privind raspunderea civila pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992)(text consolidat)
Notă *) Traducere
În înţelesul acestei conventii:
1.nava înseamnă orice nava maritima şi orice ambarcatiune plutitoare de orice fel, construita sau adaptata pentru a transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, cu condiţia ca acea nava capabila sa transporte produse petroliere sau alta marfa să fie considerata nava numai atunci când transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, şi în timpul oricărui voiaj ulterior acestei incarcaturi, în afara cazului în care se poate dovedi că nu are la bord reziduuri din acea marfa de produse petroliere în vrac;
2.persoana înseamnă orice persoană fizica sau juridica, de drept public sau privat, inclusiv un stat sau orice subdiviziuni ale sale;
3.armator înseamnă persoana sau persoanele înregistrate ca armatori de nave sau, în absenta înregistrării, persoana sau persoanele proprietare de nave. În cazul în care o nava este proprietatea statului sau este operata de o companie în care statul este înregistrat ca "operator de nava", cuvantul armator va insemna asemenea companie;
4.statul de înregistrare a navei înseamnă, pentru navele înregistrate, statul de înregistrare a navei, iar pentru navele neinregistrate înseamnă statul al cărui pavilion îl arboreaza nava;
5.hidrocarburi înseamnă orice produs petrolier persistent, precum ţiţeiul, pacura, motorina şi uleiul de ungere, fie ca este transportat la bordul unei nave ca marfa sau în tancurile de combustibil ale acelei nave;
6.paguba produsa prin poluare înseamnă:
a)pierderea sau dauna cauzata de nava care transporta produse petroliere, prin contaminare, rezultata din scurgerea sau din descarcarea produselor petroliere din nava, oriunde asemenea scurgere sau descarcare are loc, cu condiţia ca compensarea pentru degradarea mediului, alta decat pierderea de profit datorata acestei degradari, să fie limitata la costurile masurilor rezonabile de eliminare a efectelor poluarii intreprinse sau care vor fi intreprinse;
b)cheltuielile pentru masurile preventive şi pierderi sau daune ulterioare cauzate de masurile preventive;
7.măsuri preventive înseamnă orice măsuri rezonabile luate de orice persoană după ce un incident a avut loc, pentru a preveni sau pentru a minimiza efectele poluarii;
8.incident înseamnă orice eveniment sau serie de evenimente având aceeasi origine, care cauzeaza pagube datorate poluarii sau creeaza o amenintare grava şi iminenta de a cauza asemenea pagube;
9.Organizaţie înseamnă Organizaţia Maritima Internationala;
10.Convenţia raspunderii, 1969, înseamnă Convenţia internationala privind raspunderea civila pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele părţi la protocolul din 1976 la aceasta convenţie, termenul va include Convenţia raspunderii, 1969, amendata de acest protocol.
Aceasta convenţie se va aplica exclusiv:
a)pagubelor datorate poluarii:
i)pe teritoriu, incluzând marea teritoriala a statului contractant; şi
îi) în zona economica exclusiva a statului contractant, stabilita conform legii internationale, sau, dacă un stat contractant nu are stabilita o asemenea zona, intr-o suprafaţa, dincolo şi adiacent cu marea teritoriala a acelui stat, determinata de acel stat conform legilor internationale şi extinzandu-se nu mai mult de 200 mile marine de la linia de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale;
b)masurilor preventive, oriunde acestea sunt luate, pentru prevenirea sau minimizarea unor astfel de pagube.
1.În afara excepţiilor prevăzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, armatorul unei nave, din momentul producerii incidentului sau când incidentul consta intr-o serie de evenimente, din momentul primului eveniment, va fi răspunzător pentru pagubele poluarii pricinuite de nava ca rezultat al acelui incident.
2.Armatorul navei nu va avea nici o raspundere pentru efectele poluarii, dacă poate dovedi ca paguba prin poluare:
a)este rezultatul unui act de razboi, ostilitati, razboi civil, insurectie sau al unui fenomen natural excepţional, inevitabil şi cu caracter irezistibil; sau b) a fost în totalitate cauzata de o actiune sau de o omisiune facuta cu intentia de a crea daune de către o terta parte; sau c) a fost în totalitate cauzata de neglijenta sau de alta actiune producătoare de prejudiciu a oricărui guvern ori a altei autorităţi responsabile cu întreţinerea farurilor sau a altor mijloace de navigatie ajutatoare în exercitiul acestei functiuni.
