Convenţie din 20 mai 1980

Consiliul Europei

Seria tratatelor europene - nr. 105

Luxembourg, 20 mai 1980

Notă *) Traducere.

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,

recunoscând ca în statele membre ale Consiliului Europei luarea în considerare a interesului copilului este de o importanţa decisiva în materie de hotărâri privind încredinţarea sa,

considerând ca instituirea de măsuri destinate facilitării recunoaşterii şi aplicării hotărârilor privind încredinţarea copilului va avea drept efect asigurarea unei mai bune protecţii a interesului copiilor,

considerând ca este de dorit, în acest scop, să se sublinieze ca dreptul la vizita al părinţilor este corolarul normal al dreptului la încredinţare,

constatând numărul crescand al cazurilor în care unii copii au fost deplasati fără drept peste o granita internationala şi dificultăţile intalnite pentru soluţionarea în mod adecvat a problemelor ridicate de aceste cazuri,

dornice sa introducă dispoziţii potrivite care să permită restabilirea încredinţării copiilor atunci când aceasta încredinţare a fost întreruptă în mod arbitrar,

convinse de oportunitatea de a lua, în acest scop, măsurile adaptate la diferite nevoi şi la diferite împrejurări,

dornice sa stabilească relaţii de cooperare judiciară între autorităţile lor,

au convenit cele ce urmează:

Articolul 1

În sensul prezentei convenţii, se înţelege prin:

a)copil - o persoană, indiferent de cetăţenie, cu condiţia sa nu fi împlinit încă vârsta de 16 ani şi sa nu aibă dreptul de a-şi stabili ea însăşi reşedinţa, conform legii reşedinţei obişnuite sau a cetateniei ori conform legii interne a statului solicitat;

b)autoritate - orice autoritate judiciară sau administrativă;

c)hotărâre referitoare la încredinţare - orice hotărâre a unei autorităţi, în măsura în care decide asupra îngrijirii persoanei copilului, inclusiv dreptul de a-i stabili reşedinţa, precum şi asupra dreptului la vizita;

d)deplasare fără drept - deplasarea unui copil peste o granita internationala prin încălcarea unei hotărâri referitoare la încredinţarea sa, pronunţată într-un stat contractant şi executorie într-un asemenea stat; de asemenea, se considera deplasare fără drept:

(i)neinapoierea unui copil peste o granita internationala la încheierea perioadei exercitării unui drept la vizita referitor la acel copil sau la încheierea unei sederi temporare pe un alt teritoriu decât cel în care se exercită încredinţarea sa;

(îi) o trecere declarata ulterior ilicită în sensul art. 12.

Titlul IAutorităţi centrale

Articolul 2

1.Fiecare stat contractant va desemna o autoritate centrala care va exercita funcţiile prevăzute în prezenta convenţie.

2.Statele federale şi statele în care mai multe sisteme de drept sunt în vigoare au dreptul de a desemna mai multe autorităţi centrale a căror competenţa o stabilesc.

3.Orice desemnare efectuată prin aplicarea prezentului articol trebuie să fie comunicată secretarului general al Consiliului Europei.

Articolul 3

1.Autorităţile centrale ale statelor contractante trebuie să coopereze între ele şi sa promoveze o înţelegere între autorităţile competente ale ţărilor respective. Ele trebuie să acţioneze cu toată promptitudinea necesară.

2.În vederea facilitării aplicării prezentei convenţii, autorităţile centrale ale statelor contractante:

a)asigura transmiterea cererilor de informaţii care provin de la autorităţile competente şi care privesc problemele de drept sau de fapt referitoare la procedurile în curs;

b)îşi comunică reciproc, la cerere, informaţii privind dreptul lor referitor la încredinţarea copiilor şi la evoluţia lui;

c)se informează reciproc asupra dificultăţilor susceptibile să apară cu prilejul aplicării convenţiei şi se straduiesc sa înlăture, în măsura posibilului, obstacolele din calea aplicării ei.

Articolul 4

1.Orice persoană care a obţinut într-un stat contractant o hotărâre referitoare la încredinţarea unui copil şi care doreşte să obţină într-un alt stat contractant recunoaşterea sau executarea acestei hotărâri se poate adresa în acest scop, prin cerere, autorităţii centrale a fiecărui stat contractant.

2.Cererea trebuie să fie însoţită de documentele menţionate la art. 13.

