Decizie nr. 78 din 8 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 raportat la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Manoliu Mihai" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 35/Lj/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 35/Lj/2006, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 raportat la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Manoliu Mihai" - S.R.L. din Galaţi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale privind protecţia proprietăţii private şi accesul liber la justiţie, întrucât societatea comercială debitoare, deşi are suficiente bunuri în patrimoniu, precum şi creanţe asupra terţilor nu-şi poate dovedi starea de solvabilitate, fiind la dispoziţia oricărui creditor care poate iniţia procedura insolvenţei.

Tribunalul Galaţi - Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 raportat la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 ca neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 raportat la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conţinut:

–Art. 3 pct. 1: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1.insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a)insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;

b)insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;"

–Art. 31 alin. (1): "Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a)cuantumul şi temeiul creanţei;

b)existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c)existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d)declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privitoare la liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat recent, de exemplu prin Decizia nr. 923/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedură instituită prin Legea nr. 64/1995, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi, în acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate şi nici principiului ocrotirii în mod egal prin lege a proprietăţii private, care se aplică atât în privinţa proprietăţii debitorului, cât şi în privinţa proprietăţii, inclusiv a creanţelor creditorilor. Astfel, creditorul este îndreptăţit să acţioneze pe orice cale legală pentru valorificarea creanţelor sale, iar debitorul, dacă în realitate nu este în insolvenţă, îşi poate lichida oricând datoria, prevenind deschiderea ori determinând închiderea procedurii insolvenţei.

În sfârşit, referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, Curtea reţine că o atare critică este lipsită de temei, întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 raportat la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Manoliu Mihai" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 35/Lj/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu