Hotărîrea nr. 1885 din 28 decembrie 1970

Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotărăşte:

Articolul 1

În cadrul fiecărei unităţi în care se gestionează valori materiale şi băneşti sînt obligatorii organizarea şi conducerea contabilităţii.

Contabilitatea ca instrument activ în procesul de conducere şi planificare a economiei naţionale trebuie să asigure cunoaşterea permanenta a modului în care se realizează indicatorii valorici prevăzuţi în planul şi bugetul de stat şi se gospodăresc fondurile materiale şi băneşti puse la dispoziţia unităţilor în scopul creşterii eficientei economice în toate sectoarele.

Contabilitatea trebuie folosită pentru identificarea la timp a fenomenelor negative, a deficienţelor în gestionarea unităţilor şi luarea măsurilor cu caracter preventiv pentru asigurarea bunului mers al activităţii economice şi financiare.

Contabilitatea trebuie să contribuie prin metodele sale specifice la apărarea avutului obştesc.

Articolul 2

Conducătorii centralelor, combinatelor, grupurilor de uzine, întreprinderilor şi altor unităţi economice de stat asimilate acestora, care-şi desfăşoară activitatea pe baza principiilor gestiunii economice proprii, precum şi conducătorii instituţiilor de credit şi asigurări, denumite în prezenta hotărîre "unităţi economice", răspund de organizarea evidentei la fiecare loc de muncă, în ateliere, secţii, fabrici şi la nivelul unităţii economice.

Articolul 3

În cadrul fiecărei unităţi economice se conduce contabilitatea în partida dubla şi se întocmesc bilanţuri care servesc la:

a)reflectarea în expresie bănească a patrimoniului, prin înregistrarea exactă şi la timp a tuturor operaţiilor economice şi financiare;

b)exercitarea controlului permanent asupra existenţei şi miscarii valorilor patrimoniale;

c)asigurarea informaţiilor necesare unităţilor economice, celor subordonate acestora şi organelor ierarhic superioare cu privire la realizarea planului economic şi financiar, gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti, precum şi rezultatele obţinute.

Articolul 4

Normele metodologice privind contabilitatea unităţilor economice şi a celor subordonate acestora se stabilesc de Ministerul Finanţelor, cu consultarea ministerelor şi celorlalte organe centrale interesate.

Regulile de baza cu privire la planificarea, evidenta şi calcularea preţului de cost şi a cheltuielilor de circulaţie se stabilesc de Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor şi Direcţia Centrala de Statistica, cu consultarea ministerelor şi celorlalte organe centrale interesate.

Adaptarea la specificul ramurilor şi subramurilor a normelor metodologice şi a regulilor de baza, precum şi îndrumarea aparatului contabil şi controlul modului în care se aplică dispoziţiile legale cu privire la contabilitate, se asigura de organele ierarhic superioare ale unităţilor economice.

Articolul 5

Ministerul Finanţelor, băncile, ministerele şi celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, centralele, întreprinderile precum şi instituţiile bugetare au sarcina de a perfectiona în permanenta reglementările contabile, de a simplifica şi rationaliza lucrările de evidenţa contabilă, de a îmbunătăţi formele de înregistrare contabila, de a mecaniza lucrările şi de a spori operativitatea în furnizarea datelor pentru luarea deciziilor.

Articolul 6

În vederea asigurării unităţii de conceptie în domeniul contabilităţii, Ministerul Finanţelor elaborează:

a)planurile de conturi pentru toate ramurile de activitate economică şi instrucţiunile de aplicare a acestora;

b)schemele bilanţurilor, în colaborare cu Direcţia Centrala de Statistica.

Termenele de prezentare şi centralizare a bilanţurilor, precum şi organele la care se depun, se stabilesc de Ministerul Finanţelor, cu avizul Direcţiei Centrale de Statistica.

Articolul 7

Ministerul Finanţelor şi băncile finanţatoare, prin delegaţii lor, pot participa la analiza bilanţurilor unităţilor economice de stat şi sînt împuterniciţi să facă observaţii pentru completarea sau modificarea acestora.

Aceste drepturi le au şi administraţiile financiare judeţene pentru unităţile economice de subordonare locală.

Articolul 8

Conducătorul compartimentului financiar-contabil este subordonat ierarhic conducătorului unităţii economice în cadrul căreia funcţionează, iar din punct de vedere funcţional, şi conducătorului compartimentului financiar-contabil al organului ierarhic superior.

