Decizie nr. 877 din 23 octombrie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale Legii nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Ştefan Solomon în Dosarul nr. 9.357/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 844D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.357/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale Legii nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Ştefan Solomon într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit prevederilor art. 115 alin. (1) din Constituţie, se interzice emiterea de ordonanţe simple în domeniul legilor organice. Or, Codul de procedură fiscală reglementează, prin titlul IX, procedura de contencios fiscal, un caz particular al procedurii contenciosului administrativ. Astfel, prin dispoziţiile Codului de procedură fiscală s-au adus modificări în materia contenciosului administrativ, ceea ce contravine Legii fundamentale.

În continuare, arată că Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost aprobată prin Legea nr. 174/2004, lege adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitor la adoptarea legilor organice. Or, astfel cum a statuat şi instanţa de contencios constituţional, aprobarea unei ordonanţe de guvern prin lege nu este de natură a înlătura viciul de neconstituţionalitate, ci, dimpotrivă,acesta se strămută şi asupra legii de aprobare.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Titlul IX al Codului de procedură fiscală se referă la "Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale". Or, contestaţia este o cale de atac necontencioasă, care nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Procedura contestaţiei, reglementată de titlul IX al Codului de procedură fiscală, nu este o procedură contencioasă, întrucât nu este soluţionată de instanţele judecătoreşti. Aşa fiind, se apreciază că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în integralitatea sa, precum şi dispoziţiile Legii nr. 174/2004 pentru aprobarea acesteia sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, şi ale Legii nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (1) referitor la adoptarea de către Parlament a unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, şi Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, a statuat că dispoziţiile cuprinse în titlul IX "Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale" al Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate. Asemenea proceduri, în care soluţionarea plângerilor şi a contestaţiilor este atribuită însuşi organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activităţii de jurisdicţie - caracterizată prin soluţionarea de către un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcţiei administrative.

În continuare, Curtea reţine că sfera de cuprindere a noţiunii de "contencios administrativ" este cea reglementată de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, contenciosul administrativ reprezintă "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim". Curtea constată că un element esenţial al contenciosului administrativ este reprezentat de implicarea instanţei de contencios administrativ competente potrivit legii organice în activitatea de soluţionare a conflictului existent.

În cazul dispoziţiilor cuprinse în titlul IX al Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, legiuitorul a instituit o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, menită să realizeze tocmai degrevarea instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativă, dispoziţii care nu pot fi incluse în sfera noţiunii de "contencios administrativ".

Aşa fiind, Curtea constată că nu poate fi primită critica autorului excepţiei referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (1), dispoziţiile criticate nereglementând în sfera contenciosului administrativ.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale Legii nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Ştefan Solomon în Dosarul nr. 9.357/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 octombrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu