referitoare la infracțiunea complexă prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal
Dosar nr. 1.261/1/2025
| Eleni Cristina Marcu | - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Ilie-Iulian Dragomir | - judecător la Secția penală |
| Ioana Bogdan | - judecător la Secția penală |
| Francisca-Maria Vasile | - judecător la Secția penală |
| Lavinia Valeria Lefterache | - judecător la Secția penală |
| Alin-Sorin Nicolescu | - judecător la Secția penală |
| Mircea-Mugurel Șelea | - judecător la Secția penală |
| Gheorghe-Valentin Chitidean | - judecător la Secția penală |
| Mihai-Alexandru Mihalcea | - judecător la Secția penală |
S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Dacă în cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, iar dacă una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se impune menținerea unității legale de infracțiuni, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal, sau unitatea legală de infracțiuni nu își mai regăsește temeiul legal, în raport cu art. 158 alin. (2) din Codul penal?
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală și ale art. 34 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Eleni Cristina Marcu.
La ședința de judecată participă Florin Nicușor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Ecaterina Nicoleta Eucarie, procuror în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând că, drept urmare a solicitărilor formulate, în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, au fost transmise puncte de vedere de către curțile de apel și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, a arătat că raportul întocmit de către judecătorul-raportor a fost depus la dosar, acesta fiind comunicat părților, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.
Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Eleni Cristina Marcu, a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, a învederat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.
Pe fondul chestiunii de drept supuse dezlegării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară a considerat că, în cazul infracțiunii complexe, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra două sau mai multe persoane, unitatea legală de infracțiune nu își mai regăsește temeiul legal, în raport cu prevederile art. 158 alin. (2) din Codul penal, dacă plângerea prealabilă este menținută doar de o singură persoană vătămată.
În susținerea opiniei s-a arătat că teoria conform căreia autorul unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în urma căreia a rezultat vătămarea a două sau mai multe persoane, va răspunde pentru varianta agravantă, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, chiar în situația în care plângerea prealabilă este menținută doar de una dintre acestea, ca efect al principiului indivizibilității active, nu își găsește aplicabilitatea în legislația actuală, întrucât argumentele aduse în favoarea acesteia sunt tributare principiilor Codului penal anterior.
Varianta agravantă constituie o infracțiune complexă omogenă, rezultată în urma reunirii, ca urmare a voinței legiuitorului, a două sau mai multe infracțiuni de vătămare corporală din culpă. Această opțiune legislativă s-a datorat modificărilor aduse regimului sancționator al concursului de infracțiuni, apreciindu-se că s-ar putea ajunge la o sancționare mult prea severă a autorului vătămării din culpă a mai multor persoane, mai severă chiar decât a autorului unei infracțiuni de ucidere din culpă comise în condiții similare.
Dat fiind faptul că ne aflăm în situația unei infracțiuni complexe ce absoarbe două sau mai multe infracțiuni, este posibilă schimbarea încadrării juridice, în situația în care una dintre acestea nu întrunește elementele de tipicitate sau nu poate fi probată. Acest principiu ar trebui aplicat și în cazul în care pentru una dintre acestea intervine cauza de înlăturare a răspunderii penale ca urmare a retragerii plângerii prealabile, în condițiile în care însăși infracțiunea complexă poate fi cercetată și sancționată doar în baza unei plângeri prealabile, fiind posibilă și retragerea acesteia.
Nu în ultimul rând, dat fiind faptul că această infracțiune complexă a fost creată în scopul evitării sancționării excesive în situația unei multitudini de persoane vătămate, s-a apreciat că nu se poate ajunge la denaturarea scopului acestei modificări legislative, în sensul agravării situației făptuitorului.
În raport cu aspectele precizate, s-a susținut că salvarea unității legale de infracțiuni, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, în situația în care plângerea prealabilă este menținută de o singură persoană vătămată, ar conduce la încălcarea principiului disponibilității, prevăzut de art. 158 alin. (1) din Codul penal.
Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar completul a reținut dosarul în pronunțare asupra problemei de drept supuse dezlegării.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ,
deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 15 aprilie 2025, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Dacă în cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, iar dacă una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se impune menținerea unității legale de infracțiuni, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal, sau unitatea legală de infracțiuni nu își mai regăsește temeiul legal, în raport cu art. 158 alin. (2) din Codul penal?
Codul penal
Art. 157 - Lipsa plângerii prealabile
(1)În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.
(2)Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă sa făcut numai de către una dintre ele.
(3)Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârșirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.
(4)În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitatea de exercițiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu.
(5)Dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare din oficiu.
Art. 158 - Retragerea plângerii prealabile
(1)Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile.
(2)Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.
(3)Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentanții lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă, retragerea se face cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege.
(4)În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu în condițiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însușită de procuror.
Art. 196 - Vătămarea corporală din culpă
(1)Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2)Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3)Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4)Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs față de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(5)Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (3) constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(6)Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Codul de procedură penală
Art. 16 - Cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale
(1)Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:
a)fapta nu există;
b)fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;
c)nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea;
d)există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
e)lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;
f)a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
g)a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;
h)există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
i)există autoritate de lucru judecat;
j)a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) și j), acțiunea penală poate fi pusă în mișcare ulterior, în condițiile prevăzute de lege.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T.M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. (1) și (4) din Codul penal, și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (2) din Codul penal și art. 41 alin. (1) din Codul penal, constând în aceea că la data de 11 aprilie 2022 a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice și, pe fondul schimbării direcției de deplasare, fără a se asigura corespunzător, a intrat în coliziune cu un alt autoturism, iar în urma impactului a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate U.C. (care a necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 de zile de îngrijiri medicale) și a persoanei vătămate C.P. (care a necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 de zile de îngrijiri medicale).
Având în vedere că persoana vătămată C.P. a învederat că își retrage plângerea penală formulată, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (1) și (4) din Codul penal, în două infracțiuni prevăzute de art. 196 alin. (1) din Codul penal, cu reținerea art. 38 alin. (2) din Codul penal, noua încadrare juridică în cauză fiind: infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal și art. 41 alin. (1) din Codul penal, două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 196 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (2) din Codul penal.
Instanța a reținut că, potrivit art. 196 alin. (6) din Codul penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, iar, în ceea ce privește dispozițiile alin. (4) al aceluiași articol, legea sancționează mai aspru inculpatul când urmarea s-a produs față de două sau mai multe persoane. Or, având în vedere că persoana vătămată C.P. și-a retras plângerea prealabilă, rezultă că în acest caz nu mai suntem în prezența unității legale de infracțiune, respectiv a infracțiunii complexe, de vreme ce pentru una dintre faptele care conferă unitatea legală nu mai poate fi exercitată acțiunea penală.
Prin Sentința penală nr. 1.365 din data de 14 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 21.906/211/2023: în baza art. 396 alin. (1) și (6) din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală și art. 158 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 196 alin. (6) din Codul penal, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus încetarea procesului penal față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. (1) din Codul penal, în dauna persoanei vătămate C.P., ca urmare a retragerii plângerii prealabile. În baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) din Codul de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și art. 41 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 43 alin. (5) din Codul penal, și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal, pe o durată de 2 ani. În baza art. 396 alin. (2) și (10) din Codul penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. (1) din Codul penal, în dauna persoanei vătămate U.C., și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal, pe o durată de 2 ani. Conform art. 38 alin. (2)-art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, au fost contopite pedepsele aplicate, rezultând în final pedeapsa de 2 ani închisoare executată în regim privativ de libertate. În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 25 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv la art. 1.349 alin. (1) și (2) din Codul civil, art. 1.357 din Codul civil, art. 1.381 alin. (1) din Codul civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca și, în consecință, a fost obligată partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 839 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu prestarea serviciilor medicale către persoanele vătămate U.C. și C.P. A fost obligată partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca a dobânzii legale pe zi de întârziere, calculată asupra sumei de 839 lei, începând cu ziua următoare producerii prejudiciului și până la achitarea integrală. Potrivit art. 404 alin. (4) lit. e) din Codul de procedură penală, raportat la art. 398 coroborat cu art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și Ministerul Public.
