Lege nr. 299 din 24 octombrie 2005

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul IDomeniul de aplicare

Articolul 1

(1)Prezenta lege reglementează instituirea sistemului de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole, care se desfăşoară pe baza unui certificat de import sau de export.

(2)Prezenta lege completează art. 3 din Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Cuantumul garanţiilor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

(4)Certificatele de import sau de export prevăzute la alin. (1) sunt definite în Legea privind instituirea sistemului de certificate de import şi de export pentru produse agricole nr. 300/2005.

Articolul 2

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:

a)garanţie - asigurarea că o sumă de bani va fi plătită sau executată în contul autorităţii competente în cazul în care o anumită obligaţie nu a fost îndeplinită;

b)autoritate competentă - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

c)garant - instituţia financiară care emite garanţii potrivit legii;

d)parte responsabilă de îndeplinirea obligaţiei - operatorul economic care efectuează operaţiuni de import sau de export de produse agricole în baza unui certificat.

Capitolul IIConstituirea garanţiei

Articolul 3

(1)Garanţia va fi constituită de sau în numele părţii responsabile de îndeplinirea obligaţiei de plată a unei sume în cazul în care obligaţia privind operaţiunea de import sau de export rezultată din certificat nu este îndeplinită.

(2)Autoritatea competentă poate renunţa la constituirea garanţiei în situaţia în care suma totală aferentă garanţiei este inferioară sumei de 500 euro, echivalent în lei, la cursul de schimb stabilit şi comunicat de Banca Naţională a României, la data constituirii.

(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), partea responsabilă de îndeplinirea obligaţiei se va angaja în scris ca, în caz de nerealizare a obligaţiei, să plătească autorităţii competente, în termen de 35 de zile de la data la care obligaţia ar fi trebuit îndeplinită, o sumă echivalentă cu cea pe care ar fi plătit-o dacă ar fi constituit o garanţie.

(4)Angajamentul scris al părţii responsabile constituie titlu executoriu pentru recuperarea sumelor prevăzute la alin. (3).

Capitolul IIIFormele garanţiei

Articolul 4

Indiferent de forma ei, garanţia se constituie în lei.

Articolul 5

O garanţie poate fi constituită:

a)sub formă de depozit în numerar;

b)sub formă de scrisoare de garanţie bancară.

Articolul 6

Autoritatea competentă este îndreptăţită să refuze acceptarea sau să solicite înlocuirea oricărei garanţii care nu asigură acoperirea obligaţiilor pentru o perioadă suficientă de timp.

Articolul 7

(1)Depozitul în numerar şi scrisoarea de garanţie bancară se pot înlocui reciproc.

(2)Înlocuirea garanţiei potrivit prevederilor alin. (1) este condiţionată de obţinerea avizului autorităţii competente.

Articolul 8

În cazul constituirii garanţiei sub formă de depozit în numerar, prin virament, se va considera că acesta reprezintă o garanţie atunci când autoritatea competentă are siguranţa că suma respectivă este la dispoziţia sa.

Articolul 9

Toate cheltuielile efectuate de instituţiile bancare sunt în sarcina părţii care constituie garanţia.

Articolul 10

Părţii care constituie o garanţie sub formă de depozit în numerar nu i se acordă nici o dobândă.

Articolul 11

(1)Garantul trebuie să aibă sediul permanent în România şi trebuie să fie agreat de Ministerul Finanţelor Publice. Lista băncilor agreate se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea Băncii Naţionale a României.

(2)Garantul se angajează să transmită autorităţii competente originalul scrisorii de garanţie bancară, care va preciza cumulativ cel puţin următoarele elemente:

a)obligaţia a cărei realizare se garantează prin respectiva scrisoare de garanţie bancară;

b)suma maximă pe care garantul se obligă să o plătească în cazul în care obligaţiile nu sunt îndeplinite;

c)angajamentul garantului ca, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de către partea responsabilă, să suporte solidar cu partea responsabilă de îndeplinirea obligaţiei orice sumă care se încadrează în suma garantată prin scrisoarea de garanţie bancară, în termen de 30 de zile de la solicitarea autorităţii competente.

Capitolul IVRestituirea şi executarea garanţiilor

Articolul 12

Garanţia se restituie în maximum 30 de zile de la data prezentării documentelor care atestă că toate cerinţele rezultate din certificatul de export sau de import au fost respectate.

Articolul 13

(1)Obligaţia de a importa este considerată îndeplinită, iar dreptul de a importa se consideră exercitat în ziua în care declaraţia vamală de import a fost acceptată şi produsul în cauză a fost efectiv importat.

(2)Obligaţia de a exporta se consideră îndeplinită, iar dreptul de a exporta se consideră exercitat în ziua în care declaraţia vamală de export a fost acceptată.

