tehnologia centralelor electrice cu gazeificare integrată în ciclu combinat (GICC) este un nou procedeu care generează emisii reduse.
22.Metalele grele, cu excepţia mercurului, sunt emise sub forma solidă în asociere cu particule de cenuşă zburătoare. Cantitatea de cenuşă zburătoare produsă depinde de diferitele tehnici de combustie ale cărbunelui: 20 la 40% din masa cenuşii zburătoare atunci când arderea se realizează în cazane cu grătar; această proporţie este de 15% în cazanele cu pat fluidizat şi de 70-100% în cazanele cu cenuşă pulverulentă (arderea cărbunelui pulverizat). S-a constatat că, în fracţiunea de cenuşă zburătoare formată din particule fine, concentraţia de metale grele este mai mare.
23.Pregătirea cărbunelui, de exemplu „spălarea" sau „tratarea biologică", reduce concentraţia de metale grele asociată prezenţei de materie anorganică în cărbune. În acelaşi timp, gradul de eliminare a metalelor grele prin această tehnologie este extrem de variabil.
24.O desprăfuire de mai mult de 99,5% poate fi obţinută cu ajutorul desprăfuitoarelor electrice (DPE) sau a filtrelor din ţesătură (FT), reducând concentraţia de pulberi la aproximativ 20 mg/m3 în multe cazuri. Emisiile de metale grele, cu excepţia mercurului, pot fi reduse cu cel puţin 90 - 99%, cifra cea mai scăzută corespunzând elementelor celor mai volatile. Reducerea concentraţiei de mercur a gazelor este favorizată de temperaturile de filtrare puţin ridicate.
25.Utilizarea de tehnici vizând reducerea emisiilor de oxizi de azot, de dioxid de sulf şi de particule provenind din gazele de combustie poate de asemenea să permită eliminarea metalelor grele. O tratare corespunzătoare a apelor uzate ar trebui să permită evitarea oricărui impact dintre medii.
26.În tehnicile mentionate mai sus, coeficientul de eliminare a mercurului variază considerabil de la o instalaţie la alta, după cum se vede în tabelul 3. O serie de cercetări sunt în curs pentru a perfecţiona tehnicile de eliminare a mercurului, dar, până când acestea vor fi disponibile la scară industrială, nu există o tehnică mai bună special concepută pentru eliminarea mercurului.
Tabelul 3: Măsuri antiemisie, coeficient de reducere şi costuri pentru sectorul combustiei de combustibili fosili
| Sursa emisiilor | Măsuri antiemisie | Coeficient de reducere (în procente) | Costul operaţiei |
|---|---|---|---|
| Combustia combustibilului lichid | Trecerea de la combustibil lichid la gaz | Cd, Pb: 100; Hg: 70-80 | Depinde în mod strâns de fiecare caz special |
| Combustia cărbunelui | Trecerea cărbunelui la combustibili cu reduceri | Pulberi: 70- 100 | Depinde în mod strâns de fiecare caz particular |
| mai slabe de emisii de | |||
| metale grele | |||
| DPE (rece) | Cd, Pb: > 90; | Investiţie specifică: 5-1O | |
| Hg: 10-40 | dolari | ||
| E.U/m3 de gaz rezidual pe | |||
| oră (>200.000 m3/oră) | |||
| Desulfurarea gazelor de combustie (DDC) pe cale umedă a1 | Cd, Pb: >90; Hg: 10-90 b/ | ||
| Filtre din ţesătură (FT) | Cd: >95; | Investiţie specifică: 8-15 | |
| Pb: > 99; | dolari/m3 de gaz rezidual | ||
| Hg: 10-60 | pe oră (>200.000 m3/oră) |
a/ Volumul de eliminare a mercurului creşte în funcţie de proporţia de mercur ionic. Dispozitivele de epurare prin reducere catalitică selectivă, atunci când cantitatea de pulberi este mare;
b/ Este vorba în mod esenţial de reducerea de SO2. Reducerea emisiilor de metale grele este un avantaj suplimentar (investiţie specifică: 60-250 dolari/kWe1).
Siderurgia primară (anexa II - categoria 2)
27.Prezenta secţiune tratează emisiile care provin din instalaţiile de aglomerare, atelierele de alice, furnalele înalte şi oţelăriile care folosesc convertizoare bazice cu oxigen (CBO). Emisiile de Cd, Pb şi Hg se produc în asociere cu particule. Concentraţia de metale în pulberile evacuate depinde de compoziţia materiilor prime şi de tipul de metale de aliaj utilizate în siderurgie. Măsurile de reducere a celor mai importante emisii sunt prezentate în tabelul 4. Filtrele din ţesături trebuie folosite ori de câte ori este posibil; în caz contrar, se pot folosi desprăfuitoarele electrice şi/sau epuratoarele - spălătoare foarte performante.
28.Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile în siderurgia primară permite reducerea totalului emisiilor de pulberi care au legătură directă cu procesul la următoarele valori:
Instalaţii de aglomerare 40-120 g/Mg
Ateliere de fabricat alice Furnale înalte Convertizoare cu oxigen
40 g/Mg
35-50 g/Mg
35-70 g/Mg
29.Epurarea gazelor cu ajutorul filtrelor din tesătură va reduce cantitatea de pulberi la mai puţin de 20 mg/m3, faţă de 50 mg/m3 pentru desprăfuitoarele electrice sau
epuratoarele-spălătoare (în medie orară). În acelaşi timp, numeroase utilizări ale filtrelor
din ţesătură în siderurgia primară permit obţinerea unor valori mult inferioare.
Tabelul 4: Surse de emisii, măsuri antiemisie, randamentul de desprăfuire şi costurile pentru sectorul siderurgiei primare
| Sursa emisiilor | Măsuri antiemisie | Randament de desprăfuire (în procente) | Costul total al operaţiei (în dolari americani) |
|---|---|---|---|
| Instalaţii de | Aglomerare cu randament slab | Aprox. 50 | |
| aglomerare | de emisie | ||
| Epuratoare - spălătoare şi DPE | >90 | ||
| Filtre din tesătură | > 99 | ||
| Ateliere de | DPE + reactor cu var+ filtre din | >99 | |
| fabricat alice | ţesătură | ||
| Epuratoare - spălătoare | > 95 | ||
| Furnale înalte Epurarea gazelor de la furnalele înalte | FT/DPE | > 99 | DPE: 0,24 - 1 Mg fontă |
| Epuratoare - spălătoare pe cale umedă | > 99 | ||
| DPE pe cale umedă | >99 | ||
| Convertizor cu oxigen | Desprăfuire primară: separator pe cale umedă/ DPE / FT | > 99 | DPE pe cale uscată: 2,25/Mg oţel |
| Desprăfuire secundară: DPE pe cale uscată/ FT | > 97 | FT: 0,26/Mg oţel | |
| Emisii accidentale | Curele transportatoare închise, reţinere, umidificarea materiilor prime şi curăţarea drumurilor | 80-99 |
30.Reducerea şi fuziunea directă sunt în curs de dezvoltare şi ar putea reduce în viitor utilizarea instalaţiilor de aglomerare şi a furnalelor înalte. Aplicarea acestor tehnologii depinde de proprietăţile minereult1i şi cere ca produsul care rezultă să fie elaborat într-un cuptor cu arc echipat cu dispozitive de comandă adecvate.
Siderurgia secundară (anexa II, categoria 3)
31.Este foarte important să se capteze toate emisiile în mod eficient. Aceasta se realizează instalând nişe sau hote amovibile sau asigurând evacuarea completă a clădirii.:
Emisiile captate trebuie să fie epurate. Pentru ansamblul procedeelor generatoare de pulberi utilizate în siderurgia secundară, desprăfuirea cu ajutorul filtrelor din ţesătură, care permite reducerea concentraţiei de pulberi la mai puţin de 20 mg/m3, trebuie considerată ca cea mai bună tehnică disponibilă. Atunci când cea mai bună tehnică disponibilă este de asemenea utilizată pentru reducerea la minimum a emisiilor accidentale, cantităţile specifice de pulberi emise (inclusiv emisiile trecătoare direct legate de procedeu) vor fi cuprinse într-un interval de 0,1 la 0,35 kg/Mg oţel. În numeroase cazuri, utilizarea filtrelor din ţesătură permite reducerea conţinutului de gaze epurate în pulberi la mai puţin de 1O mg/m3. Cantităţile specifice de pulberi emise sunt astfel în mod normal mai mici de O,1 kg/Mg.
32.Se folosesc două tipuri de cuptoare pentru topirea fierului vechi: cuptoarele harten
–care vor fi progresiv eliminate şi cuptoarele cu arc (FA).
33.Concentraţia de metale grele luate în considerare din pulberile evacuate depinde de compoziţia fierului vechi şi de tipul metalelor grele de aliaj care intră în fabricarea oţelului. După măsurările efectuate în cuptoarele cu arc, emisiile de metale grele se prezintă sub formă de vapori cu valoarea de 95% pentru mercur şi 25% pentru cadmiu. Cele mai importante măsuri antiemisie sunt prezentate în tabelul 5.
Tabelul 5: Surse de emisii, măsuri antiemisie, randament de desprăfuire şi costuri pentru sectorul siderurgiei secundare
| Sursa emisiilor | Măsuri antiemisie | Randament de desprăfuire (în procente) | Costul total al operaţiei (în dolari americani) |
|---|---|---|---|
| FA | DPE | > 99 | FT: 24/Mg otel |
| FT | > 99,5 |
Topitorii (anexa II, categoria 4)
34.Este foarte important să se capteze toate emisiile în mod eficient. Acest lucru se poate realiza instalând nişe sau hote amovibile sau asigurând evacuarea completă a clădirii. Emisiile captate trebuie să fie epurate. Cubilourile, cuptoarele cu arc şi cuptoarele cu inducţie sunt exploatate în topitorii. Emisiile directe de metale grele sub forma particulelor şi a gazelor sunt în mod special asociate cu topirea, dar şi într-o măsură redusă cu turnarea. Emisiile nepersistente sunt generate de manipularea, topirea, turnarea şi debavurarea materiilor prime. Măsurile de reducere a celor mai importante emisii sunt prezentate în tabelul 6, cu mărirea randamentelor de reducere posibile şi a costurilor, _dacă acestea sunt cunoscute. Aceste măsuri pot permite reducerea concentraţiilor de pulberi la cel mult 20 mg/m3. •
35.Industria topitoriei cuprinde o vastă gamă de instalaţii de producţie. Pentru micile instalaţii existente, măsurile indicate nu corespund întotdeauna celor mai bune tehnici disponibile, dacă acestea nu sunt viabile pe plan economic.
Tabelul 6: Surse ale emisiilor, măsuri antiemisie, randament de desprăfuire şi costuri pentru sectorul de topitorie
| Surse ale emisiilor | Măsuri antiemisie | Randament de desprăfuire (în procente) | Costul total al operaţiei (în dolari americani) |
|---|---|---|---|
| FA | DPE | > 99 | FT: 24/Mg oţel |
| FT | > 99,5 | ||
| Cuptoare de inducţie | FT + absorbţie pe cale uscată + FT | > 99 | |
| Cubilou cu aer rece | > 98 | ||
| FT + desprăfuire prealabilă | > 97 | 8 - 12/Mg fontă | |
| FT + chimsorptie | > 99 | 45/Mg fontă | |
| Cubilou cu aer cald | FT + desprăfuire prealabilă | > 99 | 23/Mg fontă |
| Dezintegrator/spălător Venturi | > 97 |
Industria metalelor neferoase de prima şi a doua categorie de topire (anexa II, categoriile 5 şi 6)
36.Prezenta secţiune tratează emisiile de Cd, Pb şi Hg şi reducerea acestor emisii în producţia primară şi secundară a metalelor neferoase, cum ar fi plumbul, cuprul, zincul, staniul şi nichelul. Datorită diversităţii materiilor prime utilizate şi a procedeelor aplicate, practic toate tipurile de metale grele şi de compuşi de metale grele pot fi evacuate de acest sector. Ţinând cont de metalele grele analizate în prezenta anexă, producţia de cupru, plumb şi zinc prezintă un interes special.
37.Minereurile şi concentratele de minereuri sunt în primul rând tratate prin concasare şi câteodată prin ciuruire. Tehnicile de îmbogăţire a minereului nu sunt foarte răspândite, chiar dacă procedeul flotaţiei a fost folosit în unele instalaţii care tratează minereuri cu conţinut slab. Minereul concasat şi apoi încălzit fie în retorte, dacă este vorba despre mici operaţii, fie în cuptoare, în cazul operaţiilor mari, este adus la temperaturi la care se operează sublimarea sulfurii de mercur. Vaporii de mercur care rezultă sunt condensaţi într-un sistem de răcire şi adunaţi sub formă de mercur metalic. Funinginea care se formează în condensatoare şi în bazinele de decantare ar trebui să fie scoasă, tratată cu var şi reintrodusă în retortă sau în cuptor.
38.Pot fi folosite mai multe tehnici pentru o recuperare optimă a mercurului:
măsuri care să vizeze reducerea formării pulberilor în timpul_ operaţiilor de extracţie şi de stocare, inclusiv diminuarea dimensiunii stocurilor;
încălzirea indirectă a cuptorului;
menţinerea minereului cât mai uscat posibil;
aducerea temperaturii gazului la intrarea în condensator la numai 1O - 20°c peste punctul de condensare;
menţinerea temperaturii de ieşire la o valoarea cât mai mică posibil;
trecerea gazelor de reacţie printr-un dispozitiv de epurare după condensare şi/sau într-un filtru cu seleniu.
Încălzirea indirectă, tratarea separată a categoriilor de minereu cu granulă fină ş1 controlul conţinutului de apă al minereului pot permite limitarea formării pulberilor. Pulberile ar trebui eliminate din gazele de reacţie calde înainte de intrarea lor în dispozitivul de condensare a mercurului cu ajutorul instalaţiilor de desprăfuire şi/sau a desprăfuitoarelor electrice.
39.Pentru a produce aur prin topire, se pot folosi strategii analoge cu cele care sunt folosite pentru mercur. Aurul se produce de asemenea cu ajutorul altor tehnici decât topirea, iar acestea sunt de preferat pentru instalaţiile noi.
40.Metalele neferoase sunt în principal produse plecând de la minereurile sulfurate. Din motive tehnice şi de calitate a produsului, efluenţii gazoşi trebuie să treacă printr-o desprăfuire ridicată (< 3 mg/m3) şi trebuie să fie de asemenea debarasaţi de mercur înainte de a fi dirijaţi spre o instalaţie de fabricare a SO2 prin procedeul de contact, ceea ce va avea de asemenea ca efect reducerea la minimum a emisiilor de metale grele.
41.Ar trebui, atunci când este cazul, să se folosească filtre textile, care să permită obţinerea unei concentraţii de pulberi de cel mult 1O mg/m3. Pulberile care provin din ansamblul de operaţii de producţie prin pirometalurgie ar trebui să fie reciclate pe loc sau în altă parte şi trebuie luate o serie de măsuri pentru a proteja sănătatea lucrătorilor.
42.Primele experienţe privind producţia primară de plumb arată că există tehnici noi şi interesante de reducere prin topire directă fără aglomerare de concentrate. Aceste procedee sunt caracteristice unei noi generaţii de tehnici autogene de topire directă a plumbului care poluează mai puţin şi consumă mai puţină energie.
43.Plumbul din a doua topire provine mai ales din bateriile uzate ale maşinilor şi camioanelor, care sunt demontate înainte de a fi introduse în cuptor. Cea mai bună tehnică disponibilă trebuie să comporte o operaţie de topire într-un cuptor rotativ sau într un cuptor vertical. Arzătoarele oxicombustibile permit reducerea cu 60% a volumului de deşeuri gazoase şi a producţiei de pulberi de furnal. Epurarea gazelor de combustie cu ajutorul filtrelor textile permite atingerea nivelurilor de concentraţie de pulberi de 5 mg/m3.
44.Producţia de zinc primar este asigurată prin electroliză (prăjire-lixiviere). Se poate înlocui prăjirea prin lixivierea sub presiune, care poate fi considerată ca cea mai bună tehnica disponibilă pentru instalaţiile noi, în funcţie de proprietăţile concentratului.
Emisiile care provin de la producţia de zinc prin pirometalurgie în cuptoare prin procedeul „Imperial Smelting" (furnale înalte cu zinc) pot fi reduse datorită utilizării gaturilor de furnal cu dublu clopot şi a epuratoarelor-spălătoare foarte performante sau a sistemelor eficiente de evacuare şi de epurare a gazelor care provin din zgură şi turnarea plumbului şi epurării intense (< 1O mg/m3) a efluenţilor gazoşi bogaţi în monoxid de carbon emanaţi de către furnal.
45.Pentru recuperarea zincului din reziduurile oxidate, acestea sunt tratate într-un cuptor "Imperial Smelting". Reziduurile foarte sărace şi pulberile de furnal (din siderurgie) sunt în prealabil tratate în cuptoare rotative (cuptoare Waelz) unde se produce un oxid cu o puternică concentraţie de zinc. Materialele metalice sunt reciclate prin topire fie în cuptoare cu inducţie, fie în cuptoare cu căldură directă sau indirectă obţinută de la gazul natural sau de la combustibili lichizi, sau chiar în retorte verticale "New Jersey", unde diferite materiale de recuperare pe bază de oxizi sau de metale pot fi reciclate. Se poate obţine de asemenea zinc plecând de la zgura din cuptoarele cu plumb printr-un procedeu de reducere a zgurei.
Tabelul 7 (a): Surse de emisii, masori antiemisie, randament de desprăfuire şi costuri pentru sectorul industriei primare a metalelor neferoase
| Sursa emisiilor | Măsuri antiemisie | Randament de desprăfuire (%) | Cost total al operaţiei (dolari americani) | |||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Emisii accidentale | Hote aspirante, reţinere etc., epurarea efluenţilor gazoşi prin FT | >99 | ||||
| Prăjire/aglomerare | Aglomerare în cuptoare cu flacără verticală: DPE + epuratoare-spălătoare (înaintea trecerii într-o instalaţie cu acid sulfuric cu dublu contact) + FT pentru gaze reziduale | 7-10 Mg H2SO4 | ||||
| Topire clasică (reducere în furnal înalt) | Cuptor vertical: închidere superioară/evacuare eficientă în găuri de turnare + FT, canale de turnare închise, guri de alimentare cu clopot dublu | |||||
| "Imperial Smelting" | - | Spălare foarte performantă Spălătoare Venturi Guri de alimentare cu clopot dublu | > 95 | 4 Mg produs | metal | |
| Lixiviere presiune | prm | Aplicarea procedeului depinde de proprietăţile de lixiviere ale concentratelor | > 99 | Depinde de loc | ||
| Sursa emisiilor | Măsuri antiemisie | Randament de desprăfuire (%) | Cost total al operaţiei (dolari americani) |
|---|---|---|---|
| Procedee directe de reducere prm topire | Topire fulger, de exemplu procedeele Kivet, Outokumpu şi Mitsubishi | ||
| Topire cu baie, de exemplu convertizorul rotativ cu insuflare de sus, procedeele Ausmelt, Isasmelt, QSL ŞI | Ausmelt: Pb77, Cd97, QSL: Pb92, Cd93 | QSL: costuri de exploatare 60/Mg Pb | |
| Noranda |
Tabelul 7 (b): Surse de emisii, măsuri antiemisie, randament de desprăfuire şi costuri pentru sectorul industriei metalelor neferoase
| Sursa emisiilor | Măsuri antiemisie | Randament de desprăfuire (%) | Cost total al operaţiei (dolari americani) |
|---|---|---|---|
| Producţia de plumb | Cuptor rotativ puţin înalt: hote de aspiraţie pentru găurile de turnare + FT; condensator cu tub, arzător oxicombustibil | 99,9 | 45 Mg Pb |
| Producţia de zmc | "Imperial Smelting" | > 95 | 14 Mg Zn |
46.În general, procedeele trebuie să comporte un dispozitiv eficient de recuperare a pulberilor atât pentru gazele primare, cât şi pentru emisiile accidentale. Măsurile de reducere a emisiilor importante sunt prezentate în tabelele 7 (a) şi (b). Utilizarea filtrelor textile a permis, în anumite cazuri, să se aducă concentraţia de pulberi la mai puţin de 5 mg/m3.
Industria cimentului (anexa II, categoria 7)
47.Cuptoarele de ciment pot folosi uleiurile uzate sau pneurile folosite drept combustibili (secundari). Dacă se folosesc reziduuri, prescripţiile privind emisiile procedeelor de incinerare a deşeurilor se pot aplica şi în cazul deşeurilor periculoase, în funcţie de cantitatea tratată în instalaţie, prescripţiile privind emisiile procedeelor de incinerare a deşeurilor periculoase ar putea fi aplicate. Cu toate acestea, prezenta secţiune menţionează cuptoarele cu combustibili fosili.
48.Se emit particule în toate fazele producţiei de ciment, constând din manipularea materialelor, tratarea materiilor prime (în concasoare şi desicatoare), producţia clinkerului şi prepararea cimentului. Metalele grele sunt introduse în cuptor împreună cu materiile prime, cu combustibilii fosili şi cu deşeurile care servesc drept combustibili.
49.Producţia clinkerului se realizează cu ajutorul următoarelor tipuri de cuptoare: cuptor rotativ înalt pe cale umedă, cuptor rotativ înalt pe cale uscată, cuptor rotativ cu dispozitiv de preîncălzire cu ciclon, cuptor rotativ cu dispozitiv de preîncălzire cu grătar şi cuptor vertical. Cuptoarele rotative cu dispozitiv de preîncălzire cu ciclon consumă mai puţină energie şi oferă în plus posibilităţi de reducere a emisiilor.
50.Pentru recuperarea căldurii, se trec gazele reziduale din cuptoarele rotative prin sistemul de preîncălzire şi uscătoarele concasoare (atunci când un material este instalat) înainte de a le desprăfui. Pulberile astfel adunate sunt retrimise în circuitul de alimentare.
51.Mai puţin de 0,5% din plumbul şi cadmiul care intră în cuptor este evacuat o dată cu gazele de combustie. Concentraţia puternică de substanţe alcaline şi epurarea care are loc în cuptor favorizează retenţia metalelor în clinker sau în praful cuptorului.
52.Este posibil să se reducă emisiile de metale grele din atmosferă, de exemplu, prin prelevarea fluxului de eşapament şi stocarea pulberilor adunate şi nu prin trimiterea în circuitul de alimentare. Totuşi, se impune, în fiecare caz, să se pună în balanţă avantajele pe care le prezintă această soluţie şi consecinţele unei evacuări de metale grele în stocul de deşeuri. Derivarea metalului cald calcinat, care este în parte evacuat în faţa intrării în cuptor şi este introdus în instalaţia de preparare a cimentului, constituie o altă soluţie. Astfel se pot amalgama pulberile în clinker. Este indicat de asemenea să se vegheze la funcţionarea regulată a cuptorului pentru a evita opririle de urgenţă ale desprăfuitoarelor electrice. Pot să rezulte astfel concentraţii excesive de CO. Aceste opriri de urgenţă riscă într-adevăr să antreneze puncte puternice de emisie de metale grele.