Identificând deciziile relevante publicate de curțile de apel, membrii completului de judecată învestit cu judecarea cauzei au constatat că, în practică, au fost exprimate opinii diferite în legătură cu problema de drept.
Astfel, într-o primă orientare s-a reținut că, în situația în care partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă față de inculpat, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 157 alin. (2) din Codul penal, potrivit cărora fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală chiar dacă plângerea penală s-a formulat doar de către una dintre acestea. În susținerea acestei opinii s-a reținut că, având un caracter mixt, plângerea prealabilă își găsește reglementarea atât în norme de drept penal substanțial, cât și în norme procesuale. Formularea plângerii prealabile are efecte in rem, cu privire la faptă, și nu cu privire la persoană. Prin urmare, dacă prin comiterea infracțiunii s-a adus atingere mai multor persoane vătămate, pentru a interveni răspunderea penală a infractorului este suficientă plângerea prealabilă a uneia dintre persoanele vătămate, legiuitorul consacrând astfel principiul indivizibilității active a răspunderii penale.
Așadar, într-o astfel de situație infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (1), (2), (3) și (4) din Codul penal, rămâne în ființă, având în vedere principiul indivizibilității active a răspunderii penale, prevăzut de art. 157 alin. (2) din Codul penal, retragerea plângerii prealabile doar de către una din persoanele vătămate având efect doar cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și la soluționarea acțiunii civile în cauza pendinte.
În altă opinie s-a susținut că, în privința infracțiunii de vătămare corporală din culpă, pluralitatea de victime nu conduce la reținerea unui concurs de infracțiuni, ci a variantei agravante a unei singure infracțiuni de vătămare corporală din culpă (unitate legală de infracțiune în forma infracțiunii complexe). Unitatea legală de infracțiuni este o creație a legiuitorului, care, din motive de politică legislativă și pentru o aplicabilitate mai facilă, a reținut în conținutul aceleiași infracțiuni mai multe fapte distincte.
Principiul indivizibilității active nu impune sancționarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de 196 alin. (1), (2), (3) și (4) din Codul penal, întrucât în cauză este vorba de o unitate legală de infracțiune, fiind permisă schimbarea încadrării juridice, atâta timp cât fiecare dintre cele două persoane vătămate este titularul unui drept propriu de a solicita tragerea la răspundere penală a celui care a comis infracțiunea, potrivit art. 194 alin. (6) din Codul penal. Altfel, retragerea plângerii prealabile nu ar înlătura răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă, efect prevăzut de art. 158 alin. (2) din Codul penal, de vreme ce răspunderea penală ar fi antrenată în limitele de pedeapsă prevăzute de forma agravantă prevăzută de art. 194 alin. (4) din Codul penal.
În opinia exprimată cu ocazia întâlnirii online organizate de Institutul Național al Magistraturii în perioada 5-6 decembrie 2024 cu procurorii șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al parchetelor de pe lângă curțile de apel s-a susținut că retragerea plângerii prealabile de către una din persoanele vătămate, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, nu poate determina schimbarea încadrării juridice în vederea înlăturării răspunderii penale pentru fapta comisă împotriva acesteia.
Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal reprezintă o unitate legală de infracțiune, legiuitorul creând din pluralitatea de persoane vătămate prin aceeași acțiune/inacțiune o infracțiune complexă, ca variantă agravantă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, pentru a înlătura incoerența din vechiul Cod penal, care prevedea o unitate de infracțiune doar atunci când au fost ucise din culpă două sau mai multe persoane și o pluralitate de infracțiuni atunci când acestea au fost doar vătămate din culpă.
