Decizie nr. 5 din 10 februarie 2016

Dosar nr. 4.513/1/2015HP/P

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a

Înaltei Curți de Casație și

Justiție, președintele completului

Luciana Mera - judecător la Secția penală

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secția penală

Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secția penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secția penală

Mariana Ghena - judecător la Secția penală

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secția penală

Luminița Livia Zglimbea - judecător la Secția penală

Cristina Rotaru Radu - judecător la Secția penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.778/63/2014* prin care, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept:

Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism săvârșită în modalitatea determinării prostituției lipsește tipicitatea ca și trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeași persoană.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27^4 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința este prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată participă doamna Otilia Constantin, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de domnul procuror Cosmin Grancea.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la data de 20 ianuarie 2016 a fost depus raportul, întocmit în cauză de către judecătorul-raportor, doamna judecător Luciana Mera, prin care s-a exprimat opinia că prezenta sesizare este inadmisibilă.

Totodată, precizează că la dosar au fost trimise punctele de vedere ale magistraților din cadrul curților de apel București, Bacău, Brașov, Cluj, Constanța, Galați, Oradea, Târgu Mureș și Timișoara, opinia majoritară fiind în sensul că în cazul infracțiunii de proxenetism săvârșite în modalitatea determinării practicării prostituției lipsește tipicitatea, ca trăsătură esențială a infracțiunii, în ipoteza în care întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase patrimoniale a avut loc în mod repetat, dar cu aceeași persoană.

Sub aspectul admisibilității prezentei sesizări, magistrații curților de apel Bacău și Brașov au opinat că prin dezlegarea care ar trebui să o dea instanța supremă se tinde la rezolvarea conflictului de drept dedus judecății, astfel că cererea este inadmisibilă.

Toate curțile de apel din țară au comunicat faptul că nu au fost identificate hotărâri judecătorești privind chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată.

De asemenea, arată că Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a trimis la dosar punctul de vedere, acesta fiind în același sens cu punctul de vedere majoritar exprimat de magistrații curților de apel. Totodată, s-a mai arătat că modificarea conținutului unei norme juridice în sensul adaptării ei la realitățile sociale este o prerogativă exclusivă a autorității legislative, în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție.

Se mai precizează că raportul a fost comunicat inculpaților în conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, însă aceștia nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus, la data de 26 ianuarie 2016, concluzii privind rezolvarea de principiu a chestiunii de drept supuse dezlegării, iar prin Adresa nr. 3.230/C/3060/III-5/2015 din data de 26 ianuarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept supusă dezlegării. La data de 8 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus concluzii reformulate prin care solicită pronunțarea unei decizii prin care problema de drept supusă dezlegării în cauza de față să primească următoarea rezolvare:

1.În cazul determinării prostituției nu este necesar ca persoana care a fost determinată să practice prostituția să purceadă la întreținerea de acte sexuale.

2.Pentru practicarea prostituției nu este necesar ca întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase să se realizeze cu mai multe persoane.

Președintele completului, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, președinte al Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat domnului procuror să pună concluzii asupra admisibilității sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova.

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege privind instanța care trebuie să formuleze sesizarea, titularul sesizării și legătura cu fondul cauzei, condiții care nu sunt contestate în raportul întocmit în cauză. Însă se arată în cuprinsul raportului că problema de drept nu este una veritabilă și dificilă și că aplicarea dreptului se impune în mod evident, încât nu lasă loc de îndoială.

Arată că în raport se face vorbire de Decizia nr. 3/2014 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, care se referă la existența unei chestiuni de drept veritabile și dificile. Însă, în materie civilă condițiile pentru formularea unei sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sunt diferite de cele din materia penală, întrucât dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd o condiție suplimentară, respectiv condiția noutății. Prin Decizia nr. 3/2014, sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită condiția noutății, cerință care nu se regăsește printre condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.