53.Măsurile de reducere a emisiilor importante sunt prezentate în tabelul 8. Pentru reducerea emisiilor directe de pulberi la nivelul concasoarelor şi uscătoarelor se folosesc mai ales filtrele textile, în timp ce gazele reziduale ale dispozitivului de răcire a clinkerului şi ale cuptorului sunt tratate cu ajutorul desprăfuitoarelor electrice. Cu ajutorul DPE, pulberile pot fi aduse la concentraţii mai mici de 50 mg/m3. Cu FT, concentraţia de pulberi a gazului epurat poate scădea la 1O mg/m3.
Tabelul 8: Surse de emisii, măsuri antiemisie, randament de reducere şi costuri pentru sectorul industriei cimentului
| Sursa emisiilor | Măsuri antiemisie | Randament de reducere (%) | Costul operatiei |
|---|---|---|---|
| Emisii directe ale concasoarelor Şl uscătoarelor | FT | Cd, Ph:> 95 | |
| Emisii dfre te ale cuptoarelor rotative Şl ale dispozitivului de răcire a clinkerului | DPE | Cd, Pb: > 95 | |
| Emisii directe ale cuptoarelor rotative | Absorbţie pe cărbune activ | Hg: > 95 |
recurgerea la o serie de practici în scopul evitării problemelor ecologice. Procedeul cu membrană nu antrenează nici o emisie de mercur. În plus, acesta consumă mai puţină energie electrolitică şi mai multă căldură pentru concentraţia de hidroxizi alcalini (bilanţul energetic global dând un uşor avantaj, de ordinul a 1O - 15% faţă de tehnologia cu membrană); se folosesc cuve mai compacte. În Decizia 90/3 din 14 iunie 1990, Comisia pentru prevenirea poluării masive de origine telurică (PARCOM) a recomandat eliminarea progresivă, pe cât posibil, a instalaţiilor cu catod de mercur pentru fabricarea clorului şi a sodei, astfel încât acestea să dispară în totalitate în 201O.
60.Se pare că investiţia specifică necesară pentru înlocuirea procedeului cu catod de mercur prin procedeul cu membrană ar fi de ordinul a 700 - 1OOO dolari/Mg de Cl2. În ciuda unei posibile creşteri a cheltuielilor de apă, electricitate, etc. şi a costului epurării soluţiei saline, în special, costurile de exploatare vor scădea în majoritatea cazurilor, datorită economiilor făcute în principal printr-un consum mai redus de energie şi datorită diminuării costului tratării apelor uzate şi a eliminării deşeurilor.
61.Sursele de emisii de mercur în mediul înconjurător, provenind din procedeul cu catod de mercur, sunt: ventilarea sălii cuvelor, efluenţii gazoşi, produşii fabricaţi, în special hidrogenul şi apele uzate. Printre evacuările din atmosferă, mercurul emis sub forma difuză din cuvele din ansamblul localului ocupă un loc important. Măsurile de prevenire şi de supraveghere sunt esenţiale şi ar trebui să li se acorde un rang de prioritate legat de importanţa relativă a fiecărei surse în cadrul unei instalaţii speciale. În toate cazurile, o serie de măsuri de supraveghere speciale sunt necesare atunci când mercurul este recuperat din nămolurile care rezultă din operaţiile de fabricare.
62.Se pot folosi următoarele măsuri pentru reducerea mercurului care provine din instalaţiile existente:
măsurile de control al procedeului şi măsurile tehnice destinate optimizării operaţiei în cuve, întreţinere şi metode de lucru mai eficiente;
dispozitive de acoperire, etanşeitate şi scurgere controlată prin aspiraţie;
curăţarea sălilor cuvelor şi măsuri care să faciliteze menţinerea acestora într-o stare de curăţenie; şi
epurarea unei cantităţi limitate de flux gazos (anumite fluxuri de aer contaminate şi gaz hidrogen).
63.Aceste măsuri permit să se ajungă la o concentraţie a emisiilor de mercur la valori mai mici de 2,0 g/Mg de capacitate de producţie de Cli, exprimat în medie anuală. Anumite instalaţii ajung la niveluri de emisi·imult sub 1,0 g/Mg de Clz. Conform Deciziei PARCOM 90/3, a fost necesar ca instalaţiile existente care folosesc procedeul cu catod de mercur pentru producţia de clor şi de sodă - înainte de 31 decembrie 1996 - să aducă la un nivel de 2 g de Hg/Mg de Cli emisiile de substanţe vizate de Convenţie asupra prevenirii poluării marine de origine telurică. Deoarece emisiile depind într-o mare
măsură de introducerea bunelor practici de exploatare, calculul mijloacelor ar trebui să fie fondat pe o perioadă de întreţinere de cel mult un an.
Incinerarea deşeurilor orăşeneşti, a deşeurilor medicale şi a deşeurilor periculoase
(anexa II, categoriile 1O şi 11)
64.Incinerarea deşeurilor orăşeneşti, a deşeurilor medicale şi a deşeurilor periculoase produce emisii de cadmiu, plumb si mercur. Mercurul, o bună parte a cadmiului şi o proporţie redusă de plumb se volatilizează. O serie de măsuri speciale ar trebui luate, atât înainte, cât şi după incinerare, pentru reducerea acestor emisii.
65.Se consideră că în materie de desprăfuire, cea mai bună tehnică disponibilă este filtrul textil, asociat cu metodele de reducere a substanţelor volatile pe cale uscată sau umedă. Se pot folosi de asemenea desprăfuitoare electrice, utilizate cu dispozitive pe cale umedă, pentru reducerea la minim a emisiilor de pulberi, dar acest material oferă mai puţine posibilităţi decât filtrele textile, în special în cazul unei acoperiri prealabile în vederea absorbţiei poluanţilor volatili.
66.Atunci când „cea mai bună tehnică disponibilă" este utilizată pentru epurarea gazelor de combustie, concentraţia pulberilor este adusă la valori cuprinse între 1O şi 20 mg/m3; dar se obţin în practică o serie de concentraţii inferioare şi în anumite cazuri s-au semnalat concentraţii mai mici de 1 mg/m3. Concentraţia de mercur poate fi coborâtă la valori cuprinse între 0,05 şi O,1O mg/m3 (normalizare la 11% de 02).
67.Măsurile secundare de reducere a celor mai importante emisii sunt prezentate în tabelul 1O. Este greu să se furnizeze date de o de o valabilitate generală, deoarece costurile relative în dolari/tonă depind de o gamă foarte răspândită de variabile proprii fiecărui loc, cum ar fi structura deşeurilor.
68.Se găsesc metale grele în toate fracţiunile deşeurilor orăşeneşti (de exemplu, produse, hârtie, materii organice). Reducând volumul acestor deşeuri care sunt incinerate, este aşadar posibil să se reducă emisiile de metale grele. Se ajunge la aceasta prin aplicarea diverselor strategii de gospodărire a deşeurilor, în special programele de reciclare şi transformare a materiilor organice în compost. Anumite ţări ale CEE/ONU autorizează de asemenea evacuarea deşeurilor orăşeneşti. În evacuările corect administrate, emisiile de cadmiu şi de plumb sunt eliminate şi emisiile de mercur pot fi inferioare celor care rezultă din incinerare. O serie de cercetări privind emisiile de mercur care provin din evacuări sunt în curs în mai multe ţări ale CEE.
Tabelul 10: Surse de emisii, măsuri antiemisie, coeficient de eficacitate şi costuri pentru sectorul incinerării deşeurilor orăşeneşti, a deşeurilor medicale şi a deşeurilor periculoase
| Sursa emisiilor | Măsuri antiemisie | Coeficient de reducere(%) | Cost total al operaţiei (în dolari americani) |
|---|---|---|---|
| Gaze de furnal | Epuratoare - spălătoare foarte performante | Pb, Cd:> 98 Hg: cca. 50 | |
| DPE (trei câmpuri) | Pb, Cd: 80-90 | 10-20/Mg deşeu | |
| DPE pe cale umedă (în câmp) | Pb, Cd: 95-99 | ||
| Filtre textile | Pb, Cd: 95-99 | 15-30/Mg deşeu | |
| Injecţie cu carbon + FT | Hg: > 85 | Costuri de exploatare: cca. 2-3/Mg deşeu | |
| Filtrare pe pat de cărbune | Hg: > 99 | Costuri de exploatare: cca. 50/Mg de deşeu |
TERMENE DE APLICARE A VALORILOR LIMITĂ ŞI A CELOR MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE PENTRU NOILE SURSE FIXE ŞI SURSELE FIXE EXISTENTE
Termenele de aplicare a valorilor limită şi cele mai bune tehnici disponibile sunt următoarele:
(a) pentru sursele fixe noi: doi ani după data intrării în vigoare a prezentului Protocol;
(b) pentru sursele fixe existente: opt ani după data intrării în vigoare a prezentului Protocol. La nevoie, acest termen ar poate fi prelungit pentru surse fixe speciale existente conform termenului de amortizare prevăzut în această privinţă de legislaţia naţională.
VALORI LIMITĂ PENTRU EMISIILE CE PROVIN DIN SURSELE MARI FIXE
I. INTRODUCERE
1.Două tipuri de valoare limită sunt importante în diminuarea emisiilor de metale grele:
valorile aplicabile metalelor grele sau grupurilor de metale grele speciale; valorile aplicabile emisiilor de particule în general.
2.În principiu, valorile limită pentru materiile speciale nu pot înlocui valorile limită specifice pentru cadmiu, plumb şi mercur, deoarece cantitatea de metale asociate
emisiilor de particule variază de la un procedeu la altul. Totuşi, respectarea acestor limite contribuie sensibil la reducerea emisiilor de metale grele în general. În plus, monitorizarea emisiilor de particule este în general mai puţin costisitoare decât monitorizarea unor anumite substanţe şi, în general, monitorizarea continuă a diferitelor metale grele nu este în mod material posibilă. În consecinţă, valorile limită pentru particule prezintă un mare interes practic şi sunt de asemenea enunţate în prezenta anexă cel mai adesea pentru a completa sau înlocui valorile limită specifice aplicabile cadmiului, plumbului sau mercurului.
3.Valorile limită exprimate în mg/m3 se raportează la condiţiile normale (volum de 273,15 k, 101,3 kPa, gaze uscate) şi sunt calculate sub formă de valoare medie a măsurărilor efectuate timp de mai multe ore de exploatare, fie în 24 de ore, ca regulă generală. Perioadele de demarare şi de oprire trebuie să fie excluse. Perioada care serveşte calculului mediilor poate, la nevoie, să fie prelungită pentru ca supravegherea să dea rezultate suficient de precise. În privinţa concentraţiei de oxigen a evacuărilor de gaze, se aplică valorile date pentru anumite surse mari fixe. Orice diluţie, în vederea diminuării concentraţiilor poluanţilor din gazele evacuate este interzisă. Valorile limită pentru metalele grele se aplică la cele trei stări ale metalului şi compuşilor săi - solidă, gazoasă şi de vapori - exprimate în masa metalului. Atunci când se dau valori limită pentru emisiile totale, exprimate în g/unitatea de producţie sau de capacitate, acestea corespund sumei emisiilor de gaze de combustie şi a emisiilor ocazionale calculată ca valoare anuală.
4.Dacă o depăşire a valorilor limită date nu poate fi exclusă, trebuie să se monitorizeze emisiile sau un parametru de performanţă care indică dacă un dispozitiv antipoluare este corect utilizat şi întreţinut. Monitorizarea emisiilor sau a indicatorilor de performanţă ar trebui să aibă un caracter continuu dacă debitul masic al particulelor emise este mai mare de 1O kg/oră. În caz de monitorizare a emisiilor, concentraţiile de poluanţi atmosferici din efluenţii reţelei de canalizare trebuie măsurate în mod reprezentativ. Dacă materiile speciale sunt monitorizate în mod discontinuu, concentraţiile ar trebui să fie măsurate la intervale regulate, cu sau fără trei valori independente pe verificare. Metodele de prelevare şi de analiză a eşantioanelor tuturor poluanţilor, precum şi metodele de măsură de referinţă care servesc la etalonarea sistemelor de măsură automatizate, ar trebui să fie conform normelor fixate de către Comitetul European de Reglementare (CEN) sau prin Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO). Aşteptând perfecţionarea standardelor CEN sau ISO, se pot aplica standardele naţionale. Standardele naţionale pot fi de asemenea aplicate, dacă dau aceleaşi rezultate ca şi standardele CEN sau ISO.
5.În caz de monitorizare continuă, valorile limită sunt respectate dacă nici una din valorile de concentraţie medie a emisiilor calculate pe 24 ore nu depăşeşte valoarea limită sau dacă valoarea medie calculată pentru 24 ore a parametrului monitorizat nu depăşeşte valoarea corelată a acestui parametru, obţinută cu ocazia unui test de funcţionare în cursul căruia dispozitivul antipoluare era corect utilizat şi întreţinut. În caz de monitorizare discontinuă a emisiilor, valorile limită sunt respectate dacă media valorilor pe verificare nu depăşeşte valoarea limită. Fiecare din valorile limită exprimate prin totalul emisiilor
pe unitate de producţie sau totalul emisiilor anuale este respectată dacă valoarea monitorizată nu este depăşită, după cum s-a indicat mai sus.
II. VALORI LIMITĂ SPECIALE PENTRU ANUMITE SURSE MAJORE FIXE
Arderea combustibililor fosili (anexa II, categoria 1)
6., Valorile limită corespund unei concentraţii de 6% de 02 în gazele de combustie pentru combustibilii solizi şi de 3% de 02 pentru combustibilii lichizi.
7.Valoarea limită pentru emisiile de particule ce provin din combustibilii solizi şi lichizi: 50 mg/m3.
Ateliere de aglomerare (anexa II, categoria 2)
8.Valoare limită pentru emisiile de particule: 50 mg/m3.
Ateliere de peletizare (anexa II, categoria 2)
9.Valoare limită pentru emisiile speciale:
(a) Concasare, uscare: 25 mg/m3; şi
(b) Peletizare: 25 mg/m3; sau
1O. Valoarea limită pentru totalul emisiilor de particule: 40 g/Mg de pelete produse.
Furnale înalte (anexa II, categoria 3)
11.Valoare limită pentru emisiile de particule: 50 mg/m3
Cuptoare cu arc (anexa II, categoria 3)
12.Valoare limită pentru emisiile de particule: 20 mg/m3
Producerea de cupru şi zinc, inclusiv în cuptoarele „ Imperial Smelting" (anexa II, categoria 5 şi 6)
13.Valoare limită pentru emisiile de particule: 20 mg/m3
Producerea de plumb (anexa II, categoria 5 şi 6)
14.Valoare limită pentru emisiile de particule: 1O mg/m3
DECIZIA ORGANISMULUI EXECUTIV 1/1998 PRIVIND CRITERIILE CE TREBUIE RESPECTATE ŞI PROCEDURILE CE TREBUIE URMATE PENTRU ADĂUGAREA DE METALE GRELE ŞI DE PRODUSE LA PROTOCOLUL PRIVIND METALELE GRELE
Organismul Executiv,
decis să acţioneze într-un interval optim pentru a elabora criteriile şi procedurile care permit adăugarea metalelor grele şi a produselor la Protocolul privind metalele grele, care urmează să fie adoptat,
adoptă, ţinând seama de art. 13 alin. (6) şi (7) din Protocol, criteriile şi procedurile de adăugare a metalelor grele şi produselor la anexele I, VI sau VII:
CRITERII CE TREBUIE RESPECTATE ŞI PROCEDURI CE TREBUIE URMATE PENTRU A ADĂUGA METALE GRELE ŞI PRODUSE LA ANEXELE I, VI SAU VII ALE PROTOCOLULUI PRIVIND METALELE GRELE
Orice Parte care prezintă o propunere vizând modificarea:
(a) anexei I pentru adăugarea unui metal greu; sau
(b) anexei VI pentru adăugarea unei măsuri de control al unui produs; sau
(c) anexei VII pentru adăugarea unui produs sau grup de produse la Protocol, conform art. 13 alin. (6), comunică informaţii Organismului Executiv conform alin. (2), (3) sau (4), după cum este cazul.
Propunerile care vizează modificarea anexei I pentru a adăuga un metal greu conţin:
(a) un profil de risc şi informaţiile de mai jos:
(i)date privind nivelurile măsurate în mediul înconjurător şi repartizarea pe sursă în zonele îndepărtate de sursele antropice, sau date privind modelarea transportului atmosferic transfrontier pe distanţe lungi pentru tipul de metal care are efecte nocive dovedite, evidenţiază riscul unui transport atmosferic transfrontier pe distanţă lungă;
(ii)date privind separarea ecologică, biodisponibilitatea, procesul de transformare, bioamplificarea şi acumularea, evidenţiind destinaţia metalului în mediul înconjurător, în locuri îndepărtate de sursele antropice;
(iii)date privind toxicitatea care demonstrează că metalul poate avea· efecte nocive asupra sănătăţii sau mediului;
(b) informaţii, în măsura în care sunt disponibile, privind:
(i)producerea/utilizarea emisiilor;
(ii)măsuri antipoluare propuse (de exemplu, material tehnic, modificarea procedurilor, soluţii de înlocuire, etc.);
(iii)eficienţa, aplicabilitatea, riscurile, costurile şi avantajele în cifre şi nefinanciare ale măsurilor antipoluare şi soluţiile de înlocuire propuse;
(iv)manipularea şi eliminarea metalului greu ca urmare a măsurilor antipoluare.
Propunerile care vizează modificarea anexei VI pentru a adăuga o măsură de reglementare a unui produs cuprind în special următoarele elemente:
(a) o descriere:
(i)a produsului sau a grupului de produse care trebuie să facă obiectul măsurii de reglementare, inclusiv, dacă este cazul, a codului corespunzător tarifului vamal armonizat;
(ii)a măsurii de reglementare a produsului propus;
(b) informaţii, în măsura în care sunt disponibile, privind:
(i)fabricarea, utilizarea şi eliminarea produsului sau grupului de produse care trebuie să facă obiectul măsurii de reglementare;
(ii)contribuţia produsului sau a grupului de produse la volumul total de emisii al unui metal greu înscris în anexa I pe teritoriul Părţii la Convenţie şi în regiunea CEE/ONU în ansamblul sau înaintea aplicării oricărei măsuri de gestionare vizând reducerea acestei contribuţii, precum şi metodologia utilizată;
(iii)eficacitatea, aplicabilitatea, riscurile, costurile şi avantajele în cifre şi nefinanciare a adoptării măsurii propuse.
Propunerile vizând modificarea anexei VII pentru a adăuga un produs sau un grup de produse cuprind în special:
(a) o descriere:
(i)a măsurilor luate de către o Parte oarecare la Convenţie pentru reducerea emisiilor produsului sau grupului de produse în atmosferă;
(ii)a produsului sau a grupului de produse cărora li se aplică măsurile luate, inclusiv, dacă este cazul, codul corespunzător tarifului vamal armonizat;
(b) informaţii, în măsura în care sunt disponibile, privind:
(i)contribuţia produsului sau a grupului de produse la volumul total al emisiilor unui metal greu înscris în anexa I pe teritoriul Părţii la Convenţie şi în regiunea CEE/ONU în ansamblu înaintea adoptării oricărei măsuri de gestionare a produsului care vizează reducerea acestei contribuţii, precum şi metodologia utilizată;
(ii)motivele profunde ale măsurilor luate în special riscul perceput ş1 costul sau avantajele acestor măsuri şi reducerea emisiilor realizate.
La primirea unei propuneri pregătite conform alin. (2), (3) şi (4) şi dacă profilul de risc este considerat acceptabil, Părţile adoptă, în cadrul unei reuniuni a Organismului Executiv şi prin consens, dispoziţiile necesare pentru ca propunerea să facă obiectul uneia sau mai multor examinări tehnice, dacă, ţinând seama de conţinutul comunicării şi de orice altă informaţie pertinentă prezentată Organismului Executiv, Părţile consideră că se impune o nouă examinare a metalului greu, produsului, grupului de produse sau a măsurii de reglementare a unui produs. Aceste examinări tehnice se fac în scris şi evaluează, între altele:
(a) pentru adăugarea unui metal greu la anexa I:
(i)evaluarea rezultatelor activităţilor de supraveghere sau a dovezilor ştiinţifice echivalente care evidenţiază un transport atmosferic transfrontier pe distanţă lungă provenind din sursele antropice;
(ii)evaluarea riscului ca emisiile în atmosferă ale metalului greu să atingă o formă biodisponibilă a metalului care ar putea atinge niveluri periculoase de acumulare si de bioamplificare;
(iii)evaluarea existenţei unui număr suficient de date care să arate că, cantităţile de metal greu prezente în atmosferă datorită transportului atmosferic transfrontier pe distanţe lungi a acestui metal riscă să aibă efecte nocive importante asupra sănătăţii sau mediului;
(iv)evaluarea informaţiilor privind sursele de emisie ale metalului greu în atmosferă, inclusiv utilizarea de produse, estimările volumului total al emisiilor provenind din aceste surse şi metodologiile utilizate; • -
(v)evaluarea existenţei măsurilor de reducere a riscului efectelor nocive asupra sănătăţii şi/sau mediului consecutive transportului atmosferic transfrontier pe distanţe
lungi a metalului greu şi dacă acestea sunt aplicabile din punct de vedere tehnic ş1 evaluarea efectelor lor conexe şi a costului;
(b) pentru a include o măsură de reglementare a unui produs în anexa VI:
(i)se estimează dacă unul sau mai multe dintre metalele grele specificate în anexa I sunt incluse intenţionat în produsul sau grupul de produse;
(ii)se evaluează dacă emisiile în atmosferă care se produc în faza de fabricaţie, transformare, comercializare, utilizare şi eliminare a produsului sau a grupului de produse, riscă să ajungă la o formă biodisponibilă şi, ţinând cont de măsurile antipoluare luate în fiecare punct al acestui proces, să contribuie la volumul total al emisiilor atmosferice transfrontiere în regiunea CEE/ONU a unuia din metalele grele specificate în anexa I, care au efecte nocive asupra sănătăţii şi mediului; şi
(iii)se evaluează în ce proporţie măsura propusă permite reducerea emisiilor şi se determină costul sau avantajele şi, dacă este cazul, eficacitatea şi riscurile pe care le prezintă sau măsura în care există soluţii de înlocuire adaptate;
(c) pentru a include un produs sau un grup de produse în anexa VII:
(i)se evaluează dacă unul sau mai multe metale grele specificate în anexa I sunt incluse intenţionat în produsul sau grupul de produse;
(ii)se evaluează măsurile luate de către fiecare Parte la Convenţie şi măsura în care, după o serie de estimări, acestea contribuie la reducerea emisiilor metalului greu în atmosferă;
(iii)se evaluează motivele, reducerea emisiilor, costurile şi avantajele acestei acţiuni;
Şl
(iv)se evaluează dacă emisiile în atmosferă ale produsului sau grupului de produse riscă să ajungă la o formă biodisponibilă a produsului sau a grupului de produse, în fazele fabricării, transformării, comercializării, utilizării şi eliminării sale şi ţinând cont de măsurile antipoluare luate în fiecare punct al acestui proces, contribuie la volumul total al emisiilor în atmosferă, pe teritoriul Părţii la Convenţie, a unuia din metalele grele specificate în anexa I, care au efecte nocive asupra mediului sau sănătăţii.