În situația în care fapta de vătămare corporală din culpă este săvârșită în condițiile cerute pentru varianta agravantă, respectiv atunci când urmările sale s-au produs față de cel puțin două persoane, deși în raport cu fiecare persoană vătămată, acțiunea/inacțiunea comisă, privită singular, conturează fapte penale distincte, acestea din urmă își pierd individualitatea juridică, întrucât intră, prin voința legiuitorului, în componența infracțiunii complexe. De aceea, incidența cauzelor de înlăturare a răspunderii penale nu se poate analiza decât în raport cu aceasta din urmă, faptele absorbite în conținutul infracțiunii complexe neputând beneficia separat de astfel de cauze.
O soluție contrară poate fi acceptată doar prin ruperea unității legale, caz în care faptele absorbite își recapătă autonomia infracțională, cu consecința reținerii concursului de infracțiuni, știut fiind că în acest din urmă caz incidența cauzelor de înlăturare a răspunderii penale se analizează în raport cu fiecare infracțiune în parte. Or, fiind o expresie a voinței legiuitorului, această scindare a unității infracționale nu poate fi realizată decât prin intermediul aceleiași voințe, și nu pe cale judiciară, prin mecanismul procedural al schimbării încadrării juridice.
În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.
Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Timișoara, care, după caz, au făcut referire și la opiniile unora dintre instanțele arondate.
Într-o opinie s-a susținut că în cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, dacă una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, unitatea legală de infracțiuni nu își mai regăsește temeiul legal, în raport cu dispozițiile art. 158 alin. (2) din Codul penal, având în vedere că prin retragerea plângerii de către una dintre persoane lipsește condiția esențială de procedibilitate pentru tragerea la răspundere penală în raport cu o anumită persoană.
Astfel, retragerea plângerii prealabile de către unul dintre cei doi subiecți pasivi ai infracțiunii complexe de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, transformă infracțiunea de vătămare corporală dintr-o infracțiune complexă într-o infracțiune simplă.
În motivarea acestei opinii, judecătorii au argumentat că angajarea răspunderii penale pentru unitatea legală de infracțiuni, prevăzută la art. 35 din Codul penal, presupune întrunirea condițiilor răspunderii pentru fiecare infracțiune ce intră în compunerea unității. Per a contrario, dacă pentru una dintre infracțiunile componente este incident un caz ce înlătură răspunderea penală, acesta trebuie valorificat și în cadrul unității legale, după caz, prin înlăturarea actului material din unitatea legală ori prin schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune simplă, corespunzătoare actelor materiale, respectiv actului material pentru care sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale.
În consecință, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul de procedură penală, trebuie îndeplinite două condiții cumulative:
–să se fi produs urmările prevăzute la art. 196 alin. (1) și (3) din Codul penal față de două sau mai multe persoane;
–respectivele urmări să ducă, fiecare în parte, la angajarea răspunderii penale a făptuitorului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
În ipoteza unei interpretări contrare a textului de lege sar ajunge în situația în care, pentru actul material cu privire la care unul dintre cei doi subiecți pasivi și-a retras plângerea prealabilă, să fie exclusă aplicarea dispozițiilor art. 158 din Codul penal, continuând a-i angaja răspunderea penală făptuitorului pentru ambele fapte, în temeiul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal.
De asemenea, s-a susținut că interpretarea contrară opiniei majoritare are drept consecință și încălcarea dispozițiilor art. 396 alin. (8) din Codul de procedură penală. Astfel, în ipoteza formulării de către inculpat a unei cereri de continuare a procesului penal, conform art. 18 din Codul de procedură penală, cu privire la actul material pentru care una dintre cele două persoane vătămate și-a retras plângerea prealabilă, dacă instanța constată că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, este obligată să dispună încetarea procesului penal. Or, în această situație, pentru actul material în cauză instanța nu poate dispune două soluții antagonice, respectiv să dispună încetarea procesului penal pentru infracțiunea de vătămare corporală și, în același timp, condamnarea pentru o infracțiune complexă în care este inclus actul material în privința căruia a pronunțat încetarea procesului penal.