(3)Pentru exportul de produse care beneficiază de primă de export se face dovada că produsele în cauză au ajuns pe teritoriul de destinaţie înscris în certificatul de export.

Articolul 14

Dovada solicitată în conformitate cu prevederile art. 13 se furnizează astfel:

a)în cazul prevăzut la art. 13 alin. (1), prin depunerea exemplarului nr. 1 al certificatului şi, unde este cazul, a exemplarului nr. 1 al extrasului sau extraselor aferente certificatului, cu menţiunile efectuate de autoritatea vamală;

b)în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), prin depunerea exemplarului nr. 1 al certificatului şi, unde este cazul, a exemplarului nr. 1 al extrasului sau extraselor aferente certificatului, cu menţiunile efectuate de autoritatea vamală;

c)în cazul exportului de produse care beneficiază de primă de export, prevăzut la art. 13 alin. (3), autoritatea competentă solicită documente suplimentare, ce vor fi reglementate prin ordin comun al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului finanţelor publice.

Articolul 15

(1)În cazul în care obligaţia de a importa sau de a exporta nu a fost îndeplinită, garanţia care se reţine se calculează ca diferenţă dintre 95% din cantitatea înscrisă pe certificat şi cantitatea efectiv importată sau exportată; în cazul în care certificatul este eliberat pe baza numărului de capete de animale vii, rezultatul calculului pentru 95% menţionat mai sus se rotunjeşte la următorul număr întreg mai mic de capete.

(2)În cazul în care cantitatea efectiv importată sau exportată reprezintă mai puţin de 5% din cantitatea înscrisă pe certificat, se reţine întreaga garanţie.

(3)Dacă valoarea garanţiei care ar trebui reţinută este mai mică de 100 euro, echivalent în lei, întreaga garanţie se eliberează.

(4)Dovada prevăzută la art. 14 lit. a) şi b) trebuie depusă la autoritatea competentă în termen de două luni de la expirarea termenului de valabilitate a certificatului, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.

(5)În cazul exporturilor care beneficiază de primă la export, dovada livrării la destinaţie conform art. 14 lit. c) trebuie depusă la autoritatea competentă în termen de 6 luni de la data expirării termenului de valabilitate a certificatului, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.

(6)În cazul în care este necesară furnizarea de dovezi privind faptul că produsul care face obiectul unui certificat de export a ajuns la destinaţia specificată în acesta, în lipsa respectivei dovezi din culpa operatorului economic, garanţia aferentă certificatului se reţine integral.

(7)În cazul în care exportatorul nu poate aduce dovezile menţionate la alin. (4) şi (5) în termenul stabilit, dar a acţionat cu toate mijloacele pentru a le obţine, autoritatea competentă poate decide prelungirea perioadei de timp pentru furnizarea documentelor, fără a depăşi 8 luni de la expirarea termenului de valabilitate a certificatului, în funcţie de circumstanţe.

(8)Garanţia aferentă cantităţii neexportate, incluzând toleranţa de 5%, se reţine dacă operatorul economic nu prezintă dovada sosirii mărfii la destinaţie. Dispoziţiile alin. (6) şi (7) se aplică corespunzător.

Articolul 16

(1)Indiferent de forma garanţiei, autoritatea competentă va notifica operatorului economic să plătească suma reprezentând garanţia reţinută, în termen de 35 de zile din ziua emiterii notificării.

(2)În vederea executării unei garanţii constituite sub formă de scrisoare de garanţie bancară, autoritatea competentă va solicita garantului plata sumei datorate, în termen de cel mult 35 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1).

Articolul 17

Modul de încasare şi de valorificare a garanţiilor de către autoritatea competentă se face în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale privind finanţele publice şi ale Codului de procedură fiscală.

Capitolul VDispoziţii finale

Articolul 18

Articolul 3 din Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 25 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se completează cu o nouă literă, litera s), cu următorul cuprins:

s)implementează sistemul de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole.

Articolul 19

La data intrării în vigoare a prezentei legi, Hotărârea Guvernului nr. 449/1992 privind instituirea garanţiei bancare de bună execuţie a licenţelor de export la produse supuse regimului de contingente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 august 1992, se abrogă.

Articolul 20

Pentru acoperirea cheltuielilor de implementare a sistemului de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole, bugetul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură se va majoră cu sumele necesare.

Articolul 21

În termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va adopta normele metodologice de aplicare a acesteia, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Economiei şi Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Articolul 22

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Menţiune:

Prezenta lege transpune simplificat Regulamentul (CEE) nr. 2.220/1985 de stabilire a normelor detaliate comune de aplicare a sistemului de garanţii pentru produsele agricole, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 205/1985, şi secţiunea IV a Regulamentului (CE) nr. 1.291/2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de certificate de import şi export şi de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 152/2000.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

DAN RADU RUŞANU

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 24 octombrie 2005.

Nr. 299.