3.Dacă armatorul navei dovedeste ca pagubele poluarii au rezultat, în intregime sau parţial, fie din cauza unei acţiuni sau a unei omisiuni facute cu intentia de a crea daune de către persoana care a suportat efectele, fie din neglijenta acelei persoane, armatorul poate fi exonerat, în totalitate sau parţial, de raspunderea lui faţă de acea persoana.
4.Nu vor fi cerute compensatii pentru efectele poluarii împotriva armatorului în alt mod decat în baza prezentei conventii. Cu condiţia respectarii paragrafului 5 al prezentului articol, nu vor fi facute cereri de compensatii pentru daunele provocate de poluare, conform acestei conventii sau altfel, împotriva:
a)angajatilor sau agentilor proprietarului ori membrilor de echipaj;
b)pilotului sau oricarei persoane care, nefiind membru al echipajului, lucreaza pentru nava;
c)oricărui navlositor (oricum este descris acesta, inclusiv navlositorul în contractul de tip bare-boat), manager sau operator de nava;
d)oricarei persoane care indeplineste operaţiuni de salvare cu asentimentul armatorului sau conform instructiunilor altei autorităţi publice competente;
e)oricarei persoane care ia măsuri preventive;
f)tuturor angajatilor sau agentilor persoanelor menţionate la subparagrafele c), d) şi e), în afara cazului în care paguba este rezultatul propriei acţiuni sau omisiunii facute cu intentia de a cauza astfel de paguba sau din nepasare şi cunoscand faptul ca o astfel de paguba ar putea rezultă din aceasta.
5.Nici o parte a acestei conventii nu va prejudicia nici un drept de recurs al armatorului împotriva unei terţe părţi.
Când se produce un incident în care sunt implicate doua sau mai multe nave şi rezultă din acesta pagube de poluare, armatorii tuturor navelor implicate, în afara cazurilor exonerate de art. III, vor fi împreună raspunzatori pentru totalitatea acestei pagube care nu este rezonabil separabila.
1.Proprietarul unei nave va fi indreptatit la limitarea raspunderii lui, conform acestei conventii, în legătură cu orice incident, la o sumă totala, calculată astfel:
a)3 milioane de unităţi de cont pentru o nava care nu depăşeşte 5.000 unităţi de tonaj;
b)pentru o nava cu un tonaj mai mare, pentru fiecare unitate de tonaj, 420 unităţi de cont în plus faţă de suma mentionata la subparagraful a), cu condiţia ca, în orice caz, această sumă totala nu va depăşi 59,7 milioane de unităţi de cont.
2.Proprietarul navei nu va fi indreptatit la limitarea raspunderii civile, conform acestei conventii, dacă se dovedeste ca paguba de poluare se datorează actiunii sale personale sau omisiunii facute cu intentia de a crea aceasta paguba sau din nepasare şi cunoscand faptul ca astfel de paguba s-ar putea produce.
3.Pentru a beneficia de limitarile prevăzute la paragraful 1 al acestui articol armatorul va constitui un fond pentru o sumă totala reprezentand limita raspunderii sale la instanţa judecătorească competenţa sau la o alta autoritate competentă a oricaruia dintre statele contractante, în faţa careia este introdusa actiunea în conformitate cu prevederile art. IX, sau, dacă nu a fost introdusa actiunea, la instanţa judecătorească ori la alta autoritate competentă a oricaruia dintre statele contractante, în faţa careia actiunea poate fi introdusa conform art. IX. Fondul poate fi constituit fie prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei scrisori de garantie bancara sau a altei garantii, acceptata de legislatia statului contractant unde fondul este constituit şi considerata a fi adecvata de către instanţa judecătorească competenţa sau de alta autoritate competentă.
4.Fondul va fi distribuit proportional între creditori, în functie de sumele creanţelor admise.
5.Dacă înainte de distribuirea fondului proprietarul navei sau oricare dintre angajatii ori agentii lui sau altă persoană care îi presteaza asigurarea ori alta garantie financiară a platit, ca urmare a evenimentului în discutie, o indemnizatie pentru paguba produsa prin poluare, aceasta persoana va dobandi până la concurenta sumei pe care aceasta a platit-o prin subrogare în drepturile de compensare de care s-ar fi bucurat persoana despagubita în condiţiile prezentei conventii.