În altă opinie s-a susținut că în cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, dacă una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se impune menținerea unității legale de infracțiuni, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal.
În argumentarea opiniei formulate s-a arătat că infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal reprezintă o unitate legală de infracțiune, legiuitorul creând prin pluralitatea de persoane vătămate prin aceeași acțiune/inacțiune o infracțiune complexă, ca variantă agravantă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Astfel, în situația în care infracțiunea de vătămare corporală din culpă este săvârșită în condițiile cerute pentru varianta agravantă, respectiv atunci când urmările s-au produs față de cel puțin două persoane, deși în raport cu fiecare persoană vătămată, acțiunea/inacțiunea comisă privită singular conturează fapte penale distincte, acestea din urmă își pierd individualitatea juridică, întrucât intră, prin voința legiuitorului, în componența infracțiunii complexe. În consecință, incidența cauzelor de înlăturare a răspunderii penale nu se poate analiza decât în raport cu aceasta din urmă, faptele absorbite în conținutul infracțiunii complexe neputând beneficia separat de astfel de cauze.
Într-o astfel de situație infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, rămâne în ființă, având în vedere principiul indivizibilității active a răspunderii penale, prevăzut de art. 157 alin. (2) din Codul penal, retragerea plângerii prealabile de către una din persoanele vătămate având efect doar cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și la soluționarea acțiunii civile.
Un alt argument exprimat în sensul acestei opinii este acela că, în realitate, suntem în prezența unei singure acțiuni ilicite, doar rezultatul vătămător se produce asupra a două persoane, iar încetarea procesului penal se pronunță în raport cu fapta, și nu cu rezultatul.
Prin motivarea acestei opinii s-a mai evidențiat că soluția contrară potrivit căreia retragerea plângerii de către una/unele dintre persoanele vătămate ar conduce la transformarea unității legale de infracțiune (infracțiune complexă - forma agravantă) într-o pluralitate de infracțiuni (concurs ideal omogen) ar fi de natură să creeze un regim juridic incoerent, care să eludeze finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea formei agravante. Această scindare a unității infracționale poate fi realizată doar prin intervenția legiuitorului, și nu pe cale judiciară, prin mecanismul procedurii de schimbare a încadrării juridice.
Totodată, prin argumentația acestei opinii s-a subliniat că situația analizată nu este similară cu ipoteza în care, în cadrul infracțiunii continuate, se înlătură un act material din componența unității de infracțiune. Aceasta deoarece infracțiunea complexă întrunește, prin voința expresă a legiuitorului, în conținutul său, o altă faptă prevăzută de legea penală, pe când infracțiunea continuată reunește acțiuni/inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Infracțiunile complexe sunt expres prevăzute de legiuitor, în timp ce infracțiunile continuate se pot plia majorității infracțiunilor (cu unele excepții, cum este cazul infracțiunilor din culpă).
De asemenea, în argumentația opiniei s-a mai arătat că, dacă în situația infracțiunilor continuate se pot înlătura anumite acte materiale, fără a se afecta unitatea legală de infracțiune, în ipoteza infracțiunii complexe nu se poate extrage fapta care intră în componența ei, întrucât s-ar încălca voința legiuitorului, care a urmărit crearea unei infracțiuni distincte, menită să reflecte cât mai fidel pericolul social al întregii conduite. Fragmentarea infracțiunii complexe pentru a da eficiență unei cauze de înlăturare a răspunderii penale ar goli de conținut reglementarea complexă, prin care legiuitorul a urmărit evidențierea unui pericol sporit ca urmare a absorbirii unei alte infracțiuni, dând astfel naștere unei forme agravante.