3.Autoritatea centrala sesizată, dacă este alta decât autoritatea centrala a statului solicitat, transmite documentele acesteia din urma pe cale directa şi fără întârziere.

4.Autoritatea centrala sesizată poate refuza intervenţia sa atunci când condiţiile cerute de prezenta convenţie nu sunt îndeplinite în mod evident.

5.Autoritatea centrala sesizată îl informează fără întârziere pe solicitant asupra soluţionării cererii sale.

Articolul 5

1.Autoritatea centrala a statului solicitat ia sau ordonă în cel mai scurt termen toate dispoziţiile pe care le considera potrivite, sesizand, dacă este cazul, autorităţile sale competente, pentru:

a)a găsi locul unde se afla copilul;

b)a evita, în special prin măsurile provizorii necesare, ca interesele copilului sau ale solicitantului să fie lezate;

c)a asigura recunoaşterea sau executarea hotărârii;

d)a asigura predarea copilului către reclamant atunci când se acordă executarea hotărârii;

e)a informa autoritatea solicitanta asupra măsurilor luate şi a soluţiilor date.

2.Atunci când autoritatea centrala a statului solicitat are motive sa creadă ca copilul se afla pe teritoriul altui stat contractant, ea transmite documentele autorităţii centrale a acestui stat, pe cale directa şi fără întârziere.

3.Cu excepţia cheltuielilor de repatriere, fiecare stat contractant se angajează sa nu ceara de la solicitant nici o plata pentru orice măsură luată în contul acestuia în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol de autoritatea centrala a acestui stat, inclusiv cheltuielile procesuale şi, când este cazul, cheltuielile necesitate de participarea unui avocat.

4.Dacă recunoaşterea sau executarea este refuzată şi dacă autoritatea centrala a statului solicitat considera ca trebuie să dea curs cererii solicitantului de a introduce în acest stat o acţiune pe fond, aceasta autoritate pune totul în aplicare pentru a asigura reprezentarea solicitantului în aceasta procedura în condiţii nu mai puţin favorabile decât cele de care poate beneficia o persoană care este rezidenţă şi cetăţean al acestui stat şi, în acest scop, poate sesiza în special autorităţile competente.

Articolul 6

1.Sub rezerva acordurilor private încheiate între autorităţile centrale interesate şi a dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol:

a)comunicările adresate autorităţii centrale a statului solicitat sunt redactate în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori vor fi însoţite de o traducere în această limbă;

b)autoritatea centrala a statului solicitat trebuie totuşi sa accepte comunicările redactate în limba franceza sau engleza ori însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi.

2.Comunicările emise de autoritatea centrala a statului solicitat, inclusiv rezultatele anchetelor efectuate, pot fi redactate în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori în limba franceza sau engleza.

3.Orice stat contractant poate exclude aplicarea în întregime sau în parte a dispoziţiilor paragrafului 1 lit. b) al prezentului articol. Atunci când un stat contractant a făcut aceasta rezerva, orice alt stat contractant poate să o aplice, de asemenea, în privinta acestui stat.

Titlul IIRecunoaşterea şi executarea hotărârilor şi restabilirea încredinţării copilului

Articolul 7

Hotărârile referitoare la încredinţare, pronunţate într-un stat contractant, sunt recunoscute şi, atunci când sunt executorii în statul de origine, sunt puse în executare în orice alt stat contractant.

Articolul 8

1.În caz de deplasare fără drept, autoritatea centrala a statului solicitat va trece imediat la restituirea copilului:

a)atunci când în momentul introducerii cererii în statul în care hotărârea a fost pronunţată sau la data deplasarii fără drept, dacă aceasta a avut loc anterior, copilul, precum şi părinţii săi aveau numai cetăţenia acelui stat şi copilul avea reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului menţionat; şi b) când o autoritate centrala a fost sesizată asupra cererii de restituire în termen de 6 luni începând de la data deplasarii fără drept.

2.Dacă, conform legii statului solicitat, nu se pot satisface dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol fără intervenţia unei instanţe, nici unul dintre motivele de refuz prevăzute de prezenta convenţie nu se va aplica în procedura judiciară.