PROTOCOLUL
Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic*)
*)Protocolul a fost ratificat prin Legea nr. 271/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea ll, nr. 470 din 1 iulie 2003, şi este reprodus în facsimil.
dezvoltare şi datoria de a acţiona astfel încât activităţile efectuate în limitele domeniului lor de jurisdicţie sau de control să nu pună în pericol mediul altor state sau al altor zone situate dincolo de jurisdicţia lor naţională,
conştiente de necesitatea unor abordări regionale eficiente din punct de vedere al costurilor pentru combaterea poluării aerului care să ia în considerare faptul că efectele şi costurile măsurilor anti-poluare variază în diverse ţări,
luând în considerare contribuţia importantă a sectorului privat şi non-guvernamental la cunoaşterea efectelor asociate acestor substanţe şi a tehnicilor disponibile pentru micşorarea lor, precum şi rolul acestor sectoare în sprijinirea reducerii emisiilor în atmosferă,
având în vedere că măsurile luate pentru reducerea emisiilor de sulf, a oxizilor de azot, a amoniacului şi a substanţelor organice volatile nu trebuie să constituie o modalitate de exercitare a unor discriminări arbitrare sau nejustificate sau restricţii disimulate în concurenţa şi comerţul internaţional,
luând în considerare cele mai bune informaţii şi date ştiinţifice şi tehnice disponibile despre emisiile acestor substanţe, transformările lor în atmosferă şi efectele acestor substanţe asupra sănătăţii umane şi mediului, precum şi despre costurile măsurilor anti-poluare şi recunoscând necesitatea îmbunătăţirii acestor cunoştinţe şi a continuării cooperării ştiinţifice şi tehnice pentru clarificarea acestor probleme,
având în vedere că prin Protocolul privind controlul emisiilor de oxizi de azot sau al fluxurilor lor transfrontiere, adoptat la Sofia la 31 octombrie 1988, şi prin Protocolul privind controlul emisiilor compuşilor organici volatili şi al fluxurilor lor transfronticre, adoptat la Geneva la 18 noiembrie 1991, există deja prevederi privind controlul emisiilor oxizilor de azot şi al compuşilor organici volatili şi că anexele tehnice ale ambelor protocoale conţin îndrumări tehnice pentru reducerea acestor emisii,
având în vedere de asemenea că prin Protocolul privind reducerea suplimentară a emisiilor de sulf, adoptat la Oslo la 14 iunie 1994, există deja prevederi privind reducerea emisiilor de sulf pentru a contribui la scăderea depunerilor acide prin diminuarea depăşirilor depunerilor critice de sulf, care au fost calculate pornind de la nivelul critic al acidităţii conform contribuţiei compuşilor oxidaţi ai sulfului la depunerile acide totale în 1990,
având în vedere, în plus, că prezentul Protocol este primul acord al Convenţiei care are ca obiectiv specific compuşii reduşi ai azotului,
având în vedere că reducerea emisiilor acestor substanţe poate fi utilă şi în controlul altor poluanţi, inclusiv, în special, aerosolii solizi secundari transfrontalieri care contribuie la efectele nocive asupra sănătăţii umane prin expunerea la particulele în suspensie din aer,
având în vedere, de asemenea, necesitatea de a evita, cât mai mult posibil, adoptarea unor măsuri în vederea realizării obiectivelor prezentului Protocol care să agraveze alte aspecte decât cele asociate sănătăţii umane şi mediului înconjurător,
luând cunoştinţă de faptul că masurile adoptate pentru reducerea emisiilor oxizilor de azot şi a amoniacului ar trebui să ia în considerare întregul ciclu biogeochimic al azotului şi, pe cât posibil, nu ar trebui să conducă la creşterea emisiiior de azot reactiv, inclusiv de oxizi de azot. care ar putea agrava alte aspecte asociate azotului,
ştiind că metanul şi monoxidul de carbon emişi de activităţile umane contribuie la formarea ozonului troposferic în prezenţa oxizilor de azot şi a compuşilor organici volatili,
conştiente de asemenea de angajamentele pe care Părţile şi le-au asumat prin Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice,
au convenit următoarele:
În sensul prezentului Protocol:
1.,,Convenţie" reprezintă Convenţia privind poluarea atmosferică transfrontieră pe distanţe lungi, adoptată la Geneva la 13 noiembrie 1979;
2.,,EMEP" reprezintă Programul de cooperare privind supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi a poluanţilor atmosferici în Europa;
3.,,Organism Executiv" reprezintă Organismul Executiv al Convenţiei, constituit în baza art. 1O alin. (1) din Convenţie;
-4. ,,Comisie" reprezintă Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
5.,,Părţi" reprezintă, în cazul în care nu se prevede altfel, Părţile prezentului Protocol;
6.,,zona geografică a activităţilor EMEP" reprezintă zona definită la art. 1 alin. (4) din Protocolul Convenţiei din 1979 asupra poluării transfrontiere pe distanţe lungicu privire la finanţarea pe tennen lung a Programului de cooperare privind supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi a poluanţilor atmosferici în Europa (EMEP), adoptat la Geneva la 28 septembrie 1984;
7.,,emisie" reprezintă eliberarea de substanţe în atmosferă dintr-o sursă punctuală sau dintr-o sursă difuză;
8.,,oxizi de azot" reprezintă monoxid de azot şi dioxid de azot, exprimaţi ca dioxid de azot (NO2);
9.,,compuşi reduşi de azot" reprezintă amoniacul şi produsele sale de reacţie; 1O. ,,sulf' rep ezintă toţi compuşii de sulf, exprimaţi ca dioxid de sulf (SO2)!
11.,,compuşi organici volatili" sau „COV" reprezintă, în cazul în care nu se specifică altfel, toţi compuşii organici de natură antropică, alţii decât metanul, şi care pot produce oxidanţi fotochimici prin reacţie cu oxizii de azot în prezenţa luminii solare;
12.,,sarcină critică" reprezintă o estimare cantitativă a concentraţiilor de poluanţi din atmosferă pentru o durată de expunere specifică, sub care, confonn cunoştinţelor actuale, nu se produc efecte nocive directe asupra elementelor sensibile ale mediului înconjurător;
13.,,niveluri critice" reprezintă concentraţiile de poluanţi din atmosferă pentru o durată de expunere specificată. peste care, conform cunoştinţelor actuale, pot produce efecte nocive directe asupra receptorilor, cum ar fi: fiinţele umane, vegetaţia. ecosistemele sau materialele;
14...zona de gestionare a emisiilor de poluanţi'' sau „ZGEP" reprezintă zona desemnată în anexa III în condiţiile stabilite în art. 3 alin. (9);
15.,,sursă fixă'' reprezintă orice construcţie, structură, dispozitiv, instalaţie sau echipament fix, care emite sau poate să emită suit oxizi de azot, compuşi organici volatili sau amoniac, direct sau indirect, în atmosferă;
16.,,sursă fixă nouă" reprezintă orice sursă fixă a cărei construcţie sau modificare a început după expirarea unui an de la data intrării în vigoare a prezentului Protocol. Este de competenţa autorităţilor naţionale să decidă dacă modificarea este sau nu importantă. ţinând cont de unii factori, cum ar fi beneficiile pe care această modificare le va avea asupra mediului.
Articolul 2Obiectivul
Obiectivul prezentului Protocol este de a controla şi de a reduce emisiile de sulf, oxizi de azot, amoniac şi compuşi organici volatili, care sunt produse de activităţile antropice şi care pot produce efecte nocive asupra sănătăţii, ecosistemelor naturale, materialelor şi culturilor agricole datorită acidifierii, eutrofizării sau formării ozonului troposferic, efecte consecutive unui transport atmosferic transfrontier pe distanţe lungi şi să asigure, pe cât posibil, că pe termen lung şi prin abordări treptate, avându-se în vedere progresele realizate în cunoaşterea ştiinţifică, depunerile de origine atmosferică şi concentraţiile lor din atmosferă nu depăşesc:
(a) pentru Părţile situate în zona geografică a activităţilor EMEP şi pentru Canada, sarcina critică a acidităţii, stabilită în anexa I;
(b) pentru Părţile situate în zona geografică a activităţilor EMEP, sarcina critică a azotului din îngrăşăminte, stabilită în anexa I; şi
(c) pentru ozon:
(i)pentru Părţile situate în zona geografică a activităţilor EMEP, nivelurile critice ale ozonului, stabilite în anexa I;
(ii)pentru Canada, standardul pan-canadian pentru ozon; şi
(iii)pentru Statele Unite ale Americii, standardul naţional de calitate a aerului pentru ozon.
Articolul 3Obligaţii de bază
1.Fiecare Parte care are un plafon de emisie inclus în oricare dintre tabelele anexei II trebuie să reducă şi să menţină reducerea emisiilor sale anuale în conformitate cu acel plafon şi cu termenele specificate în prezenta anexă. Fiecare Parte, cel puţin, trebuie să controleze emisiile sale de compuşi poluanţi în conformitate cu obligaţiile din anexa II.
2.Fiecare Parte trebuie să aplice valorile limită specificate în anexele IV, V şi VI pentru fiecare sursă fixă nouă care face parte din categoria surselor fixe, identificate în anexele
respective, nu mai târziu decât în termenele specificate în anexa VII. Ca o alternativă. o Parte poate aplica strategii diferite pentru reducerea emisiilor care să realizeze niveluri globale echivalente pentru toate categoriile de surse luate împreună.
3.Fiecare Parte, în măsura în care este tehnic şi economic posibil, luând în considerare costurile şi avantajele, trebuie să aplice valorile limită specificate în anexele IV. V şi VI fiecărei surse fixe existente din categoria surselor fixe identificate în anexele respective nu mai târziu decât în termenele specificate în anexa VII. Ca o alternativă. o Parte poate să aplice strategii diferite pentru reducerea emisiilor prin care să realizeze niveluri globale echivalente pentru toate categoriile de surse luate împreună sau, pentru Părţile din exteriorul zonei geografice a EMEP să aplice strategiile necesare realizării obiectivelor naţionale sau regionale privind combaterea acidifierii şi îndeplinirii standardelor naţionale de calitate a aerului.
4.Valorile limită pentru cazanele de aburi şi dispozitivele de încălzire noi sau existente cu o putere termică nominală mai mare de 50 MW1ermic şi pentru vehiculele noi de mare tonaj trebuie evaluate de către Părţi la o sesiune a Organismului Executiv în vederea modificării anexelor IV, V şi VI cel mai târziu în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului Protocol.
5.Fiecare Parte aplică valorile limită pentru combustibilii şi sursele mobile noi identificate în anexa VIII nu mai târziu decât în termenele specificate în anexa VII.
6.Fiecare Parte aplică cele mai bune tehnici disponibile surselor mobile şi fiecăreia dintre sursele fixe noi sau existente, luând în considerare documentele-ghid I - V adoptate de Organismul Executiv la cea de a 17-a sesiune a sa (decizia 1999/1) cu toate modificările aduse.
7.Fiecare Parte ia măsurile corespunzătoare bazate, între altele. pe criterii ştiinţifice şi economice de reducere a emisiilor de compuşi organici volatili asociaţi cu folosirea unor produse neincluse în anexa VI sau VIII. Părţile stabilesc valorile limită pentru compuşii organici volatili conţinuţi în produsele neincluse în anexele VI sau VIII, ca şi termenele pentru aplicarea acestor valori limită cel mai târziu până la a doua sesiune a Organismului Executiv de după intrarea în vigoare a prezentului Protocol, în vederea adoptării unei anexe asupra produselor, inclusiv criteriile de selectare.
8.Conform alin. (10), fiecare Parte:
(a) aplică, cel puţin, măsurile de control pentru amoniac specificate în anexa IX; şi
(b) aplică, acolo unde consideră necesar, cele mai bune tehnici disponibile pentru prevenirea şi reducerea emisiilor de amoniac, menţionate în documentul-ghid adoptat de către Organismul Executiv la cea de a 17-a sesiune a sa (decizia 1999/1) şi toate modificările aduse.
9.Alin. (10) se aplică oricărei Părţi:
(a) a cărei suprafaţă totală este mai mare de 2 milioane Kmp;
(b) ale cărei emisii anuale de sulf, oxizi de azot, amoniac şi/sau compuşi organici volatili care contribuie la acidifierea, eutrofizarea sau formarea ozonului în zonele de sub jurisdicţia uneia sau a mai multor Părţi provin, în principal, dintr-o zonă de sub jurisdicţia sa desemnată ca zn-EP în anP:X . fli_ şi c re a prezentat documentaţia în conformitate cu lit. (c) asuora acestui. efect;
(c) care a prezentat, în vederea semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentul Protocol sau în vederea aderării la acesta, o descriere a zonei geografice a uneia sau mai multor ZGEP pentru unul sau mai mulţi poluanţi, împreună cu documentaţia de referinţă, pentru includerea în anexa III; şi
(d) care şi-a precizat intenţia de a acţiona în conformitate cu prezentul alineat cu ocazia semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezentul Protocol.
IO. Părţii căreia i se aplică prezentul alineat:
(a) dacă este situată în interiorul zonei geografice a EMEP, i se va cere să se supună prevederilor prezentului articol şi ale anexei II numai în interiorul ZGEP corespunzătoare fiecărui poluant pentru care o ZGEP de sub jurisdicţia sa este înscrisă în anexa III; sau
(b) dacă nu este situată în interiorul zonei geografice a EMEP, i se va cere să se supună prevederilor alin. (I), (2), (3), (5), (6) şi (7) şi anexei II numai în interiorul ZGEP corespunzătoare fiecărui poluant (oxizi de azot, sulf şi/sau compuşi organici volatili) pentru care o ZGEP de sub jurisdicţia sa este inclusă în anexa III şi nu i se va cere să se supună alin. (8) în orice alt loc de sub jurisdicţia sa.
11.În momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezentul Protocol, Canada şi Statele Unite ale Americii trebuie să prezinte Organismului Executiv angajamentele lor privind reducerea emisiilor de sulf, oxizi de azot şi compuşi organici volatili în vederea includerii automate în anexa II.
12.Părţile, sub rezerva concluziilor primei analize prevăzute la art. I O alin. (2) şi cel mai târziu la un an după terminarea acestei analize, trebuie să înceapă negocierile asupra unor obligaţii suplimentare de reducere a emisiilor.
Articolul.:/
SCHIMBUL DE INFORMA ŢII ŞI TEHNOLOGII
I. Fiecare Parte, acţionând conform legilor, reglementărilor şi practicilor sale, dar şi în concordanţă cu obligaţiile care decurg din prezentul Protocol, trebuie să creeze condiţiile favorabile pentru facilitarea schimbului de informaţii, tehnologii şi tehnică, în scopul reducerii emisiilor de sulf, oxizi de azot, amoniac şi compuşi organici volatili, angajându-se să promoveze, între altele:
(a) constituirea şi actualizarea bazelor de date privind cele mai bune tehnici disponibile, inclusiv a celor care permit creşterea eficienţei energetice, combustibilii puţin poluanţi şi practicile agricole nepoluante;
(b) schimbul de informaţii şi experienţă privind dezvoltarea sistemelor de transport mai puţin poluante;
(c) contacte directe şi cooperare în sectorul industrial, inclusiv parteneriatul între întreprinderi; şi
(d) acordarea de asistenţă tehnică.
2.În vederea promovării activităţilor specificate la alin. (1), fiecare Parte trebuie să creeze condiţii favorabile pentru facilitarea contactelor şi a cooperării între organizaţiile şi persoanele competente care. atât în sectorul privat, cât şi în sectorul public, pot să fumizeze tehnologii, servicii de proiectare şi inginerie, mijloace materiale sau financiare.
Articolul 5Conştientizarea publicului
I. Fiecare Parte, acţionând în conformitate cu legile, reglementările şi practicile sale, va sprijini fumizarea de informaţii către publicul larg, inclusiv informaţii asupra:
(a) emisiilor naţionale anuale de sulf, oxizi de azot, amoniac şi compuşi organici volatili, precum şi progresele realizate în vederea conformării la plafoanele naţionale de emisie sau la alte obligaţii menţionate în art. 3;
(b) depunerilor şi concentraţiilor poluanţilor respectivi şi, acolo unde este cazul, depunerile şi concentraţiile acestora în raport cu conţinutul şi nivelurile critice menţionate în art. 2;
(c) concentraţiilor ozonului troposferic; şi
(d) strategiilor şi măsurilor aplicate sau care urmează să fie aplicate în vederea atenuării problemelor de poluare atmosferică tratate în prezentul Protocol şi expuse în art. 6.
2.În plus, în vederea reducerii la minim a emisiilor, fiecare Parte poate acţiona astfel încât publicul să aibă acces larg la informaţiile privind:
(a) combustibilii şi carburanţii mai puţin poluanţi, sursele de energie regenerabilă şi eficienţa lor energetică, inclusiv utilizarea lor în sectorul transporturilor;
(b) compuşii organici volatili conţinuţi în produse, inclusiv marcarea acestora;
(c) opţiunile de gestionare a deşeurilor ce conţin compuşi organici volatili care sunt produse de către consumatori;
(d) practicile agricole nepoluante în vederea reducerii emisiilor de amoniac;
(e) efectele asupra sănătăţii şi mediului asociate cu poluanţii vizaţi de prezentul Protocol; şi
(f) măsurile pe care le pot lua întreprinderile şi persoanele particulare pentru a sprijini reducerea emisiilor poluanţilor menţionaţi în prezentul Protocol.
Articolul 6Strategii, politici, programe, măsuri şi informaţii
I. Fiecare Parte, pe baza unor criterii ştiinţifice şi economice solide, în vederea facilitării punerii în aplicare a obligaţiilor contractate conform art. 3:
(a) adoptă strategii, politici şi programe de sprijin, fără o întârziere excesivă, după intrarea în vigoare a prezentului Protocol în ceea ce o priveşte;
(b) aplică măsuri de control şi reducere a emisiilor sale de sulf, OXIZI de azot, amoniac ŞI
compuşi organici volatili;
(c) aplică măsuri pentru încurajarea creşterii eficienţei energetice şi pentru utilizarea energiei regenerabile;
(d) aplică măsuri de reducere a utilizării combustibililor şi carburanţilor poluanţi;
(e) dezvoltă şi introduce sisteme de transport mai puţin poluante şi se angajează să promoveze sisteme de gestionare a traficului în vederea reducerii emisiilor globale ale traficului rutier;
(f) aplică măsuri de încurajare a dezvoltării şi introducerii proceselor şi produselor mai puţin poluante, ţinând cont de documentele-ghid I - V adoptate de Organismul Executiv la cea de a 17-a sesiune a sa (decizia 1999/1) şi toate modificările aduse:
(g) încurajează aplicarea programelor de gestiune a reducerii emisiilor, în special programele voluntare, şi folosirea instrumentelor economice, ţinând cont de documentul-ghid VI adoptat de Organismul Executiv la cea de a 17-a sesiune a sa (decizia 1999/1) şi toate modificările aduse;
(h) aplică şi elaborează continuu politici şi măsuri, conform situaţiei sale naţionale, cum ar fi reducerea sau eliminarea progresivă a imperfecţiunilor economiei de piaţă, a stimulentelor fiscale, a exonerărilor de impozite şi taxe şi a subvenţiilor în toate sectoarele care emit sulf, oxizi de azot, amoniac şi compuşi orgamc1 volatili care acţionează împotriva obiectivelor Protocolului;
(i)aplică măsuri, dacă acestea sunt eficiente din punct de vedere al costului, pentru reducerea emisiilor provenite de la produsele reziduale care conţin compuşi organici volatili;
2.Fiecare Parte culege şi menţine la zi informaţiile privind:
(a) nivelurile efective ale emisiilor de sulf, compuşilor de azot şi compuşilor organici volatili, concentraţiilor din aer şi depunerilor acestor compuşi, precum şi ale concentraţiilor ozonului la sol, ţinând cont, pentru Părţile situate în zona geografică a EMEP, de planul de lucru al EMEP;
ŞI
(b) efectele concentraţiilor din mediu ale sulfului, compuşilor de azot, compuşilor organici volatili şi ozonului asupra sănătăţii, ecosistemelor terestre şi acvatice şi materialelor.
3.Orice Parte poate adopta măsuri mai stricte decât cele prevăzute prin prezentul Protocol.
Articolul 7Raportări
1.Respectând -legile ş1 reglementările sale şî în conformitate cu obligaţiile ce decurg din prezentul Protocol:
(a) fiecare Parte raportează Organismului Executiv, prin intermediul Secretariatului executiv al Comisiei, la intervale regulate fixate de către Părţi la sesiunea Organismului Executiv, informaţii asupra măsurilor pe care le-a luat în vederea aplicării prezentului Protocol. În plus:
(i)dacă o Parte aplică strategii diferite pentru reducerea emisiilor conform art. 3 alin. (2) şi (3), atunci e/l !lcea ta ţrP-huie s prr ?inte dncum ntP- în s rijinul strategiilor aplicate acceptând obligaţiile enunţate în alineatele respective;
(ii)dacă o Parte estimează că anumite valori limită, specificate în conformitate cu art.3 alin. (3), nu sunt aplicabile din punct de vedere tehnic şi economic, atunci aceasta raportează şi justifică acest fapt.
–-
–•
(b) fiecare Parte situată în zona geografică de activitate a EMEP comunică EMEP-ului, prin intermediul Secretariatului executiv al Comisiei. la intervale regulate. fixate de organismul director al EMEP şi aprobate de Părţi la o sesiune a Organismului Executiv, informaţiile următoare:
(i)nivelurile emisiilor de sulf, oxizi de azot, amoniac şi compuşi organici volatili folosind. cel puţin, metodologiile şi rezoluţia spaţială şi temporală specificate de organismul director al EMEP;
(ii)nivelurile emisiilor fiecărei substanţe pentru anul de referinţă (1990), folosind aceleaşi metodologii şi aceeaşi rezoluţie spaţială şi temporală;
(iii)date asupra emisiilor proiectate şi a planurilor curente de reducere; şi
(iv)dacă Partea consideră necesar, orice circumstanţă excepţională care justifică em1s11 temporar superioare plafoanelor care au fost stabilite pentru unul sau mai mulţi poluanţi; şi
(c) Părţile situate în afara zonei geografice de activitate a EMEP pun la dispoziţie informaţii similare celor specificate la lit. (b), dacă acestea sunt solicitate de către Organismul Executiv.