Asupra chestiunii de drept supuse dezlegării Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a opinat în sensul că în cazul infracțiunii complexe, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două sau mai multe persoane, unitatea legală de infracțiune nu își mai regăsește temeiul legal, în raport cu prevederile art. 158 alin. (2) din Codul penal, dacă plângerea prealabilă este menținută doar de o singură persoană vătămată.
În susținerea opiniei s-a arătat că teoria conform căreia autorul unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în urma căreia a rezultat vătămarea a două sau mai multe persoane, va răspunde pentru varianta agravantă, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, chiar în situația în care plângerea prealabilă este menținută doar de una dintre acestea, ca efect al principiului indivizibilității active, nu își găsește aplicabilitatea în legislația actuală, întrucât argumentele aduse în favoarea acesteia sunt tributare principiilor Codului penal anterior.
Varianta agravantă constituie o infracțiune complexă omogenă, rezultată în urma reunirii, ca urmare a voinței legiuitorului, a două sau mai multe infracțiuni de vătămare corporală din culpă. Această opțiune legislativă s-a datorat modificărilor aduse regimului sancționator al concursului de infracțiuni, apreciinduse că s-ar putea ajunge la o sancționare mult prea severă a autorului vătămării din culpă a mai multor persoane^1, mai severă chiar decât a autorului unei infracțiuni de ucidere din culpă comise în condiții similare.
^1 În condițiile în care în Codul penal anterior se considera că există o pluralitate infracțională în acest caz.
Dat fiind faptul că ne aflăm în situația unei infracțiuni complexe ce absoarbe două sau mai multe infracțiuni, este posibilă schimbarea încadrării juridice, în situația în care una dintre acestea nu întrunește elementele de tipicitate^2 sau nu poate fi probată. Acest principiu ar trebui aplicat și în cazul în care pentru una dintre acestea intervine cauza de înlăturare a răspunderii penale ca urmare a retragerii plângerii prealabile, în condițiile în care însăși infracțiunea complexă poate fi cercetată și sancționată doar în baza unei plângeri prealabile, fiind posibilă și retragerea acesteia.
^2 De exemplu, când leziunile suferite de una dintre persoanele vătămate, în cazul infracțiunii de vătămare din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) din Codul penal, necesită pentru vindecare mai puțin de 90 de zile de îngrijiri medicale.
Nu în ultimul rând, dat fiind faptul că această infracțiune complexă a fost creată în scopul evitării sancționării excesive în situația unei multitudini de persoane vătămate, s-a apreciat că nu se poate ajunge la denaturarea scopului acestei modificări legislative, în sensul agravării situației făptuitorului.
În raport cu toate aspectele precizate, s-a susținut că salvarea unității legale de infracțiuni, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, în situația în care plângerea prealabilă este menținută de o singură persoană vătămată, ar conduce la încălcarea principiului disponibilității, prevăzut de art. 158 alin. (1) din Codul penal.
Judecătorul-raportor consideră că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, iar pe fondul sesizării a opinat în sensul că, în cazul infracțiunii complexe, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, iar una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se menține unitatea legală de infracțiune, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal.
Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanțe, inclusiv a curții de apel, învestite cu soluționarea unor cauze în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu problemei de drept.
Ca atare, pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de articolul anterior menționat, soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii.
Totodată, din economia dispozițiilor legale invocate reiese că admisibilitatea sesizării este condiționată, în mod esențial, de existența unei veritabile probleme de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta constituind, de fapt, premisa fundamentală ce justifică intervenția instanței supreme prin mecanismul de unificare a practicii judiciare, instituit de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală.
În speță, se constată că este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori fiind învestită cu soluționarea căii ordinare de atac a apelului în ultimă instanță.
De asemenea, chestiunea ce formează obiectul întrebării cu care a fost sesizată instanța supremă nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, așa cum rezultă din cuprinsul Adresei nr. 2.826/850/III-5/2025 din 18 iulie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Este îndeplinită și condiția existenței unei probleme de drept, susceptibilă de a fi rezolvată în mod diferit de către instanțe. Dovadă fac în acest sens punctele de vedere diferite trimise de curțile de apel.