De asemenea, procurorul a precizat că în raportul întocmit în cauză se reține că nu există jurisprudența curților de apel, a Înaltei Curți și nici a Curții Constituționale.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a arătat în Decizia nr. 3/2014 că problema de drept nu este nouă și că s-a dezvoltat o jurisprudență constantă care a clarificat chestiunea de drept supusă dezlegării.

Prin urmare, situația juridică este diferită, legea penală neprevăzând condiția noutății, chiar dacă aceasta ar putea fi acceptată, și nici nu există o jurisprudență dezvoltată în rezolvarea chestiunii de drept a cărei lămurire se cere.

Procurorul a apreciat că, prin raportul întocmit în cauză, în mod indirect se face referire la decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în Cauza Cilfit. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dezvoltat teoria actului clar atunci când există o jurisprudență constantă a curții sau când interpretarea corectă a dreptului comunitar nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, instanța putând refuza formularea unei întrebări preliminare. În paragraful 16 din decizie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene arată că înainte de a se ajunge la această concluzie instanța națională trebuie convinsă că problema de drept este în mod egal evidentă curților din celelalte state membre și curților de justiție.

Față de opiniile exprimate de magistrații din cadrul instanțelor naționale, în opinia procurorului, rezultă că problema de drept nu este în mod egal evidentă pentru toată lumea și nu ar putea fi aplicată teoria actului clar, astfel cum a fost dezvoltată în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În concluzie, având în vedere că în materie penală nu este prevăzută condiția noutății, nu există o jurisprudență dezvoltată în rezolvarea problemei de drept și, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, a apreciat admisibilă sesizarea.

Președintele completului, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, președinte al Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut dosarul în pronunțare cu privire la admisibilitatea sesizării.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.778/63/2014*, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării chestiunii de drept "dacă în cazul infracțiunii de proxenetism săvârșită în modalitatea determinării prostituției lipsește tipicitatea ca și trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeași persoană".

II. Expunerea succintă a cauzei și soluția propusă de instanța care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Curtea de Apel Craiova a fost sesizată cu apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinței penale nr. 161 din data de 25 februarie 2015 pronunțate de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3.778/63/2014*.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților BF și SC, pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat potrivit legii, prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate raportat la art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1968; prostituție, prevăzută și pedepsită de art. 328 din Codul penal din 1968, și proxenetism, prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1968.

S-a reținut că, începând cu anul 2008, inculpatul BF a întreținut în mod repetat, în schimbul unor sume de bani, relații sexuale cu cetățeanul german SP și a acceptat propunerea cetățeanului german de a găsi persoane de sex masculin pentru a întreține relații sexuale contra cost cu acesta, sens în care i-a racolat și transportat în Germania pe numiții SC, VM și pe VC, care au întreținut relații sexuale cu SP, primind fiecare sume de bani cuprinse între 150 și 200 euro.

Inculpatul BF a primit de la SP prin serviciul W. suma de 359,55 $ în perioada 2 ianuarie 2009 - 3 ianuarie 2011 și suma de 1.524 $ prin serviciul M. în perioada 4 iulie 2009 - 3 ianuarie 2011.

În sarcina inculpatului SC s-a reținut că, începând cu anul 2010, a întreținut, în mod repetat, în schimbul unor sume de bani, relații sexuale cu numitul SP. Inculpatul a acceptat propunerea cetățeanului german de a găsi persoane de sex masculin pentru a întreține relații sexuale contra cost cu acesta, sens în care i-a racolat și transportat în cursul anului 2012 în Germania pe numiții IP, BM, SV, GA, GA, MB.

Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul SC cu SP, interceptate și înregistrate autorizat, precum și din accesările autorizate de instanța de judecată ale adreselor de e-mail "x@y.com" și "y@y.com" a rezultat că inculpatul SC, în mod repetat, a purtat convorbiri în acest sens cu SP și i-a expediat acestuia poze ale unor persoane de sex masculin care voiau să întrețină relații sexuale contra cost în Germania cu acesta. Din probatoriul administrat în cauză se observă preocupările inculpatului SC de a găsi persoane cu constituție fizică asemănătoare celei cerute de SP. Acesta din urmă a mai solicitat inculpatului SC să fie atent ce persoane de sex masculin aduce în Germania, pentru că nu dorește să se afle în ce scop vin la el.