6.Dreptul de subrogare prevăzut la paragraful 5 al prezentului articol poate, de asemenea, să fie exercitat de către o altă persoană decat cele menţionate în acel paragraf pentru sumele pe care aceasta le poate plati pentru acoperirea pagubei produse prin poluare, cu condiţia ca o astfel de subrogare să fie admisa prin aplicarea legii naţionale.
7.Dacă proprietarul sau o altă persoană stabileste ca ar putea fi obligat sa plateasca ulterior, total sau parţial, o astfel de suma de compensare, pentru care o astfel de persoana ar fi urmat sa beneficieze de dreptul de subrogare în baza paragrafelor 5 şi 6 ale prezentului articol, în cazul în care compensarea a fost plătită înainte de distribuirea fondului, instanţa judecătorească competenţa sau alta autoritate competentă a statului unde a fost constituit fondul poate să dispună rezervarea provizorie a unei sume suficiente pentru ca o astfel de persoana să poată să îşi impuna ulterior drepturile asupra fondului.
8.În măsura în care sunt rationale, cheltuielile la care s-a expus şi sacrificiile consimtite de bunavoie de către proprietar, în scopul de a preveni sau de a micsora o poluare, îi conferă drepturi asupra fondului, echivalente cu ale celorlalţi creditori.
9a) Unitatea de cont la care se referă paragraful 1 al prezentului articol este dreptul special de tragere, definit astfel de Fondul Monetar International. Suma mentionata la paragraful 1 va fi convertita în moneda naţionala, în baza valorii monedei naţionale în raport cu dreptul special de tragere la data constituirii fondului la care se referă paragraful 3. Valoarea monedei naţionale, în functie de drepturile speciale de tragere ale unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar International, va fi calculată în conformitate cu metoda de evaluare aplicata de Fondul Monetar International în ziua în chestiune pentru operaţiunile sau tranzactiile sale. Valoarea monedei naţionale în raport cu drepturile speciale de tragere ale unui stat care nu este membru al Fondului Monetar International va fi calculată în maniera determinata de acel stat.
9b) Totusi un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar International, a cărui lege nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 9a) poate, în momentul ratificarii, acceptarii, aprobării sau al aderarii la aceasta convenţie şi oricand după aceasta, declara ca unitatea de cont la care se referă paragraful 9a) va fi egala cu 15 franci aur. Francul aur la care se referă acest paragraf corespunde unei unităţi alcatuite din saizeci şi cinci şi jumătate miligrame aur, cu titlul de aliaj 900%. . Convertirea francului aur în moneda naţionala va fi facuta în conformitate cu legea acelui stat.
9c) Calcularea mentionata în ultima fraza a paragrafului 9a) şi convertirea mentionata în paragraful 9b) vor fi facute astfel încât sa exprime moneda naţionala a statului contractant, cat mai mult posibil, până la valoarea reala pentru suma mentionata la paragraful 1, ca şi cum ar rezultă din aplicarea primelor 3 fraze ale paragrafului 9a). Statele contractante vor comunică depozitarului maniera de calculare conform paragrafului 9a) sau rezultatul conversiei conform paragrafului 9b), după caz, la depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceasta convenţie şi oricand exista o schimbare a acestora.
10.În înţelesul acestui articol, tonajul navei va fi tonajul brut, calculat în conformitate cu regulile de măsurare a tonajului, cuprinse în anexa I la Convenţia internationala pentru masurarea tonajului navelor, 1969.
11.Asiguratorul sau orice altă persoană care asigura garantia financiară poate constitui un fond, conform prezentului articol, în aceleasi condiţii şi cu aceleasi efecte ca şi cum fondul ar fi constituit de către proprietar. Un asemenea fond poate fi constituit chiar dacă, conform prevederilor paragrafului 2, proprietarul navei nu este indreptatit la limitarea responsabilitatii lui, dar constituirea nu poate în acest caz sa prejudicieze drepturile pe care le au victimele împotriva proprietarului navei.
1.În cazul în care proprietarul navei, după un incident, a constituit un fond conform art. V şi este indreptatit la limitarea raspunderii sale:
a)nici o persoană având reclamatii pentru pagube rezultand din incident nu va fi indreptatita să îşi exercite orice drept împotriva oricărui alt bun al proprietarului;
b)instanţa judecătorească competenţa sau alta autoritate competentă din oricare dintre statele contractante va dispune eliberarea oricarei nave sau a altui bun aparţinând proprietarului, care a fost sechestrat în urma unei cereri de despăgubire pentru pagubele suferite prin poluare, cauzate de incidentul respectiv, şi va elibera în acelasi mod orice cautiune sau alta forma de garantie depusa pentru evitarea unui asemenea arest.