Cu privire la condiția existenței unei legături între chestiunea de drept supusă interpretării și soluționarea pe fond a cauzei, aceasta este îndeplinită ori de câte ori interdependența procedurilor specifice cauzei influențează soluționarea fondului, respectiv soluția acțiunii penale sau civile în procesul penal. În speță este îndeplinită această condiție, deoarece modul de interpretare a dispozițiilor art. 157 din Codul penal - lipsa plângerii prealabile, respectiv ale art. 158 din Codul penal - retragerea plângerii prealabile influențează soluția ce poate fi dispusă cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 din Codul penal.
În consecință, se constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării.
Întrebarea ce face obiectul prezentei cauze pune în dezbatere un aparent conflict între principiul indivizibilității active și efectul retragerii plângerii prealabile, în contextul unei infracțiuni (complexe) ce a produs vătămări mai multor subiecți pasivi.
Indivizibilitatea activă a răspunderii penale [art. 157 alin. (2) din Codul penal] presupune că fapta care a produs vătămări față de mai multe persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a formulat numai de către una dintre acestea, iar retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă [art. 158 alin. (2) din Codul penal].
Indivizibilitatea activă este consecința unității legale^3 a infracțiunii ce absoarbe pluralități de subiecți pasivi, cum este și cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, iar retragerea plângerii prealabile acționează ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale față de autorul unei infracțiuni cu unic subiect pasiv, fără a putea constitui premisă a schimbării de încadrare juridică prin spargerea unei unități legale.
^3 Scindarea unității legale a infracțiunii complexe este posibilă când, față de una dintre infracțiunile absorbite, este incident un caz prevăzut de art. 16 din Codul de procedură penală. Astfel, de exemplu, se constată, față de un subiect pasiv, că niciuna din urmările prevăzute de art. 193 alin. (2) din Codul penal sau, după caz, de art. 194 alin. (1) din Codul penal nu a existat în realitatea obiectivă [spre exemplu, în urma unei expertize medico-legale se constată că numărul de zile de îngrijiri medicale nu a depășit 90 de zile pentru fapta prevăzută de art. 196 alin. (2) din Codul penal sau prejudiciul estetic nu este grav și permanent].
Între cele două texte anterior menționate nu există contradictorialitate, principiul indivizibilității active fiind reglementat de legiuitor chiar pentru ipoteza ce constituie și situația premisă a prezentei dezbateri (infracțiune ce a produs vătămări mai multor persoane), interpretarea sistematică fiind suficientă acestei concluzii.
Infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, este o infracțiune complexă care, prin voința legiuitorului, absoarbe în conținutul său două sau mai multe infracțiuni de vătămare corporală, prevăzute de art. 196 alin. (1) din Codul penal, comise în concurs ideal, care își pierd autonomia. Rațiunea reglementării acestei variante agravante, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Codului penal, a vizat asigurarea coerenței tratamentului sancționator comparativ cu varianta agravantă a infracțiunii de ucidere din culpă cu pluralitate de victime, având în vedere faptul că sub imperiul Codului penal anterior, în cazul infracțiunii de vătămare corporală (art. 184 din Codul penal de la 1969), pluralitatea de persoane vătămate determina reținerea unui concurs ideal de infracțiuni, în timp ce, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă, pluralitatea de victime conducea la reținerea unei singure infracțiuni complexe [art. 178 alin. (1) și (5) din Codul penal de la 1969]. Atunci când fapta de vătămare corporală din culpă este săvârșită în condițiile cerute pentru varianta agravantă, respectiv atunci când urmările s-au produs față de cel puțin două persoane, deși acțiunea/inacțiunea comisă ar putea contura fapte penale distincte în raport cu fiecare subiect pasiv, acestea își pierd individualitatea juridică, fiind absorbite, prin voința legiuitorului, în unitatea legală a infracțiunii complexe.