În același scop, inculpatul SC, prin intermediul numitului GD, la data de 26 septembrie 2012, ora 20:55:49, a discutat telefonic cu martorul GA, la numărul de telefon mobil xxxx, căruia i-a propus să meargă în Germania pentru a întreține relații sexuale și i-a solicitat să pună pe contul "de facebook câte 2-3 poze și să se vadă pieptul mare și încordat, solicitându-i să-și facă și o poză în .......", după care i-a spus martorului că "eu am dus o grămadă de băieți acolo".

În ziua de 26 septembrie 2012, la ora 22:25:08, inculpatul SC a purtat discuții telefonice cu o persoană aflată la postul telefonic cu nr. zzzz, fapt ce dovedește preocupările permanente în a găsi persoane dispuse să întrețină relații homosexuale cu SP contra sumei de 100 euro.

Din formularele de transfer monetar rezultă că inculpatul SC a primit de la SP prin serviciul M., în perioada 4 iulie 2009 - 22 ianuarie 2013, suma de 1.321 $. O mare parte din transferurile monetare efectuate au fost expediate pe numele surorii inculpatului, numita SG, care a declarat, cu ocazia audierii, că sumele de bani au fost destinate inculpatului SC care a și fost plecat în Germania de două ori, împreună cu fratele lor SV, iar în fotografiile postate pe facebook de către SC i-a recunoscut pe numiții DA și SV1.

Întrucât, de la săvârșirea infracțiunilor până la judecarea definitivă, au intervenit mai multe legi penale, prima instanță a analizat aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 5 din Codul penal, legea penală mai favorabilă este legea nouă și, în baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații BF și SC, din infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal și din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 și 2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal.

A mai reținut prima instanță că infracțiunea de prostituție prevăzută de art. 328 din Codul penal din 1969 a fost dezincriminată, astfel că, față de dispozițiile art. 4 din Codul penal, a dispus achitarea inculpaților BF și SC în temeiul art. 16 din Codul de procedură penală raportat la art. 4 din Codul penal și art. 17 alin. 2 din Codul penal.

Pe de altă parte, prima instanță a reținut că, potrivit art. 213 alin. (1) din Codul penal, constituie infracțiunea de proxenetism determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane. Conform art. 213 alin. (4) din Codul penal, prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane, în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

În aceste condiții, prima instanță a constatat că nu se poate reține practicarea prostituției, în sensul legii penale, dacă actele sexuale sunt întreținute cu aceeași persoană, chiar în scopul obținerii de foloase patrimoniale.

În speța de față, inculpatul BF a găsit persoane de sex masculin (PM, DS și alți bărbați neidentificați) pentru a întreține relații sexuale cu cetățeanul german SP și i-a racolat și transportat pe numiții SC, VM și VC pentru a întreține relații sexuale contra cost cu cetățeanul german. În sarcina inculpatului SC s-a reținut faptul că a racolat persoane de sex masculin pentru a întreține de bunăvoie relații sexuale contra-cost cu cetățeanul german SP. În concret, inculpatul SC i-a transportat în Germania în anul 2012 pe numiții IP, BM, SV și a propus întreținerea de relații sexuale contra cost numiților GA, GI și MB.

Întrucât actele sexuale au fost întreținute numai cu aceeași persoană, respectiv cu cetățeanul german SP, prima instanță a constatat lipsa unei trăsături esențiale a infracțiunii (tipicitatea obiectivă), ceea ce face ca fapta să nu fie prevăzută de legea penală.

Tipicitatea prevăzută de art. 15 alin. (1) din Codul penal, drept prima trăsătură esențială a infracțiunii, rezultă din principiul legalității incriminării și presupune corespondența dintre fapta concretă săvârșită, direct sau indirect, de către o persoană și elementele de natură obiectivă și subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

Având în vedere faptul că, în speța de față, raporturile sexuale au fost întreținute numai cu cetățeanul german SP, fapta nefiind incriminată de legiuitor în această modalitate, prima instanță a dispus achitarea celor doi inculpați, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală.