În lipsa conducătorului compartimentului financiar-contabil, toate atribuţiile sale se exercită de către inlocuitorul sau de drept sau, în lipsa acestuia, de angajatul numit de conducătorul unităţii economice la propunerea conducătorului compartimentului financiar-contabil.

Articolul 9

Conducătorul compartimentului financiar-contabil are următoarele atribuţii şi raspunderi:

a)asigura şi răspunde de buna organizare şi desfăşurare a activităţii financiare a unităţii economice în conformitate cu dispoziţiile legale;

b)organizează şi răspunde de întocmirea lucrărilor de planificare financiară, precum şi de planificare a preţului de cost atunci cînd compartimentul financiar-contabil cuprinde şi sectorul preţ de cost;

c)analizează cheltuielile de producţie sau de circulaţie, după caz, şi ia sau propune măsuri de reducere continua a preţului de cost şi în mod deosebit a cheltuielilor materiale atît pe total cît şi pe fiecare produs, activitate sau serviciu prestat. La unităţile economice care au compartiment distinct de preţ de cost sau analiza economică, conducătorul compartimentului financiar-contabil colaborează cu organele respective pentru stabilirea măsurilor de reducere a preţului de cost;

d)organizează analiza periodică a utilizării mijloacelor circulante şi propune măsuri împreună cu conducătorii celorlalte compartimente de resort, pentru readucerea în circuitul economic a stocurilor disponibile, supranormative, fără mişcare sau cu mişcare lenta, precum şi alte măsuri pentru prevenirea unor imobilizari de fonduri, pentru accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante;

e)analizează şi propune măsuri pentru creşterea rentabilitatii atît pe total cît şi pe fiecare produs, activitate sau serviciu prestat;

f)participa la orice acţiune întreprinsă în cadrul unităţii economice avînd drept scop creşterea eficientei activităţii economice;

g)asigura îndeplinirea, în conformitate cu dispoziţiile legale, a obligaţiilor unităţii economice către bugetul statului, unităţile băncii şi terţi;

h)organizează contabilitatea atît în cadrul unităţii economice cît şi la cele subordonate, în conformitate cu dispoziţiile legale şi asigura efectuarea corecta şi la timp a înregistrărilor;

i)asigura întocmirea la timp şi în conformitate cu dispoziţiile legale a balantelor de verificare, bilanţurilor anuale şi trimestriale, precum şi a situaţiilor lunare privind principalii indicatori economici-financiari;

j)angajează unitatea economică prin semnatura, alături de conducătorul unităţii economice, în toate operaţiile patrimoniale;

k)răspunde de îndeplinirea atribuţiilor ce revin compartimentului financiar-contabil pentru asigurarea integrităţii avutului obştesc;

l)răspunde de îndeplinirea atribuţiilor ce revin compartimentului financiar-contabil cu privire la controlul financiar preventiv în conformitate cu dispoziţiile legale;

m)participa la organizarea sistemului informaţional al unităţii economice, urmărind folosirea cît mai eficienta a datelor contabilităţii;

n)asigura întocmirea, circulaţia şi păstrarea documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate şi se preocupa de mecanizarea lucrărilor din domeniul financiar-contabil;

o)rezolva orice alte sarcini prevăzute în actele normative referitoare la activitatea financiar-contabila.

Atribuţiile şi răspunderile conducătorului compartimentului financiar-contabil din fiecare unitate economică în parte se stabilesc în detaliu prin regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor economice respective.

Conducătorul compartimentului financiar-contabil răspunde disciplinar, administrativ sau penal, după caz, precum şi material, în conformitate cu dispoziţiile legale, pentru neîndeplinirea atribuţiilor ce-i revin.

Articolul 10

Conducătorii unităţilor economice au obligaţia să asigure efectuarea inventarierii patrimoniului, în condiţiile şi la intervalele stabilite de Ministerul Finanţelor cu consultarea ministerelor şi a celorlalte organe centrale interesate.