2.Dispozitiile de mai sus se aplică totusi numai dacă reclamantul are acces la instanţa judecătorească competenţa care administreaza fondul, iar fondul poate fi utilizat pentru a acoperi cererea acestuia.
1.Proprietarul unei nave înmatriculate într-un stat contractant şi care transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac, ca incarcatura, este obligat ca menţină o asigurare sau o alta garantie financiară, precum o cautiune bancara sau un certificat eliberat de un fond de despăgubire, la o cifra fixata prin aplicarea limitelor raspunderii prevăzute la art. V paragraful 1, pentru a acoperi raspunderea sa pentru paguba produsa prin poluare, conform dispoziţiilor prezentei conventii.
2.Pentru fiecare nava se elibereaza un certificat, emis de autoritatea competentă a statului contractant, conform paragrafului 1, prin care se atesta ca se afla în vigoare o asigurare sau o garantie financiară conform prevederilor prezentei conventii. Pentru o nava inmatriculata într-un stat contractant un astfel de certificat va fi emis sau va fi autentificat de o autoritate competentă a statului în care nava este inmatriculata; pentru o nava care nu este înregistrată într-un stat contractant certificatul va fi emis sau va fi autentificat de autoritatea competentă a oricărui stat contractant. Acest certificat va fi conform modelului prezentat în anexa şi va cuprinde urmatoarele date:
a)numele navei şi portul de inmatriculare;
b)numele şi adresa sediului principal ale proprietarului;
c)felul garantiei;
d)numele şi adresa sediului principal ale asiguratorului sau ale altei persoane care acorda garantia şi, dacă este cazul, adresa sediului la care a fost subscrisa asigurarea sau garantia;
e)termenul de valabilitate a certificatului, care nu poate să depăşească termenul de valabilitate a asigurarii sau a garantiei.
3.Certificatul va fi întocmit în limba sau în limbile oficiale ale statului care îl elibereaza. Dacă limba utilizata nu este engleza sau franceza, textul va include o traducere în una dintre aceste limbi.
4.Certificatul va fi pastrat la bordul navei şi o copie de pe acesta va fi depusa la autoritatea care păstrează registrul de inmatriculare, iar pentru navele care nu sunt înmatriculate într-un stat contractant, la autoritatea competentă care emite sau autentifica asemenea certificate.
5.O asigurare sau o alta garantie financiară nu va satisface cerinţele acestui articol, dacă aceasta poate inceta, din alte motive decat expirarea termenului de valabilitate a asigurarii sau a garantiei, indicat în certificat în aplicarea paragrafului 2 al acestui articol, înainte de expirarea unui termen de 3 luni socotit de la data preavizarii autorităţii menţionate la paragraful 4 al prezentului articol, cu condiţia ca certificatul sa nu fi fost restituit acestei autorităţi sau ca un nou certificat valabil sa nu fi fost emis în interiorul acestei perioade. Aceste dispozitii se aplică, de asemenea, oricarei modificari a asigurarii sau a garantiei financiare, de natura sa atraga neindeplinirea dispoziţiilor acestui articol.
6.Statul de inmatriculare stabileste condiţiile de emitere şi de valabilitate a certificatului, sub rezerva dispoziţiilor acestui articol.
7.Certificatele emise sau autentificate de autoritatea unui stat contractant în conformitate cu paragraful 2 vor fi acceptate de celelalte state contractante în scopul acestei conventii şi vor fi considerate ca având aceeasi valoare cu a certificatelor emise sau autentificate de către ele insele, chiar dacă au fost emise sau au fost autentificate în raport cu o nava neinregistrata în statul contractant. Un stat contractant poate oricand sa ceara consultarea statului de emitere sau de autentificare, dacă acesta crede ca asiguratorul sau garantul numit în certificat nu este capabil din punct de vedere financiar sa faca faţa obligaţiilor impuse de aceasta convenţie.