De asemenea, prima instanță a apreciat că faptele inculpaților BF și SC nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal, întrucât, în cauză, fapta în scopul comiterii căreia s-au constituit în grup infracțional inculpații nu intră în sfera dreptului penal, motiv pentru care, în baza art. 396 din Codul de procedură penală raportat la art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală și art. 16 alin. (2) din Codul de procedură penală, a dispus achitarea inculpaților și pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

Punctul de vedere motivat al completului de judecată

Din corelarea art. 213 alin. (1) din Codul penal și art. 213 alin. (4) din Codul penal rezultă că persoana determinată la întreținerea de relații sexuale în scopul obținerii de foloase patrimoniale trebuie să fie îndemnată să întrețină relații sexuale cu mai multe persoane, nu cu una singură. Întreținerea de relații sexuale cu o singură persoană, chiar în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul, nu constituie prostituție. Nu este reglementată nici situația în care o persoană determină mai multe persoane să întrețină relații sexuale cu aceeași persoană, în schimbul obținerii unor foloase patrimoniale, iar spre deosebire de vechea reglementare - art. 328 din Codul penal din 1968 -, noua reglementare a infracțiunii de proxenetism incriminează determinarea la practicarea prostituției, iar nu doar fapta de a îndemna la practicarea prostituției.

III. Opiniile instanțelor de judecată

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept puse în discuție curțile de apel București, Bacău, Brașov, Cluj, Constanța, Galați, Oradea, Târgu Mureș și Timișoara.

S-au conturat următoarele opinii:

Sub aspectul admisibilității sesizării Înaltei Curți cu dezlegarea chestiunii de drept, magistrații Curții de Apel Bacău au opinat că este inadmisibilă, fără a prezenta argumente în acest sens, iar magistrații Curții de Apel Brașov au opinat în același sens, cu argumentarea că prin decizia în interpretare pe care ar trebui să o dea instanța supremă se tinde la rezolvarea conflictului de drept dedus judecății.

Asupra chestiunii de drept ce se solicită a fi dezlegată, într-o opinie majoritară exprimată de Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Bacău, Tribunalul Bihor, Tribunalul Brașov, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Mureș, Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Maramureș, Tribunalul Timiș, Judecătoria Bacău, Judecătoria Rupea, Judecătoria Miercurea-Ciuc, Judecătoria Luduș, s-a apreciat că în cazul infracțiunii de proxenetism săvârșite în modalitatea determinării practicării prostituției lipsește tipicitatea, ca trăsătură esențială a infracțiunii, în ipoteza în care întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase patrimoniale a avut loc în mod repetat, dar cu aceeași persoană.

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a opinat că se poate reține infracțiunea de proxenetism chiar dacă întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase a avut loc cu aceeași persoană, dar în mod repetat. În același sens, magistrații din cadrul Judecătoriei Sector 1 București și Judecătoriei Toplița au apreciat că în cazul infracțiunii de proxenetism săvârșite în modalitatea determinării prostituției este îndeplinită condiția tipicității, ca trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase a avut loc în mod repetat, cu aceeași persoană.

IV.

1.Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști recunoscuți cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, însă aceștia nu au dat curs solicitării, nefiind transmis niciun punct de vedere în acest sens.

IV.

2.Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție

În interpretarea art. 213 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 213 alin. (4) din Codul penal, în cazul infracțiunii de proxenetism săvârșite în modalitatea determinării practicării prostituției lipsește tipicitatea, ca trăsătură esențială a infracțiunii, în ipoteza în care întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase patrimoniale a avut loc în mod repetat, cu aceeași persoană.