Articolul 11

Angajaţii răspund disciplinar, administrativ sau penal, după caz, precum şi material, în cazul în care se fac vinovaţi de:

a)producerea de pagube avutului obştesc;

b)neefectuarea, potrivit legii, a inventarierilor;

c)neurmarirea şi neincasarea creanţelor în termenele stabilite;

d)încheierea proceselor-verbale de insolvabilitate a debitorilor, necorespunzătoare realităţii;

e)întocmirea neconforma cu realitatea a documentelor pentru scăderea din contabilitate a lipsurilor constatate la inventariere, precum şi a oricăror altor pagube;

f)înregistrarea eronată în contabilitate a operaţiilor generatoare de plati nelegale, a stimulentelor materiale sau altor forme de pagubire a avutului obştesc.

Articolul 12

Lipsurile constatate la inventariere, dacă se datorează vinei cuiva, se recuperează potrivit legii de la cei vinovaţi.

În cazurile în care, după o temeinica cercetare din partea organelor de control financiar intern sau a organului anume desemnat de conducătorul unităţii economice, s-a dovedit ca lipsurile nu se datoresc vinei cuiva, acestea se trec pe seama cheltuielilor de producţie sau de circulaţie, după caz, astfel:

a)lipsurile în limita normelor legale de scăzăminte, cu aprobarea conducătorului unităţii economice respective;

b)lipsurile peste limita normelor legale de scăzăminte:

la unităţile economice de subordonare republicană

–sumele pînă la 500 lei, la organizaţiile comerciale, pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea conducătorului organizaţiei comerciale respective;

–sumele pînă la 5.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea conducătorului centralei sau unităţii cu statut de centrala;

–sumele între 501 lei, respectiv 5.001 lei şi 15.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea ministrului sau conducătorului organului central;

–sumele peste 15.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri care coordonează ramura respectiva;

la unităţile economice de subordonare locală

–sumele pînă la 500 lei, la organizaţiile comerciale, pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea conducătorului organizaţiei comerciale respective;

–sumele pînă la 2.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea conducătorului direcţiei de resort din cadrul consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti;

–sumele peste aceasta limita, pînă la 15.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea preşedintelui comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti;

–sumele peste 15.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri care coordonează Comitetul de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală.

Articolul 13

Compensarea cantitativă a lipsurilor cu plusurile constatate la inventariere poate fi aprobată de conducătorul unităţii economice, în cazurile în care exista riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi produs, datorită asemanarii aspectului exterior al sorturilor (culoare, desen, model, dimensiuni etc.), fără însă a se diminua valoric patrimoniul unităţii economice.

Compensarea se poate admite de regula numai pentru aceeaşi perioadă de gestiune şi la acelaşi gestionar.

Normele metodologice pentru admiterea compensărilor se stabilesc de Ministerul Finanţelor.

Articolul 14

Scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datoresc vinei cuiva se face după cum urmează:

a)cheltuielile pentru investiţii sistate, cînd partea executată nu poate fi utilizata, se scad din contabilitate pe baza aprobării:

–ministrului, conducătorului organului central, preşedintelui comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti, după caz, pentru investiţiile aprobate de unităţile economice subordonate, la care cheltuielile efectuate la partea sistata sînt de pînă la 50.000 lei;

–Consiliului de Miniştri, pentru restul investiţiilor.

Ministerele, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, după caz, au obligaţia sa ia măsuri pentru valorificarea la maximum a părţii de investiţie executată şi sa traga la răspundere potrivit legii, pe cei vinovaţi de producerea pagubelor prin sistarea lucrărilor de investiţii;

b)cheltuielile efectuate pentru executarea lucrărilor geologice, care prin natura lor nu se materializeaza în fonduri fixe, se scad din contabilitate pe baza aprobării conducătorului unităţii economice, după obţinerea avizelor prevăzute în dispoziţiile legale pentru abandonarea acestora;

c)cheltuielile efectuate cu elaborarea documentaţiilor tehnice-economice pentru investiţii şi cu proiectele investiţiilor sistate sau care nu se mai aplica, se scad din contabilitate pe baza aprobării:

–ministrilor, celorlalţi conducatori ai organelor centrale, preşedinţilor comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în funcţie de apartenenţa unităţii economice, în limita sumei de 50.000 lei pentru fiecare caz în parte, după ce în prealabil s-a făcut o temeinica verificare din partea organelor de control financiar intern şi s-a ajuns la concluzia că nu se datoresc vinei cuiva. Cheltuielile de aceeaşi natura efectuate din vina unor angajaţi se recuperează de la aceştia;

–Consiliului de Miniştri, pentru sumele care depăşesc limita de 50.000 lei;

d)creanţele reprezentind despăgubiri pentru care organele de jurisdicţie sau de arbitraj au pronunţat hotărîri definitive de respingere a cererilor de despăgubiri se trec la pierderi pe baza aprobării conducătorului unităţii economice, numai după ce conducătorul compartimentului financiar-contabil, împreună cu şeful oficiului juridic, a analizat situaţia şi a ajuns la concluzia că nu se poate stabili vina vreunui angajat pentru paguba suferită şi ca deci nu se poate emite dispoziţie de reţinere potrivit codului muncii.