8.Cererea de compensare a pagubelor produse prin poluare poate fi formulata direct împotriva asiguratorului sau persoanei de la care emana garantia financiară care acopera raspunderea proprietarului pentru pagubele produse prin poluare. În acest caz pârâtul poate, chiar dacă proprietarul nu este indreptatit să îşi limiteze responsabilitatea în conformitate cu art. V paragraful 2, să se prevaleze de limitele raspunderii prevăzute la art. V paragraful 1. În plus pârâtul se poate prevala de mijloacele de aparare pe care proprietarul insusi ar fi indreptatit să le invoce (cu excepţia celor bazate pe falimentul sau pe punerea în stare de lichidare a proprietarului). În plus pârâtul poate să se prevaleze în aparare de faptul ca pagubele provocate prin poluare rezultă dintr-o greseala intentionata a proprietarului insusi, iar el nu poate să se prevaleze de nici unul dintre mijloacele de aparare pe care el ar fi indreptatit să le invoce intr-o actiune intentata de proprietar împotriva lui. Pârâtul va avea în toate cazurile dreptul de a cere proprietarului sa i se alature la proces.
9.Orice sume constituite de asigurare sau de o alta garantie financiară, conform paragrafului 1 al acestui articol, vor fi disponibile exclusiv pentru satisfacerea reclamatiilor în baza acestei conventii.
10.Un stat contractant nu va autoriza o nava supusă prevederilor prezentului articol şi care arboreaza pavilionul sau sa faca comert, dacă acea nava nu detine un certificat eliberat în baza paragrafului 2 sau 12 al acestui articol.
11.Sub rezerva dispoziţiilor acestui articol, fiecare stat contractant se va asigura, în conformitate cu legislatia sa naţionala, ca asigurarea sau alta garantie specificata la paragraful 1 al acestui articol este în vigoare în legătură cu orice nava, indiferent unde este inmatriculata, care intra sau iese dintr-un port de pe teritoriul sau ori care soseste sau paraseste terminalele din largul marii, în marea sa teritoriala, dacă nava transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac.
12.Dacă o nava proprietate de stat nu este asigurata sau nu are o alta garantie financiară, dispozitiile prezentului articol nu se aplică acelei nave, dar nava va avea un certificat eliberat de autoritatea competentă a statului de inmatriculare, care să ateste ca nava este proprietatea statului şi ca raspunderea civila este acoperita în limitele prevăzute la art. V paragraful 1. Un astfel de certificat se întocmeşte pe cat posibil potrivit modelului indicat în paragraful 2 al prezentului articol.
Drepturile de compensare prevăzute de prezenta convenţie se vor stinge, dacă nu va avea loc o actiune în justiţie în decurs de 3 ani de la data producerii pagubei. Cu toate acestea, nici o actiune în justiţie nu mai poate fi intentata după implinirea a 6 ani de la data la care a avut loc incidentul producător de paguba. Acolo unde acest incident consta intr-o serie de incidente, perioada de 6 ani începe să curgă de la data producerii primului incident din seria respectiva.
1.În cazul în care un incident a cauzat o paguba prin poluare pe teritoriu, incluzând marea teritoriala, sau pe o suprafaţa, desemnata de art. II, a unui stat contractant sau când s-au luat măsuri de prevenire ori pentru a minimiza paguba prin poluare pe acest teritoriu, incluzând marea teritoriala, nu se poate formula cererea de despăgubire decat în faţa instanţei judecătorești competente a acestui stat sau a acestor state contractante. Pârâtul trebuie preavizat într-un termen rezonabil despre introducerea unei astfel de cereri.
2.Fiecare stat contractant se va preocupa ca instantele sale judecătorești competente să aibă competenţa sa judece astfel de acţiuni de compensare.
3.După constituirea fondului potrivit dispoziţiilor art. V instantele judecătorești competente ale statului contractant în care a fost constituit fondul sunt singurele competente sa hotarasca asupra tuturor problemelor legate de repartitia şi de distribuirea fondului.
1.Orice hotărâre a unei instante judecătorești competente, în baza art. IX, care este executorie în statul de origine unde nu mai poate fi atacata cu recurs ordinar, va fi recunoscută de orice stat contractant, cu excepţia cazului în care:
a)hotărârea a fost obtinuta prin frauda; sau b) pârâtul nu a fost instiintat în termen rezonabil şi nu i s-a dat o sansa corecta de a-şi prezenta cazul.
2.O hotărâre judecătorească recunoscută conform paragrafului 1 al acestui articol va fi executorie în fiecare stat contractant imediat ce formalitatile cerute în acel stat au fost indeplinite. Formalitatile nu vor permite, în esenta, repunerea pe rol a fondului cererii.
1.Dispozitiile prezentei conventii nu se vor aplica navelor de razboi sau altor nave aparţinând statului ori operate de acesta şi folosite, pentru perioada respectiva, numai pentru serviciul necomercial.
2.În ceea ce priveste navele care apartin unui stat contractant şi care sunt folosite în scopuri comerciale, fiecare stat va fi pasibil de a fi chemat în faţa instanţelor judecătorești competente, menţionate la art. IX, şi va renunta la toate apararile de care ar putea să se prevaleze, decurgând din calitatea sa de stat suveran.
Aceasta convenţie va inlocui orice convenţie internationala în vigoare sau care este deschisa pentru semnare, ratificare sau aderare la data la care prezenta convenţie este deschisa pentru semnare, dar numai în măsura în care aceste conventii ar fi contrarii acesteia; totusi nici o prevedere a acestui articol nu va afecta oblibaţiile statelor contractante faţă de statele necontractante, decurgând din aceste conventii internationale.
Articolul 12 BIS
Prevederi tranzitorii
Urmatoarele prevederi tranzitorii se vor aplica în cazul unui stat care la data incidentului este parte şi la prezenta convenţie şi la Convenţia raspunderii, 1969:
a)acolo unde un incident a produs o paguba prin poluare în înţelesul acestei conventii, raspunderea potrivit convenţiei va fi considerata ca fiind anulata, dacă şi în măsura în care aceasta se prevede în Convenţia raspunderii, 1969;
b)acolo unde un incident a produs o paguba în înţelesul acestei conventii şi statul este parte la convenţie şi parte la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond international de compensatii pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971, raspunderea rămasă a fi anulata după aplicarea subparagrafului a) al acestui articol va fi, conform acestei conventii, numai până la limita pagubei datorate poluarii, rămasă necompensata după aplicarea acestui articol al convenţiei din 1971;
c)la aplicarea art. III paragraful 4 din aceasta convenţie expresia aceasta convenţie va fi interpretata ca facand referire la aceasta convenţie sau la Convenţia raspunderii, 1969, după caz;
d)la aplicarea art. V paragraful 3 din aceasta convenţie suma totala a fondului care va fi constituit va fi redusa cu suma pentru care raspunderea a fost considerata a fi anulata în conformitate cu subparagraful a) al acestui articol.
Articolul 12 TER
Clauze finale
Clauzele finale ale acestei conventii vor fi art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia raspunderii, 1969. Referirile la aceasta convenţie privind statele contractante vor fi considerate referiri la statele contractante ale acestui protocol.
CLAUZE FINALE
(art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia raspunderii, 1969)
1.Acest protocol va putea fi semnat începând cu data de 15 ianuarie 1993 până la data de 14 ianuarie 1994 de către toate statele.
2.Sub rezerva paragrafului 4, orice stat poate deveni parte la acest protocol prin:
a)semnare sub rezerva ratificarii, acceptarii sau aprobării, urmata de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau b) aderare.
3.Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi facuta prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizaţiei.
4.Orice stat contractant la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond international de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici incolo cunoscuta ca fiind Convenţia fondului, 1971, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol numai dacă ratifica, accepta, aproba sau adera în acelasi timp la protocolul din 1992 pentru amendarea convenţiei, în afara cazului în care denunta Convenţia fondului, 1971, cu efect de la data la care acest protocol intră în vigoare pentru acest stat.
5.Un stat care este parte la acest protocol, dar nu este parte la Convenţia raspunderii, 1969, va fi legat de prevederile Convenţiei raspunderii, 1969, amendata de acest protocol, în raporturile cu alte state părţi la acesta, dar nu va fi legat de prevederile Convenţiei raspunderii, 1969, în raporturile cu statele părţi la aceasta.
6.Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus după intrarea în vigoare a unui amendament la Convenţia raspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi considerat ca se aplică convenţiei astfel amendate, modificata de astfel de amendament.
1.Acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, incluzând 4 state care deţin fiecare nu mai puţin de un milion de unităţi de tonaj brut în tancuri petroliere, vor depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general al Organizaţiei.
2.Totusi orice stat contractant la Convenţia fondului, 1971, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la acest protocol, poate declara ca acel document nu va fi considerat ca fiind efectiv în înţelesul acestui articol până la sfârşitul unei perioade de 6 luni, conform art. 31 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971. Un stat care nu este stat contractant la Convenţia fondului, 1971, dar care depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, poate face o declaratie în conformitate cu acest paragraf, în acelasi timp.
3.Orice stat care a facut o declaratie în conformitate cu paragraful precedent poate să o retraga oricand printr-o notificare adresata secretarului general al Organizaţiei. Orice asemenea retragere va avea efect la data primirii notificarii, cu condiţia ca acel stat va fi considerat ca a depus instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în legătură cu acest articol, la acea data.