2.Informaţiile care trebuie comunicate prin aplicarea alin. (1) lit. (a) trebuie să fie conforme cu decizia privind formatul şi conţinutul, care urmează să fie adoptată de către Părţi la o sesiune a Organismului Executiv. Termenii acestei decizii trebuie revăzuţi, dacă este necesar, pentru a identifica orice element suplimentar privind formatul sau conţinutul informaţiilor ce vor fi incluse în aceste raportări.
3.În timp util, înaintea fiecărei sesiuni anuale a Organismului Executiv, EMEP furnizează informaţii privind:
(a) concentraţiile din mediu şi depunerile de sulf şi compuşi de azot, precum şi, dacă aceste date sunt disponibile, concentraţiile compuşilor organici volatili şi ale ozonului la sol; şi
(b) calculele privind bilanţul de sulf şi azotul oxidat şi redus şi informaţii referitoare la transportul pe distanţe lungi al ozonului la sol şi al precursorilor săi.
Părţile situate în afara zonei geografice de activitate a EMEP pun la dispoziţie informaţii similare, dacă acestea sunt solicitate de către Orga.nismul Executiv.
4.Organismul Executiv, în conformitate cu art. 10 alin. (2) lit. (b) din Convenţie, ia măsurile necesare pentru pregătirea informaţiilor privind efectele depunerilor compuşilor de sulf şi de azot şi a concentraţiilor de ozon la sol.
5.La sesiunile Organismului Executiv, Părţile iau măsurile necesare pentru pregătirea, la intervale regulate, a informaţiilor revizuite privind repartizarea reducerilor emisiilor calculate şi
optimizate la nivel internaţional pentru toate statele sit11ate în zona geografică de activitate a EMEP, priu aplicarea moJddor inlegrate ae evaiuare, inclusiv mouelele de transport atmosieric în vederea reducerii suplimentare, conform art. 3 alin. (1), a diferenţei dintre depunerile actuale
ale compuşilor de sulf şi azot şi cantităţile critice, precum şi a diferenţei dintre concentraţiile
actuale ale ozonului la sol şi nivelurile critice specificate în anexa I, sau alte metode alternative de evaluare aprobate de Părţi la o sesiune a Organismului Executiv.
Articolul
CERCETARE,DEZVOLTAREŞISUPRAVEGHERE
Părţile încurajează cercetarea, dezvoltarea, supravegherea şi cooperarea referitoare la:
(a) armonizarea internaţională a metodelor de calcul şi evaluare a efectelor nocive asociate substanţelor vizate de prezentul Protocol în scopul stabilirii cantităţilor şi nivelurilor critice şi, dacă este cazul, al elaborării procedurilor pentru realizarea unei astfel de armonizări;
(b) îmbunătăţirea bazelor de date de emisii, în special pe cele care privesc amoniacul şi compuşii organici volatili;
(c) îmbunătăţirea tehnicilor şi sistemelor de supraveghere şi modelarea transportului, a concentraţiilor şi depunerilor de sulf, compuşilor de azot şi compuşilor organici volatili, a formării ozonului la sol şi a produselor secundare;
(d) îmbunătăţirea cunoştinţelor ştiinţifice despre evoluţia pe termen lung a emisiilor şi impactului acestora asupra concentraţiilor de fond la scară emisferică ale sulfului, azotului, compuşilor organici volatili, ale ozonului şi produselor secundare, acordând atenţie, îndeosebi, chimiei troposferei libere şi riscului circulaţiei intercontinentale a poluanţilor;
(e) elaborarea, în continuare, a unei strategii globale pentru reducerea efectelor nocive ale acidifierii, eutrofizării şi poluării fotochimice, inclusiv sinergismul şi efectele combinate;
(f) elaborarea strategiilor care urmăresc reducerea suplimentară a emisiilor de sulf, oxizi de azot, amoniac şi compuşi organici volatili bazate pe cantităţile şi nivelurile critice, precum şi pe progresele tehnice, şi ameliorarea modelelor integrate de evaluare pentru calcularea repartiţiei optimizate la nivel internaţional a reducerii emisiilor, avându-se în vedere evitarea costurilor excesive pentru oricare dintre Părţi. O importanţă specială ar trebui acordată emisiilor provenite din agricultură şi transporturi;
(g) determinarea evoluţiei în timp şi aprofundarea ştiinţifică a efectelor mai îndepărtate ale sulfului, compuşilor de azot, compuşilor organici volatili şi a poluării fotochimice asupra sănătăţii, inclusiv contribuţia acestor efecte asupra concentraţiilor de aerosoli şi a mediului, în special asupra acidifierii şi eutrofizării şi asupra materialelor, în special monumentele istorice şi culturale, luând în considerare relaţiile dintre oxizii de sulf, oxizii de azot, amoniac, compuşii organici volatili şi ozonul troposferic;
(h) tehnologii pentru reducerea emisiilor, tehnici şi tehnologii destinate îmbunătăţirii eficienţei energetice, conservării energiei şi utilizării surselor de energie regenerabilă;
(i)eficienţa tehnicilor de control ale amoniacului utilizat în exploatările agricole şi impactul acestor tehnici asupra depunerilor locale sau regionale;
G) gestionarea solicitărilor de transport, dezvoltarea şi promovarea modurilor de transport mai puţin poluante;
(k) cuantificarea şi, pe cât posibil, evaluarea economică a beneficiilor pentru mediu şi sănătatea umană, care rezultă din reducerea emisiilor de sulf, a oxizilor de azot, amoniacului şi compuşilor organici volatili;
(I) punerea la punct a instrumentelor care să permită asigurarea unei aplicări largi şi a unei difuzări extinse a metodelor şi rezultatelor acestor lucrări.
Articolul 9Respectarea obligaţiilor
Respectarea de către fiecare Parte a obligaţiilor pe care aceasta şi le-a asumat prin prezentul Protocol este analizată periodic. Comitetul de aplicare, creat prin Decizia 1997/2, adoptată de Organismul Executiv la cea de a 15-a sesiune a sa, efectuează aceste analize şi raportează Părţilor la o sesiune a Organismului Executiv în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în anexa acestei decizii, inclusiv cu modificările aduse acestora.
Articolul 1O
ANALIZA DE CATRE PĂRŢI LA SESIUNILE ORGANISMULUI EXECUTIV
1.În conformitate cu art. IO alin. (2) lit. (a) din Convenţie, Părţile analizează la sesiunile Organismului Executiv informaţiile fumizate de către Părţi, EMEP şi organismele auxiliare ale Organismului Executiv, datele asupra efectelor concentraţiilor şi depunerilor de sulf şi azot şi a poluării fotochimice, precum şi rapoartele Comitetului de aplicare, menţionat la art. 9.
2.(a) La sesiunile Organismului Executiv, Părţile continuă să analizeze obligaţiile care decurg din prezentul Protocol, inclusiv:
(i)obligaţiile referitoare la repartizarea reducerilor emisiilor calculate şi optimizate la nivel internaţional, menţionate la art. 7 alin. (5); şi
(ii)îndeplinirea obligaţiilor şi a progreselor înregistrate în vederea realizării obiectivelor prezentului Protocol;
(b) analiza ia în considerare cele mai bune informaţii ştiinţifice disponibile privind efectele acidifierii, eutrofizării şi poluării fotochimice, inclusiv evaluarea efectelor legate de sănătatea umană, nivelurile şi cantităţile critice, dezvoltarea şi perfecţionarea modelelor integrate de evaluare, progresele tehnologice, evoluţia situaţiei economice, îmbunătăţirea bazelor de date privind emisiile şi tehnicile anti-emisie privind în special amoniacul şi compuşii organici volatili şi îndeplinirea obligaţiilor privind nivelurile de emisie.
(c) procedurile, metodele şi termenele acestor analize sunt hotărâte de către Părţi la o sesiune a Organismului Executiv. Prima analiză de acest fel trebuie să înceapă nu mai târziu de un an după intrarea în vigoare a prezentului Protocol.
Articolul 11Solutionarea diferendelor
I. În situaţia unui diferend între două sau mai multe Părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului Protocol, Părţile implicate fac eforturi de solutionare a acestuia pe calea negocierilor sau prin orice alt mijloc paşnic, ales de către ele. Părţile implcate in diferend vor informa Organismul Executiv asupra diferendumului dintre ele.
2.După ce a ratificat, acceptat, aprobat sau a aderat la prezentul Protocol sau în orice moment ulterior, o Parte care nu este o organizaţie de integrare economică regională poate declara printr-un instrument scris înaintat Depozitarului că, pentru orice diferend legat de interpretarea sau aplicarea Protocolului, recunoaşte ca obligatorie ipso facto şi fără un acord special, una sau ambele dintre următoarele modalităţi de solutionare a diferendelor cu altă Parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
(a) supunerea diferendumului Curtii Internaţională de Justiţie:
(b) arbitrajul, în conformitate cu procedurile pe care Părţile le vor adopta cât de curând posibil la o sesiune a Organismului Executiv într-o anexă destinată arbitrajului.
O Parte care este o organizaţie de integrare economică regională poate face o declaraţie în acelaşi efect în ceea ce priveşte arbitrajul conform procedurilor menţionate la lit. (b).
3.Declaraţia făcută în conformitate cu alin. (2) rămâne în vigoare până când aceasta expiră conform cu termenele sale proprii sau până la expirarea unui termen de 3 luni începând de la data la care o notificare scrisă a revocării acestei declaraţii a fost depusă Depozitarului.
4.Depunerea unei noi declaraţii, notificarea revocării unei declaraţii sau expirarea unei declaraţii nu afectează în nici un fel procedura angajată la Curtea Internaţională de Justiţie sau la tribunalul de arbitraj, în afara cazului în care Părţile în dispută convin în alt mod.
5.În afara cazului în care Părţile în dispută au acceptat acelaşi mod de reglementare prevăzut la alin. (2), dacă la expirarea termenului de 12 luni începând de la data la care o Parte a notificat unei alte Părţi existenţa unui diferend între ele, Părţile implicate nu au reuşit să-şi reglementeze diferendul prin mijloacele menţionate la alin. (1), atunci diferendul trebuie supus concilierii la cererea oricăreia dintre Părţile aflate în dispută.
6.În sensul alin. (5), se creează o comisie de conciliere. Comisia este compusă dintr-un număr egal de membri desemnaţi de fiecare Parte implicată sau, dacă Părţile în conciliere împărtăşesc acelaşi interes, de către un grup împărtăşind acelaşi interes şi un preşedinte ales de comun acord de către membri astfel desemnaţi. Comisia elaborează o recomandare pe care Părţile în dispută o examinează cu bună credinţă.
Articolul 12Anexe
Anexele prezentului Protocol fac parte integrantă din Protocol.
Articolul 13Modificări şi adaptări
1.Fiecare Parte poate propune modificări la prezentul Protocol. Orice Parte a Convenţiei poate propune adaptări ale anexei li la prezentul Protocol, în scopul de-·a-şi înscrie numele împreuna cu nivelurile de emisie, plafoanele de emisie şi procentajul de reducere al emisiilor.
2.Modificările şi adaptările propuse sunt înaintate în scris Secretarului Executiv al Comisiei si sunt transmise Partilor de catre Secretarul Executiv. Părţile discută modificările şi adaptările propuse la următoarea sesiune a Organismului Executiv, cu condiţia ca aceste propuneri să fi fost transmise Părţilor cu cel puţin 90 zile înainte.
3.Modificările la prezentul Protocol, inclusiv cele ale anexelor II - IX, sunt adoptate prin consens de către Părţile prezente la sesiunea Organismului Executiv şi intră în vigoare pentru Părţile care le-au acceptat, în a 90-a zi de la data la care două treimi din Părţi au depus la Depozitar instrumentele de acceptare ale acestor modificări. Modificările intră în vigoare pentru orice altă Parte în a 90-a zi care unnează datei la care respectiva Parte a depus instrumentele de acceptare a modificărilor.
4.Modificările la prezentul Protocol. cu excepţia celor menţionate la alin. (3), sunt adoptate prin consens de către Părţile prezente la sesiunea Organismului Executiv. La expirarea a 90 de zile de la data comunicării acestora de către Secretariatul executiv al Comisiei, o modificare a acestor Anexe isi produce efectele pentru acele Părţi care nu au înaintat notificări Depozitarului în confonnitate cu dispoziţiile alin. (5), cu condiţia ca cel puţin 16 Părţi să nu fi înaintat această notificare.
5.Orice Parte care nu poate aproba o modificare la o anexă, alta decât cele menţionate la alin. (3), trebuie să notifice Depozitarul în scris, într-un termen de 90 de zile începând de la data comunicării adoptării acesteia. Depozitarul informează fără întârziere toate Părţile asupra primirii unei astfel de notificări. O Parte poate substitui, în orice moment, acceptarea notificării anterioare şi, după depunerea la Depozitar a unui instrument de acceptare, modificarea la această anexă intră în vigoare pentru Partea respectivă.
6.Adaptările la anexa II sunt adoptate prin consens de către Părţile prezente la o sesiune a Organismului Executiv şi va produce efectele pentru toate Partile la prezentul Protocol în a 90-a zi care urmează datei la care Secretariatul executiv al Comisiei notifica în scris acelor Părţi adoptarea adaptării.
Articolul 14Semnarea
1.Prezentul Protocol este deschis pentru semnare la Gothenburg (Suedia) în zilele de 30 noiembrie şi 1 decembrie 1999, apoi la sediul Naţiunilor Unite din New York până la 30 mai 2000, tuturor statelor membre ale Comisiei, precum şi statelor care au statut consultativ pe lângă Comisie în temeiul alin. (8) din Rezoluţia 36 (IV) a Consiliului Economic şi Social din 28 martie 1947 şi organizaţiilor de integrare economică regională constituite de state suverane membre ale Comisiei, având competenţe pentru negocierea, încheierea şi aplicarea acordurilor internaţionale în problemele menţionate în Protocol, sub rezerva ca statele şi organizaţiile implicate să fie Părţi ale Convenţiei şi să figureze pe lista din anexa II.
2.În problemele care ţin de competenţa lor, aceste organizaţii de integrare economică regională îşi exercită în nume propriu drepturile şi se achită în nume propriu de responsabilităţile pe care prezentul Protocol le conferă statelor lor membre. În asemenea cazuri, statele membre ale acestor organizaţii nu sunt abilitate să îşi exercite drepturile în mod individual.
Articolul 15Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
I. Prezentul Protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării de către semnatari.
2.Prezentul Protocol este deschis aderării tuturor statelor şi organizaţiilor care îndeplinesc cerinţele de la art. 14 alin. (I), începând de la 31 mai 2000.
3.Instrumentele de ratificare, acceptare. aprobare sau aderare sunt depuse la Depozitar.
Articolul 16Depozitarul
Depozitarul este Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 1 Î
INTRAREA ÎN VIGOARE
I. Prezentul Protocol intră în vigoare în a 90-a zi de la data depunerii celui de al 16-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
2.Pentru fiecare stat sau organizaţie menţionate la art. 14 alin. (I), care ratifică, acceptă sau aprobă prezentul Protocol sau aderă la acesta după depunerea celui de-al 16-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. Protocolul intră în vigoare în a 90-a zi care urmează datei depunerii de către această Parte a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
Articolul 18Retragerea
În orice moment după 5 ani de la data la care prezentul Protocol a intrat în vigoare pentru o Parte, această Parte poate denunţa Protocolul printr-o notificare scrisă adresată Depozitarului. Retragerea îşi va produce efectele în a 90-a zi care urmează datei primirii notificării de către Depozitar sau la orice altă dată ulterioară care poate fi specificată în notificarea de retragere.
Articolul 19Texte autentice
Originalul prezentului Protocol, ale cărui texte în limbile engleză. franceză şi rusă sunt în egală măsură autentice se depune la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
DREPT CARE subsemnatul, deplin autorizat, semnez prezentul Protocol.
Adoptat la Gothenburg (Suedia), 30 noiembrie 1999.
CONCENTRA ŢII ŞI NIVELURILE CRITICE
I. CONCENTRAŢIA CRITICĂ A ACIDITĂŢII
A. Pentru Părţile situate În zona geografică a activităţilor EMEP
I. Concentraţia critică (definită în art. I) a acidităţii pentru ecosisteme este determinată în conformitate cu „Manualul privind metodologiile şi criteriile pentru delimitarea nivel1.1rilor/concentrn!iilor r:ri6ce i q wrielor r,e0 rnfire 1P1sunt rle-păşite" elahorat de Convenţie. Aceasta reprezintă concentraţia maximă a depunerilor acide pe care le poate suporta un ecosistem fără a suferi deteriorări. Concentraţia critică a acidităţii determinate în functie de
azot ia în considerare mecanismele de eliminare a azotului în interiorul ecosistemului (de exemplu, absorbţia de către plante), ceea ce nu se întâmplă în situaţia concentraţiei critice a acidităţii determinată în funcţie de sulf. Dacă se combină sulful şi azotul pentru determinarea concentraţiei critice a acidităţii, atunci concentraţiile de azot nu sunt luate în calcul decât dacă depunerile de azot sunt superioare concentraţiilor de azot eliminate prin mecanismele ecosistemului. Toate datele privind concentraţia critică, notificate de către Părţi, sunt rezumate în vederea utilizării lor în modelele integrate de evaluare folosite pentru stabilirea plafoanelor de emisie indicate în anexa II.
B. Pentru Părţile situate în America de Nord
2.În partea estică a Canadei, concentraţia critică de sulf plus concentraţia critică de azot pentru ecosistemele forestiere au fost determinate conform metodologiei ştiinţifice şi a criteriilor (Evaluarea ploilor acide din Canada, 1997) similare celor din „Manualul privind metodologiile şi criteriile pentru delimitarea nivelurilor/concentraţiilor critice şi a zonelor geografice unde acestea sunt depăşite", elaborat de Convenţie. Valorile concentraţiilor critice a acidităţii pentru partea estică a Canadei se referă la concentraţia de sulfaţi din apa de precipitaţii, exprimată în kg/ha/an. Alberta, din partea vestică a Canadei, unde nivelurile depunerilor sunt în prezent inferioare limitelor ecologice, a adoptat pentru aciditatea potenţială sistemele generice de clasificare ale concentraţiei critice utilizate pentru soluri în Europa. Aciditatea potenţială s-a obţinut prin scăderea totalului d punerilor (umede şi uscate) ale cationilor bazici din totalul corespunzător de sulf şi azot. In plus, la concentraţia critică a acidităţii potenţiale, Alberta a stabilit concentraţia-ţintă şi monitorizarea şi managementul emisiilor acidifiante.
3.În Statele Unite ale Americii, efectele acidifierii sunt evaluate prin studiul sensibilităţii ecosistemelor, al cantităţii totale de compuşi acidifianţi şi al incertitudinii asociate cu mecanismele de eliminare a azotului în interiorul ecosistemelor.
4.Aceste cantităţi şi efecte sunt utilizate în modele integrate de evaluare şi ajută la fixarea plafoanelor şi/sau la reducerea emisiilor pentru Canada şi Statele Unite ale Americii din anexa II.
II. CANTITATEA CRITICĂ A AZOTULUI NUTRITIV
Pentru Părţile situate în zona geografică a activităţilor EMEP
5.Concentraţia critică (definită în art. 1) a azotului nutritiv (eutrofizare) pentru ecosisteme este determinată în conformitate cu „Manualul privind metodologiile şi criteriile pentru delimitarea nivelurilor/concentraţii critice şi a zonelor geografice unde acestea sunt depăşite", elaborat de Convenţie. Aceasta reprezintă concentraţia maximă a depunerilor de azot eutrofizant pe care un ecosistem îl poate tolera pe termen lung fără a suferi deteriorări. Toate datele privind concentraţia critică, notificate de Părţi, sunt rezumate în vederea utilizării lor în modele integrate de evaluare folosite pentru stabilirea plafoanelor de emisie indicate în anexa II.
III. NIVELURILE CRITICE ALE OZONULUI
A. Pentru Părţile situate în zona geografică a activităţilor EMEP
6.• Niveluri! critice (definite Îii art. 1) ale 0zonului sunt determinate, în copul protejării plantelor, în conformitate cu „Manualul privind metodologiile şi criteriile pentru delimitarea nivelurilor/concentraţiilor critice şi a zonelor geografice unde acestea sunt depăşite", elaborat de
Convenţie. Acestea sunt exprimate printr-un indice al expunerii cumulate pornind de la o valoare prag de 40 ppb (Părţi pe miliard, în volum). Acest indice de expunere este denumit AOT40 (expunere cumulată peste concentraţia limită de 40 ppb). Valoarea sa se calculează făcând suma diferenţelor între concentraţiile orare (în ppb) şi 40 ppb pentru fiecare oră în timpul căreia concentraţia depăşeşte 40 ppb.
7.Nivelul critic pe tem1en lung al ozonului pentru culturi. care este un AOT40 de 3000 ppb/oră în lunile mai-iulie (perioada de creştere a culturilor) şi pentru orele de zi (cu lumină solară) a fost folosit pentru definirea zonelor de risc unde este depăşit nivelul critic. În modelele integrate de evaluare stabilite de prezentul Protocol în vederea fixării plafoanelor de emisie din anexa II a fost prevăzută o reducere specifică a depăşirilor. Nivelul critic pe termen lung al ozonului pentru culturi trebuie să permită protejarea, în egală măsură, şi a altor plante, cum ar fi vegetaţia naturală. Sunt în curs cercetări ştiinţifice în vederea stabilirii unei interpretări mai diferenţiate a depăşirilor nivelurilor critice ale ozonului pentru vegetaţie.
8.Nivelul critic al ozonului pentru sănătate este reprezentat de o valoare medie de 120 µg/m3 în 8 ore stabilit de Directivele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru calitatea aerului. În colaborare cu Biroul Regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (EURO - OMS), a fost adoptat un nivel critic exprimat prin indicele AOT60 (expunerea cumulată peste o concentraţie limită de 60 ppb) cu valoarea de 120 µg/m3, calculată pe an pentru a-l înlocui pe cel indicat în Directivele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind calitatea aerului în scopul utilizării lui în modelele integrate de evaluare. Acest indice a fost utilizat pentru definirea zonelor de risc în care nivelul critic a fost depăşit. O reducere determinată a acestei depăşiri a fost prevăzută în modelele integrate de evaluare elaborate de prezentul Protocol în scopul fixării plafoanelor de emisie indicate în anexa II.
B. Pentru Părţile situate în America de Nord
9.În cazul Canadei, s-au stabilit nivelurile critice ale ozonului în scopul protejării sănătăţii şi mediului care s-au folosit pentru elaborarea standardului pan-canadian pentru ozon. Plafoanele de emisie din anexa II sunt definite în funcţie de obiectivul necesar respectării standardului canadian pentru ozon.
1O. În cazul Statelor Unite ale Americii, nivelurile critice ale ozonului s-au fixat cu o limită suficientă de siguranţă pentru protejarea sănătăţii publice împotriva oricăror efecte nocive sau anticipate şi au servit la stabilirea unei norme naţionale a calităţii aerului. Modelele integrate de evaluare şi norma de calitate a aerului sunt folosite la stabilirea plafoanelor şi/sau la reducerea emisiilor pentru Statele Unite ale Americii, indicate în anexa II.