Creanţele nerealizate înăuntrul termenului de prescripţie, în caz că nu se datorează vinei angajaţilor, se trec la pierderi cu aprobarea conducătorului organului ierarhic imediat superior dacă valoarea depăşeşte 500 lei, iar pentru cele sub aceasta limita, cu aprobarea conducătorului unităţii economice;

e)pagubele provocate de calamitati sau alte cauze (incendii, surpari de mina etc.) ale căror efecte nu au putut fi prevenite şi inlaturate, se înregistrează, după o temeinica cercetare din partea organelor de control financiar intern şi a altor organe împuternicite, la contul "Beneficii şi pierderi" al perioadelor raportate sau afectează fondul statutar dacă pagubele privesc fondurile fixe, cu aprobarea conducătorului organului ierarhic imediat superior.

Prevederile cuprinse la alineatul de mai sus se completează cu reglementările speciale prevăzute în actele normative privind modul de stabilire şi de acoperire a pierderilor provocate de calamitati la unităţile agricole de stat, în sectorul exploatării forestiere şi al căilor ferate, precum şi în alte sectoare.

Articolul 15

Pentru lipsuri, sustrageri şi orice alte fapte generatoare de pagube, în toate cazurile în care asemenea fapte constituie infracţiuni, conducătorul unităţii economice pagubite este obligat sa sesizeze organele de urmărire penală, în condiţiile şi în termenul stabilit de lege.

Ministerele şi celelalte organe centrale, cu avizul Comitetului de Stat al Planificarii - Departamentul aprovizionarii tehnico-materiale - vor stabili, pe bază de calcule tehnice, norme maxime şi condiţiile în care se pot acorda pierderi la bunurile care prin natura lor sînt supuse perisabilitatilor şi nu sînt reglementate prin alte dispoziţii legale.

Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti pot aproba utilizarea de către unităţile economice în subordine a normelor stabilite de organele prevăzute în alineatul precedent.

Articolul 16

Prevederile articolelor 1, 2, 5 şi 8 - 15 inclusiv se aplică corespunzător şi instituţiilor bugetare, extrabugetare şi subvenţionate, ţinînd seama de specificul acestora.

Normele privind contabilitatea la aceste instituţii se stabilesc de Ministerul Finanţelor avîndu-se în vedere prevederile prezentei hotărîri şi dispoziţiile legale privind întocmirea darilor de seama contabile asupra executării bugetului de stat.

Articolul 17

Se recomanda organelor cooperatiste şi celorlalte organe obşteşti centrale să aplice la unităţile în subordine prevederile prezentei hotărîri ţinînd seama de specificul acestora, cu avizul Ministerului Finanţelor.

Articolul 18

Prezenta hotărîre intră în vigoare la 1 ianuarie 1971. Pe aceeaşi dată se abroga:

–Dispoziţia Consiliului de Miniştri nr. 1598/1948 referitoare la normele pentru funcţionarea serviciilor de contabilitate ale instituţiilor de stat, ale întreprinderilor la care statul are participatiuni de capital şi ale administraţiilor locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 280 din 1 decembrie 1948;

–Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 846/1950 privind măsurile de luat pentru îmbunătăţirea muncii de evidenta în întreprinderi şi instituţii, publicată în Buletinul Oficial nr. 65 din 31 iulie 1950;

–Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2221/1955 privind aprobarea "Regulilor de baza pentru planificarea, evidenta şi calcularea preţului de cost al producţiei industriale", publicată în Colecţia de Hotărîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 55 din 14 noiembrie 1955;

–Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2336/1956 pentru aprobarea "Regulamentului privind dările de seama şi bilanţurile contabile ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, cooperatiste şi obşteşti", publicată în Colecţia de Hotărîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 64 din 7 decembrie 1956, cu modificările ulterioare aduse prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 517/1965 şi Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2580/1966, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei hotărîri.