3.Dacă un acord omologat de o autoritate competentă a survenit între persoana căreia îi este încredinţat copilul şi o altă persoană pentru a-i acorda acesteia din urma dreptul la vizita şi când, la încheierea perioadei convenite, copilul, fiind dus în străinătate, nu este restituit persoanei care îl avea în încredinţare, se trece la restabilirea dreptului la încredinţare conform paragrafului 1 lit. b) şi paragrafului 2 ale prezentului articol. Acelaşi lucru se face în cazul hotărârii autorităţii competente care acorda acelaşi drept unei persoane care nu are încredinţarea copilului.

Articolul 9

1.În alte cazuri de deplasare fără drept decât cele prevăzute de art. 8 şi dacă o autoritate centrala a fost sesizată în termen de 6 luni începând de la data deplasarii, recunoaşterea şi executarea nu pot fi refuzate decât:

a)dacă, atunci când este vorba despre o hotărâre pronunţată în absenta pârâtului sau a reprezentantului sau legal, cererea de chemare în judecata sau un act echivalent nu a fost comunicat ori notificat reclamantului potrivit legii sau în timp util pentru a se putea apara; totuşi aceasta absenta a comunicării sau notificării nu va constitui un motiv de refuz al recunoaşterii sau executării atunci când comunicarea ori notificarea nu s-a produs deoarece pârâtul a tăinuit locul unde se găseşte persoana care a initiat acţiunea în statul de origine;

b)dacă, atunci când este vorba despre o hotărâre pronunţată în absenta pârâtului sau a reprezentantului sau legal, competenţa autorităţii care a luat-o nu este intemeiata:

(i)pe reşedinţa obişnuită a pârâtului; sau

(îi) pe ultima reşedinţa obişnuită comuna a părinţilor copilului, cu condiţia ca unul dintre ei să aibă încă reşedinţa obişnuită;

sau

(iii)pe reşedinţa obişnuită a copilului;

c)dacă hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre referitoare la încredinţare, devenită executorie în statul solicitat înainte de deplasarea copilului, cu condiţia ca acel copil sa nu aibă reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului solicitant în anul ce preceda deplasarea sa.

2.Dacă nici o autoritate centrala nu a fost sesizată, dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol sunt aplicabile atunci când recunoaşterea şi executarea sunt cerute într-un termen de 6 luni începând de la deplasarea fără drept.

3.În nici un caz hotărârea nu poate face obiectul unui examen de fond.

Articolul 10

1.În alte cazuri decât cele prevăzute la art. 8 şi 9, recunoaşterea, precum şi executarea pot fi refuzate nu numai din motivele prevăzute la art. 9, ci şi datorită unuia dintre motivele următoare:

a)dacă se constată că efectele hotărârii sunt clar incompatibile cu principiile fundamentale de drept ce acţionează asupra familiei şi copiilor în statul solicitat;

b)dacă se constată că din cauza schimbării împrejurărilor care includ trecerea timpului, dar exclud simpla schimbare a reşedinţei copilului în urma unei deplasări fără drept, efectele hotărârii de baza nu mai sunt conforme interesului copilului;

c)dacă în momentul introducerii acţiunii în statul de origine:

(i)copilul avea cetăţenia statului solicitat sau reşedinţa obişnuită în acest stat, în timp ce nici una dintre aceste legături nu exista cu statul de origine;

(îi) copilul avea în acelaşi timp cetăţenia statului de origine şi a statului solicitat şi reşedinţa sa obişnuită în statul solicitat;

d)dacă hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre pronunţată fie în statul solicitat, fie într-un stat terţ, fiind executorie în statul solicitat, în urma unei proceduri iniţiate înainte de introducerea cererii de recunoaştere sau de executare şi dacă refuzul este conform interesului copilului.

2.În aceleaşi cazuri procedura de recunoaştere, precum şi procedura de executare pot fi suspendate pentru unul dintre următoarele motive:

a)dacă hotărârea de origine face obiectul unui recurs ordinar;

b)dacă o procedură privind încredinţarea copilului, initiata înainte ca procedura în statul de origine să fie introdusă, este în curs în statul solicitat;

c)dacă o alta hotărâre referitoare la încredinţarea copilului face obiectul unei proceduri de executare sau oricărei alte proceduri referitoare la recunoaşterea acestei hotărâri.

Articolul 11

1.Hotărârile asupra dreptului la vizita şi dispoziţiile hotărârilor referitoare la încredinţare care privesc dreptul la vizita sunt recunoscute şi puse în executare în aceleaşi condiţii ca celelalte hotărâri referitoare la încredinţare.