PLAFOANE DE EMISIE
Plafoanele de emisie indicate în tabelele următoare corespund dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (10) din prezentul Protocol. Nivelurile de emisie din 1980 şi 1990 şi procentajul de reducere sunt fumizate numai informativ.
Tabelul 1. Plafoanele de emisie pentru sulf (mii tone de S02 pe an)
| Părţi | Niveluri de em1s1e 1980 1990 | Plafoane de emisie pentru anul 2010 | Procentajul reducerii emisiilor pentru anul 2010 (anul de bază 1990) | |
| Armenia | 141 | 73 | 73 | 0% |
| Austria | 400 | 91 | 39 | -57% |
| Belarus | 740 | 637! | 480 | -25% |
| Belgia | 828 | 372 | 106 | -72% |
| Bulgaria | 2050 | 2008 | 856 | -57% |
| Canada - nivel naţional a/ | 4643 | 3236 | ||
| ZGEP (ZGOS) | 3135 | 1873 | ||
| Croatia | 150 | 18( | 70 | -61% |
| Republica Cehia | 2257 | 1876 | 283 | -85% |
| Danemarca | 450 | 182 | 55 | -70% |
| Finlanda | 584 | 26( | 116 | -55% |
| Franţa | 3208 | 126S | 400 | -68% |
| Germania | 7514 | 5313 | 550 | -90% |
| Grecia | 400 | sos | 546 | 7% |
| Ungaria | 1633 101( | 550 | -46% | |
| Irlanda | 222 | 178 | 42 | -76% |
| Italia | 3757 1651 | 500 | -70% | |
| Letonia | - | 119' | 107 | -10% |
| Liechtenstein | 0.39 | 0.15 | 0.11 | -27% |
| Lituania | 311 | 222 | 145 | -35% |
| Luxemburg | 24 | 15 | 4 | -73% |
| Olanda | 490 | 202 | 50 | -75% |
| Norvegia | 137 | 53 | 22 | -58% |
| Polonia | 4100 321( | 1397 | -56% | |
| Portugalia | 266 | 362 | 170 | -53% |
| Republica Moldova | 308 | 265 | 135 | -49% |
| România | 1055 131.l | 918 | -30% | |
| Federaţia Rusă b/ | 7161 446( | |||
| ZGEP | 1062 | 1133 | 635 | -44% |
| Slovacia | 780 | 543 | 11( | -80% |
| Slovenia | 235 19 | 27 | -86% | |
| Spania b/ | 2959 | 2182 | 774 | -65% |
| Suedia | 491 11S | 67 | -44% | |
| Elveţia | 116 | 43 | 26 | -40% |
| Ucraina | 3849 | 2782 | 1457 | -48% |
| Marea Britanie | 4863 3731 | 625 | -83% | |
| Statele Unite ale Americii c/ | ||||
| Comunitatea Europeană | 26456 | 1643t | 4059 | -75% |
ZG
a/ În momentul ratificării. acceptării sau aprobării prezentului Protocol sau al aderării la acesta, Canada prezintă.un plafon de emisie pentru sulf aplic::1bil fie la nivel naţional. fie într-o ZGEP şi face eforturi în vederea fomi7.ării unui plafon de emisie pentru anul 2010. ZGEP pentru sulf corespunde zonei de gestionare a oxizilor de sulf (ZGOS), desemnată prin ZGOS a părţii de sud-est a Canadei aplicând anexa III la Protocolul Convenţiei privind poluarea
Tabelul 3. Plafoanele de emisie pentru amoniac (mii tone NH3 pe an)
| Părţi | Niveluri de emisie 1990 | Plafoane de emisie pentru 201O | Procentajul reducerii emisiilor pentru 201O (an de bază 1990) |
Armenia 0%
| Austria | 811 66 | -19 % | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Belarus | 219 | 158 | -28 % | ||
| Belgia | 107 | 74 | -31 % | ||
| Buli:zaria | I I | 144 | 108 | -25 % | |
| Croaţia | 37 | 30 -19 % | |||
| Republica Cehia | 156 | 101 | -35 % | ||
| Danemarca | 122 | 69 -43 % | |||
| Finlanda | 35 | 31 | -11 % | ||
| Franţa | 814 | 780 | -4% | ||
| Germania | 764 | 550 | -28 % | ||
| Grecia | 80 | 73 | -9% | ||
| Uni:zaria | 124 | 90 | -27 % | ||
| Irlanda | 126 | 116 | -8 % | ||
| Italia | 466 | 419 | -10 % | ||
| Letonia | 44 | 44 | 0% | ||
| Liechtenstein | 0.15 | O,15 | 0% | ||
| Lituania | 84 | 84 | 0% | ||
| Luxemburg | 7 | 7 | 0% | ||
| Olanda | 226 | 128 | -43 % | ||
| Norvei:zia | 23 | 23 | 0% | ||
| Polonia | 508 | 468 | -8 % | ||
| Portugalia | 98 | 108 | 10% | ||
| Republica Moldova | 49 | 42 | -14 % | ||
| România | 300 | 210 | -30 % | ||
| Federaţia Rusă a/ | 1191 | ||||
| ZGEP | 61 | 49 | -20% | ||
| Slovacia | 62 | 39 | -37 % | ||
| Slovenia | 24 | 20 | -17 % | ||
| Spania a/ | 351 | 353 | 1% | ||
| Suedia | 61 | 57 | -7% | ||
| Elveţia | 72 | 63 | -13 % | ||
| Ucraina | 729 | 592 | -19 % | ||
| Marea Britanie | 333 | 297 | -11 % | ||
| Comunitatea Europeană | 3671 | 3129 | -15 % | ||
Cifrele se referă la partea europeană situată în zona geografică a activităţilor EMEP.
Tabelul 4. Plafoanele de emisie pentru compuşii organici volatili (mii de tone COV pe an)
| Părţi | Niveluri de emisie 1990 | Plafoane de emisie pentru 2010 | Procentajul reducerii emisiilor pentru 201O (an de bază 1990) |
|---|---|---|---|
| Armenia I 81 | 81 | 0% | |
| Austria | 351 | 159 | -55 % |
| Belarus | 533 | 309 | -42 % |
| Belgia | 324 | 144 | -56% |
| Bulgaria | 217 | 185 | -15 % |
| Canada aJ | 2880 | ||
| Croaţia | 105 | 90 | -14 % |
| Republica Cehia | 435 | 220 | -49% |
| Danemarca | 178 | 85 | -52 % |
| Finlanda | 209 | 130 | -38 % |
| Franţa | 2957 | 1100 | -63 % |
| Germania | 3195 | 995 | -69% |
| Grecia | 373 | 261 | -30% |
| Ungaria | 205 | 137 | -33 % |
| Irlanda | 197 | 55 | -72% |
| Italia | 2213 | 1159 | -48 % |
| Letonia | 1.-)_7 | 136 | -11 % |
| Liechtenstein | 1,56 | 0,86 | -45 % |
| Lituania | 103 | 92 | -11 % |
| Luxemburg | 20 | 9 | -55 % |
| Olanda | 502 | 191 | -62 % |
| Norvegia | 310 | 195 | -37 % |
| Polonia | 831 | 800 | -4% |
| Portugalia | 640 | 202 | -68 % |
| Republica Moldova | 157 | 100 '_).,,., | -36% |
| România | 616 | 5 | -15 % |
| Federaţia Rusă b/ | 3566 | ||
| ZGEP | 203 | 165 | -19 % |
| Slovacia | 149 | 140 | -6% |
| Slovenia | 42 | 40 | -5 % |
| Spania b/ | 1094 | 669 | -39 % |
| Suedia | 526 | 241 | -54% |
| Elveţia | 292 | 144 | -51 % |
| Ucraina | 1369 | 797 | -42 % |
| Marea Britanie-=- | 2555 | 1200: | -53 % |
| Statele Unite ale Americii ci | |||
| Comunitatea Europeană | 15353 | 6600 | -57% |
w În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentului Protocol sau al aderării la acesta, Canada trebuie să comunice nivelul emisiilor compuşilor organici volatili din I 990 şi plafoanele de emisie pentru 20 I O, fie la nivel naţional, fie într-o ZGEP pentru compuşii organici volatili, dacă a desemnat o asemenea zonă.
!21 Cifrele se referă la partea europeană situată în zona geografică a activităţilor EMEP.
t;;,I În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentului Protocol sau al aderării la acesta, Statele Unite ale Americii trebuie să fumizeze în vederea includerii în prezenta anexă: (a) măsurile precise de reducere a emisiilor
compuşilor organici volatili care provin de la surse mobile şi de la surse fixe. aplicabile fie la nivel naţional, fie într-o ZGEP, dacă s-a desemnat o asemenea zonă pentru compuşii organici volatili în vederea includerii în anexa lll; (b) o valoare care corespunde nivelului estimativ total al emisiilor compuşilor organici volatili din I 990, fie la nivel naţional, fie într-o ZGEP, dacă s-a desemnat o asemenea zonă; (c) o valoare indicativă a nivelurilor de emisie pentru compuşii organici volatili pentru 20 I O. fie la nivel naţional, fie într-o ZGEP, dacă s-a desemnat o asemenea zona; (d) estimări asociate procentajului de reducere a emisiilor compuşilor organici volatili. Valoarea indicată la lit. (b) va fi inclusă în tabel, iar datele indicate la lit. (a), (c) şi (d) vor face obiectul unei note în subsolul tabelului.
ZONA DESEMNA TĂ PENTRU GESTIONAREA EMISIILOR DE POLUANŢI (ZGEP)
Următoarea ZGEP este menţionată în sensul prezentului Protocol:
ZGEP a Federaţiei Ruse
Aceasta este zona care cuprinde: oblast (regiunea) Mum1ansk, Republica Carelia, oblast (regiunea) Leningrad (inclusiv St. Petersburg), oblast (regiunea) Pskov, oblast (regiunea) Novgorod şi oblast (regiunea) Kaliningrad. Frontiera ZGEP coincide cu frontierele de stat şi limitele administrative ale acestor entităţi componente ale Federaţiei Ruse.
VALORILE LIMITĂ ALE EMISIILOR DE SULF PROVENITE DIN SURSE FIXE
1.Secţiunea A se aplică Părţilor, cu excepţia Canadei şi Statelor Unite ale Americii, secţiunea B se aplică pentru Canada, iar secţiunea C se aplică Statelor Unite ale Americii.
A. Părţile, cu excepţia Canadei şi Statelor Unite ale Americii
2.În sensul secţiunii A, cu excepţia tabelului 2 şi a alin. (11) şi (12), se desemnează prin valoare limită cantitatea de substanţă gazoasă conţinută în gazele reziduale ale unei instalaţii, valoare care nu trebuie depăşită. În cazul în care nu există alte precizări, valoarea limită se calculează în unităţi de masă de poluant pe volum de gaz rezidual (exprimată în mg/m3) în condiţii normale de temperatură şi presiune pentru gazele uscate (volum la 273.15 K, 101.3 kPa). În ceea ce priveşte conţinutul de oxigen din gazele efluente, se vor reţine valorile indicate în tabelul de mai jos pentru fiecare categorie de surse. Diluţia efectuată în scopul diminuării concentraţiilor de poluanţi din gazele reziduale nu este permisă. Fazele de pornire, oprire şi operaţiile de întreţinere sunt excluse.
3.Emisiile trebuie supravegheate în toate cazurile li. Respectarea valorilor limită trebuie să fie verificată. Se pot aplica metode diferite de verificare care pot include măsurări continue sau intermitente, metode convenite sau orice altă metodă cu aplicabilitate largă.
4.Metodele de prelevare şi analiză a probelor de poluanţi, ca şi metodele pentru măsurătorile de referinţă necesare etalonării sistemelor de măsură trebuie să fie conforme cu normele stabilite de Comitetul European de Standardizare (CEN) sau de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO). În perioada perfectării normelor CEN sau ISO, se vor aplica normele naţionale.
5.Măsurătorile emisiilor trebuie efectuate continuu dacă emisiile de SO2 depăşesc 75 Kg/oră.
6.În cazul măsurătorilor continue pentru instalaţiile noi, se consideră că sunt respectate normele de emisie dacă valorile medii zilnice nu depăşesc valoarea limită şi dacă nici o valoare orară nu depăşeşte cu 100 % valoarea limită.
7.În cazul măsurătorilor continue pentru instalaţiile existente, se consideră că .normele de emisie sunt respectate dacă: (a) nici una dintre valorile medii lunare nu depăşeşte valoarea
limită; şi (b) 97 % din toate valorile medii calculate pentru 48 ore nu depăşesc 11O % din valorile limită.
8.În cazul măsurătorilor intermitente, ca o cerinţă minimă a respectării normelor de emisie, trebuie ca valoarea medie determinată în funcţie de un număr convenabil de măsurări efectuate în condiţii reprezentative să nu depăşească valoarea normei de emisie.
9.Cazanele cu aburi şi dispozitivele de încălzire industrială cu o putere termică nominală mai mare ca 50 MWth:
Tabelul 1. Valorile limită pentru emisiile de SO, provenind de la cazanele de aburiw
| Puterea termică (MWth) | Valoarea limită (mg SO2/Nm3) 111 | Alternative pentru randamentul de purificare a combustibililor domestici solizi | |
| Combustibili lichizi ŞI solizi, instalaţii noi | 50 - 100 100- 300 | 850 850- 200/ | 90 % Qi 92 %g/ |
| (scădere liniară) | |||
| > 300 | 200 / | 95% | |
| Combustibili solizi, instalaţii | 50- 100 | 2000 | |
| existente | 100- 500 | 2000-400 | |
| (scădere liniară) | |||
| 500 | 400 | ||
| 50 - 150 | 40% | ||
| 150- 500 | 40-90 % | ||
| (scădere liniară) | |||
| > 500 | 90% | ||
| Combustibili lichizi, instalaţii | 50- 300 | 1700 - | |
| existente | 300- 500 | 1700 - 400 | |
| (scădere liniară) | |||
| > 500 | 400 | ||
| Combustibili gazoşi, în general, instalatii noi şi existente | 35 | ||
| Gaze lichefiate, instalaţii nOI ŞI existente | 5 | ||
| Gaze cu valoare calorică scăzută | noi: 400 | ||
| (de ex. din gazeificarea | existente: 800 | ||
| reziduurilor de rafinare sau din | |||
| combustia gazelor de la cuptoarele | |||
| k:le cocs) | |||
| Gazul de la furnalele înalte | noi: 200 existente: 800 | ||
| fostalaţii nol de combustie din rafinării (media tuturor instalaţiilor noi de combustie) | > 50 (total capacitate rafinării) | 600 | |
| nstalaţii existente de combustie | 1000 | ||
| din rafinării ,(media tuturor | |||
| instaia1ii10r Qt comuustie | |||
| I | |||
| xistente) |
a/ În special, valorile limită nu se aplică:
–instalaţiilor, cum ar fi cuptoarele de reîncălzire şi cuptoarele de tratament termic, în care produsele de combustie sunt utilizate direct pentru încălzirea, uscarea sau orice alt tratament al obiectelor sau materialelor;
–instalaţiilor de post-combustie, adică orice dispozitiv tehnic care serveşte la purificarea gazelor industriale prin combustie şi care nu funcţionează ca o instalaţie de combustie independentă;
–instalaţiilor utilizate pentru regenerarea catalizatorilor de cracare catalitică;
–instalaţiilor utilizate pentru conversia sulfurii de hidrogen în sulf;
–reactoarele utilizate în industria chimică;
–bateriilor de cuptoare de cocs;
–recuperatoarelor Cowper (pentru preîncălzirea aerului);
–incineratoarelor de deşeuri;
instalaţiilor echipate cu motoare Diesel, cu benzină sau cu gaz. sau cu turbine cu combustie, indiferent de combustibilul utilizat.
bi Conţinutul de referinţă în 02 este de 6 % pentru combustibili solizi şi de 3 % pentru alţi combustibili.
ci 400 pentru ţiţeiul greu al cărui conţinut în sulf este mai mic de 0.25 %.
dl Dacă o instalaţie atinge 300 mg1Nm3 S02, atunci aceasta poate fi exceptată de la aplicarea randamentului de epurare.
I O. Motorină:
Tabelul 2. Valorile limită ale conţinutului de sulf din motorinăw
| Conţinutul în sulf (procente din greutate) | |
| Motorină | < 0,2 după I iulie 2000 < 0.1 după I ianuarie 2008 |
,,Motorină" reprezintă orice produs petrolier cu HS 271O sau orice alt produs petrolier care, din cauza limitelor de distilare, face parte din categoria distilatelor medii destinate utilizării drept combustibil şi din care cel puţin 85
% în volum, inclusiv pierderile de la distilare. se distilează la 350°C. Carburanţii utilizaţi pentru vehiculele rutiere şi de alt tip şi pentru tractoarele agricole sunt excluşi din această definiţie. Motorina utilizată la transportul maritim se include în această definiţie dacă satisface descrierea de mai sus sau dacă are vâscozitatea sau densitatea cuprinsă în domeniile de vâscozitate sau densitate definite pentru distilatele maritime din tabelul I al normei ISO 8217 (1996).
11.Instalaţiile Claus: pentru instalaţiile care produc mai mult de 50 Mg de sulf pe zi:
(a) desulfurizarea în proporţie de 99,5 % pentru instalaţiile noi:
(b) desulfurizarea în proporţie de 97 % pentru instalaţiile existente.
–.
12.Producţia dioxidului de titan: în instalaţiile noi şi existente, resturile rezultate din fazele de asimilare şi calcinare din procesul de fabricaţie al dioxidului de titan trebuie să fie reduse la o valoare care să-nu depăşească 10 Kg SO2 echivalent pe Mg de dioxid de titan_produs.
B. Canada
13.Valorile limită pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf provenit de la surse fixe noi care intră în categoria următoarelor surse fixe, vor fi determinate pe baza informaţiilor disponibile privind tehnicile şi nivelurile de reducere, inclusiv valorile limită aplicate în alte ţări şi pe baza următorului document: Canada Gazette, Partea I. Ministerul Mediului. Emisii ale centralelor termice - Linii directoare naţionale pentru surse fixe noi. 15 mai 1993, p. 1633 - 1638.
C Statele Unite ale Americii
14.Valorile limită pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf provenit de la surse fixe noi sunt indicate în următoarele documente, corespunzătoare diferitelor categorii de surse fixe luate în considerare:
(a) pentru generatoarele de aburi ale companiilor publice de electricitate - Codul reglementărilor federale (C.F.R.), titlul 40, partea 60. secţiunile D şi Da;
(b) pentru generatoarele de aburi din sectoarele industriale, comerciale şi instituţionale - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunile Db şi De;
(c) pentru instalaţiile de producere a acidului sulfuric - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea H;
(d) pentru rafinăriile de petrol - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea J;
(e) pentru topitoriile de cupru - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea P;
(f) pentru topitoriile de zinc - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea Q;
(g) pentru topitoriile de plumb - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea R;
(h) pentru turbinele fixe cu gaz - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea GG;
(i)pentru instalaţiile de tratare a gazelor naturale continentale - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea LLL;
(i)pentru incineratoarele de deşeuri urbane - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea Ea şi Eb;
(k) pentru incineratoarele de deşeuri spitaliceşti/medicale/infecţioase - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea Ec.
VALORILE LIMITĂ ALE EMISIILOR OXIZILOR DE AZOT PROVENIND DE LA SURSE FIXE
1.Secţiunea A se aplică Părţilor, cu excepţia Canadei şi Statelor Unite ale Americii, secţiunea B se aplică pentru Canada, iar secţiunea C se aplică Statelor Unite ale Americii.
A. Părţile, cu excepţia Canadei şi Statelor Unite ale Americii
2.În sensul secţiunii A, se desemnează prin valoare limită, cantitatea de substanţă gazoasă conţinută în gazele reziduale ale unei instalaţii, valoare care nu trebuie depăşită. În cazul în care nu există alte nrecizări. valoarea limită se calculează în unităti de masă de poluant pe volum de gaz rezidual ( xprimată în mg/m3) în conc!_iţii normale de temperatură şi presiune pentru gazele uscate (volum la 273,15 K, 101,3 kPa). In ceea ce priveşte conţinutul de oxigen din gazele
efluente, se vor reţine valorile indicate în tabelele de mai jos pentru fiecare categorie de surse. Diluţia efectuată în scopul diminuării concentraţiilor de poluanţi din gazele reziduale nu este permisă. Valorile limită se aplică în general NO şi NO2, desemnaţi în mod curent prin NOx, exprimaţi ca NO2. Fazele de pornire, oprire şi operaţiile de întreţinere sunt excluse.
3.Emisiile trebuie supravegheate în toate cazurile li. Respectarea valorilor limită trebuie să fie verificată. Se pot aplica metode diferite de verificare care pot include măsurări continue sau intermitente, metode convenite sau orice altă metodă cu aplicabilitate tehnică largă.
4.Metodele de prelevare şi analiză a probelor de poluanţi, ca şi metodele pentru măsurătorile de referinţă necesare etalonării sistemelor de măsură trebuie să fie conforme cu normele stabilite de Comitetul European de Standardizare (CEN) sau de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO). In perioada perfectării normelor CEN sau ISO se vor aplica normele naţionale.
5.Măsurătorile emisiilor trebuie efectuate continuu dacă emisiile de SO2 depăşesc 75 Kg/oră.
6.În cazul măsurătorilor continue pentru instalaţiile noi, se consideră că sunt respectate normele de emisie dacă valorile medii zilnice nu depăşesc valoarea limită şi dacă nici o valoare orară nu depăşeşte cu 100 % valoarea limită.
7.În cazul măsurătorilor continue pentru instalaţiile existente, se consideră că normele de emisie sunt respectate dacă: (a) nici una dintre valorile medii lunare nu depăşeşte valoarea limită; şi (b) 97 % din toate valorile medii calculate pentru 48 ore nu depăşesc 11O % din valorile limită.
8.În cazul măsurătorilor discontinue. ca o cerinţă minimă a respectării normelor de emisie, trebuie ca valoarea medie determinată in funcţie de un număr convenabil de măsurări efectuate în condiţii reprezentative să nu depăşească valoarea normei de emisie.