În cazul variantei-tip a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, urmările se raportează exclusiv la severitatea leziunilor produse, iar în cazul variantei agravante se raportează inclusiv la pluralitatea persoanelor vătămate, iar nu numai la gravitatea leziunilor. Pentru reținerea variantei agravante este necesar ca, în urma săvârșirii din culpă a faptei prevăzute în art. 193 alin. (2) sau art. 194 alin. (1) din Codul penal de către subiectul activ (o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități), faptă ce constituie ea însăși infracțiune, să fie produse, asupra a două sau mai multe persoane, anumite urmări (leziuni traumatice sau să fie afectată sănătatea, leziuni a căror gravitate este evaluată prin îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile sau, după caz, două sau mai multe persoane să sufere o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătății ce necesită pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul sau punerea în primejdie a vieții persoanei).
Urmarea este atașată elementelor constitutive ale infracțiunii, respectiv laturii obiective, iar, odată produsă, infracțiunea se consumă.
Considerată, în planul dreptului penal, condiție de pedepsibilitate, iar în planul dreptului procesual penal, condiție de procedibilitate, retragerea plângerii prealabile nu afectează elementele constitutive ale infracțiunii, ci înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită și stinge acțiunea exercitată. Efectul său se va produce necondiționat dacă nu este paralizat de principiul indivizibilității active. Acesta exclude ca voința unei victime să producă consecințe asupra situației juridice a alteia și conduce la angajarea răspunderii penale pentru infracțiunea unică, ce a produs vătămări mai multor persoane, chiar dacă plângerea prealabilă s-a formulat ori se menține numai de către una dintre acestea.
În cazul indivizibilității active, elementele constitutive ale infracțiunii complexe generatoare de urmări specifice asupra unei pluralități de victime fiind îndeplinite și existând cel puțin o plângere prealabilă valabil formulată, răspunderea penală se poate angaja. Manifestarea de voință de a retrage una dintre plângerile prealabile, în cadrul variantei agravante ce generează urmări asupra unei pluralități de victime, nu înlătură în nicio măsură urmarea produsă, deci conduita ilicit penală, ci exprimă doar disponibilitatea în legătură cu participarea la procesul penal.
Ulterior săvârșirii infracțiunii se declanșează planul procesual. Analiza elementelor constitutive ale infracțiunii se va realiza în plan procesual penal, respectiv într-un cadru legal.
Momentul preexistent al consumării și elementele constitutive ale infracțiunii (analiză în considerarea normelor de drept substanțial) nu pot fi influențate, în nicio limită, de declanșarea planului procesual (analiză subsumată normelor de drept formal).
Așadar, în cazul infracțiunii complexe, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, chiar dacă una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, nu este de natură să afecteze unitatea legală și, implicit, încadrarea juridică, întrucât retragerea unei plângeri prealabile nu afectează tipicitatea infracțiunii în varianta agravantă.
Pe de altă parte, faptul că este retrasă una din plângerile prealabile nu este lipsit de eficiență juridică, consecințele fiind evidente sub aspectul laturii civile, deși jurisprudența a identificat și efecte asupra soluționării laturii penale, respectiv în cadrul individualizării judiciare a pedepsei.
În consecință, în raport cu aspectele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori și va stabili că, în cazul infracțiunii complexe, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, iar una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se menține unitatea legală de infracțiune, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă în cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, iar dacă una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se impune menținerea unității legale de infracțiuni, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal, sau unitatea legală de infracțiuni nu își mai regăsește temeiul legal, în raport cu art. 158 alin. (2) din Codul penal?“ și stabilește că:
În cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, iar una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se menține unitatea legală de infracțiune, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2025.
PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
ELENI CRISTINA MARCU
Magistrat-asistent,
Florin Nicușor Mihalache
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