4.Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol după ce condiţiile prevăzute la paragraful 1 pentru intrarea lui în vigoare au fost indeplinite, acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii de către acel stat a instrumentului corespunzător.
1.Organizaţia poate stabili o conferinta în scopul revizuirii sau al modificarii Convenţiei raspunderii, 1992.
2.Organizaţia va stabili o conferinta a statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificarii Convenţiei raspunderii, 1992, la cererea a nu mai puţin de o treime din numărul statelor contractante.
1.La cererea a cel puţin unei pătrimi din numărul statelor contractante, orice propunere de modificare a limitelor raspunderii, astfel cum sunt descrise la art. V paragraful 1 din Convenţia raspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi comunicata de secretarul general tuturor membrilor Organizaţiei şi tuturor statelor contractante.
2.Orice amendament propus şi comunicat conform celor de mai sus va fi supus spre analizare Comitetului legal al Organizaţiei cel mai tarziu la 6 luni de la data comunicarii lui.
3.Toate statele contractante la Convenţia raspunderii, 1969, amendata de acest protocol, vor fi indreptatite sa participe la lucrarile Comitetului legal pentru analizarea şi adoptarea amendamentelor, indiferent dacă sunt membre ale Organizaţiei sau nu.
4.Amendamentele vor fi adoptate cu majoritatea a două treimi a statelor contractante prezente şi cu drept de vot în Comitetul legal, extinsa conform celor prevăzute la paragraful 3, cu condiţia ca cel puţin jumătate din statele contractante să fie prezente la data votării.
5.Când lucreaza la o propunere de modificare a limitelor raspunderii, Comitetul legal va ţine seama de incidentele anterioare şi, în mod special, de numărul pagubelor rezultate, de schimbările în evaluarea monetara şi de efectul amendamentului propus asupra costului asigurarii. Se va tine seama, de asemenea, şi de relaţia dintre limitele prevăzute la art. V paragraful 1 din Convenţia raspunderii, 1969, amendata de acest protocol, şi de cele prevăzute la art. 4 paragraful 4 din Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond international de compensare pentru pagubele cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992.
6a) Nici un amendament la limitele raspunderii, conform acestui articol, nu poate fi luat în considerare înainte de data de 15 ianuarie 1998 şi nici la mai puţin de 5 ani de la data intrarii în vigoare a prevederilor amendamentului prevăzut la acest articol. Nici un amendament, conform acestui articol, nu va fi luat în considerare înainte ca acest protocol să între în vigoare.
b)Nici o limita nu poate fi majorata în asa fel încât să depăşească suma care corespunde limitei stabilite de Convenţia raspunderii, 1969, amendata de acest protocol, care este marita cu 6% pe an, calculat pe o baza comuna de la data de 15 ianuarie 1993. c) Nici o limita nu poate fi marita în asa fel încât să depăşească o sumă care corespunde limitei stabilite de Convenţia raspunderii, 1969, astfel cum a fost amendata de acest protocol, multiplicata de 3 ori.
7.Orice amendament adoptat în concordanta cu paragraful 4 va fi notificat de Organizaţie tuturor statelor contractante. Amendamentul va fi considerat ca fiind acceptat la sfârşitul unei perioade de 18 luni de la data notificarii, în afara cazului în care în acea perioada nu mai puţin de o patrime din numărul statelor care erau state contractante la data adoptarii amendamentului de către Comitetul legal a comunicat Organizaţiei că nu accepta amendamentul, caz în care amendamentul este respins şi nu va mai avea efect.
8.Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare la 18 luni de la data acceptarii lui.
9.Toate statele contractante vor fi obligate de amendament, în afară de cazul în care ele denunta acest protocol, în conformitate cu art. 16 paragrafele 1 şi 2, cu cel puţin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Astfel de denuntare va avea efect când amendamentul intră în vigoare.
10.Când un amendament a fost adoptat de Comitetul legal, dar perioada de 18 luni necesară pentru acceptare nu a expirat inca, un stat care devine stat contractant în timpul acelei perioade va fi obligat de amendament, dacă acesta intră în vigoare. Un stat care devine stat contractant după acea perioada va fi obligat de amendamentul care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7. În cazurile referitoare la acest paragraf un stat devine obligat de un amendament când amendamentul intră în vigoare sau când acest protocol intră în vigoare ulterior pentru acel stat.