9.Cazanele de aburi şi dispozitivele de încălzire industrială cu o putere termică nominală mai mare ca 50 MW1h:
Tabelul 1. Valorile limită pentru emisiile de NOx provenite de la cazanele de aburi ş,t
| Valoarea limită (mg/Nm3) !11 | |
|---|---|
| Combustibili solizi, instalaţii noi: | |
| - Cazane de aburi 50 - 100 MW1h | 400 |
| - Cazane de aburi 100 - 300 MW1h | 300 |
| ,_ Cazane de aburi > 300 MW1h | 200 |
| Combustibili solizi, instalaţii existente: | |
| - Solizi, în general | 650 |
| - Solizi. cu mai puţin de 1O % compuşi orn:anici volatili | 1300 |
| Combustibili lichizi, instalaţii noi: | |
| - Cazane de aburi 50-100 MW1h | 400 |
| - Cazane de aburi 100 - 300 MW1h | 300 |
| - Cazane de aburi > 300 MW1h | 200 |
| . . . .. .. ,Combust1b1h hch1z1, mstalaţn existente | <;;() |
| Valoarea limită (mg/Nm3) !!I | |
|---|---|
| Combustibili gazoşi, instalaţii noi: | |
| Combustibil: gaze naturale | |
| - Cazane de aburi 50 - 300 MW1h | 150 |
| - Cazane de aburi> 300 MWth | 100 |
| Combustibil: toate celelalte gaze | 200 |
| Combustibili gazoşi, instalaţii existente | 350 |
a/ În special. valorile limită nu se aplică:
–instalaţiilor, cum ar fi cuptoarele de reîncălzire şi cuptoarele de tratament termic, în care produsele de combustie sunt utilizate direct pentru încălzirea, uscarea sau orice alt tratament al obiectelor sau materialelor;
–instalaţiilor de post-combustie, adică orice dispozitiv tehnic care serveşte la purificarea gazelor reziduale prin combustie şi care nu funcţionează ca o instalaţie de combustie independentă;
–instalaţiilor utilizate pentru regenerarea catalizatorilor de cracare catalitică;
–instalaţiilor utilizate pentru conversia sulfurii de hidrogen în sulf;
–reactoarele utilizate în industria chimică;
–bateriile de cuptoare de cocs;
–recuperatoare Cowper;
–incineratoare de deşeuri;
–instalaţii echipate cu motoare Diesel, cu benzină sau cu gaz. sau turbine cu combustie. indiferent de combustibilul utilizat.
bi Aceste valori nu sunt aplicabile cazanelor de aburi care funeţionează mai puţin de 500 ore pe an. Conţinutul de referinţă în 02 este de 6 % pentru combustibilii solizi şi de 3 % pentru alţi combustibili.
1O. Turbinele cu combustie care au o putere termică nominală mai mare de 50 MW1h: valorile limită ale emisiilor de NOx exprimate în mg/Nm3 (cu un conţinut de 02 de 15 %) sunt calculate pentru o singură turbină. Valorile limită indicate în tabelul 2 se aplică numai turbinelor a căror sarcină este mai mare de 70 %.
Tabelul 2. Valorile limită ale emisiilor de NOx provenite de la turbinele cu combustie continentală
| > 50 MWth (Putere termică nominală în condiţii ISO) | Valoarea limită (mg/Nm3) |
|---|---|
| nstalaţii noi, gaze naturale a/ | 50 b/ |
| .nstalaţii noi, combustibili lichizi c/ | 120 |
| Instalaţii existente, toţi combustibilii g/ | |
| Gaze naturale | 150 |
| Combustibili lichizi | 200 |
'# Gaz natural este metanul existent în stare naturală al cărui conţinut în gaze inerte sau alţi constituenţi nu depăşeşte 20 % în volum.
!;!/ 75 mg/Nm3 în căzui:
–turbinelor de combustie utilizate în instalaţiile de producţie combinată a căldurii şi electricităţii;
–turbinelor de combustie care antrenează un compresor pentru alimentarea reţelei publice de distribuţie a gazelor. În cazul turbinelor cu combustie care nu se încadrează în nici una din categoriile menţionate anterior, dar al căror randament determinat în condiţiile ISO este mai mare de 35 %, valoarea limită este de 50*n/35, unde n este randamentul turbinei cu combustie exprimat în procente (şi determinat în condiţiile ISO).
r;_/ Această valoare limită se aplică numai turbinelor cu combustie care utilizează distilate uşoare şi medii;
Q1 Aceste valori nu se aplică turbinelor cu combustie care funcţionează mai puţin de 150 ore pe an.
11.Producţia de ciment:
Tabelul 3. Valorile limită ale emisiilor de NOx provenite din producţia de cimentw
w
| Valoarea limită (m2:/Nm3) | |
|---|---|
| OCnstalaţii noi (1O % 02) | |
| - cuptoare uscate | 500 |
| alte cuptoare | 800 |
| nstalaţii existente (1O % 02) | 1200 |
..
Instalaţii de producere a c1mentulu1 chnker în cuptoare rotative cu o capacitate mai mare de 500 Mg/zi sau în alte
tipuri de cuptoare cu o capacitate mai mare de 500 Mg/zi.
12.Motoare fixe:
Tabelul 4. Valorile limită ale emisiilor de NOx provenite de la motoare fixe noi
| Putere, caracteristici tehnice, tip de combustibil | Valoarea limită (mg/Nm3) |
|---|---|
| Motoare cu scânteie (==Otto), în 4 timpi,> 1MW1h | 250 500 |
| Motoare cu aprindere prin compresie (==Diesel),> 5 MW1h | 500 600 500 |
–motoare cu amestec slab
–alte tipuri de motoare
–carburant : gaz natural (cu aprindere prin jet)
–carburant : petrol greu
–carburant : motorină
w Aceste valori nu se aplică motoarelor care funcţionează mai puţin de 500 ore/an. Conţinutul de referinţă în 02
este de 5 %.
13.Producerea şi prelucrarea metalelor:
Tabelul 5. Valorile limită ale emisiilor de NOx provenite din producţia siderurgică primară a fierului şi oţeluluiw
| Putere, caracteristici tehnice, tip de combustibil | Valoarea limită (mg/Nm3) |
| nstalaţii de aglomerare noi şi existente w | 400 |
Producerea şi prelucrarea metalelor: instalaţii de coacere sau aglomerare a minereurilor, topitorii sau oţelării (prima sau a doua ardere), inclusiv cele cu activitate continuă, având o capacitate mai mare de 2,5 mg/oră, instalaţii de prelucrare a metalelor feroase (laminoare la cald> 20 mg/oră oţel brut).
-
14.Producţia de acid nitric:
| Putere, caracteristici tehnice, tip de combustibil | Valoarea limită (mg/Nm3) |
|---|---|
| nstalaţii noi lnstalati1 existeme | 350 |
| 450 |
Tabelul 6. Valorile limită ale emisiilor de NOx eliberate de instalaţiile de producere a acidului nitric, cu excepţia unităţilor de concentrare a acidului
I
I
B. Canada
15.Valorile limită pentru reducerea emisiilor de oxizi de azot care provin din instalaţii fixe noi ce fac parte din categoriile de surse fixe enumerate mai jos se vor determina pe baza informaţiilor disponibile asupra tehnicilor şi nivelurilor de reducere, inclusiv valorile limită aplicate în alte ţări şi pe baza documentelor ulterioare:
(a) Consiliul canadian al miniştrilor mediului (CCME). Linii directoare privind emisiile naţionale pentru turbinele fixe cu combustie. Decembrie 1992. PN1072;
(b) Canada Gazette, Partea I. Ministerul Mediului. Emisii ale centralelor termice - Linii directoare naţionale pentru surse fixe noi. 15 mai 1993, p. 1633-1638; şi
(c) CCME. Linii directoare naţionale privind emisiile cuptoarelor de ciment. Martie 1998. PN1284.
C. Statele Unite ale Americii
16.Valorile limită pentru reducerea emisiilor de NOx care provin din sursele fixe noi ce fac parte din categoriile de surse fixe enumerate mai jos sunt indicate în documentele următoare:
(a) Instalaţii cu cărbune ale serviciilor publice de distribuţie - Codul reglementărilor federale (C.F.R.), titlul 40, partea 76;
(b) Generatoare de aburi ale companiilor publice de electricitate - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea D şi Da;
(c) Generatoare de aburi din sectorul industrial, comercial şi instituţional - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea Db;
(d) Uzinele de producere a acidului azotic - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea G;
(e) Turbine fixe cu gaze - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea GG;
(f) Incineratoare de deşeuri urbane - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunile Ea şi Eb;
(g) Incineratoare de deşeuri spitaliceşti/medicale/infecţioase - C.F.R., titlul 40, partea 60, secţiunea Ec.
VALORILE LIMITĂ ALE EMISIILOR DE COMPUŞI ORGANICI VOLATILI PROVENIŢI DIN SURSE STAŢIONARE
1.Secţiunea A se aplică Părţilor, cu excepţia Canadei şi Statelor Unite ale Americii, secţiunea B se aplică pentru Canada, iar secţiunea C se aplică Statelor Unite ale Americii.
–vehiculele M2 sunt cele destinate transportului de persoane, care au mai mult de 8 locuri, în afara locului şoferului şi a căror masa maximă nu depăşeşte 5 tone;
–vehiculele M3 sunt cele destinate transportului de persoane, au mai mult de 8 locuri, în afara locului şoferului şi a căror masa maximă depăşeşte 5 tone;
–vehiculele N1 sunt cele destinate transportului de mărfuri şi au o masa maximă care nu depăşeşte 3,5 tone;
–vehiculele N2 sunt cele destinate transportului de mărfuri şi au o masa mai mare de 3,5tone, dar care nu depăşesc 12 tone;
–vehiculele N3 sunt cele destinate transportului de mărfuri ş1 a căror masa maximă depăşeşte 12tone;
(e) ,,acoperirea bobinelor" reprezintă izolarea bobinelor prin lame de oţel, oţel inoxidabil sau oţel stratificat, benzi din aliaj de cupru sau aluminiu şi care formează o izolaţie peliculară sau stratificată;
(f) ,,curăţarea uscată" reprezintă orice procedeu industrial sau comercial care utilizează compuşi organici volatili (COV) într-o instalaţie de curăţare a izolaţiilor, a articolelor de mobilier şi a altor bunuri de consum similare, cu excepţia curăţării manuale a petelor sau în industria textilă şi de confecţii;
(g) ,,producerea vopselelor, lacurilor, cemelurilor şi a adezivilor" reprezintă fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelurilor şi a adezivilor, precum şi a produselor intermediare în măsura în care acestea sunt obţinute în aceeaşi instalaţie prin amestecul pigmenţilor, răşinilor şi a substanţelor adezive cu solvenţi organici sau alte suporturi. Această categorie include, de asemenea, dispersia, pre-dispersia, obţinerea vâscozităţii necesare şi împachetarea produselor finite;
(h) ,,tipărirea" reprezintă orice procedeu de reproducere a textelor sau a ilustraţiilor în care cerneala este transpusă pe o suprafaţă cu ajutorul unei forme imprimante. Aceasta se aplică sub procedeelor următoare:
(i)flexografie: procedeu de imprimare prin care este utilizată o formă imprimantă de fotopolimeri elastici sau cauciuc, ale cărei elemente imprimante sunt dispuse în relief în raport cu elementele non-vizibile; cerneala folosită este lichidă şi se usucă prin evaporare;
(ii)tipărirea pe rotativă offset prin termofixare: procedeu de imprimare pe rotativă cu hârtia în sul care utilizează o formă imprimantă ale cărei elemente imprimante şi elemente non-imprimante sunt în acelaşi plan. Pt--in tipărirea pe rotative cu hârtia în sul se înţelege că maşina este alimentată prin intermediul unei bobine de hârtie şi nu prin intermediul unor foi de hârtie separate. Partea non imprimantă este astfel tratată încât să absoarbă apa şi să respingă cerneala. Elementele imprimante sunt astfel tratate pentru a primi şi transfera cerneala pe suprafaţa de tipărire. Evaporarea se face într-un cuptor în care suportul imprimat este încălzit cu aer cald;
(iii)rotogravura editorială: procedeu de tipărire, cu cerneluri pe bază de toluen, a hârtiei destinată revistelor, broşurilor, cataloagelor sau altor produse similare;
(iv)rotogravură: procedeu de tipărire ce utilizează o formă imprimantă cilindrică ale cărei elemente imprimante sunt sub formă de creastă în raport cu elementele non-imprimante, cerneala folosită este lichidă şi se usucă prin evaporare. Crestele sunt umplute cu cerneală şi excedentul de pe elementele non-imprimante este îndepărtat înainte ca suprafaţa de imprimat să intre în contact cu cilindrul, rară să absoarbă cerneala dintre creste;
(v)tipărirea serigrafică pe rotativă: procedeu de tipărire pe rotative cu bobine în care cerneala este trimisă pe suprafaţa de tipărit prin intermediul unei forme imprimante poroase, ale cărei elemente imprimante sunt deschise, iar cele non-imprimante sunt obturate; cerneala utilizată este lichidă şi se usucă prin evaporare. Prin tipărirea pe rotativă cu hârtie în sul se înţelege că maşina este alimentată prin intermediul unei bobine şi nu prin intermediul unor foi separate;
(vi)contracolajul asociat unui procedeu de imprimare: alipirea a două sau mai multe materiale suple pentru obţinerea produselor contracolate;
(vii)lăcuirea: procedeu constând din aplicarea unui lac pe o suprafaţă suplă sau a unei vopsele adezive în scopul asigurării ulterioare a unei etanşeizări a ambalajului;
(i),,fabricarea de produse farmaceutice" reprezintă sinteza chimică, fermentaţia, extracţia, formarea şi finisarea produselor farmaceutice şi, dacă aceasta se produce în acelaşi loc, fabricarea produselor intermediare;
(i),,conversia cauciucului natural sau sintetic" reprezintă orice proces de amestecare, sfarâmare, dozare, calandrare, extruzare şi vulcanizare aplicabile cauciucului natural sau sintetic, precum ş1 operaţiile suplimentare care transformă cauciucul natural sau sintetic în produse finite;
(k) ,,curăţarea suprafeţelor" reprezintă, cu excepţia curăţării uscate, orice procedee, mai ales degresarea, care utilizează solvenţi organici pentru ca suprafaţa materialelor să devină netedă. O curăţare care• implică mai mult de o fază înainte sau după orice altă fază de tratament este considerată ca o singură operaţie. Această operaţie priveşte curăţarea suprafeţelor şi nu a echipamentelor;
(1),,extracţia grăsimilor vegetale şi animale şi rafinarea uleiurilor vegetale" reprezintă extracţia uleiurilor vegetale din seminţe şi din alte materii vegetale, tratarea reziduurilor uscate destinate producerii hranei pentru animale şi purificarea grăsimilor şi a uleiurilor vegetale care provin din seminţe şi din materii vegetale sau animale;
(m) ,,refinisarea autovehiculelor" reprezintă orice operaţie industrială sau comercială de acoperire a suprafeţelor, dar şi operaţiile de degresare conexe constând în:
(i)aplicarea unei vopsele asupra unui vehicul rutier sau asupra unei părţi
(ii)aplicarea unei vopsele pe un vehicul rutier sau pe o parte din acest vehicul, cu ajutorul materialelor de finisare, atunci când această operaţie nu se realizează pe linia de fabricaţie, sau
(iii)aplicarea unei vopsele pe remorci (inclusiv pe semi-remorci);
(n) ,,impregnarea suprafeţelor de lemn" reprezintă orice procedeu de impregnare a lemnului
cu un agent de conservare;
(o) ,,condiţii normale" reprezintă temperatura de 273,15 K şi presiune de 101.3 kPa;
(p) ,,COVNM" reprezintă orice compuşi organici, alţii decât metanul, a căror presiune de vapori este cel puţin 0,0 I kPa la 273,15 K sau a căror volatilitate este comparabilă în condiţiile de aplicare indicate;
(q) ,,gaze reziduale" reprezintă gazele care conţin COVNM sau alţi poluanţi şi care, în fazele finale, sunt eliminaţi în atmosfei:ă printr-un coş sau printr-un dispozitiv anti-emisie. Debitele volumetrice sunt exprimate în m-'/oră în condiţii normale;
(r) ,,emisii accidentale de COVNM" reprezintă orice emisie în atmosferă, sol sau apă a unor COVNM, care nu face parte din gazele reziduale şi, de asemenea, dacă nu este altfel specificat, a solvenţilor conţinuţi în produse. Emisiile accidentale cuprind emisiile de COVNM necaptate care scapă în mediu prin ferestre, uşi, eşapamente şi alte deschideri similare. Valorile limită care sunt indicate mai jos pentru emisiile accidentale sunt calculate cu ajutorul unui plan de gestiune a solvenţilor (vezi apendicele I al prezentei anexe);
(s) ,,totalul emisiilor COVNM" reprezintă suma emisiilor accidentale de COVNM şi a emisiilor de COVNM din gazele reziduale;
(t) ,,solvenţi utilizaţi" reprezintă cantitatea de solvenţi organici puri sau conţinuţi în preparate, inclusiv solvenţii reciclaţi în instalaţii care sunt utilizaţi pentru efectuarea unei operaţii şi care sunt contabilizaţi de fiecare dată când sunt utilizaţi;
(u) ,,valoare limită" reprezintă concentraţie maximă a unei substanţe gazoase conţinute în gazele reziduale ale unei instalaţii, care nu trebuie să fie depăşită într-o funcţionare normală. Dacă nu există alte indicaţii, atunci aceasta trebuie calculată în funcţie de raportul masei de poluant faţă de volumul gazelor reziduale (exprimat în mg/Nm3, dacă nu se specifică altfel), presupunând condiţii normale de temperatură şi presiune pentru gazele uscate. Pentru instalaţiile care utilizează solvenţi, valorile limită sunt furnizate în unităţi de masă pe unitate caracteristică a operaţiilor respective. Volumele de gaz care sunt adăugate gazelor reziduale pentru răcire sau diluţie nu se iau în considerare la determinarea concentraţiei masei de poluant din gazele reziduale. Valorile limită privesc în general toţi compuşii organici volatili, alţii decât metanul (nu se face nici o altă distincţie în funcţie de reactivitate sau de toxicitate, de exemplu);
(v),,funcţionare normală" reprezintă toate fazele de funcţionare, cu excepţia operaţiilor de pornire şi de oprire sau de întreţinere a instalaţiilor;
(w) ,,substanţele dăunătoare sănătăţii umane" sunt împărţite în două categorii:
(x)COV halogenaţi care prezintă un risc potenţial al efectelor ireversibile;
(ii)substanţele periculoase care sunt cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere, care pot produce·cancer, pericole genetice ereditare sau cancer prin inhalare, care pot diminua fecunditatea sau care pun în pericol viaţa fătului.
4.Trebuie satisfăcute următoarele cerinţe:
(a) trebuie supravegheate emisiile de COVNM li şi trebuie verificată re pect:-:,r a- va!nrilo:r limită. Se pot aplica diferite metode de verificare: măsurări continue sau intermitente. aprobarea
tip sau orice alte metode valabile din punct de vedere tehnic; în plus, aceste metode trebuie să fie viabile pe plan economic;
(b) concentraţiile poluanţilor atmosferici din conductele de evacuare a gazelor trebuie să fie măsurate într-un mod reprezentativ. Metodele de prelevare şi de analiză a probelor tuturor poluanţilor, ca şi metodologia măsurătorilor de referinţă necesare etalonării sistemelor de măsură trebuie să fie conforme cu normele stabilite de Comitetul European de Standardizare (CEN) sau de către Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO). În perioada perfectării normelor CEN sau ISO se aplică normele naţionale;
(c) dacă se cer măsurări ale emisiilor de COVNM, acestea trebuie efectuate continuu dacă emisiile de COVNM reprezintă mai mult de 1O Kg carbon organic total/oră în conducta de evacuare situată în aval faţă de instalaţia de reducere a emisiilor şi dacă durata de funcţionare depăşeşte 200 ore pe an. Pentru orice alte instalaţii, emisiile trebuie să facă, cel puţin, obiectul unor măsurări intermitente. În vederea conformării la normele admise, este posibil să se recurgă şi la alte metode, cu condiţia ca acestea să fie de rigurozitate egală;
(d) în cazul măsurătorilor continue, pentru ca normele de emisie să fie respectate, trebuie ca media zilnică să nu depăşească valoarea limită la funcţionarea normală şi ca nici o medie orară să nu depăşească cu 150 % valorile limită. În vederea conformării la nonnele admise, este posibil să se recurgă şi la alte meto4e, cu condiţia ca acestea să fie de rigurozitate egală;
(e) în cazul măsurătorilor intermitente, pentru ca normele de emisie să fie respectate, trebuie ca valoarea medie a tuturor prelevărilor să nu depăşească valoarea limită şi ca nici o medie orară să nu depăşească cu 150 % valoarea limită. În vederea conformării cu normele admise, este posibil să se recurgă şi la alte metode, cu condiţia ca acestea să fie de rigurozitate egală;
(f) trebuie luate toate precauţiile necesare în vederea reducerii la minimum a emisiilor de COVNM la pornirea şi oprirea instalaţiilor, dar şi în cazul unei funcţionări anormale;
(g) măsurătorile nu sunt necesare dacă nu este necesară instalarea unui dispozitiv anti emisie la sfârşitul procesului de fabricaţie şi dacă se poate arăta că valorile limită nu sunt depăşite.
5.Pentru gazele reziduale trebuie aplicate următoarele valori limită, în afara cazului când există alte indicaţii:
(a) 20 mg substanţă/m3 pentru evacuările de compuşi organici volatili halogenaţi (care sunt desemnaţi ca având efecte potenţiale reversibile), al căror debit masic total este mai mare sau egal cu 100 g/oră;
(b) 2 mg/m3 (această valoare corespunde masei totale a diferiţilor compuşi) pentru evacuările compuşilor organici volatili (cărora li se aplică următoarele fraze de risc: pot să provoace cancerul, pot să provoace efecte genetice periculoase ereditare, pot să provoace cancerul prin inhalare, pot pune în pericol viaţa fătului, pot diminua fecunditatea), al căror debit masic total este mai mare sau egal cu 1O g/oră.
6.În cazul categoriilor de surse enumerate la alin. (9) - (21) sunt prevăzute următoarele dispoziţii:
(a) în locul aplicării valorilor limită pentru instalaţiile indicate mai JOS, operatorii unei instalaţii pot fi autorizaţi să aplice un program de reducere (vezi apendicele II al prezentei
anexe), al cărui scop este să Ie permită obţinerea, prin alte mijloace, a reducerii emisiilor echivalente celor care ar fi fost obţinute prin aplicarea valorilor limită indicate; şi
(b) în ceea ce priveşte emisiile accidentale de COVNM, valorile indicate mai jos pentru aceste emisii trebuie aplicate ca valpri limită. Totuşi, dacă se demonstrează autorităţii competente că , în cazul unei instalaţii, această valoare nu este aplicabilă pe plan tehnic şi economic, atunci autoritatea competentă poate acorda o derogare pentru această instalaţie cu condiţia să nu apară riscuri semnificative pentru sănătate şi mediu. Pentru fiecare derogare. operatorul trebuie să demonstreze autorităţii competente că utilizează cea mai bună.tehnică disponibilă.
7.Valorile limită pentru emisiile compuşilor organici volatili care provin din categoriile de surse definite la alin. (3) sunt cele indicate la alin. (8) - (21).