Totodată, s-a apreciat că opțiunea legiuitorului de a nu include în definiția "practicării prostituției" ipoteza în care actele sexuale sunt întreținute cu aceeași persoană și, deci, de a plasa în afara sferei de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 213 alin. (1) din Codul penal determinarea la întreținerea de acte sexuale cu aceeași persoană, indiferent dacă determinarea privește mai multe acte sexuale - deși constituie o opțiune criticabilă - nu poate fi modificată pe cale de interpretare, prin introducerea în sfera de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 213 alin. (1) din Codul penal a unei fapte neprevăzute de legiuitor. În acest sens, s-a subliniat că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, modificarea conținutului unei norme juridice în sensul adaptării ei la realitățile sociale este o prerogativă exclusivă a autorității legislative, conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție.

V. Examenul jurisprudenței

La nivelul curților de apel nu au fost identificate hotărâri judecătorești privind chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată.

VI. Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

VII. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

VIII. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

IX. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

X. Dispoziții legale incidente

Art. 213 din Codul penal - Proxenetismul

"(1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2)În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3)Dacă faptele sunt săvârșite față de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

(4)Prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul."

Art. 15 din Codul penal - Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

"(1) Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

(2)Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale."

XI. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Adresa nr. 3.230/C/3060/III-5/2015 din data de 26 ianuarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept supusă dezlegării. La data de 8 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus concluzii reformulate prin care solicită pronunțarea unei decizii prin care problema de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:

1.În cazul determinării prostituției nu este necesar ca persoana care a fost determinată să practice prostituția să purceadă la întreținerea de acte sexuale.

2.Pentru practicarea prostituției nu este necesar ca întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase să se realizeze cu mai multe persoane.

XII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Opinia judecătorului-raportor asupra chestiunii de drept supuse dezlegării a fost în sensul că este inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.778/63/2014*, în vederea dezlegării chestiunii de drept:

Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism săvârșite în modalitatea determinării prostituției lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeași persoană.

XIII. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele:

Cu privire la condițiile de admisibilitate a sesizării

Pentru considerentele ce vor fi expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, așa încât se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării.

În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Examinând admisibilitatea prin prisma criteriilor susmenționate, Înalta Curte constată îndeplinite în cauză condițiile privind titularul și etapa procesuală în care poate fi formulată sesizarea. Astfel, cauza se află în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel Craiova fiind învestită cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinței penale nr.161 din data de 25 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3.778/63/2014*, prin care s-a dispus achitarea inculpaților.

De asemenea, se constată că problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu a făcut obiectul unei hotărâri prealabile sau al unui recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs.

Cu toate acestea, sesizarea este inadmisibilă.

Hotărârile prealabile sunt obligatorii pentru instanțe și au menirea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii și chiar de a elimina riscul apariției unei practici neunitare, deși acest obiectiv este prevăzut expres doar în cazul recursului în interesul legii (art. 471 din Codul de procedură penală).

Drept urmare, scopul acestei proceduri este de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile și dificile de drept.

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție conform art. 475 din Codul de procedură penală trebuie efectuată doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea da naștere mai multor soluții.

Interpretarea urmărește cunoașterea înțelesului exact al normei, clarificarea sensului și scopului acesteia, așa încât procedura prealabilă nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate.

Cu privire la problema a cărei dezlegare se solicită, se constată că nu constituie o reală problemă de drept, generată de dificultăți de interpretare a normei de incriminare sau de opinii divergente exprimate în acest sens și argumentate din punct de vedere juridic.

În speță, în condițiile în care parchetul (în calitate de unic apelant) nu contestă că legea nouă este mai favorabilă, sunt aplicabile dispozițiile art. 213 alin. (1) și (4) din Codul penal, acestea fiind prevederile legale care ar trebui examinate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de o parte, dispozițiile de drept substanțial incidente și care ar trebui interpretate sunt clare, inteligibile, neechivoce.

Omisiunea legiuitorului de a incrimina anumite fapte nu poate fi suplinită prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unei hotărâri conform art. 475 din Codul de procedură penală.