1.Acest protocol poate fi denuntat de orice parte oricand după data intrarii sale în vigoare pentru acea parte.
2.Denuntarea va fi efectuata prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizaţiei.
3.O denuntare va avea efect după 12 luni sau după o perioadă a carei durata poate fi specificata în instrumentul de denuntare de la depunerea sa la secretarul general al Organizaţiei.
4.Asa cum s-a convenit între părţile la acest protocol, denuntarea de către oricare dintre ele a Convenţiei raspunderii, 1969, în conformitate cu art. XVI din aceasta, nu va fi interpretata în nici un fel ca o denuntare a Convenţiei raspunderii, 1969, amendata de acest protocol.
5.Denuntarea protocolului din 1992 de amendare a Convenţiei fondului, 1971, de către un stat care rămâne parte la Convenţia fondului, 1971, va fi considerata ca o denuntare a acestui protocol. Astfel de denuntare va avea efect la data la care denuntarea protocolului din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, devine efectiva conform art. 34 din acel protocol.
1.Acest protocol şi orice amendamente acceptate conform art. 15 vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei.
2.Secretarul general al Organizaţiei:
a)va informa toate statele care au semnat sau au aderat la acest protocol despre:
i)fiecare noua semnare sau depozitare a unui instrument, împreună cu data acesteia;
îi) fiecare declaratie şi notificare, conform art. 13, şi fiecare declaratie sau comunicare, conform art. V paragraful 9 din Convenţia raspunderii, 1992;
iii) data intrarii în vigoare a acestui protocol;
iv) orice propunere de amendare a limitelor raspunderii, care a fost facuta în conformitate cu art. 15 paragraful 1;
v)orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 15 paragraful 4; vi) orice amendament considerat a fi acceptat conform art. 15 paragraful 7, împreună cu data la care amendamentul intră în vigoare în conformitate cu paragrafele 8 şi 9 ale acelui articol;
vii) depunerea oricărui document de denuntare a acestui protocol, împreună cu data depunerii şi data de la care va avea efect;
viii) orice denuntare considerata ca fiind facuta conform art. 16 paragraful 5;
ix) orice comunicare legata de orice articol din acest protocol;
b)va transmite o copie autentificata de pe acest protocol tuturor statelor semnatare şi tuturor statelor care adera la acest protocol.
3.Imediat după intrarea în vigoare a acestui protocol textul va fi transmis de secretarul general al Organizaţiei Secretariatului Natiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare conform art. 102 din Carta Natiunilor Unite.
Acest protocol a fost redactat într-un exemplar original, în limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, toate textele fiind egal autentice.
Întocmit la Londra la 27 noiembrie 1992.
Drept care, subsemnatii, fiind corespunzător autorizati de respectivele lor guverne în acest scop, au semnat acest protocol*).
Notă *) Lipsesc semnaturile.Anexa 1
CERTIFICAT DE ASIGURARE sau alta garantie financiară în legătură cu raspunderea civila pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi
Întocmit conform dispoziţiilor art. VII din Convenţia internationala privind raspunderea civila pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992.
| Numele navei | Numărul sau literele distinctive | Portul de inmatriculare | Numele şi adresa proprietarului |
Subsemnatul certific ca nava sus-mentionata detine poliţa de asigurare sau
alta garantie financiară care satisface cerinţele art. VII din Convenţia
internationala privind raspunderea civila pentru pagubele produse prin
poluare cu hidrocarburi.
Tipul de garantie ..............................................
Durata garantiei ...............................................
Numele şi adresa asiguratorului (sau ale asiguratorilor) şi (sau)
ale garantilor
Numele .........................................................
Adresa .........................................................
Acest certificat este valabil până la .......................... .
Emis sau certificat de Guvernul ...............................
(numele complet al statului)
în ............... la data de .................................. .
......................................
(semnatura şi titlul emitentului
sau ale autentificatorului oficial)
NOTE EXPLICATIVE:
1.Indicandu-se statul, se poate menţiona, la cerere, autoritatea publică competenţa a tarii în care se emite certificatul.
2.Dacă suma totala a garantiei provine din mai multe surse, este necesar să se specifice suma furnizata de fiecare dintre acestea.
3.Dacă garantia este produsa sub mai multe forme, acestea trebuie să fie enumerate.
4.La rubrica "Durata garantiei" este necesar să se precizeze data la care o astfel de garantie începe să îşi produca efectele.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