8.Stocarea şi distribuirea produselor petroliere:
Tabelul 1. Valorile limită ale emisiilor de compuşi organici volatili care provin din operaţii de stocare şi de distribuţie a produselor petroliere, cu excepţia operaţiilor de încărcare a navelor maritime
| Capacitate, caracteristici tehnice, alte specificaţii | Valoarea prag | Valoarea limita |
|---|---|---|
| Unităţi de recuperare a vaporilor care deservesc | 5000 mJ debit anual de | 10 g COV/Nm3, |
| instalaţiile de stocare ŞI de distribuţie din | produse petroliere | inclusiv metanul |
| kiepozitele rafinăriilor sau din terminale |
| Valoarea prag | Valoarea limită pentru | ||
|---|---|---|---|
| Capacitate, .. tehnice, caractenst1c1 | pentru consumul | Valoarea limită | emisiile accidentale de |
| alte specificaţii | de solvent | COVNM (%de | |
| (Mg/an) | solvent utilizat) | ||
| Fabrici de încălţăminte; instalaţii 111oi şi existente | >5 | 25 g solvent pe pereche | |
| !Alte acopenn cu adezivi, cu | 5 - 15 | 50 !!I mg C/NmJ | 25 |
| xcepţia încălţămintei; instalaţii tnoi şi instalaţii existente | > 15 | 50w mg C/Nm3 | 20 |
?!._ Dacă tehnicile respective permit reutilizarea solventului recuperat, atunci valoarea limită este de 150 mgC/Nm3.
I O. Stratificarea lemnului şi a materialelor plastice:
Tabelul 3. Valorile limită pentru emisiile de COVNM care provin din stratificarea lemnului şi a materialelor plastice
| Capacitate. caracteristici tehnice. alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent(M2:/an) | Valoarea limită pentru emisiile totale de COVNM |
| Stratificarea lemnului ŞI a materialelor plastice: instalaţii noi şi instalaţii existente | >5 | 30g COVNM/m2 |
11.Procese de vopsire (suprafeţe metalice şi plastice ale automobilelor. cabinelor de camion, camioanelor, autobuzelor, suprafeţe de lemn):
Tabelul 4. Valorile limită ale emisiilor COVNM care provin din procese de vopsire în industria automobilelor
| Capacitate, caracteristici tehnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/anl | Valoarea limită 21 pentru emisiile totale de COVNM |
|---|---|---|
| Instalaţii noi, vopsirea autovehiculelor (Ml, M2) | > 15 (şi> 5000 unităţi vopsite/an) | 45 g COVNM/nr" sau l .3 Kg/unitate şi 33 g COVNM/m2 |
| Instalaţii existente, vopsirea autovehiculelor (M1 şi M2) | > 15 (şi > 5000 unităţi vopsite/an) | 60 g COVNM/nl sau 1,9 Kg/unitate şi 41 g COVNM/m2 |
| Instalaţii noi şi instalaţii existente, tvopsirea autovehiculelor (Ml şi M2) | > 15 (s 5000 monococi vopsite/an sau> 3500 şasiuri vopsite/an) | 90 g COVNM/m2 sau 1,5 Kg/unitate si 70 g COVNM/m2 |
| Instalaţii noi, vopsirea cabinelor de ţamioane noi (N1, N2, N3) | > 15 (s 5000 unităţi vopsite/an) | 65 g COVNM/mi |
| OCnstalaţii noi, vopsirea cabinelor de tamioane noi (NI, N2, N3) | > I 5 (>5000 unităţi vopsite/an) | 55 g COVNM/nl |
| Instalaţii existente, vopsirea cabinelor de ţamioane noi (Nl, N2, N3) | > 15 (s 5000 unităţi vopsite/an) | 85 g COVNM/mi |
| fostalaţii existente, vopsirea cabinelor de amioane noi (Nl, N2, N3) | > 15 (> 5000 unităţi vopsite/an) | 75 g COVNM/m.z |
| Instalaţii noi, vopsirea camioanelor şi camionetelor noi (fără cabine) (NI, N2, N3) -- | > 15 (s 2500 unităţi vopsite/an) | 90 g COVNM/m.z |
| Instalaţii noi, vopsirea camioanelor şi camionetelor noi (fără cabine) (NI, N2. N3) | > 15 (> 2500 unităţi vopsite/an) | 70 g COVNM/m.z |
| nstalaţii existente, vopsirea camioanelor şi camionetelor noi (fără cabine) (N1, N2, N3) | > 15 (s 2500 unităţi vopsite/an) | 120 g COVNM/m2 |
| Instalaţii existente, vopsirea camioanelor ; cc1mionf.t l0r n0i (mri\ r:'.!h.ir _) (Nl, N2, N3) | > 15 (> 2500 unităţi VO!'.'Sitf1:cin | 90 g COVNM/mi |
| Capacitate, caracteristici tehnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/anl | Valoarea limită Q/ pentru emisiile totale de COVNM |
|---|---|---|
| [nstalaţii noi. vopsirea autobuzelor noi (M3) | > 15 (s; 2000 unităţi vopsite/an) | 21O g COVNM/m'" |
| [nstalaţii noi, vopsirea autobuzelor noi (M3) | > 15 (> 2000 unităţi vopsite/an) | 150 g COVNM;m- |
| [nstalaţii existente, vopsirea autobuzelor noi (M3) | > 15 (s; 2000 unităţi vopsite/an) | 290 g COVNM/m'" |
| Instalaţii existente. vopsirea autobuzelor noi (M3) | > 15 (> 2000 unităţi vopsite/an) | 225 g COVNM/m2 |
a1 Pentru un consum de solvent mat mic sau egal cu I::-, Mg/an (vopsirea automobilelor), se aplică valorile din tabelul 14 (finisarea autovehiculelor).
bi Valorile limită totale sunt exprimate în funcţie de raportul dintre masa de solvent (g) emisă şi suprafaţa produsului (în m2). Prin suprafaţa produsului se înţelege suprafaţa care reprezintă suma dintre suprafaţa de aplicare a unei vopsele prin electroforeză şi suprafeţele tuturor elementelor care se pot adăuga în timpul fazelor succesive ale operaţiei, dacă pe ele se aplică aceleaşi vopsele. Suprafaţa zonei de aplicare a unei vopsiri prin electroforeză este calculată prin formula următoare: (2 x greutatea totala a produsului): (grosimea medie a tablei x densitatea tablei).
Tabelul 5. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin din procesele de vopsire din diferite sectoare industriale
| Capacitate, caracteristici tehnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limită | Valoarea limită pentru emisiile accidentale (% solvent utilizat) |
| Instalaţii noi şi existente: alte aplicări de | 5-15 | 100 ;y 21 mo ' ::, C!Nm-' 50175 h[ QL moe C/Nm3 | 25 Q/ |
| vopsele pe suprafeţe de metal, plastic, | |||
| ţesături, film ŞI hârtie (cu excepţia tipăririi serigrafice a textilelor (vezi | > 15 | 20 !li | |
| tipărirea) | |||
| Instalaţii noi şi instalaţii existente: vopsirea suprafeţelor de lemn | 15 -25 > 25 | 100 ll-' mg C/Nm 50/75 fi mg C/Nm3 | 25 20 |
a/ Valoarea limită se aplică operaţiilor de vopsire şi de uscare efectuate în condiţii de izolare.
bi Dacă nu este posibil să se opereze în condiţii de izolare (construcţii navale. vopsirea aeronavelor, etc.), atunci instalaţiile pot fi scutite de aplicarea acestor valori. Programul de reducere menţionat la alin. (6) lit. (a) trebuie aplicat în afara cazului când autorităţii competente i se poate demonstra faptul că această opţiune nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi economic. În acest caz, utilizatorul trebuie să dovedească autorităţii competente că a folosit cea mai bună soluţie disponibilă tehnic.
c/ Prima valoare priveşte operaţiile de uscare, cea de-a doua valoare se referă la aplicarea vopselei.
dl Dacă, la vopsirea textilelor, tehnicile folosite permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi:,atunci valoarea limită este 150 mgC/Nm3 în total pentru uscare şi vopsire.
12.Izolarea bobinelor:
Tabelul 6. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin din izolaţia prin izolarea bobinelor
| Capacitate. caracteristici ehnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limită (mg C/Nm3) | Valoarea limită pentru emisiile accidentale de COVNM (% solvent utilizat) |
| Instalatii noi | > 25 | 50 l!I | 5 |
| Instalaţii existente | .. > 25 | 50w | 10 |
a/ Dacă tehnicile folosite permit reuuhzarea solventului recuperat, atunci valoarea limită este de I 50 mgC/Nm·'.
13.Curăţarea uscată:
Tabelul 7. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin de la curăţarea uscată
| Capacitate, caracteristici tehnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limită |
| Instalaţii noi şi existente | o | 20 g COVNM/Kgw |
al Valoarea limită pentru totalul emisiilor de COVNM exprimate ca masă de solvent emis pe masă de produs curăţat şi uscat.
14.Producerea vopselelor, lacurilor, cernelurilor şi adezivilor:
Tabelul 8. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin din producerea vopselelor, lacurilor, cernelurilor şi adezivilor
| Capacitate, caracteristici tehnice, alte specificaţii | Valoare prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limită (mg C/Nm3) | Valoarea limită pentru emisiile accidentale (% solvent utilizat) |
| nstalaţii noi şi instalaţii existente | 100 - 1000 > 1000 | 150 w 150b | .5, ll! fi ,., -b/ -ci |
al Se poate aplica o valoare limită totală de 5 % din solventul utilizat în locul limitei concentraţiei din gazele reziduale şi a valorii limită pentru emisiile accidentale de COVNM.
b/ Se poate aplica o valoare limită totală de 3 % din solventul utilizat în locul limitei concentraţiei din gazele reziduale şi a valorii limită pentru emisiile accidentale de COVNM.
ci Valoarea limită pentru emisiile accidentale nu includ solvenţii vânduţi ca parte a unui preparat conţinut într-un recipient etanş.
15.Tipărirea (flexografie, tipărire pe rotative offset prin termofixare, rotogravură, etc.):
Tabelul 9. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin din procese de tipărire
| Capacitate, caracteristici tehnice. alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limita (mg C/Nm3) | Valoarea limita pentru emisiile accidentale de COVNM(¾ solvent Utilizat) | |||
| Instalaţii noi ipărirea pe ermofixare | Şl instalaţii existente: rotativă offset prin | 15 -25 > 25 | 100 20 | 30 30 w | ||
| Instalaţii noi: rotogravură editorială | > 25 | 75 | 10 | |||
| mstalaţii editorială | existente: | rotogravură | > | 25 | 75 | 15 |
| nstalaţii noi ŞI instalaţii existente: rotogravură destinată altor scopun, flexografie, tipărire serigrafică pe trotativă, unităţi de stratificare şi lăcuire | 15 -25 > 25 | 100 100 | 20 20 | |||
| Instalaţii noi ŞI instalaţii existente: tipărire serigrafică pe rotativă a textilelor şi cartoanelor | > | 30 | 100 | 20 | ||
al Reziduurile de solvent din produsele finite nu sunt considerate ca făcând parte din emisiile accidentale de COVNM.
16.Fabricarea produselor farmaceutice:
Tabelul I O. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin din fabricarea produselor farmaceutice
| Capacitate, caracteristici tehnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limită (mg C/Nm3) | Valoarea limită pentru emisiile accidentale (% solvent utilizat) |
| Instalaţii noi | > 50 | 20 ;y· Q! | 50 Q/ g1 |
| Instalaţii existente | > 50 | 20 l!i fi | 15 fi !!I |
a/ Dacă tehnicile folosite permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, atunci valoarea limită este 150 mgC/Nm".
b/ Se poate aplica o valoare limită totală de 5 % din solventul utilizat în locul limitei concentraţiilor din gazele reziduale şi a valorii limită pentru emisiile accidentale de COVNM.
c/ Se poate aplica_-o valoare limită totală de 15 % din solventul utilizat în locul limitei c<;mcentraţiei din gazele reziduale şi a valorii limită pentru emisiile accidentale de COVNM.
dl Valoarea limită pentru emisiile accidentale nu include solvenţii vânduţi ca parte a unui preparat conţinut într-un recipient etanş.
17.Prelucrarea cauciucului natural sau sintetic:
| Capacitate. caracteristici tehnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limită (mg C/Nm3) | Valoarea limită pentru emisiile accidentale de COVNM(¾ solvent utilizat) |
| Instalaţii noi şi instalaţii existente: conversia cauciucului natural sau sintetic | > 15 | 20 w li | 25 w ,;J |
Tabelul 11. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin din prelucrarea cauciucului natural sau sintetic
..
a; Se poate aplica o valoare limită totală de solvent utilizat în locul hm1te1 concentraţiei din gazele reziduale şi a
valorii limită pentru emisiile accidentale de COVNM.
bi Dacă tehnicile folosite permit reutilizarea solventului recuperat, atunci valoarea limită este de 150 mgC/Nm3.
ci Valoarea limită pentru emisiile accidentale nu include solvenţii vânduţi ca parte a unui preparat conţinut într-un recipient etanş.
18.Curăţarea suprafeţelor:
Tabelul 12. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin din curăţarea uscată
| Capacitate, caracteristici tehnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limita | Valoarea limita pentru emisiile accidentale deCOVNM(¾ solvent utilizat |
| Instalaţii noI ŞI existente: curăţarea | 1 - 5 | 20mg | 15 |
| suprafeţelor cu ajutorul substanţelor | compus!Nm3 | ||
| menţionate Ia alin. (3) lit. (w) | >5 | 20mg | 10 |
| compus/Nm3 | |||
| [nstalaţii noi şi existente: alte feluri de curăţare | 2- 10 > 10 | 75 mg C/NmJllf 75 mg C/Nm3w | 20llf 15 w |
Operatorii care pot demonstra autontăţ1i competente ca, conţinutul mediu de solvent organic al tuturor substanţelor utilizate pentru curăţare nu depăşeşte 30 % în masă, sunt scutiţi de la aplicarea acestei valori.
19.Extracţia grăsimilor vegetale şi animale şi rafinarea uleiurilor vegetale:
Tabelul 13. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin din extracţia uleiurilor Vegetale şi a grăsimilor animale şi din rafinarea uleiurilor vegetale
| Capacitate, caracteristici ehnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limită totală (Kg/Mg) | ||
|---|---|---|---|---|
| [nstalaţii n01 instalaţii existente | şi> | 10 | Grăsimi animale: Seminte de ricin: | 1,5 3,0 |
| I I | I,_ . • . .. i;:>t:ntmfe ae rap1 a: | 1,0 | ||
| ('apacitate, !Caracteristici hnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limită totală (Kg/Mg) |
| Seminţe de floarea soarelui: 1,0 Boabe de soia (concasare normală): 0,8 Boabe de soia (fulgi albi): 1,2 Alte seminţe şi materiale vegetale: 3 ol!I iAlte procedee de fracţionare, cu ' excepţia degomării (îndepărtarea substanţelor vâscoase )21 : 1,5 [Degomarea: 4,0 |
e
f!/ Valorile limită pentru totalul emisiilor de COVNM care provin de la instalaţiile de tratare a seminţelor şi a altor materii vegetale pentru loturi simple trebuie stabilite de la caz la caz de către autorităţile competente pe baza celor mai bune tehnologii disponibile.
b/ Eliminarea substanţelor vâscoase prezente în uleiuri.
20.Refinisarea vehiculelor:
Tabelul 14. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin din operaţiile de finisare ale vehiculelor
| Capacitate, caracteristici .ehnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limită (mg C/Nnl) | Valoarea limită pentru emisiile accidentale de COVNM (% solvent utilizat) |
| Instalaţii noi Şl instalaţii existente | > 0,5 | 50 lJI | 25 |
f!/ Respectarea valorilor limită trebuie să fie dovedită prin măsurarea mediilor pe 15 minute.
21.Impregnarea suprafeţelor de lemn:
| Capacitate, caracteristici hnice, alte specificaţii | Valoarea prag pentru consumul de solvent (Mg/an) | Valoarea limită (mg C/Nm3) | Valoarea limită pentru emisiile accidentale de COVNM (% solvent utilizat) |
| [nstalaţii n01 Şl instalaţii iexistente | > 25 | 100w 12' | 45 Q/ |
Tabelul 15. Valorile limită ale emisiilor de COVNM care provin din impregnarea suprafeţelor de lemn
e
w Nu se aplică la impregnările cu creozot.
QI Pentru lemnul tratat, se poate aplica o valoare limită totală de I I Kg/m3 de solvent în locul folosirii limitei de
concentraţie din gazele reziduale si a valorii limita pentru emisiile accidentale de COVNM.
B. Canada
22.Valorile limită pentru reducerea emisiilor compuşilor organici volatili (COV) care provin din surse fixe noi şi care fac parte din categoriile de surse fixe enumerate mai jos se vor dctermi.1a conform indicaţiilor disponibile despre niveh;rile şi tehnologiile de reducere, ir:clusiv valorile limită aplicate în alte ţări şi pe baza documentelor următoare:
(a) Consiliul Canadian al Miniştrilor de Mediu (CCME). Codul practicilor de mediului, aplicabile reducerii emisiilor de solvenţi care provin de la instalaţiile de curăţare uscată. Decembrie 1992. PN1053.
(b) CCME. Linii directoare de mediu pentru controlul emisiilor de compuşi organici volatili care provin de la instalaţii noi de produse chimice organice. Septembrie 1993. PN 1108.
(c) CCME. Codul practicilor de mediu pentru măsurarea şi controlul emisiilor accidentale de COV care rezultă din scăpări de material. Octombrie 1993. PN 1106.
(d) CCME. Program de reducere cu 40% a emisiilor COV care provin din adezivi şi agenţii de etanşeizare. Martie 1994. PN 1116.
(e) CCME. Plan destinat diminuării cu 20 % a emisiilor COV care provin din vopsirea suprafeţelor. Martie 1994. PN 1114.
(f) CCME. Linii directoare pentru controlul emisiilor COV provenite de la rezervoarele de stocare. Iunie 1995. PN 1180.
(g) CCME. Codul practicilor de mediului privind recuperarea vaporilor în timpul alimentării vehiculelor la staţiile-service şi la alte instalaţii de distribuire a produselor petroliere. (Etapa a II-a), Aprilie 1995. PN 1184.
(h) CCME. Codul practicilor de mediului aplicabile reducerii emisiilor de solvenţi care provin de la instalaţiile de degresare comerciale şi industriale. Iunie 1995. PN 1182.
(i)CCME. Norme noi de randament şi liniile directoare pentru reducerea emisiilor COV care provin de la instalaţiile de aplicare a vopselei în fabricile canadiene de automobile. August 1995. PN 1234.
(j) CCME. Directive de mediu pentru reducerea emisiilor COV care provin din industria de prelucrare a materialelor plastice. Iulie 1997. PN 1276.
(k) CCME. Norme naţionale referitoare la conţinutul în COV a proceselor de vopsire comercială/industrială. Finisarea automobilelor. August 1997. PN 1288.
C. Statele Unite ale Americii
23.Valorile limită pentru reducerea emisiilor COV care provin de la surse fixe noi din categoriile următoarelor surse fixe sunt prezentate în următoarele documente:
-
(a) Rezervoare de stocare a hidrocarburilor lichide - 40 Cod de reglementări federale
(CFR), partea 60, subpartea K, şi subpartea Ka;
(b) Rezervoare de stocare a lichidelor organice volatile - 40 CFR. partea 60, subpartea Kb;
(c) Rafinării de petrol - 40 CFR, partea 60, subpartea J;
(d) Vopsirea mobilierului metalic - 40 CFR, Part 60, subpartea EE;
(e) Vopsirea suprafeţelor automobilelor şi camionetelor - 40 CFR, partea 60, subpartea MM;
(f) Rotogravură editorială - 40 CFR, partea 60, subpartea QQ;
(g) Operaţii de vopsire ale suprafeţelor benzilor şi etichetelor lipite sub presiune - 40 CFR, partea 60, subpartea RR;
(h) Vopsirea suprafeţelor utilajelor mari, bobinajelor metalice şi a recipienţilor pentru băuturi - 40 - CFR, partea 60, subpartea SS, subpartea TT şi subpartea WW;
(i)Terminale pentru produse petroliere în vrac - 40 CFR, partea 60, subpartea XX;
(j) Fabricarea anvelopelor de cauciuc - 40 CFR, partea 60, subpartea BBB;
(k) Fabricarea polimerilor - 40 CFR, partea 60, subpartea DDD;
(l) Vopsirea şi tipărirea produselor de vinil şi uretan - 40 CFR, partea 60, subpartea FEF;
(m) Echipamente de rafinarea petrolului: sisteme asociate scăpărilor şi apelor uzate - 40 CFR, partea 60, subpartea GGG şi subpartea QQQ;
(n) Producerea fibrelor sintetice - 40 CFR, partea 60, subpartea HHH;
(o) Curăţarea uscată a hidrocarburilor- 40 CFR, pai1ea 60, subpartea JJJ;
(p) Instalaţii de tratare a gazelor naturale continentale - 40 CFR, partea 60, subpartea KKK;
(q) Pierderi de material în industria de fabricare a produselor chimice organice de sinteză, instalaţii de oxidarea aerului, operaţii de distilare şi procese reactive - 40 CFR, partea 60, subpartea VV, subpartea III, subpartea NNN şi subpartea RRR;
(r) Acoperirea benzilor magnetice - 40 CFR, partea 60, subpartea SSS;
(s) Vopsirea suprafeţelor industriale - 40 CFR, partea 60, subpartea TTT;
(t) Acoperirea cu polimeri a dispozitivelor asociate substraturilot de suport - 40 CFR, partea 60, subpartea VVV.
| Intervalul de timp | Emisii anuale totale maximale autorizate | |
| Instalaţii noi | Instalaţii existente | |
| până la 31.10.2001 | oână la 31.10.2005 | Emisie-tintă x 1.5 |
| până la 31.10.2004 | până la 31.10.2007 | Emisie-ţintă |
(b) emisiile anuale de referinţă sunt calculate, după cum urmează:
(i)se determină masa totală a conţinutului solid din cantitatea de vopsea şi/sau de cerneală, lac sau adeziv consumat într-un an. Se înţelege prin parte solidă toate substanţele existente în vopsele, cerneluri, lacuri sau adezivi, care devin solide dacă se evaporă apa sau produşii organici volatili.