Pe de altă parte, problema a cărei dezlegare se solicită nu are caracter de noutate. Chiar dacă, relativ recent, a intrat în vigoare noul Cod penal, incriminarea proxenetismului nu se deosebește fundamental de vechea incriminare (art. 329 din Codul penal din 1969), varianta tip fiind, practic, preluată din vechiul cod, cu unele modificări clarificatoare, de ordin semantic (Codul penal. Comentariu pe articole, pag. 444, Editura C.H. Beck, București 2014), determinate și de faptul că prostituția nu mai este incriminată.

Pe cale de consecință, noua normă de incriminare a infracțiunii de proxenetism conține și definiția "practicării prostituției", termen la care face referire și care constituie o condiție esențială atașată elementului material, intrând astfel în conținutul constitutiv al infracțiunii, devenind parte componentă a tipicității infracțiunii de proxenetism.

Așa cum se prevede în dispozițiile art. 213 alin. (4) din Codul penal: "Prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul." Se păstrează caracterul repetat al actelor ce conduc la prostituție, precum și necesitatea existenței unor clienți diferiți (Codul penal. Comentariu pe articole, pag. 445, Editura C.H. Beck, București 2014).

Drept urmare, și determinarea la practicarea prostituției trebuie să vizeze o activitate de tipul celei descrise în conținutul normei de incriminare, astfel cum este definită la art. 213 alin. (4) din Codul penal.

În situația în care s-ar aprecia că sesizarea este admisibilă, răspunsul pe care Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să îl dea întrebării prealabile s-ar limita la simpla trimitere la dispozițiile art. 213 alin. (1) și (4) din Codul penal, căci nu s-ar putea răspunde altceva decât ceea ce este prevăzut cu claritate în norma de incriminare.

În altă ordine de idei, se constată că, doar aparent, soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. În realitate, nici această condiție nu este îndeplinită.

Într-adevăr, apelul parchetului vizează soluția de achitare cu privire la infracțiunea de proxenetism, soluție dispusă pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală deoarece lipsește tipicitatea obiectivă, ca trăsătură esențială a infracțiunii. Potrivit situației de fapt stabilite în speță, atât determinarea la practicarea prostituției, cât și practicarea efectivă a prostituției sau făcut cu referire la un singur client.

Întrebarea adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pune accent pe o împrejurare neesențială pentru incriminarea proxenetismului în modalitatea "determinarea (...) la practicarea prostituției", respectiv numărul persoanelor cu care se practică efectiv prostituția.

În realitate, problema care trebuie analizată în speță nu este modalitatea în care a fost sau nu practicată prostituția, deci cum a acționat persoana asupra căreia a fost exercitată acțiunea de determinare, ci conduita autorului infracțiunii de proxenetism în varianta determinării. Ceea ce interesează așadar sunt datele ce caracterizează acțiunea de determinare, care, pentru a se încadra în norma de incriminare, trebuie să aibă în vedere practicarea prostituției în modalitatea în care este definită de art. 213 alin. (4) din Codul penal.

Hotărârile prealabile trebuie pronunțate numai în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, constituind o dezlegare de principiu a unei probleme de drept. În egală măsură, sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, și nu elemente particulare ale cauzei deduse judecății.

Or, întrebarea nu vizează o situație care ar putea rezulta din dispozițiile a căror interpretare se solicită, ci o situație concretă, ce face obiectul cauzei pendinte.

Cum problema pusă în discuție face obiectul căii de atac asupra căreia trebuie să se pronunțe Curtea de Apel Craiova, sar ajunge ca prin reformularea întrebării și soluționarea sesizării Înalta Curte de Casație și Justiție să soluționeze, de fapt, fondul cauzei, statuând dacă fapta ce face obiectul acuzației penale este sau nu prevăzută de legea penală.

S-ar ajunge astfel chiar la rezolvarea conflictului de drept penal dedus judecății.

Drept urmare, întrebarea formulată nu vizează o reală problemă de drept, o chestiune de drept esențială, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și care să reclame o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, urmează a se dispune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.778/63/2014*, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept "dacă în cazul infracțiunii de proxenetism săvârșită în modalitatea determinării prostituției lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care întreținerea de acte sexuale în scopul obținerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeași persoană".

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2016.

PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A

ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Otilia Constantin