2.Totuşi autoritatea competentă a statului solicitat poate stabili modalităţile de aplicare şi de exercitare a dreptului la vizita, ţinând cont în special de angajamentele luate de părţi pe aceasta tema.

3.Atunci când nu s-a hotărât asupra dreptului la vizita sau când recunoaşterea ori executarea hotărârii referitoare la încredinţare este refuzată, autoritatea centrala a statului solicitat poate sesiza autorităţile sale competente pentru a decide asupra dreptului la vizita, la cererea persoanei care invoca acest drept.

Articolul 12

Atunci când, la data la care copilul este deplasat peste o granita internationala, nu exista o hotărâre executorie asupra încredinţării pronunţată într-un stat contractant, dispoziţiile prezentei convenţii se aplică la orice hotărâre ulterioară referitoare la încredinţarea acestui copil şi care declara deplasarea ilegala, pronunţată într-un stat contractant la cererea oricărei persoane interesate.

Titlul IIIProcedura

Articolul 13

1.Cererea privind recunoaşterea sau executarea într-un alt stat contractant a unei decizii referitoare la încredinţare trebuie să fie însoţită:

a)de un document care abiliteaza autoritatea centrala a statului solicitat sa acţioneze în numele reclamantului sau sa desemneze în acest scop un alt reprezentant;

b)de un exemplar al hotărârii care reuneste condiţiile necesare autenticităţii sale;

c)când este vorba despre o hotărâre pronunţată în absenta pârâtului sau a reprezentantului sau legal, de orice document de natura sa stabilească faptul ca cererea de chemare în judecata sau un act echivalent a fost comunicat ori notificat, potrivit legii, pârâtului;

d)dacă este cazul, de orice document care stabileşte ca, conform legii statului de origine, decizia este executorie;

e)dacă este posibil, de un raport indicând locul în care s-ar putea afla copilul în statul solicitat;

f)de propuneri asupra modalităţilor de restabilire a încredinţării copilului.

2.Documentele menţionate mai sus trebuie să fie însoţite, dacă este cazul, de o traducere conform regulilor prevăzute la art. 6.

Articolul 14

Orice stat contractant aplica pentru recunoaşterea şi executarea unei hotărâri referitoare la încredinţare o procedură simpla şi rapida. În acest scop el veghează ca cererea de exequatur să poată fi introdusă în temeiul unei simple cereri.

Articolul 15

1.Înainte de a decide asupra aplicării paragrafului 1 lit. b) al art. 10, autoritatea reprezentând statul solicitat:

a)trebuie să ia cunoştinţa de punctul de vedere al copilului, exceptând cazul când exista o imposibilitate practica, în special în privinta vârstei şi capacităţii de discernământ a acestuia; şi b) poate cere efectuarea de anchete potrivite.

2.Cheltuielile anchetelor efectuate într-un stat contractant revin statului în care sunt efectuate.

3.Cererile de ancheta şi rezultatele lor pot fi adresate autorităţii respective prin intermediul autorităţilor centrale.

Articolul 16

Pentru atingerea scopurilor prezentei convenţii, nici o legalizare sau formalitate similară nu poate fi cerută.

Titlul IVRezerve

Articolul 17

1.Orice stat contractant poate face o rezervă conform căreia, în cazurile prevăzute la art. 8 şi 9 sau la unul dintre aceste articole, recunoaşterea şi executarea hotărârilor referitoare la încredinţare vor putea fi refuzate pentru acele motive prevăzute la art. 10 care vor fi indicate în rezerva.

2.Recunoaşterea şi executarea hotărârilor pronunţate într-un stat contractant, care au făcut rezerva prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol, pot fi refuzate în orice alt stat contractant pentru unul dintre motivele adiţionale indicate în aceasta rezerva.

Articolul 18

Orice stat contractant poate face rezerva conform căreia nu este legat de dispoziţiile art. 12. Dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplică hotărârilor prevăzute la art. 12 care au fost pronunţate într-un stat contractant care a făcut aceasta rezerva.

Titlul VAlte instrumente

Articolul 19

Prezenta convenţie nu împiedica invocarea unui alt instrument internaţional care leagă statul de origine de statul solicitat sau a dreptului cutumiar al statului solicitat pentru a obţine recunoaşterea ori executarea unei sentinţe.