(ii)se calculează emisiile anuale de referinţă prin multiplicarea masei determinate la pct. (i) cu factorul corespunzător din tabelul de mai jos. Autoritatea competentă poate ajusta aceşti factori în cazul instalaţiilor pentru care s-a stabilit că solidele sunt utilizate într-un mod mai eficient.
| Activitatea | Factorul de multiplicare pentru utilizarea la lit. (b) pct. (ii) |
| !Rotogravură; flexografie; caşerări legate de un procedeu de tipărire; tipărirea; lăcuirea legată de un procedeu de tipărire; !Vopsirea suprafeţelor de lemn; vopsirea suprafeţelor textile. esături, foi; aplicarea adezivilor | 4 |
| Izolarea bobinelor, finisarea vehiculelor | "'I .) |
| !Acoperiri pentru produse alimentare; .. în industria acoperm aerospaţială | 2.33 |
| !Alte vopsiri şi tipăriri serigrafice pe rotativă | 1.5 |
(iii)Emisia-ţintă este egală cu emisia anuală de referinţă multiplicată cu un procentaj egal cu:
–(valoarea emisiei accidentale+ 15), pentru instalaţiile din sectoarele următoare:
–vopsirea vehiculelor (consum de solvent< 15 Mg/an) şi finisarea vehiculelor;
–vopsirea suprafeţelor de metal, plastic, textile, ţesături, foi şi hârtie (consum de solvent cuprins între 5 şi 15 Mg/an);
–vopsirea suprafeţelor de lemn (consum de solvent cuprins între 15 şi 25 Mg/an);
–(valoarea emisiei accidentale+ 5) pentru toate alte instalaţii;
(iv)Prevederile sunt respectate atunci când consumul efectiv de solvent determinat cu ajutorul unui plan de gestiune a solvenţilor este inferior sau egal cu emisia-ţintă.
Al'./EX4 VII
TERMENELE CUPRINSE ÎN ARTICOLUL 3
1.Termenele de aplicare a valorilor limită menţionate în art. 3 alin. (2) şi (3) sunt:
(a) pentru sursele fixe noi, un an după data intrării în vigoare a prezentului Protocol pentru fiecare parte implicată; şi
(b) pentru sursele fixe existente:
(i)în cazul Părţilor care nu sunt ţări cu economie în tranziţie, un an după data intrării în vigoare a prezentului Protocol sau la 31 decembrie 2007, fiind reţinută data cea mai îndepărtată;
(ii)în cazul Părţilor care sunt ţări cu economie în tranziţie, opt ani data intrării în vigoare a prezentului Protocol.
2.Termenele de aplicare a valorilor limită pentru carburanţii şi sursele mobile noi menţionate în art. 3 alin. (5) şi a valorilor limită pentru motorină, menţionate în tabelul 2 din anexa IV sunt:
(i)în cazul Părţilor care nu sunt ţări cu economie în tranziţie. data intrării în vigoare a prezentului Protocol sau datele asociate măsurilor specifice din anexa VIII şi valorilor limită specificate în tabelul 2 din anexa IV, fiind reţinută data cea mai îndepărtată;
(ii)în cazul Părţilor care sunt ţări cu economie în tranziţie, cinci ani după data intrării în vigoare a prezentului Protocol sau cinci ani după datele asociate măsurilor specificate în tabelul 2 din anexa IV, fiind reţinută data cea mai îndepărtată.
Aceste termene nu se aplica Părţilor prezentului Protocol în măsura în care acestea sunt supuse termenelor cele mai apropiate pentru motorină în temeiul Protocolului privind reducerea suplimentară a emisiilor de sulf.
3.În sensul prezentei anexe, ,,ţări cu economie în tranziţie" reprezintă acele Părţi care au făcut, în instrumentul lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, o declaraţie conform căreia acestea doresc să fie tratate ca ţări cu economie în tranziţie în sensul alin. (I) şi/sau (2) din prezenta anexă.
VALOR! LIMITĂ PENTRU CARBURANŢI ŞI SURSE MOBILE
Introducere
1.Secţiunea A se aplică Părţilor, cu excepţia Canadei şi Statelor Unite ale Americii, secţiunea B se aplică pentru Canada şi secţiunea C se aplică Statelor Unite ale Americii.
2.Anexa conţine valorile limită pentru NOx, exprimate ca dioxid de azot echiv lent (NO:z), şi pentm l,i(iro(' rhnri. din "are ce-a mai m in:• parte suTJt cornpt1.şi org .nir., volc1tili, şi, de asemenea, specificaţii de mediu ,;iplicabile carburanţilor comercializaţi pentru autovehicule.
3.Termenele pentru aplicarea valorilor limită din prezenta anexă sunt cuprinse în anexa VII.
A. Părţile, cu excepţia Canadei şi Statelor Unite ale Americii Maşini particulare şi vehicule utilitare uşoare
4.Valorile limită pentru vehiculele cu motor care au cel puţin patru roţi şi care servesc pentru transportul persoanelor (categoria M) şi pentru mărfuri (categoria N) sunt indicate în tabelul 1.
Vehicule utilitare grele
5.Pentru vehiculele utilitare grele, valorile limită, care variază în funcţie de procedurile de încercare, sunt indicate în tabelele 2 şi 3.
Motociclete şi motorete
6.Valorile limită pentru motociclete şi motorete sunt indicate în tabelele 6 şi 7.
Vehicule şi motoare non-rutiere
7.Valorile limită pentru motoarele tractoarelor agricole şi forestiere şi pentru alte vehicule/motoare non-rutiere sunt indicate în tabelele 4 şi 5. Valorile care corespund fazei I (tabelul 4) au fost stabilite pe baza Regulamentului CEE nr. 96, ,,Prevederi uniforme pentru omologarea motoarelor cu aprindere prin compresie destinate tractoarelor agricole şi forestiere cu privire la emisiile de poluanţi care provin de la motor".
Calitatea carburanţilor
8.Specificaţiile de mediu ale calităţii benzinei ş1 carburantului diesel sunt indicate în tabelele 8 - 11.
Tabelul 1. Valorile limită pentru autoturisme şi vehiculele utilitare uşoare
| o I | Masa de referinţă (RW) (kg) | Valori limită | ||||||||||||
| Monoxid de carbon | 11idrocarburi | Oxizi de azot | I Iidrocarburi şi oxizi de azot combinati | Pulberi 11 | ||||||||||
| LI (g/km) | L2 (g/km) | L3 (g/km) | L2+L3 (g/km) | L4 (g/km) | ||||||||||
| Categorie | Clasă | Aplicate începând de la b/ | Benzină | Diesel | Benzină | Diesel | Benzină | Diesel | Benzină | Diesel .. | Diesel | |||
| A | MC/ -w | 01.01.2001 | Toate g; | 2,3 | 0,64 | 0,20 | - | 0,15 | 0,50 | - | - ··- | 0,56 | 0,05 | |
| I | O I.O1.2001 C/ | RW :S 1305 | 2,3 | 0,64 | 0,20 | - | O,15 | 0,50 | - | 0,56 | 0,05 | |||
| II | 01.01.2002 | 1305 < RW :S 1760 | 4,17 | 0,80 | 0,25 | - | 0,18 | 0,65 | - | 0,72 | 0,07 | |||
| III | 01.01.2002 | 1760 < RW | 5,22 | 0,95 | 0,29 | - | 0,21 | 0,78 | - | 0,86 | 0,1O | |||
| B | Mel - Ni | 01.01.2006 | Toate | 1,0 | 0,50 | 0,10 | - | 0,08 | 0,25 | - | 0,30 | 0,025 | ||
| I | 01.01.2006 11 | RW :S 1305 | 1,0 | 0,50 | 0,10 | - | 0,08 | 0,25 | - | 0,30 | 0,025 | |||
| II | 01.01.2007 | 1305 < RW :S 1760 | 1,81 | 0,63 | O,13 | - | 0,10 | 0,33 | - | 0,39 | 0,04 | |||
| III | 01.01.2007 | 1760 < RW | 2,27 | 0,74 | 0,16 | - | O,11 | 0,39 | - | 0,46 | 0,06 | |||
MONllITORUL OFllCllAL AL ROMÂNllEll, PARITEA ll, Nr. 470 bis/1.Vllll.2003
·-
al Pentru motoarele cu aprindere prm compresie;
bi Înmatrict;larea, vânzarea sau punerea în circulaţie a vehiculelor noi care nu satisfac valorile limită indicate sunt refuzate începând de la datele din această coloană, iar certificarea tipului de vd1icul nu poate fi acordată începând cu 12 luni înaintea acestor date;
ci Cu excepţia vehiculelor a căror masă maximă este mai mare de 2500 kg;
dl Şi vehicuiele de categorie M care sunt indicate la nota ci;
el 01.01.20(;7 pentru vehiculele din categoria M care sunt indicate în nota ci; fi O I .O1.2007 pentru vehiculele din categoria M care sunt indicate în nota ci;
151
g/ Până la I ianuarie 2003, vehiculele din această categorie echipate cu motoare cu aprindere prin compresie care sunt vehicule non-rutiere sau vehicule cu masa maximă> 2000 kg şi care sunt cc,1cepute pentru transportul a mai mult ele 6 persoane, inclusiv şoferul, trebuie considerate ca vehicule de categoria N1, clasa III din liniat\.
Tabelul 2. Valorile limită pentru vehiculele utilitare grele ESC (ciclu de teste europene în condiţii stabile) şi ERL (teste europene în sarcină)
| Linia | Aplicate începând de la al | Monoxid de carbon (2/kWh) | Hidrocarburi (g/kWh) | Oxizi de azot (g/kWh) | Pulberi (g/kWh) | Fum (m-1) |
|---|---|---|---|---|---|---|
| A | 01.10.2001 | 2,1 | 0,66 | 5,0 | O.IO I 0.13 °' | 0.8 |
| BI | 01.10.2006 | 1,5 | 0.46 | 3.5 | 0.02 | 0.5 |
| B2 | 01.10.2009 | 1,5 | 0.46 | 2.0 | 0.02 | 0.5 |
a/ lncepând de Ia datele md1cate, cu excepţia vehiculelor ş1 motoarelor destinate exportului către ţările care nu sunt Părţi ale prezentului Protocol şi pentru înlocuirea motoarelor de la vehiculele în circulaţie, Părţile interzic înmatricularea, vânzarea, punerea în circulaţie sau utilizarea vehiculelor noi cu motoare cu aprindere prin compresie sau funcţionând cu gaz şi vânzarea şi utilizarea motoarelor noi cu aprindere prin compresie sau funcţionând cu gaz, dacă emisiile acestor motoare nu satisfac valorile limită respective. Cu 12 luni înaintea acestor date, aprobarea tipului (de vehicul sau motor) poate fi refuzată în cazul nerespectării valorilor limită.
b/ Pentru motoarele cu cel puţin 0,75 dm3 cilindree per cilindru al căror regim de putere nominală este > 3000 rotaţii/minut.
Tabelul 3. Valorile limită pentru vehiculele utilitare grele - ETC a1
| Linia | Aplicate începând de la 121 | Monoxid de carbon (g/kWh) | Hidrocarburi non-metanice (g/kWh) | Metan fi (g/kWh) | Oxizi de azot (g/kWh) | Pulberi !!I |
|---|---|---|---|---|---|---|
| A (2000) | 01.10.2001 | 5.45 | 0,78 | 1.6 | 5.0 | O,16/0,21 , |
| B1(2005) | 01.10.2006 | 4,0 | 0,55 | LI | 3,5 | 0,03 |
| B2(2008). .. | 01.10.2009 | 4,0 | 0,55 | 1.1 | 2.0 | 0.03 |
..
a/ Cond1ţ11le de aplicare ale acceptăm probelor ETC pentru măsurarea em1s11lor motoarelor care funcţionează cu
gaz în raport cu valorile limită prevăzute la linia A trebuie reexaminate şi, dacă este cazul, modificate în conformitate cu procedura definită la art. 13 din Directiva 701156/CEE.
b/ Începând de Ia datele indicate, cu excepţia vehiculelor şi motoarelor destinate exportului către ţările care nu sunt Părţi ale prezentului Protocol şi pentru înlocuirea motoarelor vehiculelor în circulaţie, Părţile trebuie să interzică înmatricularea, vânzarea, punerea în circulaţie sau utilizarea vehiculelor noi cu aprindere prin compresie sau funcţionând cu gaz şi vânzarea şi utilizarea motoarelor noi cu aprindere prin compresie sau funcţionând cu gaz, dacă emisiile acestora nu satisfac valorile limită respective. Cu 12 luni înaintea acestor date. certificarea tipului (de vehicul sau motor) poate fi refuzată în cazul nerespectării valorilor limită.
c/ Numai pentru motoarele care funcţionează cu gaz natural.
dl Nu se aplică motoarelor care funcţionează cu gaz din faza A şi din fazele BI şi B2.
e/ Pentru motoarele cu cel puţin 0,75 dm3 cilindree per cilindru a căror regim de putere nominală > 3000 rotaţii/minut.
Tabelul 4. Valorile limită (faza I) pentru motoarele diesel ale vehiculelor mobile non-rutiere (procedeu de măsură ISO 8178)
| Puterea netă (P) (kW) | Aplicate începând de la a1 | Monoxid de carbon (g/kWh) | Hidrocarburi (g/kWh) | Oxizi de azot (g/kWh) | Pulberi (g/kWh) |
|---|---|---|---|---|---|
| 130 ::; P < 560 | 31.12.1998 | 5,0 | 1,3 | 9,2 | 0,54 |
| 75::; P < 130 | 31.12.1998 | 5,0 | 1,3 | 9,2 | 0,70 |
| 37 ::;p < 75 | 31.03.1998 | 6,5 | 1,3 | 9,2 | . 0,85 |
. . . . ,
a/ lnctpaud ele la daL md1c..ată, c..u exceppa ve1ucu1 101 şi rnotoârc:io, destinate expc,nuh.ii caa"' \ăr1le care nu sum
Părţi ale prezentului Protocol, Părţile nu autorizează înmatricularea şi, după caz, introducerea pe piaţă a motoarelcu-. noi, fie că sunt sau nu montate pe vehicule, decât dacă acestea satisfac valorile limită indicate în tabel. Începând de
la I ianuarie 1998, certificarea tipului (de motor) pentru un tip sau o familie de motoare este refuzată în cazul nerespectării valorilor limită.
| Puterea netă (P) (kW) | Aplicate începând de la a1 | Monoxid de carbon (g/kWh) | Hidrocarburi (g/kWh) | Oxizi de azot (g/kWh) | Pulberi (g/kWh) |
|---|---|---|---|---|---|
| 130 P < 560 | 31.12.2001 | 3,5 | 1,0 | 6.0 | 0.2 |
| 75 P<130 | 31.12.2002 | 5,0 | 1,0 | 6,0 | 0,3 |
| 37 P < 75 | 31.12.2003 | 5,0 | 1,3 | 7,0 | 0,4 |
| 18 P< 37 | 31.12.2000 | 5,5 | 1,5 | 8,0 | 0.8 |
!!f Incepând cu datele indicate şi cu excepţia vehiculelor şi motoarelor destinate exportului către ţările care nu sunt Părţi ale prezentului Protocol, Părţile nu autorizează înmatricularea şi, după caz, introducerea pe piaţă a motoarelor noi, fie că sunt sau nu montate pe vehicule, decât dacă acestea satisfac valorile limită indicate în tabel. Cu 12 luni înaintea acestor date, certificarea tipului (de motor) pentru un tip sau o familie de motoare este refuzată în cazul nerespectării valorilor limită.
Tabelul 6. Valorile limită pentru motociclete, cu 3 şi 4 roţi (> 50 cm3; >45 km/oră) care se aplica începând cu 17 iunie 1999 a1
| Tipul de motor | IValoarea limită |
|---|---|
| Motor în 2 timpi | CO = 8 g/km HC =4 g/km NOx = 0,1 g/km |
| Motor în 4 timpi | CO = 13 g/km C = 3 g/km NOx = 0J g/km |
. ..
a/ Certificarea tipului este refuzată începând cu data indicată, dacă em1s11le veh1cululu1 nu satisfac valorile ltm1tă.
| Faza | Aplicate începând de la a/ - | Valorile limită | |
| CO (g/km) o | HC + NOx (g/km) 3 o | ||
| I | (7.06.1999 | 6 Di ' | Di ' |
| II | 17.06.2002 | 1 0 Ci ' | 1,2 |
| Parametrul | Unitatea | Limite li/ | Probe | ||
| Minimă | Maximă | Metodao; | Data publicării | ||
| Cifră octanică Research ifră octanică Motor Presiunea de vapori Reid, perioada de varăci Distilarea: evaporarea la 100°C evaporarea la 150°C Analiza hidrocarburilor: Conţinutul în oxigen Compuşi oxigenaţi: alcool izopropilic Iţi compuşi oxigenaţi e/ Conţinutul în sulf | 95 85 - 46 75 - - - - - - - - - - - - | - - 60 - - 18,0 l!l 42 l 2,7 ,., .J 5 10 7 10 15 10 150 | EN 25164 | 1993 | |
| EN 25163 | 1993 | ||||
| kPa | EN 12 | 1993 | |||
| ¾v/v | EN-1SO 3405 | 1988 | |||
| ¾v/v | |||||
| ¾v/v | STM D1319 | 1995 | |||
| STM D1319 | 1995 | ||||
| [Proiect EN 12177 | 1995 | ||||
| %mim | EN 1601 | 1996 | |||
| ¾v/v | EN 1601 | 1996 | |||
| ¾v/v | EN 1601 | 1996 | |||
| % v/v | EN 1601 | 1996 | |||
| ¾v/v | EN 1601 | 1996 | |||
| ¾v/v | EN 1601 | 1996 | |||
| ¾v/v | EN 1601 | 1996 | |||
| %v/v | EN 1601 | 1996 | |||
| Mg/kg | Proiect EN- | 1996 | |||
| [SO/DIS 14596 | |||||
–olefine
–aromatice
–benzen
–metanol, agenţi stabilizatori trebuie adăugaţi,
–etanol, agenţi stabilizatori pot fi necesari
–alcool terţio-butilic
–alcool izobutilic
–eteri care conţin 5 sau mai imulţi atomi de carbon într-o imoleculă
a/ Valorile citate în specificaţie sunt „valori adevărate'·. Pentru stabilirea valorilor limită se aplică dispoziţiile normei ISO 4259 „Produse petroliere: determinarea şi aplicarea valorilor de confidenţă referitoare la metodele de testare); la fixarea unei valori minime s-a ţinut cont de o diferenţă minimă de 2R peste zero. (R =
reproductibilitate). Rezultatele măsurătorilor diferite trebuie interpretate în funcţie de criteriile descrise în norma ISO 4259 (publicată în 1995).
bi EN = normă europeană; ASTM = American Society for Testing and Materials (Societatea Americană pentru probe şi materialeKDIS = proiect de norme internaţionale.
ci Perioada de vara începe cel mai târziu la I mai şi se termină cel mai devreme la 30 septembrie. Pentru statele membre care au condiţii climatice de tip polar, perioada de vară trebuie să înceapă cel mai târziu la I iunie şi să se sfârşească cel mai devreme la I august, iar presiunea de vapori Reid este limitată la 70 kPa.
dl Cu excepţia benzinei fără plumb obişnuită (indice octanic al motorului (!OM] de minim 81 şi indice octanic căutat (!OR] de minim 91) pentru care conţinutul maxim în olefine trebuie să fie de 21 % vlv. Aceste limite nu trebuie să constituie un obstacol la introducerea pe piaţă de către un stat membru a unui alt fel de benzină fără plumb ai cărei indici octanici sunt inferiori celor prevăzuţi în prezenta anexă.
el Alţi mono-alcooli al căror punct final de distilare nu este superior celui prevăzut în specificaţiile naţionale sau, în absenţa unor semenea specificaţii, în specificaţiile industriale pentru carburanţi.
| Parametrul | Unitatea | Limitea, | Probe | ||
| Minime | Maxime | Metoda 01 | Data publicării | ||
| Cifră cetanică | 51 | EN-ISO 5165 | 1992 | ||
| Densitatea la l 5°C | Kg/mj | - | 845 | EN-ISO 3675 | 1995 |
| Punct de distilare: 95% | oe | - | 360 | EN-ISO 3405 | 1988 |
| Hidrocarburi aromatice policiclice | ¾mim | - | 11 | IP 391 | 1995 |
| Conţinutul în sulf | mg/kg | - | 350 | Proiect EN-ISO/DIS 14596 | 1996 |
Tipul : carburant diesel
ln
-a/ Valorile citate în specificaţie sunt „valori adevărate". vederea stabilirii valorilor limită se aplică dispoziţiile normei ISO 4259 „Produse petroliere: detenninarea şi aplicarea valorilor de confidenţă referitoare la metodele de testare); la fixarea unei valori minime s-a ţinut cont de o diferenţă minimă de 2R peste zero (R = reproductibilitatea). Rezultatele măsurătorilor diferite trebuie interpretate în funcţie de criteriile descrise în norma ISO 4259 (publicată în 1995).
bi EN = normă europeană; IP = The Institute of Petroleum (Institutul de Petrol); DIS = proiect de norme internaţionale.
| Parametrul | Unitatea | Limite fli | Probe | ||
| Minimă | Maximă | Metoda Jl.i | Data publicării | ||
| Cifră octanică | 95 85 - - - - - - - - | - - 35 50 | lEN 25164 IEN 5163 | 1993 1993 | |
| Cifră octanică Motor | |||||
| Presiunea de vapori Reid, perioada de vara | kPa | ||||
| Distilarea : | ¾v/v | !ASTM D1319 lProiect EN-ISO/DIS 14596 | 1995 1996 | ||
| !Analiza hidrocarburilor: | ¾v/v ¾v/v ¾v/v | ||||
| Conţinutul în oxigen | %mim | ||||
| Conţinutul în sulf | mg/kg | ||||
–evaporare la 100°C
–evaporare la 150°C
–olefine
–aromatice
–benzen
a/ Valorile citate în specificaţie sunt „valori adevărate". Pentru stabilirea valorilor limită se aplică dispoziţiile normei ISO 4259: ,,Produse petroliere - Determinarea şi aplicarea valorilor de confidenţă referitoare la metodele de testare"; la fixarea valorii minime s-a ţinut cont de o diferenţă minimă de 2R peste zero (R = reproductibilitatea). Rezultatele măsurătorilor diferite trebuie interpretate în funcţie de criteriile descrise în norma ISO 4259 (publicată
în 1995).
bi EN = normă europeană; ASTM = American Society for Testing and Materials (Societatea Americană pentru probe şi materiale); DIS= proiect de normă internaţională.
| Parametrul | Unitatea | Limitew | Probe | ||
| Minime | Maxime | Metoda 12' | Data publicării | ||
| Cifră cetanică | - - - | - - 50 | |||
| Densitatea la l 5°C | Kg/m' | ||||
| Punctul de distilare: 95% | oe | ||||
| Hidrocarburi aromatice | %mim | ||||
| policiclice | |||||
| Conţinutul în sulf | mg/kg | Proiect EN- | 1996 | ||
| ISO/DIS | |||||
| 14596 | |||||
a/ Valorile citate în specificaţie sunt „valori adevărate". Pentru fixarea valorilor limită se aplică dispoziţiile normei ISO 4259 „Produse petroliere - determinarea şi aplicarea valorilor de confidenţă referitoare la metodele de testare"; la fixarea valorilor minime s-a ţinut cont de o diferenţă minimă de 2R peste zero (R = reproductibilitate). Rezultatele măsurătorilor diferite trebuie interpretate în funcţie de criteriile descrise în norma ISO 4259 (publicată în 1995).
b/ EN = normă europeană; DIS = proiect de norme internaţionale.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