Articolul 20

1.Prezenta convenţie nu aduce atingere angajamentelor pe care un stat contractant şi le poate asuma faţă de un stat necontractant în temeiul unui instrument internaţional privind materiile reglementate de prezenta convenţie.

2.Atunci când doua sau mai multe state contractante au stabilit ori sunt în curs sa stabilească o legislaţie uniforma în domeniul încredinţării copiilor sau un sistem deosebit de recunoaştere ori de executare a hotărârilor în acest domeniu, vor avea dreptul să aplice între ele aceasta legislaţie sau acest sistem, în locul prezentei convenţii ori al oricărei părţi a acesteia. Pentru a se prevala de aceasta dispoziţie, aceste state vor trebui sa notifice decizia lor secretarului general al Consiliului Europei. Orice modificare sau revocare a acestei hotărâri trebuie, de asemenea, să fie notificată.

Titlul VIClauze finale

Articolul 21

Prezenta convenţie este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 22

1.Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data la care 3 state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi dat consimţământul de a fi legate prin convenţie conform dispoziţiilor art. 21.

2.Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 23

1.După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la prezenta convenţie printr-o hotărâre luată cu majoritatea de voturi prevăzută la art. 20 lit. d) din statut şi în unanimitate de reprezentanţii statelor contractante având drept de a face parte din comitet.

2.Pentru orice stat care adera, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 24

1.Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul ori teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie.

2.Orice stat poate, în orice alt moment succesiv, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare în privinta acestui teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.

3.Orice declaraţie data în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 25

1.Un stat care cuprinde doua sau mai multe unităţi teritoriale în care sisteme de drept diferite se aplică în materie de încredinţare a copiilor şi de recunoaştere şi executare a hotărârilor referitoare la încredinţare poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca prezenta convenţie se va aplica la toate acele unităţi teritoriale ori la una sau mai multe dintre ele.

2.El poate, în orice moment după aceea, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea prezentei convenţii la orice alta unitate teritorială desemnată în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare faţă de aceasta unitate teritorială în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.

3.Orice declaraţie data în temeiul celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice unitate teritorială desemnată în aceasta declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 26

1.În privinta unui stat care, în materie de încredinţare a copiilor, are doua sau mai multe sisteme de drept de aplicare teritorială:

a)referirea la legea reşedinţei obişnuite sau a cetateniei unei persoane trebuie să fie inteleasa ca referire la sistemul de drept stabilit de reguli în vigoare în acest stat sau, în lipsa acestor reguli, la sistemul cu care persoana respectiva are legăturile cele mai strânse;

b)referirea la un stat de origine sau la un stat solicitat trebuie să fie inteleasa, după caz, ca referire la unitatea teritorială în care hotărârea a fost pronunţată sau la unitatea teritorială în care recunoaşterea ori executarea hotărârii sau restabilirea încredinţării este cerută.

2.Paragraful 1 lit. a) al prezentului articol se aplică, de asemenea, mutatis mutandis la statele care, în materie de încredinţare a copiilor, au doua sau mai multe sisteme de drept de aplicare personală.

Articolul 27

1.Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca uzeaza de una sau mai multe rezerve ce figurează la paragraful 3 al art. 6, la art. 17 şi la art. 18. Nu este admisă nici o alta rezerva.

2.Orice stat contractant care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului precedent poate să o retragă în întregime sau parţial, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 28

La sfârşitul celui de-al treilea an care urmează datei intrării în vigoare a prezentei convenţii şi, la iniţiativa sa, în orice alt moment după această dată, secretarul general al Consiliului Europei va invita reprezentanţii autorităţilor centrale desemnate de statele contractante să se reunească în vederea studierii şi facilitării funcţionarii convenţiei. Orice stat membru al Consiliului Europei care nu este parte la convenţie va putea fi reprezentat de un observator. Lucrările fiecăreia dintre aceste reuniuni vor face obiectul unui raport care va fi adresat spre informare Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.

Articolul 29

1.Orice parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2.Denunţarea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 30

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie:

a)orice semnatura;

b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c)orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 22, 23, 24 şi 25;

d)orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenţie.

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Adoptată la Luxembourg la 20 mai 1980, în limbile franceza şi engleza, cele doua texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copia conformă fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei şi oricărui alt stat invitat sa adere la prezenta convenţie.